Jurnale cu metale

Arch Enemy la Bucureşti: "Legiunile haosului" s-au dezlănţuit la Arenele Romane

2012-01-21T00:08:00.000+02:00

Trupa suedeză a cântat în premieră în România. Arch Enemy, fondată în 1996 de chitaristul Michael Amott, a evoluat pe 18 ianuarie la Arenele Romane. Concertul a deschis partea a doua a turneului european de promovare a albumului "Khaos Legions".

De la ora 19.30, pe scenă a urcat formaţia Aria. Deşi membrii acesteia au activat în alte grupuri, pentru muzicieni recitalul a fost primul sub această titulatură. Cosmin Lupu, Cezar Popescu, Robert Ursache şi Andrei Ilie au avut în setlist opt piese. Cu toate că au fost la primul show şi, în plus, abordează un cu totul alt stil decât headlinerii, băieţii s-au descurcat onorabil. Spre finalul recitalului lor, publicul a devenit însă nerăbdător, astfel că, după ultima melodie, artiştii români au lăsat repede locul echipei tehnice care a pregătit scena pentru mult aşteptata formaţie suedeză.
Cum Angela Gossow a dorit să-şi protejeze vocea, organizatorii au făcut apel ca spectatorii să nu fumeze în cort, pe toată durata show-ului, rugăminte pe care aproape toţi cei prezenţi au respectat-o. Solista germană i-a răsplătit printr-o evoluţie în stilu-i caracteristic, una plină de energie. Angela n-a stat o clipă locului, iar piesele au curs aproape fără întrerupere.
"Yesterday is Dead and Gone", deşi aparţinând celui mai recent album, este deja un hit, aceasta şi datorită promovării prin intermediul unui clip cu multe vizualizări pe YouTube. Melodia a fost urmată de clasicele "Revolution Begins", "Ravenous", "Enemy Within" şi "My Apocalypse".
"Genul metal îşi are rădăcinile în punk, şi la începuturi avea un mesaj politic mult mai puternic. Cred că este momentul să ne întoarcem la aceste rădăcini şi să devenim din nou critici la adresa problemelor sociale", spunea Angela Gossow într-un recent interviu. Astfel că mesaje de acest gen au servit drept introduceri la unele dintre melodii.

„Dacă urâţi religiile de orice fel la fel de mult ca şi noi, această piesă vă este dedicată. Să violezi copii nu este un lucru de joacă", a spus ea înainte de „Bloodstained Cross", cu referire la scandalul declanşat recent în ţara sa natală, unde cazurile preoţilor pedofili au făcut mii de germani să declare că renunţă la religie.
„Taking Back My Soul" a fost urmat de un electrizant solo de baterie oferit de Daniel Erlandsson. Apoi Angela a pus mâna pe „steagul negru al revoltei", pe care era desenată sigla Arch Enemy şi pe care l-a fluturat pe toată durata piesei „Under Black Flags We March".
La curent cu ultimele evenimente din Romania, solista a luat şi ea atitudine, condamnând incidentele violente din ultima vreme. „Dead eyes see no future!", a atras ea atenţia în cele cateva cuvinte prin care a introdus melodia cu acest nume.
Cei doi fraţi Amott şi-au demonstrat măiestria. După soloul „mezinului" Christopher, a preluat ştafeta celălalt chitarist, Michael Amott. După piesa „Burning Angel", Angela a transmis un alt mesaj al trupei: oamenii trebuie să înţeleagă ca sunt propriii lor stăpâni. „No Gods, No Masters!", a strigat nemţoaica introducând piesa amintită, al cărei titlu era inscripţionat şi pe tobele lui Daniel Erlandsson.

„Dead Will Bury Their Dead" şi „We Will Rise" au electrizat şi mai mult atmosfera. Fanii au scandat, minute în şir, numele trupei şi al solistei. După scurta pauză de dinainte de bis, primii au intrat tot fraţii Amott, cu un nou moment de virtuozitate. În afară de piesa instrumentală „Snow Bound", au mai fost păstrate pentru final „Nemesis" şi „Fields of Desolation".
În afară de concertul organizat la Bucureşti de Phoenix Entertainment, turneul Arch Enemy mai cuprinde recitaluri în Atena, Salonic, Tel Aviv, Istanbul, Rusia, Sankt Petersburg şi Helsinki.

Angela Gossow, solista Arch Enemy: “Sunt stăpâna propriului destin”

2012-01-17T03:00:00.000+02:00

Trupa suedeză Arch Enemy va cânta în premieră în România pe 18 ianuarie, la Arenele Romane. Cu doar câteva zile înainte de concertul din Bucureşti, solista şi managerul formaţiei, Angela Gossow, a vorbit pentru adevarul.ro despre cel mai recent album, unul extrem de divers, în care se reflectă toate temele importante abordate în piesele grupului. Expresii ale concepţiei sale despre viaţă, libertatea, ateismul, respectul pentru drepturile celuilalt se regăsesc, poate mai radical decât oricând, în versurile melodiilor de pe "Khaos Legions".
„Khaos Legions” este un album care, pe de o parte, sintetizează esenţa Arch Enemy, dar, pe de alta, este extrem de variat. Este aceasta una dintre consecinţele faptului că a apărut la patru ani după precedentul disc de studio, “Rise of the Tyrant”?
Da, am avut o perioadă mult mai lungă decât în cazul “Rise of the Tyrant”, în care am strâns riff-uri, melodii şi idei de piese. Bineînţeles, am avut o arie mult mai largă de sonorităţi în momentul în care am intrat în studio pentru a înregistra “Khaos Legions”.

În multe piese abordaţi subiectul ateismului. De ce credeţi că oamenii au nevoie de o “entitate superioară”, fie că aceasta este denumită Dumnezeu sau altfel?
O mulţime de oameni se tem de responsabilităţi, se tem să-şi ia viaţa în propriile mâini. Preferă să creadă într-un basm, într-o zeitate superioară care să aibă grijă de ei, de problemele şi de dificultăţile lor. Am ales să las în urmă credinţele din copilărie şi să înfrunt realitatea aşa cum este ea. Sunt stăpâna propriului destin. Cred în ştiinţă, nu în ficţiune.

În special de la începutul crizei economice, care se manifestă şi în plan social şi spiritual, oamenii aşteaptă un ajutor „de sus”, fie că acest „de sus” desemnează un zeu sau guvernul. Vor înţelege oamenii vreodată că ei sunt de fapt singurii care au puterea de a schimba ceva, vor înţelege că ei sunt cei care trebuie să acţioneze în loc să aştepte ca altcineva să le rezolve problemele?
Sper că da, dar mă tem că nu va fi aşa. Mulţi oameni sunt slabi şi laşi. Se tem de schimbare, se tem să lupte pentru a-şi croi un viitor mai bun. Ei vor ca o putere superioară, fie că e guvernul sau vreun zeu, să aibă grijă de ei şi de problemele lor. Astfel că nu vor putea fi liberi, ci doar sclavii religiei, ai politicii, ai băncilor şi ai corporaţiilor. Dar nu sunt singură în lupta mea: există puternice mişcări ateiste şi revoluţionare în rândul tinerilor. Sper ca aceste noi generaţii să poată schimba ceva. Dar se pare că superstiţiile şi credinţa oarbă deţin încă puterea. Stilul meu este cel de a găsi găurile din acest sistem şi să-mi trăiesc viaţa în această societate în cel mai pur stil anarhic ateist. Fiind un muzician care petrece mult timp în turnee, aceasta este cea mai bună evadare.

În multe ţări - Egipt, Libia, Siria, oamenii au început lupta pentru schimbare. Aceste evenimente au fost una dintre sursele voastre de inspiraţie pentru realizarea videoclipului piesei „Yesterday is Dead and Gone”. Dar, dacă schimbarea care se va realiza nu va fi una în sensul dorit de cei din stradă, vor avea oamenii puterea să continue lupta?
Nu ştiu, dar sper din toată inima că o vor avea. Altfel toate sacrificiile ar fi inutile. Însă este greu să trăieşti într-un permanent climat de ameninţare şi de violenţă. Am cel mai profund respect pentru aceşti oameni care îşi riscă viaţa demonstrând împotriva unor guverne violente, nedrepte şi corupte. Unii tirani cad, alţii sunt ucişi. Astfel că schimbările se petrec. Lucrul care mă înspăimântă cel mai mult este însă faptul că partidele religioase conservatoare obţin încă majoritatea voturilor. Religia este rădăcina tuturor relelor; cât timp în aceste ţări nu se va separa puterea seculară de religie, vieţile acestor oameni nu se vor schimba în bine.

Haosul conţine sămânţa unei noi creaţii. Crezi că este nevoie de acest nou haos, pentru ca din el să se nască o lume nouă, mai bună?
Corect, cuvântul grec „kaos” înseamnă crearea a ceva nou din - evident - haos. Acum avem „haos” în multe părţi ale lumii. Este nevoie de măsuri extreme pentru a produce mari schimbări. Haosul social este o stare extremă, dar are potenţialul de a distruge vechiul sistem plin de disfuncţii şi de a construi unul nou. Depinde foarte mult de cine va prelua conducerea: rebelii tineri, adepţi ai progresului, sau bătrâna elită bogată care va perpetua vechiul sistem.

Eşti un avocat al „totalei libertăţi personale”. Ce înseamnă pentru tine „libertatea”?
Libertatea înseamnă că pot colinda pământul fără a fi hărţuită pentru culoarea pielii, pentru rasa sau sexul pe care îl am. Înseamnă că pot alege dacă vreau să beau alcool sau să fumez iarbă. Libertatea înseamnă de asemenea un sistem de taxe care să încurajeze o clasă de mijloc sănătoasă, taxe mari pentru cei bogaţi şi reduse pentru cei săraci. Libertatea înseamnă ca fiecare să-şi poată permite un standard de viaţă acceptabil, o educaţie corespunzătoare, să aibă acces la servicii de sănătate şi să-şi poată alege activităţile din timpul liber după cum doreşte, cât timp nu interferează cu drepturile altora. Libertatea înseamnă o intervenţie redusă a statului sau a guvernului - iar oamenii să-şi obţină înapoi responsabilităţile.

Pentru turneul european de toamnă, aţi încheiat un parteneriat cu Amnesty International, dar şi cu PETA2. Una dintre piesele de pe albumul „Khaos Legions”, mai precis „Cruelty Without Beauty”, are ca temă drepturile animalelor. Ne poţi spune mai multe despre mesajul vostru pe această temă?
Milităm pentru drepturile oamenilor, pentru drepturile animalelor şi pentru protecţia mediului. Amnesty International îndeplineşte o sarcină foarte importantă, este „câinele de pază” în ceea ce priveşte drepturile omului, iar în astfel de vremuri are extrem de multe de făcut! Genul metal îşi are rădăcinile în punk, şi la începuturi avea un mesaj politic mult mai puternic. Cred că este momentul să ne întoarcem la aceste rădăcini şi să devenim din nou critici la adresa problemelor sociale. Este timpul să ieşim din apatie! Sunt vegan pentru că animalele sunt tratate oribil de către noi, oamenii; producţia şi consumul masiv de carne duc la o mulţime de probleme de sănătate costisitoare şi la o distrugere severă a mediului. Nu vreau să contribui la aşa ceva! Nu vreau să fac rău altei creaturi de pe această planetă şi sper ca din ce în ce mai mulţi oameni să adopte un stil de viaţă „verde”.

Trageţi un semnal de alarmă prin mesajul vostru, dar credeţi că este perceput suficient de clar? Sau sunt mulţi cei care vin la spectacole doar pentru distracţie?
Oamenii pot alege dacă vor să vină să se bucure de un show metal sau dacă vin pentru a primi un impuls care să-i schimbe în bine. Le las această libertate fanilor, pentru că libertatea de a alege este unul dintre cele mai importante lucruri în viaţă! Vorbesc mult despre lucrurile în care cred - cei care au vrut să audă au auzit până acum. De asemenea, ofer o mulţime de sfaturi celor care vor să înceapă să se schimbe, le spun unde să găsească informaţii şi cum să fie motivaţi. Puteţi accepta sau respinge, totul depinde de fiecare în parte.

Ai afirmat că „tot ce nu te omoară te face mai puternic”. Ce experienţe te-au făcut mai puternică?
A trebuit să depăşesc o mulţime de prejudecăţi, ca să încep cu asta. Fiind privită cu suspiciune, am fost nevoită să lucrez de două ori mai intens. În plus, un muzician care pleacă în turnee nu-şi permite să se îmbolnăvească, este expus deseori unor situaţii ameninţătoare, fiecare nouă zi este diferită de precedenta. Au fost multe dăţi când am crezut că nu mă pot ridica din pat, darămite să susţin un concert. Dar de fiecare dată am urcat pe scenă. Indiferent cât de bolnavă, de obosită sau de deprimată aş fi fost. Am învăţat într-adevăr cum să depăşesc durerea fizică sau mentală. Sunt o luptătoare, am căpătat multă energie şi disciplină graţie numeroaselor situaţii dificile cu care m-am confruntat.

Unii te percep drept „frumoasa Angela”, drept „hot chick”, uneori ajung chiar să uite de „artistul Gossow”. Ce mesaj ai avea pentru aceştia?
Nu-mi pasă ce gândesc oamenii despre mine. Acţiunile şi succesul meu vorbesc mult mai puternic decât cuvintele lor ignorante.

Eşti un model pentru multe artiste din metal. Cum priveşti acest lucru? Care ar fi cel mai important sfat pe care le-ai da?
Acest lucru mă face să mă simt fericită şi mândră. Scena metal s-a schimbat foarte mult în ultimii 20 de ani, iar femeile joacă un rol mult mai important astăzi. Îmi plac echilibrul, yin şi yang, tipii şi tipele. Şi le iubesc pe fetele din metal! Sfatul meu ar fi: fiţi voi înşivă, nu vă pretindeţi ce nu sunteţi. Bucuraţi-vă de viaţă, nu vă luaţi în serios mai mult decât trebuie. Nu faceţi niciodată discriminări, fiţi unite şi celebraţi acest stil de muzică, ce vă oferă atâta putere şi tărie. Rămânem uniţi. Nu contează ce sex avem.

Eşti şi manager al trupei, iar în această calitate ai trasat un program ferm pentru următorii doi ani. La ce să ne aşteptăm din partea Arch Enemy după aceste turnee şi după sezonul festivalurilor de vară?
Vom încheia ciclul turneelor de promovare a „Khaos Legions” în 2012, iar anul viitor vom avea doar câteva alte spectacole dedicate acestui album, apoi ne vom sufleca mânecile şi vom începe lucrul la un nou album Arch Enemy. Am înregistrat deja, în condiţii profesionale, concertul din cadrul festivalului Loudpark din Japonia, dar şi cel din oraşul meu natal, Koln, şi vom mai înregistra câteva alte concerte din acest an pentru un DVD „World Khaos”. Acesta va fi lansat undeva în 2013. Un nou album Arch Enemy va apărea în 2014, iar apoi vom relua ciclul turneelor. Cercuri şi cicluri de nebunie metal!

Cu toate aceste turnee în toată lumea, unele deja încheiate, altele care vor urma, îţi permiţi să-ţi rezervi un timp numai pentru tine, în care să-ţi încarci bateriile, între perioada în care promovaţi „Khaos Legions” şi momentul în care veţi începe lucrul la un nou album?
Îmi voi încărca bateriile în 2013. Nu am cum să mă opresc din lucru: am nevoie să mă întreţin, dar pe de altă parte aş fi teribil de plictisită dacă aş sta departe de muzică. Sunt workaholică, ador să muncesc şi să-mi îndeplinesc planurile cu precizie şi succes. Viaţa e prea scurtă ca să stai degeaba. Nu mi-ar plăcea să lenevesc.

Înainte de a te alătura Arch Enemy, ai lucrat tu însăţi ca jurnalistă. Ce părere ai despre interviurile pe care le-ai acordat de-a lungul timpului?
Mi-au fost puse toate întrebările pe care şi le poate imagina cineva. Unele de-a dreptul idioate. Detest faptul că unii oameni încearcă să-şi vâre nasul în viaţa ta personală.

Ai cântat în multe locuri în care lumea nici nu-şi imaginează că există o scenă metal, precum Dubai sau Maldive. Ce ne poţi spune despre aceste experienţe?
A fost o experienţă suprarealistă. Deseori luăm de-a gata multe lucruri pe care cei de acolo nu le au. În Dubai am întâlnit mulţi oameni din Iran, Irak etc. şi am aflat că în aceste ţări încă sunt condamnaţi la închisoare cei care poartă părul lung sau tricouri metal. Au atât de multă pasiune pentru această muzică, pentru ei metalul reprezintă cu adevărat un imn al rebeliunii lor, reprezintă cântecele lor de luptă. Şi nu doar un fundal pentru petreceri. În Maldive, au existat demonstraţii ale unor grupuri musulmane radicale în apropierea zonei unde am cântat. Când ştii că nu te afli în siguranţă, că oricând se poate întâmpla ceva rău, ajungi să apreciezi şi mai mult faptul că trăieşti într-o ţară sigură. Fanii din acele locuri sunt fericiţi şi recunoscători pentru fiecare artist care are curajul să cânte acolo. Suntem mândri că avem astfel de fani şi ne bucurăm că putem să aducem o rază de lumină în viaţa lor.

Acesta va fi primul show Arch Enemy în România. Ce aşteptări aveţi de la concertul pe care îl veţi susţine în Bucureşti?
Cred că va fi o nebunie... La fel cum este acum pe străzile Bucureştiului, unde românii demonstrează în aceste zile. Muzica noastră este fundalul perfect pentru asta. Veniţi şi canalizaţi-vă furia alături de noi, pe 18 ianuarie, la Arenele Romane. Unul pentru toţi şi toţi pentru unul! We are one! Nemesis!

Arch Enemy, primul concert important al anului

2012-01-08T11:56:00.000+02:00

Partea a doua a turneului european "Live Khaos" va începe la Bucureşti, pe 18 ianuarie, cu un recital la Arenele Romane. Cu această ocazie, Arch Enemy va cânta în premieră în România.

Formaţia suedeză îşi va promova cel mai recent produs discografic, "Khaos Legions", apărut anul trecut. Deşi a fost lansat la patru ani după "Rise of The Tyrant", a meritat aşteptarea. Deja multe dintre piesele de pe cel de-al optulea album de studio au devenit hituri, videoclipul oficial al piesei "Yesterday is Dead and Gone" având peste 1,3 milioane de vizualizări.
Fondată în 1996, de fraţii Michael şi Christopher Amott, trupa s-a despărţit în 2000 de solistul Johan Liiva, însă acesta a fost înlocuit de cea care va deveni imaginea emblematică a grupului. Nemţoaica Angela Gossow a adus un plus de energie, iar stilul său de interpretare a impus Arch Enemy în rândul trupelor de top ale genului metal.
În afară de piesele de pe "Khaos Legions", ei vor interpreta şi melodii de pe albumele precedente. Fanii bucureşteni se aşteaptă ca din setlist să facă parte şi hituri precum "My Apocalypse", "Revolution Begins", "Ravenous", "The Day You Died", "Diva Satanica" etc.
Biletele se găsesc în reţeaua Eventim - magazinele Vodafone, Germanos, Orange, Domo, librăriile Humanitas şi Cărtureşti, dar şi la Sala Palatului, la Arenele Romane şi online pe eventim.ro. Până în 17 ianuarie, vor costa 105 lei, iar în ziua concertului vor putea fi achiziţionate cu 120 lei.
În deschidere, organizatorii pregătesc spectatorilor o surpriză: Phoenix Entertainment a anunţat că la ora 19.30, înaintea recitalului Arch Enemy, va evolua "o formaţie de nivel internaţional care va avea un cuvânt important de spus în industria muzicală a rockului românesc".

Trupa care a lansat “In-A-Gadda-Da-Vida”, în premieră la Bucureşti

2012-01-08T11:50:00.001+02:00

Pe 19 februarie, Iron Butterfly, una dintre formaţiile legendare ale rockului mondial, va cânta în clubul Hard Rock Café din Capitală.

Fondat în 1966, grupul californian are o istorie cu care puţine trupe se pot mândri. Iron Butterfly a fost prima formaţie care a obţinut "Discul de Platină", pentru albumul "In-A-Gadda-Da-Vida". Ulterior, discul a fost vândut în peste 25 de milioane de bucăţi. Piesa care dă titlul LP-ului, care ocupă în totalitate faţa a doua, are peste 17 minute şi a rămas în topuri timp de 140 de săptămâni, dintre care 81 în Top 10.
Trupa şi-a adus contribuţia la transformarea rock-ului psihedelic în ceea ce va purta denumirea de heavy metal. A cântat de-a lungul timpului în turnee alături de nume importante ale scenei mondiale, precum The Doors, Jefferson Airplane sau The Who. Iron Butterfly a împărţit scena cu Jimi Hendrix, Led Zeppelin, Frank Zappa, Janis Joplin, Yes şi mulţi alţii.
A figurat pe afişul festivalului de la Woodstock, însă nu a mai putut ajunge.
Piese ale trupei Iron Butterfly au figurat pe coloana sonoră a unor filme precum „Nightmare on Elm Street", „Texas Chainsaw Massacre 2" sau „Fatal Instinct" sau a serialului „The Simpsons". Din componenţa iniţială au rămas până în prezent basistul şi vocalul Lee Dorman, dar şi tobarul Ron Bushy. Din grup mai fac parte Charlie Marinkovich (chitară şi voce) şi Martin Gerschwitz (clape, vioară, voce).
În turneul european, care va începe pe 15 februarie şi se va încheia pe 18 martie, ei vor fi însoţiţi de formaţia Raygun Rebels (Germania/SUA). Concertul din Bucureşti, organizat de Stay Metal Forever, va începe la ora 20.30, accesul publicului fiind permis de la 19.30.
Biletele pot fi achiziţionate de la Hard Rock Cafe, Unirea Shopping Center, Sala Palatului, Magazinul Muzica, Palatul Naţional al Copiilor, dar şi din reţeaua librăriilor Adevărul.
Pot fi cumpărate şi online, pe www.biletoo.ro şi www.blt.ro. Biletele VIP costă 300 lei şi includ întâlnirea cu trupa, fotografii, autografe etc. Categoria I (cu loc la masă) costă 130 de lei, iar categoria II (în picioare) - 90 de lei.

Trupa Theatres des Vampires revine în România

2011-12-23T11:47:00.000+02:00

După ce a cântat, pe lună plină, în martie 2011, grupul italian revine în clubul Wings din Capitală, pe 19 aprilie 2012. Sonya Scarlet şi colegii săi au de asemenea programat un concert în Cluj, o zi mai târziu.

Theatres des Vampires vor porni într-un nou turneu european, în care au inclus şi România. Potrivit site-ului oficial al formaţiei, primul recital va fi pe 14 aprilie în Croaţia, la Zagreb, iar ultimul - pe 28 aprilie, în Praga, capitala Cehiei. Bulgaria, Slovacia, Cehia şi România sunt celelalte ţări pe care „vampirii" le vor vizita în primăvara viitoare. Grupul italian de gothic metal anunţă că este posibil să adauge noi date la calendarul spectacolelor.
Cei care au fost prezenţi în clubul bucureştean pe 19 martie au toate motivele să vină din nou la întâlnirea cu una dintre cele mai bune trupe italiene de gen. La primul lor recital în România, Sonya Scarlet (voce), Fabian Varesi (clape), Zimon Lijoi (bass), Gabriel Valerio (tobe) şi Stephan Benfante (chitară) au făcut un show complet, demn de „Teatrul Vampirilor" din seria romanelor scrise de Anne Rice, principala sursă de inspiraţie a ideologiei formaţiei. Impresionaţi de reacţia deosebită a fanilor români, membrii trupei au promis atunci că vor reveni în ţara lui Dracula. Iar dorinţa lor, dar şi cea a admiratorilor se va concretiza în aprilie 2012.

ADEVĂRUL: HammerFall, show incendiar la Bucureşti

2011-12-04T16:47:00.001+02:00

Trupa suedeză a concertat pentru a doua oară în România. După recitalul de la Peninsula, HammerFall a susţinut un show şi în Capitală, în clubul Hard Rock Cafe.

În ciuda tuturor problemelor, formaţia din Goteborg a ajuns până la urmă în Bucureşti. După spectacolul din Budapesta, autocarul care transporta "caravana metal" s-a defectat, astfel că spre România s-a pornit în formulă restrânsă. Headlinerii au venit singuri, fără cele trei trupe care erau programate în deschidere. Suedezii au lăsat în Ungaria şi o bună parte din merchandise, astfel că la standul oficial oferta a fost destul de restrânsă din acest punct de vedere.

În absenţa grupurilor Vicious Rumors, Amaranthe şi DeathDestruction, care i-au însoţit pe HammerFall în turneul de promovare a albumului "Infected", lansat anul acesta, organizatorii au găsit o soluţie de avarie. Astfel că trupelor româneşti L.O.S.T. şi Blind Spirits li s-a oferit şansa de a deschide recitalul celebrei formaţii înfiinţate de Oscar Dronjak în 1993.

Solistul Joacim Cans a făcut show nu numai prin vocea sa uşor de recunoscut pe scenele metal, ci şi prin faptul că a interacţionat permanent cu publicul. Deşi are o vastă experienţă, căldura cu care a fost primit în România l-a surprins în mod plăcut.

"Mâine e o zi specială în ţara voastră, deci nu lucraţi, nu?", a spus el. "Ei bine, noi lucrăm, avem concert în Belgrad, dar... ştiţi ceva? F*ck it! Suntem aici, acum, şi asta e tot ce contează! Să ne simţim bine, ca şi cum ziua de mâine nici n-ar mai exista!", i-a îndemnat Joacim pe cei din club.

Printre piesele din setlist s-au numărat atât hituri de pe albumele anterioare, cât şi melodii de pe CD-ul "Infected", lansat în mai 2011. "Patient Zero", "Heeding the Call", "Any Means Necessary", "Bang Your Head", "Blood Bound", "Let's Get It On", "Last Man Standing" şi "Renegade" au încins atmosfera în Hard Rock Cafe.

"I-am întrebat pe fani ce piese şi-ar dori să asculte live, iar una a revenit în mod constant. Mai ales fetele ne-au cerut-o, ca atare o vom interpreta şi pentru admiratoarele noastre din România", a introdus Joacim melodia "Always Will Be". După acest moment romantic al spectacolului, HammerFall a revenit la ritmurile binecunoscute, cu "Dia de los Muertos", "Riders of the Storm", "Steel Meets Steel" şi "Legacy of Kings".

"Câţi dintre voi ne-aţi mai văzut live? Şi pentru câţi e prima dată?", a făcut solistul un sondaj rapid printre spectatori. "Ei bine, haideţi să-i «convertim» pe aceştia din urmă!" Dar nu a fost nevoie. Cu toţii au ştiut ce cântec urmează: "Let The Hammer..." "...Fall!", l-au completat cei din public. Şi următoarele - "The Dragon Lies Bleeding" şi "The Templar Flame" - au fost la fel de uşor recunoscute.

Chiar dacă era evident că seara nu se putea încheia aici, fanii i-au rechemat pe scenă, scandându-le îndelung numele. Parcă lipsea ceva dintr-un asemenea show, care n-ar fi fost complet fără "Glory To The Brave", "One More Time" şi, mai ales, fără "Hearts on Fire". Iar Joacim Cans (voce), Oscar Dronjak, Pontus Norgren (chitară), Fredrik Larsson (bass) şi Anders Johansson (tobe) au revenit pentru a încheia recitalul cu cele trei piese de rezistenţă.

Publicul român a dovedit încă o dată că are nevoie de astfel de concerte. Fanii au cântat o dată cu solistul, cunoscând foarte bine versurile. Iar la final penele de chitară, setlisturile şi celelalte suveniruri s-au dovedit insuficiente pentru atâţia doritori.

ADEVĂRUL: Orphaned Land, trupa iubită de rockerii israelieni şi musulmani deopotrivă, revine la Bucureşti

2011-11-26T17:26:00.000+02:00

Unde politicienii au dat greş, o trupă metal a reuşit: i-a unit pe evrei şi pe arabi, sub semnul muzicii, făcându-i să treacă peste toate conflictele politice, religioase şi culturale.

Publicul român îi va putea vedea din nou, pe 9 decembrie, la Bucureşti. Orphaned Land revine în România, ţară pe care au vizitat-o ultima oară în 2010, când au cântat pe scena Sonisphere, într-un festival din care au mai făcut parte „cei patru mari”: Metallica, Slayer, Megadeth şi Anthrax.

Versurile lor combină elemente aparţinând tuturor celor trei „religii ale Cărţii” - iudaismul, creştinismul şi islamul, fiind un amestec de elemente culturale. Ei interpretează piese în şase limbi diferite, iar colaborările cu artişti musulmani, precum libaneza Johanna Fakhri, au stârnit deseori controverse.

Concertul din clubul The Silver Church va încheia „The Tour To OR-Shalem”, turneu care a început în Italia, în noiembrie. Ei vor promova DVD-ul lansat în toamna aceasta, „The Road To OR-Shalem”, care conţine înregistrări din timpul unui concert desfăşurat în ţara natală, dar și material bonus.

Alături de Orphaned Land, pe scena clubului bucureştean vor mai urca trupele Arkan, Artweg (ambele Franţa) şi Myrath (Tunisia). Biletele costă între 58 de lei (primele 100 de bucăţi) şi 75 de lei (cele achiziţionate în ziua concertului, de la intrare).

ADEVĂRUL: Concertul HammerFall, pe ultima sută de metri

2011-11-26T17:08:00.000+02:00

A rămas mai puţin de o săptămână până ce trupa suedeză va reveni în România. După concertul din cadrul Festivalului Peninsula, HammerFall va susţine un recital în Hard Rock Cafe, pe 30 noiembrie.

Show-ul va face parte din turneul de promovare a albumului „Infected”, lansat în mai anul acesta. „European Outbreak Tour” a început în octombrie, în Danemarca, şi se va încheia în decembrie, în Marea Britanie. Alături de grupul suedez, vor mai evolua Vicious Rumors, Amaranthe şi DeathDestruction.

Formaţia a fost fondată în Goteborg, în 1993, de către chitaristul Oscar Dronjak, singurul rămas din lineup-ul original. Până la definitivarea componenţei actuale, din trupă au mai făcut parte nume de prestigiu ale scenei metal suedeze, precum Niklas Sundin şi Mikael Stanne (în prezent membri Dark Tranquillity) sau Jesper Stromblad (ex-In Flames).

„Infected” este al optulea album de studio din discografia HammerFall. Cele 11 piese au fost compuse de Oscar Dronjak şi de vocalul Joacim Cans. Biletele pentru concertul din Bucureşti costă 65 de lei, iar în ziua concertului vor putea fi achiziţionate cu 75 de lei, de la intrarea în club.

ADEVĂRUL: Corvus Corax: „Secretul nostru este că facem totul din inimă”

2011-09-06T20:48:00.000+03:00

Corvus Corax a fost atracţia festivalului medieval Cetăţi Transilvane, desfăşurat la Sibiu între 26 şi 28 august. „Regii menestrelilor" , care au impresionat publicul din toată lumea cu muzica lor interpretată la tobe şi cimpoaie, au cântat pentru prima dată în România. Însă nu şi pentru ultima oară, ne-au asigurat Castus şi Norri, doi dintre membrii cunoscutei trupe. Artiştii ne-au vorbit despre proiectele pe care le au în desfăşurare: Cantus Buranus, Balkanski Beat, precum şi noul album, „Sverker", care urmează a fi lansat în noiembrie.

Bine aţi venit în România! Aţi apucat să vizitaţi Sibiul, cum vi s-a părut?
Castus: Am sosit cu o zi înainte de concert, am avut un pic de lucrat, dar am avut timp să ne plimbăm prin zona istorică. Ne-a plăcut.
Norri: E într-adevăr frumos. Am venit până aici cu maşina şi am trecut prin Slovacia şi Ungaria. În România am remarcat o localitate, nu mai ştiu cum se cheamă, dar e plină de palate ţigăneşti, cu turnuleţe, am rămas impresionaţi. Le priveam şi ne întrebam: „Wow, ce se întâmplă aici?" Ne-a plăcut şi peisajul din România, dar şi arhitectura.

Aţi văzut vreun alt recital de la festival?
Norri: Nu am apucat să vedem nici un concert atunci când am fost în Piaţa Mare, am prins doar lupte cu sabia şi alte genuri de spectacole. Sperăm să vedem şi câteva trupe de muzică.

De la ultima noastră întâlnire, cea de anul trecut, trupa s-a despărţit, astă toamnă, de doi dintre membrii săi, Teufel şi Martin, iar astfel s-au rupt şi legăturile între Corvus Corax şi Tanzwut. Ce s-a întâmplat?
Norri: Am fost atâţia ani ca într-o familie, în care ţi-ai dat seama de multă vreme că nu mai merge, dar tot ţi-e greu să te desparţi de celălalt, pentru că tot timpul aveţi ceva de făcut împreună. Dar anul trecut am ajuns într-un punct în care a trebuit să-i spunem lui Teufel: „Te rugăm, porneşte pe drumul tău, astfel încât şi noi, ceilalţi, să ne continuăm drumul propriu".
Castus: În plus, tocmai demarasem celălalt proiect al nostru, Berlinski Beat, şi l-am întrebat pe Teufel cum ne poate ajuta în acest sens. Numai că lui nu i-a plăcut ideea şi ne-a spus că va trebui să ne descurcăm fără el. De altfel, nici pentru noi proiectul Tanzwut nu mai prezenta acelaşi interes, aşa că a trebuit să ne despărţim.

Norri, cântai şi tu în Tanzwut, la tobe, ca şi în Corvus Corax. Însă, înainte de asta, ai fost bateristul Depressive Age, o trupă de metal care a activat până acum vreun deceniu. Ce-ţi mai aminteşti din acele vremuri?
Norri: Oh, vechile timpuri metal din viaţa mea... Da, ne simţeam foarte bine, în plus, a fost prima trupă în care am cântat şi care a avut oarece succes, era o combinaţie ciudată de hardcore, grind, metal... mai erau trupe care amestecau aceste stiluri, dar a fost prima dată când o astfel de formaţie a făcut-o în mod serios, scoţând CD-uri şi făcând turnee europene. În acele timpuri am învăţat să cânt extrem de „direct", este unul dintre primele lucruri pe care le deprinzi într-un grup metal: să fii ca un metronom. Astfel am învăţat să cânt simultan şi cu inima, dar şi cu creierul, ca un robot.

De la timpurile de demult, să trecem la viitorul apropiat: în această toamnă Corvus Corax va scoate un nou album, intitulat „Sverker". E un mic pas de la regele suedez cu acest nume - şi de la Casa de Sverker, dinastia pe care a fondat-o - la poezia skaldică, la fel ca şi de la aceasta din urmă şi până la Edda poetică şi cea în proză. Cu încă un pic de imaginaţie putem ajunge şi la legenda naţională a Finlandei, Kalevala. Pentru noul vostru disc sau, cine ştie, pentru următoarele, aţi folosit colecţiile amintite drept sursă de inspiraţie?
Castus: Mult mai mult de-atât! În acest concept am pornit de la următorul raţionament: avem Berlinski Beat, care acoperă muzical zona est-europeană; Corvus Corax acoperea zona central-europeană şi cea asiatică. Aveam aşadar nevoie de o nouă zonă. „Vizitasem" Spania şi Franţa, dar niciodată nordul Europei. Am colaborat la proiectul „Excalibur: the Celtic Rock Opera", în cadrul căreia am interpretat muzică celtică. De-aici ne-a venit ideea de a ne arunca privirea către Nord. Cu mult timp în urmă, aş zice acum vreo douăzeci de ani, am descoperit o carte foarte veche, cu cântece vikinge. Am redescoperit-o recent şi ne-am gândit să compunem acest album, cu muzică vikingă şi celtică. Cum anul viitor este ultimul din calendarul mayaş, am vrut să folosim conceptul de Ragnarok, aşa cum apare el în „Voluspa", folosind însă mai multe influenţe. Iar numele Sverker are o puternică rezonanţă vikingă.
Norri: Sverker a fost primul rege care a readus gloria Suediei după venirea creştinilor. Este un personaj istoric foarte important, a făcut oarecum trecerea de la vremurile vechi la cele noi. Aşa cum spunea şi Castus, până acum ne-am orientat asupra centrului şi estului Europei, mergând până departe înspre Est, până în China chiar. Chiar dacă muzica noastră includea şi până acum unele elemente celtice, nu ne-am concentrat niciodată în mod deosebit asupra lor. Ideea este că toate culturile sunt interconectate, nu le poţi delimita în moc clar. Numai că asupra părţii nordice a Europei, înspecial asupra istoriei şi popoarelor germanice, asupra vikingilor, nu ne-am concentrat niciodată atenţia. Am descoperit, în special Castus, o mulţime de cântece minunate din Danemarca, Suedia, Feroe s.a.m.d., care sunt foarte diferite de muzica noastră de până acum, deşi există oarece legături. Acum luăm aceste cântece din zona nordică şi le includem în stilul nostru.

Aşadar, ce vom putea asculta?
Castus: Veţi asculta muzică celtică, veţi simţi că este o muzică foarte veche, dar veţi percepe şi amprenta Corvus Corax. Iar muzica vikingă nu e atât de dură pe cât s-ar crede. De obicei, când spui vikingi, te gândeşti la nişte luptători foarte duri şi sângeroşi. Însă viaţa lor de zi cu zi era foarte normală, le plăcea să danseze, să socializeze. Iar noi prezentăm tocmai această parte necunoscută a lor.
Norri: Muzica noastră se bazează pe un amestec de stiluri, între care există diferenţe, dar şi o mulţime de similarităţi. E foarte interesant să descoperim că în zona nordică - ai cărei locuitori sunt percepuţi doar drept nişte barbari fioroşi, o imagine deloc uşor de asociat cu cultura - lucrurile stăteau cu totul altfel. Iar atunci când descoperi indicii legate de muzica lor, îţi dai seama că este o muzică foarte plăcută. Imaginea lor începe să difere din ce în ce mai mult de cea pe care o ştim din filmele despre vikingi. Cultura lor era una aleasă. Hainele erau foarte colorate, purtau diferite bijuterii, în multe culori. Toate acestea indică faptul că înclinau către o viaţă plăcută. Dansau în grup, împreună, iar stilurile erau asemănătoare cu cele celtice.

Aşa cum spuneaţi, menestrelii vechilor vremuri (dar şi cei ai zilelor noastre) culegeau melodii din zonele pe unde treceau, complet diferite de locurile natale, şi le adăugau propriului repertoriu. În cazul proiectului vostru Berlinski Beat, realizat alături de DJ Robert Soko, cum au stat lucrurile? Aţi găsit voi muzica balcanică sau aceasta v-a găsit pe voi?
Castus: Înainte de Corvus Corax, eu şi Wim interpretam muzică balcanică. Cântam la trompetă şi chitară.
Norri: Iar eu provin dintr-un district al Berlinului unde s-au stabilit diverşi imigranţi: arabi, turci, greci şi din alte ţări din acea zonă. Am crescut aşadar printre balcanici, iar influenţele au fost inclusiv muzicale.
Castus: Când am simţit că e timpul să demarăm un nou proiect, l-am întâlnit pe Robert Soko şi ne-a venit ideea unei colaborări. Ne-am gândit că, dat fiind că acum 20-25 de ani cântam muzică balcanică, n-ar fi rău să abordăm din nou stilul de dinainte de Corvus Corax.

Deci această întâlnire a găsit un sol fertil în chiar trecutul vostru personal.
Norri: Cu siguranţă. În plus, de multă vreme ne distram mergând la petreceri cu muzică balcanică, beam vin şi bere şi dansam în stil balcanic. Muzica era tradiţională, lucru care o apropia oarecum de genul Corvus Corax, însă amestecată cu ritmuri moderne. Iar rezultatul poate fi rezumat printr-un singur cuvânt: distracţie! Acum câţiva ani am vorbit cu DJ-ul, care era chiar Robert Soko, şi i-am dat câteva CD-uri ale Corvus Corax. El era puţin ameţit, şi eu la fel, în plus am şi pierdut contactul vreme de câţiva ani, iar anul trecut ne-am reîntâlnit. M-a recunoscut şi mi-a zis: „A, eram un pic beat pe-atunci, dar tu mi-ai dat CD-urile acelea? Le mai am şi acum". Ideea de a colabora cu noi l-a încântat imediat.
Castus: Printre piesele Berlinski Beat avem şi o piesă românească, va apărea pe viitorul nostru disc, însă din păcate nu îmi amintesc acum numele ei.

Aţi colindat lumea cu Corvus Corax, acum veţi face la fel cu Berlinski Beat, deja aveţi programat un concert în Mexic anul acesta.
Norri: Într-adevăr, vom avea un program interesant în Mexic, vom cânta în formula Corvus Corax / Cantus Buranus / Berlinski Beat, toate trei în cadrul aceluiaşi turneu. Într-un weekend avem programat Cantus Buranus & Berlinski Beat, iar după o săptămână Berlinski Beat & Corvus Corax. Nu vrem să „cucerim" lumea, ci doar să răspândim ideile noastre, care au avut destul succes până acum. Iar secretul este că tot ceea ce facem facem din inimă. Iar oamenii pot simţi când ceva este real, din suflet, sau dimpotrivă, e doar un produs. Nu pornim pe principiul „Hai să facem ceva din care să ne iasă bani"; ideile pornesc din inimă şi le filtrăm prin minte, iar asta le conferă o mare energie. Mexicanii pot simţi dacă această energie există, dacă le prezinţi ceva real sau doar un produs. Iar când simt că muzica vine din inimă, răspund cu un mare entuziasm. Nu contează care dintre proiecte li-l prezentăm, reacţionează cu o pasiune la fel de mare la toate.

Veţi aduce ritmurile Berlinski Beat în Balcani? Aveţi vreun concert programat în această zonă?
Castus: Am cântat la Sziget Festival, acum două săptămâni. E cel mai apropiat loc de Balcani în care am ajuns. Au mai fost trupe din Turcia, din România, au fost şi trupe de ţigani.
Norri: Cântau muzică „adusă în prezent". Aceasta şi este ideea noastră: să iei muzica tradiţională veche şi să o ţii în viaţă „modernizând-o". Tinerii resping din start muzica pe care o ascultau bunicii lor. Muzica veche este pe cale de dispariţie, dar noi o readucem în actualitate, îmbrăcând ideile tradiţionale în haine noi.
Castus: Apoi o vom duce înapoi la origini, dar mai avem nevoie de timp pentru a o duce înapoi balcanicilor.
Norri: Îi rugăm să mai aibă puţină răbdare. (râsete)
Castus: De fiecare dată când cântăm, indiferent cu care dintre proiecte, remarcăm că în public sunt persoane în vârstă, dar şi tineri, cu toţii simţindu-se la fel de bine, indiferent de vârstă sau de stilul pe care îl ascultă de obicei.

Vorbind de proiecte: după două albume „Cantus Buranus", veţi scoate şi un al treilea? Poate cu o orchestră românească?
Castus: Vom relua turneele în formula Cantus Buranus, dar concertul va fi un amestec de piese de pe primele două albume. Sper să ajungem cât de curând şi în România. Cât despre un al treilea CD „Cantus Buranus", nu-l avem printre proiectele din viitorul apropiat. Suntem mult prea ocupaţi şi de prinşi de ideile din acest moment, cu cele două albume, „Sverker" şi cel al Berlinski Beat, iar ambele vor fi urmate de turnee în toată lumea.
Norri: Dar în acelaşi timp ştim prea bine cum suntem şi este inevitabil să scoatem cândva şi un al treilea album „Cantus Buranus". Dar nu putem spune dacă asta se va întâmpla peste zece ani, sau peste cinci. Dar cu siguranţă va veni o zi în care vom sta cu toţii şi ne vom gândi: „Gata, a venit momentul pentru a relua proiectul Cantus Buranus!" Dar exact când se va întâmpla asta, nu ştiu. Mulţi oameni, când ajung la 40 de ani, sau chiar la 30 de ani, se gândesc că gata, viaţa s-a terminat. În special viaţa de muzician. Dar e un raţionament greşit. Noi cred că vom muri pe scenă. Ca atare, avem destul timp în faţă pentru toate aceste proiecte.

Dacă ar trebui să alegeţi între Castelul Bran, asociat cu legenda lui Dracula, şi Casa Poporului, cunoscută de străini drept construcţia lui Ceauşescu, ce aţi alege?
Norri: Despre Ceauşescu ştim că a fost un adevărat monstru, aşa că, vă rugăm, lăsaţi-ne să-l alegem pe celălalt tip! (râsete) Câteodată însă istoria se impregnează în ziduri, astfel încât să-ţi producă fiori. Dar în cazul în care palatul construit de Ceauşescu ar putea găzdui şi evenimente culturale... de ce nu?

V-aţi surprins fanii de atâtea ori până acum prin proiectele voastre, încât, atunci când au impresia că aţi epuizat toate limitele, le arătaţi că puteţi merge şi mai departe. Ce surprize le mai pregătiţi?
Norri: Într-adevăr, avem pregătite câteva surprize foarte plăcute, dar dacă dezvălui cadoul înainte de a-l deschide, îi strici tot farmecul. Anul viitor vom pune în practică o parte dintre aceste idei, cu Corvus Corax.
Castus: Fanii noştri să stea cu ochii pe pagina oficială. 2012 va fi într-adevăr ceva deosebit!

ADEVĂRUL: Corvus Corax, show de poveste la Sibiu

2011-08-30T20:20:00.000+03:00

Piaţa Mare din Sibiu a răsunat weekendul trecut de acorduri medievale. Atracţia festivalului Cetăţi Transilvane a fost trupa Corvus Corax din Germania, aflată pentru prima dată în România. Artiştii au susţinut un concert incendiar, de aproape două ore, timp în care au interpretat nu mai puţin de 19 de piese.

Iarmarocul a fost deschis pe toată perioada festivalului (26-28 august) în Piaţa Mare şi tot aici au avut loc cele mai multe dintre evenimentele incluse în program. Din decor a făcut parte şi un ţarc unde au putut fi admirate animale şi păsări: oi, iepuri cocoşi şi găini. Marele absent a fost Mihai Găinuşă, care a lipsit, motivat, de la manifestare. Colegii săi de la Cronica Cârcotaşilor însă, au deschis, vineri, parada trecând pe sub Podul Minciunilor. Echipa a pornit din Piaţa Mică în frunte cu Şerban Huidu. Cu căţel, cu purcel, cu Mistreţul Neprietenos, dar şi cu Dezbrăcatu îmbrăcat în cavaler, ca şi ceilalţi, plus bebeluşele costumate în domniţe, parada a defilat prin centrul oraşului. Li s-au alăturat mai toate formaţiile participante, mai puţin capul de afiş al ediţiei a XI-a.
Atelierele de artă medievală au fost deschise în cele trei zile la Turnul Sfatului. Şi tot în fiecare zi de festival au avut loc, la Casa Altemberger (Sala cu Coloane), Conferinţele de Medievistică, susţinute de conferenţiar prof. univ. dr. Zeno Pinter. În Piaţa Mare au avut loc spectacole de dansuri medievale, teatru, animaţie stradală, demonstraţii ale meşteşugarilor, dar şi două spectacole pirotehnice asigurate de Crispus - The Art of Fire. S-au bucurat de succes trupele Drachenmond din Germania, Corvinia (Hunedoara), Nomen est Omen (Bucureşti), Cimpoierii din Transilvania (Hunedoara), dar şi Novosadski Karmeni Hor din Serbia.
Cea mai aşteptată apariţie însă a fost formaţia germană Corvus Corax, care a încheiat festivalul, duminică seară. CD-urile trupei s-au vândut ca pâinea caldă, iar lumea s-a adunat în faţa scenei încă de la orele prânzului, când nemţii şi-au făcut probele de sunet. Spectatorii au stat ca pe ace până la ora 22.00, când renumitul grup german a avut programat recitalul. înainte de spectacol, artiştii ne-au spus că le place oraşul şi, de asemenea, că sunt încântaţi de atmosferă.
Răsfăţaţii marilor festivaluri de metal au la fel de mare succes şi la manifestările desfăşurate în incinta unor castele. Corvus Corax e o prezenţă constantă la Kaltenberg Rittenturnier, nelipsind de la nici o ediţie din 1993 încoace. De asemenea, au concertat la Burghausen, unul dintre cele mai mari castele din Europa, la Cerveni Kamen (în apropiere de Bratislava), iar la Wäscherschloss au înregistrat unul dintre recitaluri pentru un album live. "Doar în faţa Turnului Londrei n-am cântat!", glumea unul dintre muzicieni. Întrebaţi unde ar vrea să evolueze, la castelul lui Dracula sau în faţa Casei Poporului, Norri ne-a precizat: "Ceauşescu a fost un mare criminal, aşa că îl alegem pe primul!". „Muzica noastră are puterea de a ajunge la inima oricărei categorii de public", au mai declarat Norri şi Castus pentru "Adevărul".
Muzicienii din Berlin au cucerit publicul încă de la primele acorduri. Îmbrăcaţi în straie medievale, artiştii au renunţat pe parcursul concertului la pelerine şi şi-au etalat tatuajele, rămând la bustul gol. Mai mult decât atât, Castus a renunţat la orice fel de constrângere şi a optat pentru o libertate totală, etalându-şi fusta scurtă şi plisată în cel mai pur stil medieval.
Cu tobe, cimpoaie şi alte instrumente din vechime, Wim, Castus, Hatz, Norri, PanPeter, Vit şi Steve au cucerit audienţa imediat. Toată lumea a dansat, a cântat, a ţipat şi-a ţopăit pe tot parcursul recitalului. Publicul a salutat cu urale fiecare cuvânt rostit de Castus în limba română: "Mulţumesc". "Noroc", "Mâinile în aer", dar şi dedicaţiile ce au introdus piesele "Ballade de Mercy" - "Aceasta este o melodie pentru toate fetele frumoase de aici", respectiv "In Taberna" - "Acesta este un cântec pentru băut!". Setlistul a mai inclus cântecele "Suam Elle Ires", "Urmawi", "Skudrinka 2 Mazedonischer Tanz", "Mille Anni Passi Sunt", "Venus Vina Musica", "Nominalto", "Palästinalied / Alte Clamat Epicurus", "Spielmannstanz", "Filii Neidhardi", "Titenka", "Die Klage", "Bibit Aleum", "Pack", "Saltarello", "Chou Chou Sheng". Regii menestrelilor au fost chemaţi de două ori la bis, pentru care au păstrat "Platerspiel" şi "Albanischer Tanz". Muzicienii au scris déjà pe o reţea de socializare că abia aşteaptă să revină în România anul viitor.

ADEVĂRUL: Corvus Corax, invitat special la festivalul Cetăţi Transilvane

2011-08-25T19:16:00.000+03:00

La doar două săptămâni după Artmania, Sibiul va găzdui un nou festival. Piaţa Mare va fi invadată de data aceasta de acorduri medievale. Trupa germană Corvus Corax, aflată pentru prima dată în România, este capul de afiş al manifestării Cetăţi Transilvane, care va avea loc între 26 şi 28 august.

În zilele de sărbătoare a fost pus la cale un program... de poveste. "Când porţile Cetăţii se vor fi deschis, personaje de ev mediu în paşi de paradă vor intra-n cetate: negustori, ţărani, artizani şi artişti de soi, cavaleri şi tinere domniţe, cu toţii timp de trei zile, în strai de mândră sărbătoare medievală, vor da culoare centrului istoric al Sibiului", au dat de veste organizatorii. Parada de deschidere va porni vineri, 26 august, ora 21.00, de pe Podul Minciunilor.
Iarmarocul, amplasat în Piaţa Mare, va fi deschis pe toată durata manifestării, la fel şi Atelierele de artă medievală, ce vor putea fi vizitate la Turnul Sfatului. În fiecare dintre cele trei zile de festival, între orele 12.00 şi 14.00, vor avea loc, la Casa Altemberger (Sala cu Coloane), Conferinţele de Medievistică, susţinute de conferenţiar prof. univ. dr. Zeno Pinter. Vor mai avea loc spectacole de dansuri medievale, teatru, animaţie stradală, demonstraţii ale meşteşugarilor, dar şi două spectacole pirotehnice asigurate de Crispus - The Art of Fire.
Atracţia festivalului va fi grupul german Corvus Corax, programat să cânte duminică, de la ora 22.00, în Piaţa Mare. Formată în Berlin în 1989, cu puţin timp înainte de căderea Zidului, este acum una dintre cele mai cunoscute trupe care abordează stilul medieval. Până să devină „Die Könige der Spielleute" („regii menestrelilor"), aşa cum se autodefinesc, şi nu fără acoperire, germanii au pornit „de la munca de jos". Cu timpul, au trecut de la concertele în stradă la cele pe scena festivalurilor, ajungând ca în prezent să aibă la activ prezenţe la cele mai cunoscute manifestări de gen: anul trecut au participat pentru a treia oară la Wacken Open Air, iar înainte de a cânta la Cetăţi Transilvane au bifat o nouă prezenţă şi la Summer Breeze.
Sosirea lor la Sibiu anul acesta va fi prima vizită în ţara lui Dracula. Legendarul conte-vampir este evocat în piesa lor "Mille Anni Passi Sunt", melodie interpretată în română şi latină. "Cântăm în diverse limbi, precum menestrelii medievali, care călătoreau şi, din locurile unde ajungeau, culegeau piesele care le plăceau cel mai mult", au spus artiştii atunci când au fost întrebaţi cum de au ales să folosească româna pentru a povesti cât mai veridic istoria celebrului personaj. Corvus Corax a realizat până acum două albume cu versuri preluate din colecţia de poeme "Carmina Burana", cea care l-a inspirat şi pe Carl Orff. Şi pe albumele din seria "Cantus Buranus", dar şi în concerte, ei au cântat alături de orchestre de muzică clasică. La Sibiu însă vor veni în formula care i-a consacrat. Mai multe detalii despre festival pot fi găsite la www.cetatitransilvane.eu.

Program
Vineri, 26 august
10:00 - 23:00 Iarmaroc medieval - Piaţa Mare
11:00 - 14:00 Ateliere de Artă Medievală - Turnul Sfatului
12:00 - 14:00 Conferinţele de Medievistică
21:00 Parada festivalului
23:00 Spectacol pirotehic Crispus - The Art of Fire - Piaţa Mare

Sâmbătă, 27 august
14:00 - 14:30 Dansuri medievale - formaţia Nosa (Bistriţa) - Piaţa Mare
15:00 - 15:30 Concert Corvinia (Hunedoara) - Piaţa Mare
19:00 - 20:00 Recital Novosadski Karmeni Hor, Serbia - Piaţa Mare
20:00 - 21:00 Concert Drachenmond, Germania - Piaţa Mare
22:00 - 23:00 Concert Cimpoierii din Transilvania (Hunedoara) - Piaţa Mare

Duminică, 28 august
14:00 - 15:00 Spectacol Cavalerul Hartmann, Germania - Piaţa Mare
17:00 - 18:00 Ateliere traditionale - Ordinul Muşatinilor (Rădăuţi) - Piaţa Mare
19:30 - 20:30 Teatru Compania Commedia (Târgu Mureş) - Piaţa Mare
21:00 - 21:30 Concert Nomen est Omen (Bucureşti) - Piaţa Mare
22:00 - 23:30 Concert Corvus Corax, Germania, Piaţa Mare

ADEVĂRUL: Trei zile şi trei nopţi de rock la Râşnov

2011-07-27T22:08:00.001+03:00

OST Mountain Fest şi-a ţinut a doua ediţie în acest weekend, la Râşnov. La poalele muntelui, în umbra cetăţii, povestea rock de anul acesta a ţinut trei zile şi trei nopţi.

32 de formaţii din 14 ţări au cântat în poiana din Valea Cetăţii, de la orele prânzului până spre 2.00 dimineaţa. Muntele a răsunat de acordurile metalice, stârnind interesul localnicilor şi al turiştilor, unii cumpărând bilet de la faţa locului.
Cazaţi la corturi, la căsuţe sau la pensiunile din apropiere, participanţii la festival s-au bucurat în acelaşi timp de muzica bună şi de aerul curat, dar şi de o minivacanţă la munte, într-o zonă încărcată de istorie. Şi artiştii străini s-au declarat încântaţi de locurile pitoreşti, însă i-a impresionat şi entuziastul public român, venit din toate colţurile ţării.
Miniorăşelul construit pe terenul de biatlon a avut de toate: câteva standuri de bere şi unul de mâncare, mese şi băncuţe acoperite, toalete ecologice, standuri de merchandise (CD-uri, DVD-uri, îmbrăcăminte şi încălţăminte, accesorii, inclusiv pentru motociclişti, şi, bineînţeles, tricouri şi hanorace cu sigla festivalului). A existat inclusiv o „galerie" de fotografii, intitulată Live Aeons şi găzduită de un cort militar.
Pe patru panouri au fost expuse cele mai reuşite instantanee surprinse în concerte din România, dar şi de afară. OST a avut „monedă" proprie, reprezentată de jetoanele - evident - negre, ce au putut fi folosite pentru achiziţionarea produselor alimentare.
Vremea a ţinut cu rockul: într-o singură noapte a plouat, însă după încheierea concertelor. În rest, soarele a strălucit generos, aşa încât spectatorii au putut chiar să facă plajă în pauzele dintre recitaluri - inclusiv muzicienii străini, cum a fost cazul solistei de la The Way of Purity. Tiril Skardal, „o norvegiancă încercând să se bronzeze în România", după cum s-a descris zâmbind, a fost încântată să ne viziteze ţara şi pe o astfel de vreme, deoarece la precedentul concert, în noiembrie, în Timişoara, până şi pentru scandinavii din trupa amintită a fost prea frig.
Vineri şi sâmbătă au evoluat în deschidere cele trei grupuri alese în urma preselecţiei din toamnă. În prima zi de festival, au deschis spectacolul Ka Gaia An şi Spectral. The Way of Purity (Suedia/Norvegia, foto) au impresionat mai ales prin prestaţia solistei Tiril, care i-a cucerit din prima pe cei prezenţi prin stil şi dinamism.

Ruşii de la Put Solnca s-au impus prin atitudine, determinându-i pe cei din public să le scandeze numele. Deşi nemţi, Action Bass Tom Band n-au fost deloc „reci", ba dimpotrivă, au încălzit şi mai mult atmosfera. Băieţii de la Piatra şi-au justificat prin valoare poziţia de pe afiş. Deja la lumina reflectoarelor, au urcat pe scenă Damned Spirits' Dance (Ungaria), urmaţi de Taine. Headlinerii primei seri au fost italienii de la The Foreshadowing şi austriecii de la Dornenreich.
Şi cea de-a doua zi a început cu două grupuri tinere, dar care promit: Apa Sâmbetii şi True Mind. Alte patru formaţii româneşti au completat programul zilei: Deliver The God, L.O.S.T., Spiritual Ravishment şi Mediocracy, unii mai „nebuni" ca alţii.
Artiştii s-au dezlănţuit pe scenă, dar şi pe boxele plasate în faţa acesteia. Au sărit gardul de protecţie şi au cântat în mijlocul publicului, dându-le ocazia fanilor să-i atingă şi să-i vadă de aproape. Trupa israeliană Winterhorde s-a intercalat între aceştia şi alte două grupuri româneşti: Bolthard şi Laonlyness. Seara a fost încheiată de invitaţi de prestigiu: Keep of Kallesin (Norvegia) şi E-Force (Canada/Franţa).
Norii ce ameninţau să strice ultima zi de festival s-au risipit o dată cu primele acorduri. Tonul l-au dat cei de la Malpraxis, urmaţi de vecinii de peste Dunăre de la Eufobia.
Deathdrive, Akral Necrosis şi Sincarnate au demonstrat că metalul românesc e în plină creştere. Legiunea străină reprezentată de Insult (Polonia), Methedras (Italia) şi Fen (Marea Britanie) a făcut trecerea spre capetele de afiş ale serii. Solistul italienilor a făcut un show de zile mari: a sărit de pe scenă, a cântat pe boxe, a stropit spectatorii cu apă, ba mai mult decât atât, s-a aruncat în public, interpretând una dintre piese purtat pe braţe de admiratori.
Unul dintre cele mai aşteptate momente ale festivalului a fost, cu siguranţă, recitalul celor de la Negură Bunget, care şi-au adus pe scenă, ca de obicei, instrumentele tradiţionale de suflat, dar şi toba mare şi toaca. Timişorenii au fost la înălţime, fiind răsplătiţi cu urale şi aplauze la scenă deschisă. Au preluat ştafeta britanicii de la Onslaught, care i-au făcut pe rockeri să scuture şi mai abitir din plete, cu toate că trecuse de miezul nopţii, iar oboseala celor trei zile începuse să se simtă.
Nimeni însă nu s-a clintit de lângă scenă, trăind din plin muzica. Ultimii, dar deloc din urmă, au fost membrii grupului Din Brad, care au încheiat maratonul de rock de la Râşnov.
Trăgând linie, festivalul a fost unul reuşit, bine organizat: nimic nu a lipsit şi nici nu s-a întâmplat vreun incident. Poate şi pentru că şeful poliţiei locale a empatizat cu tinerii veniţi în poiană, fiind el însuşi amator de rock. Ca de fiecare dată la evenimentele de gen din România, publicul a fost destul de puţin, dar cei care au venit au compensat prin entuziasm şi energie.
Tânăra generaţie a avut câţiva reprezentanţi, copiii scuturând din cap mai ceva decât adulţii şi demonstrând că muzica bună îşi poate găsi fani la toate vârstele.

U.D.O. va concerta la "Maxim"

2011-05-27T16:24:00.001+03:00

Potrivit anunţului postat astăzi pe pagina oficială, trupa germană U.D.O. va concerta şi în România. Printre cele 27 de noi recitaluri în Europa se numără şi cel din clubul bucureştean Maxim.

Formaţia fondată de Udo Dirkschneider după ce a părăsit legendarul grup Accept îşi va promova toamna acesta cel mai recent CD, lansat săptămâna trecută. “Rev-Raptor”, al 13-lea album de studio din cariera U.D.O., conţine 13 piese: “Rev-Raptor”, “Leatherhead”, “Renegade”, “I Give As Good As I Get”, “Dr. Death”, “Rock'N'Roll Soldiers”, “Terrorvision”, “Underworld”, “Pain Man”, “Fairy Tales Of Victory”, “Motor-Borg”, “True Born Winners” şi “Days of Hope and Glory”.
“Rev-Raptor Tour” va porni la 21 septembrie din Gdynia (Polonia) şi se va încheia la 29 decembrie, în Crailsheim (Germania). Turneul va mai include ţări precum Norvegia, Austria, Ungaria, Bulgaria, Suedia, Olanda, Belgia şi Elveţia. Fanii români îl vor putea asculta pe renumitul artist la 17 noiembrie, în Bucureşti. Mai multe detalii despre concertul din România vor fi anunţate ulterior.

20 de ani de Altar, sărbătoriţi în Music Hall

2011-05-22T18:30:00.001+03:00

După cum anunţa recent o sectă americană, la 21 mai 2011 urma să vină sfârşitul lumii. Aşa că rockerii români s-au grăbit să se ducă la... Altar! Nu de alta, dar să prindă măcar concertul aniversar: legendara trupă clujeană a sărbătorit 20 de ani de carieră. Turneul lor a inclus mai multe oraşe. În afară de Bucureşti muzicienii au susţinut de asemenea concerte în oraşul natal, dar şi în Braşov, iar după recitalul din Capitală urmau să cânte la Constanţa.

În deschiderea evenimentului găzduit sâmbătă de clubul Music Hall a evoluat trupa Lefters, care a interpretat piese precum "Get Out”, "Spit It Out”, "Break The Wall”, "007”, "Rockstar” sau "Ugly Face”. Chiar şi artiştii amintiţi s-au declarat fani ai headlinerilor, unul dintre membrii trupei menţionate purtând un tricou cu sigla Altar.
Dacă Lefters au încălzit atmosfera, Andy Ghost (foto), Teo, Damian şi Levi au încins de-a dreptul sala încă de la primele acorduri. După numai câteva piese, admiratorii şi-au scos tricourile, un întreg grup rămânând la bustul gol. Ba chiar şi două fane s-au alăturat, prezentându-se în sutiene, în faţa Altar-ului. Dacă nici la o astfel de manifestare cu dezlănţuiri de proporţii profeţia nu s-a îndeplinit, înseamnă că vom mai prinde multe concerte Altar şi de-acum înainte. Iar Andy Ghost n-a fost "Singur împotriva tuturor”, ci i-a avut permanent, foarte aproape de scenă, pe admiratorii care au ştiut să se bucure de fiecare piesă, i-au aplaudat, le-au scandat numele şi au reuşit să facă o atmosferă cu adevărat aniversară.
Clujenii au inclus în setlist piese din întreaga carieră: "The Profecy”, "Prison Of Death” (de pe "The Last Warning”, - 1993), "Stop The Silence”, "Mr. President”, "Become Another Man”, "Mum” (de pe "Respect” – 1995), "Memories”, "Born Again” (de pe "Born Again” – 1998), "Atitudine”, "Născut învingător”, "Protest”, "Singur împotriva tuturor” (de pe "Atitudine” - 2006), alături de "Make Yourself Heard”, "Under Control”, "Invasion” (de pe viitorul CD). Cum totul e posibil, dar un concert Altar fără "La noi” e aproape imposibil, Andy a păstrat-o pentru finalul recitalului.
Artiştii au fost încântaţi de primirea călduroasă şi au anunţat că vor repeta experienţa printr-un concert de amploare, ce va include şi proiecţii, aşa cum a fost cel de la Cluj, spectacol care va avea loc în luna octombrie, atunci când formaţia va lansa noul album.

Dark Tranquillity, un concert exploziv la Bucureşti

2011-05-22T13:57:00.003+03:00

The Silver Church a fost joi seară locul "where death is most alive”. Clubul bucureştean a găzduit al doilea dintre cele cinci concerte din miniturneul Dark Tranquillity în sud-estul Europei. Veniţi de la Istanbul, cei şase suedezi au susţinut un nou recital exploziv pentru rockerii români, la aproape un an de la concertul organizat de Artmania, la Sibiu.

Admiratorii genului au dat curs invitaţiei promoterilor, de a-i "întâmpina cum se cuvine” pe renumiţii muzicieni. Astfel că publicul s-a manifestat cât se poate de zgomotos pe tot parcursul show-ului, contribuind la succesul unui nou eveniment de club din zona metal. Chiar dacă nu erau la prima întâlnire cu spectatorii români, suedezii au fost plăcut surprinşi de reacţia fanilor. Aşa se face că solistul Mikael Stanne le-a făcut program colegilor de trupă: "Să facem din asta (din întâlnirea cu publicul român - n.r.) o chestie anuală!”
"Încălzirea” s-a făcut cu piese ale unor nume mari ale genului. Nu a fost nevoie de o trupă de deschidere, suedezii fiind de ajuns pentru a potoli setea de rock a celor veniţi în The Silver Church. Mai mult, acest fapt le-a lăsat artiştilor libertatea de a-şi prezenta un setlist de 18 piese. Dacă anul trecut, în Piaţa Mare din Sibiu, s-au concentrat pe piesele albumului "We Are The Void”, lansat în 2010, de data aceasta au mers pe un "best of the best”, trecând prin toată discografia din cei 20 de ani de carieră. Grafica de pe monitoarele laterale, dar şi de pe panoul de leduri din spatele tobelor a completat atmosfera tipică Dark… Tranquillity. "At The Point Of Ignition”, "The Fatalist”, "Icipher”, "Damage Done”, "Lost To Apathy”, "Monochromatic Stains”, "The Gallery”, "The Wonders At Your Feet”, "Iridium”, "Focus Shift”, "Dream Oblivion”, "Misery's Crown”, "Haven”, "Punish My Heaven”, "Lethe”, "Final Resistance” au făcut deliciul publicului, pentru bis fiind păstrate "Therein” şi, bineînţeles, "Terminus (Where Death Is Most Alive)”. Chiar şi aşa, publicul a scandat "We want more!” minute bune după finalul show-ului.
Mikael Stanne (voce), Martin Henriksson şi Niklas Sundin (chitară), Daniel Antonsson (bass), Anders Jivarp (tobe) şi Martin Brändström (clape) au turat motoarele la maximum, de la prima până la ultima piesă. Mikael a fost întâmpinat cu urarea "Happy Birthday”, chiar dacă ziua sa de naştere urma să fie sărbătorită abia vineri. "Blondul întunecat” n-a stat o clipă locului, spre disperarea fotografilor, fie ei profesionişti sau de ocazie, a comunicat cu publicul între melodii, a cântat cocoţat pe boxe şi a strâns mâinile fanilor din primele rânduri în timpul concertului. La un moment dat, solistul a îndemnat publicul să se manifeste cu şi mai mult entuziasm: "Am remarcat un început de moshing, aş vrea să văd şi mai mult”, a spus vocalul, iar grupul de pletoşi s-a conformat. Înainte de bis a fost fluturat un steag suedez, pe care Mikael l-a luat şi şi l-a înfăşurat în jurul gâtului, iar la final a coborât de pe scenă pentru o baie de mulţime.
Chiar dacă erau obosiţi după călătoria de la Istanbul la Bucureşti, dar şi după explozia de energie din timpul concertului din The Silver Church, artiştii au mai rămas circa o oră în club, pentru a se fotografia cu fanii şi a le acorda autografe. S-ar putea spune, fără nici o urmă de îndoială, că Dark Tranquillity este una dintre cele mai prietenoase trupe suedeze. Şi, tot fără nici o îndoială, că este una dintre cele mai bune formaţii din zona metal scandinavă.

Mikael Stanne: "Un show fantastic, în faţa unor oameni minunaţi”
Cu o oră înainte de concertul din The Silver Church, am stat de vorbă cu Mikael Stanne. Solistul Dark Tranquillity ne-a împărtăşit câteva gânduri despre show-ul de anul trecut, din Piaţa Mare din Sibiu, dar şi despre recitalul pe care urmau să-l susţină în Bucureşti. "La Sibiu a fost fantastic, nu ştiam la ce să ne aşteptăm. Este unul dintre lucrurile care-mi plac în legătură cu un concert într-o ţară sau un oraş unde n-am mai fost: că nu ai de unde şti la ce să te aştepţi. Dar s-a dovedit a fi un show fantastic, într-un oraş minunat, în faţa unor oameni minunaţi. Aşa se face că imediat după concert am vorbit cu organizatorii şi le-am spus că vrem să repetăm experienţa cât de curând. Aşa că… iată-ne!”. Nici pentru Bucureşti nu şi-a planificat nimic. Bineînţeles, în afară de o prestaţie la nivel maxim, ca de obicei. "Chiar nu ştiu cum va reacţiona publicul. Dacă va fi nebunie ca data trecută, atunci nu pot decât să fiu fericit. Noi, cel puţin, vom da totul pe scenă”. În Capitală, Dark Tranquillity a venit în cadrul unui miniturneu. "Seria concertelor a început miercuri în Istanbul şi urmează să se încheie duminică, în Atena, aşa că pentru noi acest periplu e ceva scurt şi drăguţ”. Şi totuşi, un asemenea tur de forţă are şi unele dezavantaje: "Abia am avut timp să ne odihnim după concertul din Turcia, am preferat să ne refacem forţele, aşa că n-am avut timp să vizităm oraşul. Rămâne pe data viitoare”.
Dacă în timpul recitalului solistul Dark Tranquillity a purtat o cămaşă neagră, la interviu a optat pentru un tricou purtând sigla revistei suedeze CloseUp Magazine. Un obişnuit al croazierelor metal organizate de publicaţia amintită, Stanne a participat anul acesta la un eveniment similar, pus la cale de americani. Mikael ne-a oferit câteva impresii şi despre experienţa celor "70.000 Tons of Metal”: "A fost ceva nebunesc, chiar suprarealist. Ne aflam în mijlocul oceanului, pe o navă plină de metalişti. A fost totuşi foarte aproape de atmosfera festivalurilor europene, pentru că, deşi croaziera a avut loc în Statele Unite, majoritatea celor prezenţi veniseră din Europa. Se vede treaba că toată lumea merge la festivalurile din toată lumea. Cât despre celelalte trupe, am asistat la show-uri fantastice, precum cel al unor artişti ca Testament, Uli Jon Roth, Exodus. A fost ca o mare petrecere metal, ce a ţinut patru zile”. Dacă pentru suedezii de la CloseUp un astfel de eveniment are deja o tradiţie de câţiva ani, promoterii din Statele Unite au compensat prin lux şi locaţii exotice, ducând experienţa "la nivelul următor”. "Croazierele CloseUp durează doar o zi sau o zi şi jumătate, şi tot e ceva fantastic. Evenimentul din SUA a fost unul grandios. Pe navă erau 30 de baruri, oamenii îţi ofereau câte o bere de fiecare dată când te întâlneau, iar metal-ul a fost omniprezent: pe cele patru scene, în zona rezervată pentru karaoke, nu aveai scăpare nicăieri”.
Mikael ne-a vorbit, de asemenea, despre talentul de grafician şi fotograf al colegului său de trupă, Niklas Sundin. În 2010, chitaristul amintit a avut o expoziţie de desene, inclusă în programul oficial al festivalului Artmania. În timpul precedentei vizite în România, Niklas a surprins imagini inedite din Sibiu, fotografii care i-ar putea asigura material suficient pentru o nouă expoziţie. "Nu ştiu dacă le va expune, dar părerea mea este că ar trebui. La fel cum ar trebui să facă din nou o expoziţie cu desenele sale, mai ales că a ajuns deja la al treilea volum de grafică”.

Bilete mai ieftine la concertul Lake Of Tears

2011-05-11T17:17:00.001+03:00

La concertul Lake Of Tears din 25 iunie biletele sunt mai ieftine zilele acestea. Evenimentul va avea loc la Arenele Romane din Bucureşti şi face parte din turneul de promovare al albumului "Illwill”.

Este vorba despre "Promoţia Săptămânii” de la Biletoo.ro. Astfel, fanii care cumpără un bilet la Lake Of Tears în perioada 12-15 mai vor beneficia de un preţ mai mic cu 15%. Mai exact, cumpărătorul nu mai plăteşte preţul iniţial al biletului, de 100 de lei, ci doar 85 de lei. Această promoţie este valabilă de joi până duminica inclusiv, şi este disponibilă doar la magazinul BILETOO.RO din Unirea Shopping Center şi online pe www.biletoo.ro. În cazul în care comanda se face online, plata poate fi făcută prin card sau ramburs, în ambele cazuri livrarea făcându-se la domiciliu, prin curier.
Preţurile biletelor sunt diferite, în funcţie de perioadele în care sunt cumpărate: 1 aprilie - 24 iunie: 100 lei preţ acces general (preţ întreg) - cu reducerea de 15%, cumpărătorul plăteşte doar 85 lei. În data de 25 iunie (ziua concertului) preţul biletului este de 120 lei.

Stilul gothic-hipnotic

2011-05-06T19:53:00.000+03:00

Se apropie sezonul concertelor metal/rock. Începând cu „Unu Mai Rock” şi continuând cu seriile de recitaluri programate în Bucureşti sau în alte locuri pitoreşti de prin ţară, vom avea parte de valuri de festivaluri. Aşa că n-ar fi rău să vă înnoiţi garderoba şi să mai adăugaţi... puţin negru. Gotica.ro oferă o varietate de produse – haine şi încălţăminte aparţinând unor branduri de renume, adevărate piese de colecţie, cum ar fi cele marca Demonia sau New Rock. Nu uitaţi însă de accesoriile care pot face toţi banii dacă le asortaţi la o ţinută goth, tip Lolita sau orice alt stil metal/rock. Aşadar, puteţi încerca o mână... de oase drept brăţară, cercei din „vertebre”, pandantive sau inele cu cranii, dragoni şi păianjeni, dar şi bijuterii diverse din gama Alchemy Gothic. Şi pentru ca ţinuta să fie cu adevărat atrăgătoare, o puteţi completa cu mănuşi, pălării, curele, ciorapi, umbrele, genţi ori portofele cu ornamente similare.

Discuri pentru Player

2011-05-06T19:38:00.006+03:00

Turisas - Stand Up and Fight.
Finlandezii de la Turisas continuă povestea varangilor într-un nou album, lansat la Century Media. „Şi totuşi, «Stand Up and Fight» nu e propriu-zis o urmare a «The Varangian Way», în sensul că piesele sunt mult mai «universale»", afirmă Mathias, liderul Turisas. Este primul album al finlandezilor care include pasaje de coarde şi instrumente de suflat, interpretate de artişti de muzică clasică.

Belphegor - Blood Magick Necromance. Celebrul Peter Tagtgren (Hypocrisy, Pain) s-a ocupat de producţia celui de-al nouălea album Belphegor, în Abyss Studios din Parlby. Lansat la 14 ianuarie în Europa şi o lună mai târziu în SUA, la casa de discuri Nuclear Blast, „Blood Magick Necromance” a intrat rapid în topurile de specialitate atât în Austria şi Germania, cât şi peste Ocean. „Este cea mai epică şi mai monumentală «Werk» de până acum a trupei”, descrie vocalul Helmuth noul CD.

Pain, la Samfest Rock

2011-05-05T11:49:00.001+03:00

Formaţia suedeză Pain soseşte pentru a doua oară în România. După un concert răsunător la Sibiu, în 2009, în cadrul Artmania, Peter Tagtgren (foto) şi colegii săi vin să ne încânte din nou, de data aceasta în cadrul festivalului Samfest Rock, ce va avea loc în perioada 7-9 iulie, la Aeroclub Satu Mare. Evenimentul este susţinut şi organizat de Primăria municipiului Satu Mare, Consiliul Local şi Centrul Cultural G.M. Zamfirescu”.

Celelalte formaţii confirmate până în acest moment sunt: Netherbird (Suedia), Bonfire (Germania), Nevergreen (Serbia-Ungaria), Guerillas, Krepuskul, Trooper, Masterpiece, Deity, Malpraxis, Ultimul Nivel, Crimson şi Grimegod. Ca şi în anii trecuţi, în 2011 Pain va avea agenda încărcată, formaţia amintită având programate concerte în afară de România şi Suedia natală în Ucraina, Rusia, Austria, Finlanda, Belgia, Lituania, Germania, Cehia, Elveţia, Italia, Franţa, Olanda, Spania sau Portugalia.
Cu aproximativ o lună înainte de recitalul de la Satu Mare, Pain va lansa, la 3 iunie, un nou album intitulat „You Only Live Twice”, disponibil prin Nuclear Blast Records.

Lacuna Coil, un nou nume greu la ARTmania

2011-04-06T20:15:00.000+03:00

Organizatorii ARTmania au anunţat o nouă super trupă care va evolua în cadrul festivalului de la Sibiu. Lacuna Coil, va cânta sâmbătă, 13 august, în aceeaşi zi cu Republica şi Sonata Arctica.

Noutatea acestui an aduce patru trupe pe scena din Piaţa Mare. Programul complet al zilei de sâmbătă va fi făcut public în curând. O altă veste bună pentru cei ce nu au reuşit să-şi garanteze vacanţa la Sibiu: presale-ul III se prelungeşte până la sfârşitul lunii aprilie, ofertând abonamentul festivalului cu 110 lei şi biletele pentru fiecare zi din Piaţa Mare cu 70 de lei. Accesul în spaţiile festivalului este permis posesorilor de brăţări ARTmania, valabile în zilele respective obţinute în urma preschimbării biletelor la punctele de informare din Sibiu. Festivalul ARTmania are loc în perioada 8-14 august 2011.

Superconcert Ava Inferi şi Negură Bunget

2011-03-27T17:26:00.000+03:00

Axa Valahă Productions a anunţat al doilea headliner care va evolua alături de trupa portugheză Ava Inferi. Cel de-al doilea cap de afiş al concertului de sâmbătă, 7 mai 2011, din Club Wings, din Bucureşti este cel mai important nume al scenei metal româneşti. Formaţia timişoreană Negură Bunget (foto), fiindcă despre ea este vorba, a pregătit un recital exclusiv, prilejuit de lansarea noului MCD “Poarta de Dincolo”, dar şi a primului DVD din cariera grupului, “Focul Viu”.

“Ne bucurăm să putem lansa cu aceeaşi ocazie două materiale noi, mai ales în compania unei formaţii atât de interesante ca Ava Inferi. Vom pregăti un eveniment special, cu această ocazie, atât din punct de vedere al setlist-ului, cât şi al scenografiei, mai ales că până la data acestuia vom anunţa şi cele mai ambiţioase planuri de viitor ale formaţiei”, a declarat Negru, liderul trupei Negură Bunget.
Biletele sunt deja disponibile şi pot fi achiziţionate direct prin Axa Valahă Productions (axa666@yahoo.com) sau prin filiala din Bucureşti a Bestial Records (titus@bestial.ro). Primele 50 de bilete speciale costă doar 35 de lei. Cumpărătorii acestora vor primi şi posterul evenimentului, semnat de celebrul chitarist Rune Eriksen. Până în preziua evenimentului, preţul biletelor va fi de 40 de lei, iar cele achiziţionate la intrarea în club - 45 de lei.

Theatres des Vampires a cântat pe Lună plină

2011-03-21T23:28:00.003+02:00

“Te invit la Teatrul Vampirilor! Cel mai bun spectacol de pe bulevard!”. Replica din romanul “Vampirul Lestat”, scris de Anne Rice, a devenit realitate şi pentru fanii români ai grupului Theatres des Vampires, care a cântat în weekend în Capitală. Concertul din Wings Club, organizat de Stay Metal Forever, a reprezentat primul show al formaţiei italiene în România, ţară în care Sonya Scarlet şi colegii săi îşi doreau de multă vreme să ajungă. Reacţia publicului a fost una mai mult decât pozitivă, pe măsura renumelui acestei trupe, care trebuie neapărat reţinută, văzută, revăzută, recunoscută şi susţinută. Un show fantastic, ce i-a lăsat pe admiratori mască... veneţiană!

Nici nu se putea o alegere mai bună pentru un show TdV la Bucureşti decât la 19 martie, într-o noapte cu superlună, fenomen ce are loc atunci când astrul se apropie de pământ mai mult decât în mod normal şi este în faza de lună nouă sau plină. Aşadar, o atmosferă numai bună de promovat “Moonlight Waltz”, cel mai recent CD al formaţiei, scos nu demult la casa de discuri Aural Music.
În deschidere au evoluat Apotheosis, Fortress of Faith şi Inopia, însă cei mai mulţi dintre admiratori au venit special pentru “vampiri”. Aşa se face că aproape că n-a mai contat cum s-a auzit, ci mai degrabă ce s-a auzit şi regăsit în setlist, căci fiecare a descoperit în recitalul capului de afiş piese pe care şi-ar fi dorit să le asculte live. Şi mai important a fost ce s-a văzut: un concert extraordinar, de înaltă ţinută artistică, vestimentară, şi, bineînţeles interpretativă.
Poziţia de primă trupă din concert a fost una cu ghinion. Iniţial, trebuia să cânte Tiarra, dar aceştia au rămas fără tobar şi, cum n-au găsit altul pe măsură în timp util, au fost nevoiţi să se retragă de pe afiş. În locul lor au fost chemaţi cei de la Apotheosis, cărora le-a răcit solistul. Din fericire, Ştefan de la Inopia le-a dat o mână de ajutor... sub formă de voce, făcând cu aceştia un featuring pe câteva piese. Dacă Fortress of Faith şi-a putut face show-ul fără probleme, cei de la Inopia au întâmpinat mici dificultăţi exact la final. După ce i-au invitat pe fani să cânte alături de ei până se dărâmă acoperişul, pentru ca “vampirii” să încheie seara sub lumina lunii, au decis să interpreteze, în primă audiţie, “Mistreţul cu colţi de argint”, pe versuri de Ştefan Augustin Doinaş. “Dacă nu ne iese din prima, mai încercăm o dată”, a spus Ştefan - dar nu au reuşit s-o ducă chiar până la final: chitaristul a tras atât de tare, încât şi-a rupt o strună taman pe la ultimele acorduri. Colegii de breaslă s-au oferit să-l ajute cu o altă coardă, pentru a remedia problema, însă n-a mai fost timp. Trebuia respectat programul headlinerilor.
Recitalul acestora a cuprins în special melodii de pe cel mai recent album, “Moonlight Waltz”, lansat anul acesta. “Keeper of Secrets”, “Sangue”, “Carmilla”, “Medousa”, “The Gates of Hades” au fost interpretate de fraţii noştri de... sânge în Wings, club transformat, măcar pentru o seară, într-o replică a “Le Grand Guignol”. N-au lipsit deja clasicele “Bring Me Back”, “Angel of lust”, “Lilith Mater Inferorum”, “Wherever You Are”, “Unspoken Words” sau “Rain”.
Cum un concert Theatres des Vampires înseamnă mai mult decât muzică, fiind un show complet, Sonya a “condimentat” piesa “Blood Addiction” cu gestul vampirilor de a consuma sânge dintr-un pocal, lichidul roşu folosit drept substitut al “esenţei vieţii” rămânându-i prelins pe buze şi pe corp. La finalul melodiei “La Danse Macabre du Vampire”, solista a deschis Necronomiconul, iar din carte au izbucnit flăcări. De alfel, dansul macabru a fost unul dintre punctele forte ale recitalului, la care toată lumea a cântat şi-a dansat, în timp ce artista a îndreptat, la refren, microfonul către public.
Inclusiv din schimbarea ţinutelor Sonya a făcut un adevărat spectacol: ea a renunţat întâi la masca pe care a purtat-o în timpul primei melodii, apoi şi-a scos pelerina, spre final - rochia, corsetul, şi a rămas într-un costum din două piese, plus o mulţime de accesorii.
Pentru bis au fost păstrate “Kain” şi “Pleasure and Pain”, ultima fiind interpretată extrem de senzual de frumoasa italiancă, iar prestaţia acesteia a fost răsplătită de un admirator cu un imens buchet de trandafiri roşii. Cei prezenţi le-au scandat numele şi au strigat la fiecare melodie: “Sunteţi cei mai buni!”, “Vă iubim!”, şi chiar în italiană, “Sonya, sei grande!”.
Pentru cei care s-au întrebat ce legătură este între numele clubului - Wings (Aripi) şi Theatres des Vampires (de parcă ar fi trebuit să fie vreuna?!), iată: Contesa Sonya, aşa cum este supranumită solista, şi-a fluturat pelerina în care era învăluită, ca pe nişte aripi negre. Ea şi-a dorit foarte mult să-şi schimbe costumele în timpul showului însă, cum acest lucru nu a fost posibil, rochiile maiestuoase au rămas în bagaje. Prin urmare, şi-a “descompus” doar ţinuta neagră în mai multe piese, care, astfel aranjate, lăsau impresia unor costume separate. Astfel, cei care i-au mai văzut live au fost plăcut surprinşi de ingeniozitatea Sonyei. Iar cei care n-au mai văzut niciodată un show TdV au fost impresionaţi de recuzita italienilor (şi încă artiştii nu şi-au putut expune tot arsenalul - din care făcea parte şi un banner imens - care a fost prea mare pentru un club atât mic), de numărul “însângerat” sau cartea din care-au ieşit flăcări şi nu în ultimul rând de vestimentaţia solistei, care şi-a scos piesele un câte una, până a ajuns la costumul din latex şi lanţuri. Dar surpriza surprizelor avea să vină (şi) după spectacol: artiştii au fost de acord să onoreze o sesiune de autografe şi fotografii.
După concert, membrii Theatres des Vampires au coborât printre spectatori, au făcut o mulţime de fotografii, au semnat pe zeci şi zeci de postere, pe biletele de concert, pe coperte de albume, rămânând alături de fani mult după miezul nopţii. Ce bucurie pe aceştia din urmă să stea de vorbă face-to-face cu artiştii! Cei mai norocoşi au primit pene de chitară sau măştile băieţilor. O fană a solicitat-o şi pe cea a solistei, însă obiectul era deja în bagaje.
Prima reacţie a italienilor, în afară de impresiile “la cald” din noaptea petrecută în mijlocul românilor, a venit prin intermediul Facebook. Muzicienii au transmis următorul mesaj: “Theatres des Vampires doreşte să mulţumească tuturor fanilor pentru showul fantastic de ieri. Sângele este viaţă!!!”. De asemenea, Sonya le-a mulţumit celor care au postat fotografii şi le-a trimis “bloody kises” (săruturi însângerate). “Noi vă mulţumim! A fost un spectacol magic!”, “Un concert fantastic şi o trupă nemaipomenită”, “O noapte de neuitat!”, “Vă mulţumim pentru noaptea incendiară”, “Doamne, ce show!” “N-aş vrea să mai plecaţi niciodată!”, “Un show fantastic”! “Sperăm să vă reîntoarceţi cât de curând!”, “Vrem să reveniţi în România!”, “Bestial concertul!”, “Fantastic show băieţi, absolut fantastic!” Acestea sunt mesajele fanilor, iar aceasta este impresia generală pe care au lăsat-o italienii admiratorilor români, care şi-au scris impresiile peste tot pe unde s-a putut: pe paginile fan-cluburilor, pe bloguri, pe pagina oficială a trupei, pe Facebook, youtube, Myspace, etc. Şi dacă “toate drumurile duc la Roma”, în cazul lor sperăm să fie şi retur. A fost într-adevăr un concert la care vampirii şi-au confirmat puterile: n-au băut sânge (ci bere), în schimb, ne-au stors şi de ultima picătură de energie!

Alice Cooper şi Neil Diamond, în Rock and Roll Hall of Fame

2011-03-16T18:32:00.003+02:00

În cadrul ceremoniei care a avut loc luni noapte la New York, Rock and Roll Hall of Fame s-a îmbogăţit cu şase noi membri. Alice Cooper, Neil Diamond, Tom Waits, Darlene Love, Dr. John şi Leon Russell se adaugă marilor nume deja acceptate până acum, precum The Beatles, Queen, Elvis Presley, Bob Dylan, The Doors, Led Zeppelin, Janis Joplin, AC/DC sau Pink Floyd.

Neil Diamond a venit la New York direct din Australia, întrerupându-şi turneul şi călătorind timp de 25 de ore pentru a participa la ceremonia ce s-a desfăşurat la Waldorf-Astoria. De altfel, hotelul new-yorkez găzduieşte în mod tradiţional această festivitate, a cărei primă ediţie a avut loc în 1986.
Dacă despre Neil Diamond a vorbit Paul Simon, Alice Cooper a fost prezentat de Rob Zombie, un mare admirator al său încă din copilărie. Nonconformistul muzician, pe numele său adevărat Vincent Furnier, şi-a ţinut discursul de mulţumire având un şarpe boa înfăşurat în jurul gâtului. Alături de trupa sa, Cooper a interpretat trei dintre piesele care l-au făcut celebru.
Tom Waits se alătură, în Rock and Roll Hall of Fame, unora dintre artiştii care i-au interpretat compoziţiile: Ramones (“I Don’t Want to Grow Up”), Bruce Springsteen (“Jersey Girl”), Rod Stewart (“Downtown Train”) etc.

Concert Ragnarok şi Nervochaos la Bucureşti

2011-03-16T18:30:00.003+02:00

Norvegienii de la Ragnarok vor concerta pentru prima dată în Bucureşti, vineri, 18 martie, în Waldo's Pub. Show-ul face parte din cadrul turneului european “Occult Rituals Over Europe Tour 2011”, pe care trupa îl intreprinde luna aceasta alături de brazilienii de la Nervochaos.

De la înfiinţare (1994) şi până acum, componenţa Ragnarok a suferit mai multe modificări, singurul component stabil rămânând Jontho (tobe). Membrii actuali sunt, în afara acestuia, Decepticon (voce, bas), HansFyrste (voce) şi Brigge (chitară). În 2001 trupa a semnat un contract cu casa de discuri Regain Records din Suedia, iar anul trecut a lansat cel mai recent album, “Collectors of The King”. La rândul său, Nervochaos este alcătuită din Daniel Blasphemoon (voce), Guiller (chitară), Quinho (chitară), Felipe Freitas (bass) şi Edu Lane (tobe).
Recitalurile vor începe la ora 20:00. Biletele costă 20 RON şi pot fi achiziţionate în seara concertului, la intrarea în club. Fanii vor găsi, de asemenea şi un stand cu merchandise oficial al trupelor participante.

Apotheosis, Fortress of Faith şi Inopia deschid pentru Theatres des Vampires

2011-03-15T15:52:00.002+02:00

După cum probabil ştiţi, sâmbătă, 19 martie, îi veţi vedea live pe scena de la Wings Club din Bucureşti pe italienii de la Theatres des Vampires. Organizatorii au anunţat o modificare în program: Tiarra nu va mai participa, deoarece tobarul a părăsit formaţia, iar membrii acesteia nu au reuşit să găsească un nou coleg care să se ridice la nivelul aşteptărilor. În locul lor va evolua grupul Apotheosis.
Gazdele au dezvăluit şi programul pe ore al evenimentului: Apotheosis (19:00 - 19:40), Fortress of Faith (19:55 - 20:40), Inopia (20:55 - 21:45) şi Theatres des Vampires (22:15 - 23:30). Publicul va avea acces în sală de la ora 18.00. Biletele costă 35 lei şi vor fi disponibile inclusiv în seara concertului, la intrarea în club.

Lansare Rockzone.ro

2011-03-10T19:17:00.000+02:00

Noul post de radio online Rockzone.ro se lansează în acest week-end, ocazie cu care îi invită pe amatorii de „muzici adevărate” la un maraton de rock.

Între 11 şi 13 martie, la Grill Pub, într-un eveniment prezentat de IQ Event şi Stay Metal Forever, vor concerta 20 de trupe, printre care Metrock, Progeria, Vepres, Negative Core Project, Utopia, Dark Fusion, Stonebox, Stillborn, No Antidote, N.E.G.A.T.I.V, Arkham, Interzis, Silver Bullet etc.
Începând cu jumătatea lunii martie, Rockzone va avea şi o grilă de programe, cu emisiuni de profil şi cu ştiri din lumea rockului. Printre realizatorii şi moderatorii postului se numără Andrea Billig, Alexandru Gheorghiaş, Cristi Dicianu şi Mihai Pahonţu. Vor fi trei emisiuni ce vor dezbate muzica rock românească, de la trupele mari la undergroundul autohton, cărora li se adaugă „Monsters of Rock”, una dintre cele mai vechi emisiuni de gen.
Mihai Pahonţu, în dubla sa calitate de acţionar şi de realizator, defineşte noul post de radio ca fiind „easy listening” – accesibil celor care cunosc şi iubesc muzica rock, de la The Rolling Stones, Led Zeppelin, Metallica, Iron Maiden până la Kreator, Slayer sau Obituary.

Bolthard şi Abstract Rapture, în Club Wings

2011-03-08T16:51:00.001+02:00

MIG Management şi Stay Metal Forever deschid sezonul concertelor Bolthard 2011 în Club Wings din Bucureşti. Evenimentul va avea loc la 27 martie, ora 19.00. Alături de Bolthard va evolua trupa Abstract Rapture din Luxemburg, prezentă pentru prima dată în România, dar şi formaţia Negativist din Râmnicu Vâlcea.

Abstract Rapture a fost înfiinţată în 2001 de Drittt (Vocals), Nol (Guitars), Stephen E. (Bass) şi Steve R. (Drums). Trupa a avut nenumărate concerte în Luxemburg şi Belgia. În 2007 a câştigat W: O:A Metal Battle in tara natala, participand apoi la Wacken Open Air, festival la care au avut şansa să prezinte unei audienţe largi sound-ul lor puternic şi unic. În august acelaşi an, Abstract Rapture a semnat cu casa de discuri Maddening Media, care le-a înlesnit înregistrarea primului album full-length la Tidal Wave Studios, "Democadencia” (thrash metal). Grupul soseşte pentru prima oară la Bucureşti pentru a-şi prezenta noul album.
Negativist din Râmnicu Vâlcea şi-a început activitatea în octombrie 2008 şi are în componenţa sa membri cunoscuţi din grupuri precum Mentor, Gruesome Fate, Cronos, Post Sincron, Megatrend. Genul muzical abordat este death metal, influenţat de trupe precum Death, Dream Theater, Coroner sau Dark Tranquillity.
După ce, anul trecut, au împărţit scena cu Sabaton şi Cadaveria, în 2011 Bolthard va evolua alături de Blind Guardian (Arenele Romane, 1 Mai), dar şi la alte festivaluri din ţară şi completează primele prezenţe în străinătate - Gahlen Mosht Festival, Dresden & Kulturfabrik, Lux.
Biletele pentru evenimentul din 27 martie costă 15 lei şi pot fi achiziţionate prin intermediul www.biletoo.ro şi magazinele partenere.

Ava Inferi, la Bucureşti!

2011-03-08T16:50:00.000+02:00

Axa Valaha Productions prezintă în exclusivitate în România primul concert de club al trupei portugheze Ava Inferi. Este vorba despre formaţia în care activează celebrul Rune Eriksen dar şi talentata solistă Carmen Simoes, una dintre cele mai interesante voci feminine ale scenei metal europene, cunoscută şi datorită colaborărilor cu nu mai puţin celebrii conaţionali de la Moonspell.

Ava Inferi va însoţi grupul My Dying Bride de-a lungul întregului turneu britanic programat pentru luna mai, fiind de asemenea confirmată în line-upul faimosului eveniment scandinav, Inferno Festival.
La 7 mai 2011, în avanpremiera turneului britanic, Ava Inferi va sosi la Bucureşti pentru un concert exclusiv, un eveniment cu totul special, care se va desfăşura în Wings Club din Bucureşti. Trupa a ales România pentru a lansa noul album de studio în estul Europei datorită legăturii speciale pe care o are cu ţara noastră, de la apariţia ca headliner în cadrul Ost Mountain Fest din 2010, până la producţia ultimului lor single care promovează albumul "Onyx”, clipul piesei "Majesty” fiind realizat în totalitate în România, de către Costin Chioreanu. Detaliile despre modul de achiziţionare a biletelor şi preţul acestora vor fi anunţate în curând.

Theatres des Vampires

2011-03-04T13:24:00.001+02:00

Aşa cum ne spunea Sonya Scarlet într-un interviu, „Vampirii răspund la chemarea vampirilor”. Iar chemarea a fost făcută de Stay Metal Forever. Nu numai fanii români abia aşteaptă să vadă un concert al Theatres des Vampires, ci şi trupa italiană îşi dorea de multă vreme să vină în ţara lui Dracula. Aşadar, sâmbătă, 19 martie 2011, aveţi întâlnire cu „vampirii”: îi veţi putea vedea, pentru prima dată în Capitală, pe Sonya Scarlet (voce), Stephan Benfante (chitară), Fabian Varesi (clape), Zimon Lijoi (bass) şi Gabriel Valerio (tobe).

Show-ul va avea loc în Wings Club din Bucureşti şi face parte din turneul european prilejuit de lansarea noului album „Moonlight Waltz”. La noul material au contribuit artişti precum Snowy Shaw, Cadaveria, Eva Breznikar şi Luca Bellanova. Moonlight Waltz conţine 13 piese: Keeper of Secrets, Carmilla, Moonlight Waltz, Fly Away, Sangue, Figlio della Luna, An Illusion, Black Madonna, Le Grand Guignol, Obsession, The Secret Gates of Hades, Medousa şi Carmilla (Radio edit).
„Este rezultatul unei lungi şi grele perioade de lucru, începută acum aproape doi ani. Este evoluţia ideală a sound-ului nostru, cu un echilibru perfect între melodiile gothice şi o atitudine puternică. Este plin de melancolie şi de orchestraţii bine structurate, conduse de un suflet întunecat, dar pătat de câteva raze de lumină şi de câteva picături de sânge. „Moonlight Waltz” este o coborâre în infern – uneori dureroasă, alteori dulce, dar inexorabilă, însoţită de acordurile minunate şi triste ale unei viori. În unele părţi, veţi putea redescoperi vechea atmosferă a Theatres des Vampires, dar într-un nou context şi într-o nouă interpretare. E cu siguranţă albumul cel mai matur şi complet din cariera noastră şi suntem extrem de satisfăcuţi de ce-a ieşit”, ne-a declarat Sonya.
În avanpremieră, formaţia din Roma a lansat videoclipul piesei „Carmilla”, inspirat după romanul cu acelaşi nume al lui Joseph Sheridan LeFanu. Regia este semnată David Bracci, eroul principal masculin e actorul italian Abraam Fontana, iar interpreta Carmillei este, evident, Sonya Scarlet. În deschiderea concertului din Wings Club, începând cu ora 19.00, pe scenă vor urca Tiarra, Inopia şi Fortress of Faith. Accesul publicului se va face începând cu ora 18.00. Biletele costă 35 lei, inclusiv în seara concertului, la intrarea în club.

Concert Negură Bunget în The Silver Church

2011-02-25T18:40:00.000+02:00

Joi, 3 martie 2011, de la ora 19.00, trupa Negură Bunget susţine un concert la Bucureşti, în The Silver Church, eveniment organizat de Axa Valahă Productions.

Negură Bunget reprezintă cel mai important nume al scenei metal din România, cu o activitate extrem de bogată. Pentru a aniversa cei cinsprezece ani de la înfiinţare, timp în care au realizat şase albume, trei mini-albume şi sute de concerte, formaţia întreprinde un mini-turneu prin ţară. Muzicienii au cântat recent la Iaşi, Bacău şi Galaţi, urmând să evolueze la începutul lunii martie la Bucureşti, Constanţa şi Braşov.
Concertul din Capitală va beneficia de un show special. Trupa va prezenta un recital de aproximativ 70 de minute, ce va include piese de pe “Vârstele Pământului” şi “Om”, dar şi o premieră: în exclusivitate va fi prezentată una dintre piesele de pe noul material, “Poarta de Dincolo”. De asemenea, pentru prima dată în cariera timişorenilor vor fi prezentate două proiecţii video care vor rula concomitent de-a lungul întregului recital de la 3 martie. În deschidere vor concerta Sincarnate şi Carpatica, ambele din Bucureşti. Biletele vor fi disponibile doar în seara show-ului, la intrare, şi vor costa 25 de lei. Primele 50 dintre acestea vor avea un preţ special de numai 20 de lei.

Seară rock de Ziua Femeii

2011-02-25T10:28:00.001+02:00

Rock Night for Lady’s Day a ajuns la cea de-a patra ediţie. În acest an, evenimentul amintit va avea loc în Wings Club, din Capitală, sâmbătă, 5 martie.

"Le sărbătorim pe fete în stil rock", au dat de veste organizatorii, punând la cale o seară specială pentru doamne şi domnişoare. Astfel, pentru reprezentantele sexului frumos intrarea va fi gratuită, în timp ce pentru partenerii lor biletul va costa 10 lei.Cinci trupe vor evolua pe scena clubului bucureştean, începând cu ora 19:00, iar accesul publicului va fi permis cu o oră mai devreme.
Formaţiile pe care le puteţi (re)vedea sunt Whispering Woods (symphonic/gothic/doom metal) din Cluj, Idol (heavy metal), Fortress of Faith (heavy metal), Eternal Fire (melodic/ black metal) şi Apotheosis (symphonic metal), toate din Bucureşti. Veţi avea astfel ocazia să descoperiţi soliste şi instrumentiste talentate, într-un show ce se bazează pe formula "de la fete pentru fete".

Tiamat, la Wave Gotik Treffen

2011-02-25T10:25:00.000+02:00

Anul acesta, întâlnirea gothicilor din întreaga lume va avea loc în perioada 10-13 iunie, ca de obicei, în Leipzig, Germania. În 2011, Festivalul Wave Gotik Treffen va sărbători 20 de ani de existenţă.

Manifestarea a devenit cel mai cunoscut eveniment de gen, adunând mii de admiratori din toate ţările. Cea de-a 20-a ediţie nu putea să nu includă un nume de renume pe afiş. Primul headliner dezvăluit de organizatori este nimeni alta decât trupa Tiamat.
S-ar putea spune că formaţia amintită este oarecum de-a casei, solistul Johan Edlund locuind ani buni în această ţară, iar grupul a avut un contract pentru nu mai puţin de şapte albume cu renumita casă de discuri Century Media. De altfel, Edlund a declarat că iubeşte Germania până în măduva oaselor. Suedezii au mai fost prezenţi la WGT în 2000, 2003, 2005 şi 2008.
Pe lângă Tiamat, la festival şi-au confirmat participarea până în prezent 84 de trupe, dintre care amintim: Nosferatu, Eluveite, Gothika, Vlad In Tears, Spiritual Front etc.

OST Mountain Fest se mută la Râşnov

2011-02-16T13:32:00.000+02:00

După o primă ediţie desfăşurată pe Valea Cerbului, din apropiere de Buşteni, OST Mountain Fest îşi mută tabăra. Între 22 şi 24 iulie, amatorii de muzică de calitate sunt aşteptaţi într-o zonă de legendă. Festivalul va avea loc la Râşnov, în curtea cetăţii. Noua locaţie este “excelentă, cochetă şi oferă toate facilităţile din punct de vedere al accesului, al locului de campare şi parcare, dar şi a obiectivelor turistice aflate în vecinatate”, spun organizatorii evenimentului.

Cetatea Râşnov este atestată drept prima citadelă a cavalerilor teutoni pe teritoriul Transilvaniei, aflată pe ruinele vechiului castru roman Cumidava, cu o istorie de peste 2000 de ani. Ost Mountain Fest devine astfel primul festival din România care se desfăşoară într-un astfel de spaţiu aparte, în care legende romantice cu prinţese şi cavaleri sunt reconstituite pe acorduri metal în cetatea medievală, într-o localitate pitorească din România pe care o carte poştală de la începutul secolului XX o descria cu “aer bun, mâncare bună şi treabă chibzuită”.
Prima ediţie a festivalului a avut loc în august anul trecut, iar pe scena din Valea Cerbului au urcat circa 20 de trupe. Lineup-ul din 2010, din care s-au remarcat Belphegor, Ava Inferi (foto), Gwydion, Negură Bunget, Eternal Tears of Sorrow şi Ashes You Leave, le dă speranţe rockerilor că şi în vara ce vine vor vedea formaţii de cel puţin aceeaşi valoare. Până acum, se cunosc doar patru dintre grupurile participante, şi anume cele selectate în urma OST Metal Battle: Ka Gaia An, Apa Sâmbetii, Paradox şi True Mind. Mai multe nume de pe afiş, dar şi detalii legate de preţul biletelor şi modul în care se pot achiziţiona, vor fi anunţate în curând.

RockZone, „The Real Rock Radio”

2011-02-09T22:22:00.003+02:00

Un nou post de radio va fi lansat în luna martie. RockZone.ro, care va emite doar online, va încerca să acopere o zonă muzicală destul de văduvită până acum.

Iniţiatorii proiectului îi vizează pe ascultătorii pentru care rockul înseamnă „vocea dură a lui Cavalera”, şi nu piesele pop-rock livrate pe post de „Classic Rock” de către radiourile autohtone. Astfel, site-ul RockZone va fi refăcut, practic va fi un site cu informaţii, va conţine un forum, iar sloganul postului va fi „The Real Rock Radio”.
Din echipa Rockzone.ro vor face parte Bogdan Şerbu, Alexandru Gheorghiaş, Andreea Gabriel, Dj Hefe, Vlad Bogzianu, Narcis Drejan, Sorin Turcu sau Bodan Iatan, iar în grilă va figura, de asemenea, cel mai vechi show radiofonic dintre toate posturile private de radio din România, „Monsters of Rock”, emisiune prezentată de Mihai Pahonţu.

Wacken Open Air, sold out al şaselea an la rând

2011-02-08T19:22:00.000+02:00

Biletele pentru cea de-a 22-a ediţie a Wacken Open Air s-au epuizat. Anunţul făcut pe site-ul oficial al festivalului vine cu peste 170 de zile înainte de începerea maratonului metalic, desfăşurat anul acesta sub sloganul “Louder than Hell”.

Şi totuşi, cei care nu au cumpărat încă bilete mai au şanse de a le găsi, în combinaţiile tichet + bilet de tren sau tichet + hotel, oferite pe site-urile a doi dintre parteneri, Metal Train respectiv Metal Travel.
De asemenea, organizatorii pun la dispoziţie varianta schimbului între fani. Dat fiind că pe site-urile de licitaţii online fie abonamentele sunt oferite la suprapreţ, fie acestea nu mai ajung niciodată la cumpărători, W:O:A intermediază “licitaţiile oficiale”. Mai precis, biletele returnate de cei care nu mai pot ajunge la manifestare sunt preluate şi verificate de organizatori şi abia apoi expediate cumpărătorilor.
Festivalul se va desfăşura în apropierea micuţei localităţi din nordul Germaniei, în perioada 4-6 august 2011. Printre artiştii care vor concerta la Wacken anul acesta se numără Ozzy Osbourne, Motorhead, Morbid Angel, Mayhem, Kreator, Blind Guardian, Children of Bodom, Cradle of Filth, Exodus, Iced Earth, Sepultura, Sirenia, Sodom, Subway to Sally şi Trivium. De asemenea, Judas Priest au inclus festivalul de la Wacken în traseul turneului lor, “Epitaph”, care va ajunge şi în Bucureşti la 3 iulie.
Pentru rockerii români, cea mai simplă cale spre Wacken este via Hamburg, de unde se pot îmbarca în trenul spre Itzehoe. De aici, autobuzele îi vor duce până la “Mecca metal-ului mondial”, acolo unde, an de an, 75.000 de fani sunt aşteptaţi pentru un maraton de trei zile de muzică de calitate. Mai multe informaţii despre festival puteţi găsi pe site-ul oficial.

Bucureşti, Sofia şi Istanbul, incluse în turneul Judas Priest

2011-02-04T18:45:00.000+02:00

Numărul oraşelor prin care va trece turneul Epitaph al trupei Judas Priest s-a mărit cu încă trei. Conform anunţului de pe pagina oficială a formaţiei, britanicii vor concerta în Bucureşti (3 iulie), la Sofia (8 iulie) şi la Istanbul (10 iulie). Astfel, 21 de concerte sunt în prezent confirmate, între 7 iunie (Tilburg, Olanda) şi 10 august (Metal Hammer Festival, Katowice, Polonia).

Recitalul de la complexul expoziţional Romexpo din Capitală se adaugă pe lista show-urilor alături de cele de la mari festivaluri precum Sweden Rock, Hellfest, Gods of Metal, Sonisphere sau Wacken Open Air.
Vestea concertului din România vine la scurt timp după un alt anunţ care îi bucură pe fanii Judas Priest: britanicii lucrează la un nou album. Deocamdată însă, Rob Halford şi colegii săi nu au dezvăluit nimic în acest sens, în afara faptului că “lucrul merge foarte bine” şi că “mai multe detalii vor fi oferite ulterior”.
La 3 iulie, Judas Priest vor evolua în România alături de Whitesnake − concertele celor două binecunoscute grupuri se suprapun începând cu 22 iunie (Gods of Metal, Milano) şi până la 10 iulie (Istanbul).

Nimic nu se anulează, totul se transferă

2011-01-30T16:45:00.002+02:00

Clubul Cage, fost Live Metal Club, a tras obloanele astăzi. Astfel că, evenimentele ce urmau să se desfăşoare acolo îşi caută alte locuri de găzduire.

"Deoarece Cage Club şi-a încetat activitatea, situaţie total neprevăzută şi nedorită, suntem nevoiţi să facem câteva precizări pentru public, în special pentru cei care şi-au cumpărat bilete în avans”, au declarat cei de la Stay Metal Forever, care aveau patru manifestări programate pentru următoarele două luni: Warm Up Party - OST Mountain Fest 2011 (5 februarie), concert Avatar, Indian Fall, Grimegod şi Negative Core Project (12 februarie), concert Voices of Silence, Vepres, Conflict Mental şi Dark Fusion (26 februarie) şi Theatres des Vampires - Moonlight Waltz Tour 2011 (19 martie). "Nimic nu se anulează, totul se transferă”, informează organizatorii. "Concertele vor fi mutate în alte locaţii şi nu anulate”. Există posibilitatea ca două show-uri, respectiv din 5 şi 26 februarie, să fie reprogramate, dar în nici un caz anulate. Concertul din 12 februarie, cu Avatar, se va ţine în aceeaşi zi, într-o altă locaţie. Concertul din 19 martie, cu Theatres des Vampires, se va desfăşura tot la 19 martie, într-un alt club. Biletele vândute în avans rămân valabile atât pentru 12 februarie (Avatar) cât şi pentru 19 martie (Theatres des Vampires). Stay Metal Forever a anunţat că va oferi noi detalii în prima săptămână din februarie.

Turneul Impaled Nazarene, anulat

2011-01-30T15:33:00.004+02:00

"Întregul turneu Road to the Balkans, pe care trupa finlandeză Impaled Nazarene trebuia să îl susţină în aceste zile în zona balcanică, este anulat, inclusiv trei concerte în România”, informează organizatorii.

După concertul din Slovenia, de sâmbătă seara, formaţia s-a văzut în imposibilitatea de a continua turneul din Balcani. Vestea rea a picat în această dimineaţă, prin intermediul paginii de Facebook, membrii trupei rugându-i pe fani să nu facă speculaţii, ci să aştepte o poziţie oficială în acest sens, menţionând că mai multe detalii vor fi oferite ulterior. După mai multe ore, agenţia care organizează cele trei concerte din România, Axa Valahă Productions, a reuşit să discute direct cu Mika Luttinen, vocalul şi liderul trupei Impaled Nazarene, care a transmis textual: "Turneul s-a anulat din cauza totalei lipse de profesionalism a idioţilor din Grecia (n. r. agenţia organizatoare a turneului, GCA Booking Agency). Noi n-am anulat niciodată vreun concert în cei 20 de ani de carieră, iar asta vorbeşte de la sine. Ce glumă proastă (n.r. e ceea ce se întâmplă)! Din partea noastră, nu pot spune decât ne pare foarte rău, abia aşpteptăm să putem cânta în România, dar deja ne-am rezervat biletele de avion spre Finlanda”.
În aceste condiţii, Axa Valahă Productions şi cele două agenţii organizatoare din România, Ribcage Booking şi Metal Support, au încercat să pună la cale cele trei concerte din Bucureşti, Iaşi şi Oradea chiar fără colaborarea agenţiei care a organizat întregul turneu, însă singura opţiune în acest moment este reorganizarea celor trei evenimente în cel mai scurt timp, avându-i ca headlineri pe finlandezi.
Mihai "Coro” Caraveteanu (Axa Valaha Productions) a declarat: "Suntem cu toţii extrem de dezamăgiţi de această situaţie, suntem prinşi în acest moment între orgolii şi interese care nu ne privesc, singura noastră opţiune fiind aceea de a-i aduce pe Impaled Nazarene în România. După o scurtă discuţie cu Mika Luttinen, am obţinut de la acesta confirmarea că e încă deschis pentru viitoare concerte în România, de asemenea a confirmat de principiu, cel puţin o dată de concert peste patru-cinci săptămâni, urmând să stabilim celelalte detalii de îndată ce ei vor ajunge acasă, în Finlanda. Oricum, din câte a precizat Mika, ei şi-au rezervat vacanţa de iarnă pentru a efectua acest turneu, care în acest moment este anulat. În condiiţle în care toţi lucrează, este improbabil ca Impaled Nazarene să poată susţine toate cele trei concerte din România, aşa cum a fost gândit iniţial programul. În acest moment pot confirma 100% cel puţin un concert al finlandezilor în România, la începutul lunii martie 2011, cel mai probabil într-o zi de sâmbătă, de asemenea încerc să confirm măcar încă un concert în provincie, ţinând cont de distanţele mari dintre cele trei oraşe confirmate iniţial pe harta turneului. Bineînţeles că atât eu, cât şi reprezentanţii celor două agenţii din Oradea şi Iaşi, înţelegem şi ne asumăm să returnăm contravaloarea biletelor deja achiziţionate. De asemenea, biletele respective rămân valabile pentru concertul sau concertele pe care le vom confirma în câteva zile. După cum sper să înţelegeţi, suntem responsabili, organizăm evenimente de acest gen de prea mult timp ca să ne putem asuma şi împăca cu o astfel de situaţie. De aceea am decis să facem tot posibilul pentru ca Impaled Nazarene să ajungă în România în cel mai scurt timp, vom reveni cu mai multe detalii în câteva zile.”
Artiştii au completat pe una dintre paginile oficiale: "Seara trecută am avut un concert excelent în Slovenia, chiar dacă a trebuit să împrumutăm unele dintre instrumente. Bassul a sosit la finalul show-ului, deoarece fusese lăsat în Helsinki. Dar asta n-a contat, prea mult, concertul a fost unul de zile mari. Din motive dincolo de puterile noastre, suntem nevoiţi să anulăm datele din Turcia, Bulgaria şi România. Mai multe informaţii vor fi postate pe campnazarene.com. Ne pare rău de concertele anulate, dar nu am avut ce face”.

Lake of Tears, din nou la Bucureşti

2011-01-28T12:27:00.002+02:00

Trupa Lake of Tears revine în România! Suedezii vor susţine un nou concert în Capitală la 25 iunie, de la ora 20:00, la Arenele Romane. Evenimentul este organizat de Project Events.

Formaţia de gothic metal a mai cântat la Bucureşti în 2006, la Sala Agronomia, şi în 2007, la Arenele Romane. Grupul a fost înfiinţat în anii '90 de Daniel Brennare, Jonas Eriksson, Mihael Larrson şi Johan Oudhuis. În 2000 au luat o pauză, dar s-au reunit în 2003. Lake of Tears are la activ şapte albume, iar anul acesta, în aprilie, îl va lansa pe cel de-al optulea. Noul album se numeşte "Illwill" şi conţine zece piese.
Biletele se găsesc prin reţeaua Biletoo.ro, la Sala Palatului, Librăria "Mihai Eminescu", Magazinul Victoria, Muzica Store, Palatul Naţional al Copiilor, Magazinul Unirea şi la staţia de metrou Unirii 1. Între 27 ianuarie şi 31 martie, preţul acestora este de 80 de lei, între 1 aprilie şi 24 iunie - 100 de lei, iar la 25 iunie, în ziua concertului - 120 de lei.

Croaziere metal. Trupele rock se lansează la apă

2011-01-21T11:39:00.002+02:00

A devenit deja o tradiţie ca suedezii să se încălzească la începutul lui februarie la bordul unei nave, plutind pe Marea Baltică, între Stockholm şi Turku, delectându-se cu muzică bună, votcă la gheaţă şi valuri... de bere. Revista CloseUp Magazine îşi serbează aniversarea cu o croazieră între Suedia şi Finlanda, invitând trupe una şi una, care atrag rockeri scandinavi, şi nu numai.

Concerte
Între 10 şi 11 februarie 2011, alături de partenerii de la compania navală Silja, publicaţia suedeză îşi invită din nou cititorii, dar şi pe pasionaţii de metal, în general, la bordul navei Galaxy. În cele 23 de ore ale croazierei, metaliştii vor trebui să-şi drămuiască bine timpul între numeroasele atracţii oferite de organizatori. Evenimentul central îl reprezintă cele două serii de concerte, cu zece trupe de calibru. Deja şapte dintre acestea au fost confirmate oficial: pe lângă grupurile suedeze Raised Fist, Bullet, Adept şi Engel, au mai fost invitate Black City (Danemarca), dar şi cunoscutele formaţii britanice Napalm Death şi Paradise Lost. O astfel de experienţă atrage amatori într-un număr atât de mare, încât cei de la CloseUp au fost nevoiţi să mărească numărul curselor, răspândite de-a lungul anului. Ba mai mult, şi alte reviste şi radiouri scandinave organizează evenimente similare.
Sweden Rock a programat o croazieră, tot pe nava Galaxy, în această primăvară. Între 7 şi 8 aprilie, între Stockholm şi Turku, şase formaţii vor concerta la bordul vaporului lung de 200 de metri. Primii artişti anunţaţi de organizatori sunt Doro Pesch, Electric Boys şi Legion of the Damned.
Modelul a trecut Oceanul: americanii şi-au făcut propriul eveniment, dar invitând şi trupe suedeze. Dark Tranquillity, cu câteva concerte pe Silja la activ, a dat frigul Nordului pe climatul exotic al Caraibelor, unde iarna chiar e ca vara. Cele „70.000 Tons of Metal” vor pleca din Miami la 24 ianuarie, iar după o escală în Cozumel (Mexic), vor reveni în Florida la 28 ianuarie.
Deşi la bordul unei nave de lux clienţii vor fi mai puţin tentaţi de magazine, cazinouri şi cocteiluri şi mai mult de cele 40 de formaţii invitate. În afară de Dark Tranquillity, vor mai fi prezenţi Moonspell, Amon Amarth, Gamma Ray, Rage, Obituary, Sabaton, Sonata Arctica, Testament, Saxon, Voivod sau Tyr. În ziua a treia, cei care mai au energie pot opta pentru snorkeling, călărie sau o călătorie la ruinele mayaşe de pe Insula Cozumel. Ca şi cum condiţiile de la bordul navei „Majesty of the Seas”, lineup-ul cu nume grele şi escala din staţiunea mexicană n-ar fi de ajuns, „toată lumea va avea backstage pass”. Sau, mai bine spus, nu va exista un backstage unde trupele să se poată refugia din faţa fanilor amatori de autografe sau poze cu artiştii favoriţi.

Wave Gotik Treffen 1992, reeditată la ediţia 20

2011-01-13T22:51:00.001+02:00

Anul acesta, între 10 şi 13 iunie, Leipzig va găzdui pentru a douăzecea oară întâlnirea gothicilor din întreaga lume. În cele două decenii de existenţă, Wave Gotik Treffen a devenit cel mai cunoscut eveniment de gen, reunind anual în localitatea germană zeci de mii de fani, atraşi de sutele de trupe de pe afiş, dar şi de expoziţiile, performance-urile şi celelalte activităţi conexe, desfăşurate în câteva zeci de locaţii răspândite în tot oraşul. Văzând proporţiile atinse în prezent, puţini îşi pot imagina cum era la prima ediţie, din 1992, cu nouă trupe "înghesuite" într-un singur club.

Astfel că organizatorii au decis să le ofere doritorilor joi, 9 iunie, cu o zi înainte ca WGT 2011 să îşi deschidă propriu-zis porţile, un remember al Treffen-ului ’92. Chiar dacă nu se va mai ţine în clubul Eiskeller, ca acum 20 de ani, ci în AGRA-Halle 2, pe afiş vor figura şase dintre cele nouă grupuri din lineup-ul ediţiei inaugurale. Age of Heaven, Sweet William, The Eternal Afflict şi Das Ich vor reveni în faţa publicului din Leipzig, în timp ce piesele Goethes Erben vor fi interpretate de Henke. În fine, trupa Love Like Blood se va reuni pentru "prima şi singura apariţie live din 1999 încoace", aşa cum anunţă gazdele, pentru a onora aniversarea WGT.
Prima încercare de a organiza o întâlnire a "oamenilor în negru" a avut loc în 1987, la Potsdam. Dar numai câteva sute de oameni s-au încumetat să sfideze legile comuniste ale fostei RDG pentru a participa la manifestare. Abia în 1992, după ce a căzut Cortina de Fier, iar cele două Germanii s-au reunit, un Treffen al gothicilor a fost posibil. În prezent, circa 25.000 de admiratori ai genului iau parte anual la cea mai mare întâlnire a comunităţii goth din toată lumea, programată în weekendul Rusaliilor. Concertele de gothic, EBM, industrial, ambiental, neofolk, synthpop, goth-metal sunt "miezul" evenimentului, dar şi alte manifestări adiacente, precum recitaluri de muzică clasică, spectacole în piaţa medievală, recitaluri de poezie sau spectacole de operă sunt incluse în programul WGT. Moritzbastei, arena din Parkbuhne, sălile de concerte Kohlrabizirkus sau Agrahalle sunt obiectivele unde se află, an de an, cei mai mulţi rockeri pe metru pătrat.

Anul Iepurelui de Metal

2011-01-12T01:19:00.003+02:00

Potrivit zodiacului chinezesc, 2011 stă sub semnul Iepurelui de Metal. De metal de toate genurile, de la gothic şi melodic până la black şi death.

Deşi anul chinezesc începe la 3 februarie, startul concertelor se va da mai devreme. Pentru fanii români, primul eveniment important va avea loc încă din 23 ianuarie, când vor sosi la Bucureşti americanii de la Nile şi israelienii de la Melechesh. În deschidere vor evolua Dew Scented (Germania), Zonaria (Suedia) şi Darkrise (Elveţia). Show-ul va avea loc în Silver Church. Impaled Nazarene a inclus trei oraşe din România în „Road to the Balkans Tour 2011”: Oradea (Vault 42 Club), Iaşi (Hand Club) şi Bucureşti (Silver Church) la 30 şi 31 ianuarie, respectiv 1 februarie. Finlandezii vor fi însoţiţi în turneu de Ritual of Odds (Grecia). La 1 martie va ajunge în Capitală trupa Combichrist. Obişnuiţi ai marilor festivaluri, norvegienii vor cânta tot în Silver Church.
În Cage, fostul Live Metal Club, puteţi vedea la 19 martie, pentru prima oară în România, trupa Theatres des Vampires. Sonya Scarlet şi colegii săi vor prezenta la Bucureşti albumul pe care îl lansează luna aceasta, „Moonlight Waltz”. În deschiderea evenimentului organizat de Stay Metal Forever sunt programaţi Inopia, Tiarra şi Fortress of Faith.
La 20 aprilie, la Arenele Romane sunt aşteptaţi fanii Children of Bodom. Turneul finlandezilor, „The Ugly World 2011”, include şi România. Pe scena din Parcul Carol vor mai urca însă conaţionalii lor de la Ensiferum şi grupul suedez Machinae Supremacy. „Unu Mai Rock” se va sărbători nu în stil muncitoresc, ci cu metale de calitate. Evenimentul amintit va avea loc tot la Arenele Romane, iar headliner va fi trupa germană Blind Guardian. După AC/DC în 2010, Piaţa Constituţiei va găzdui un nou concert de calibru la 10 iulie 2011. „I’ll Be There For You” le transmite Bon Jovi admiratorilor săi. „Blaze of Glory”, „It’s My Life”, „Bed Of Roses” sunt doar câteva dintre piesele aşteptate de public. Şi festivalurile româneşti au lansat numărătoarea inversă. ARTmania a dezvăluit deja două dintre numele de pe afişul ediţiei 2011. Nevermore (SUA) şi Lacrimas Profundere (Germania) vor evolua în perioada 12-13 august în Piaţa Mare din Sibiu.
OST Mountain Fest vă invită din nou în Poiana Mare de lângă Buşteni. La ediţia a doua se cunosc deocamdată doar cele patru trupe de deschidere, selectate în urma OST Metal Battle: Ka Gaia An, Apa Sâmbetii, Paradox şi True Mind. Şi tot un festival de vară care merită urmărit va fi Rockin Transilvania, care va avea loc la Bran.
Cei care vor să vâneze mai mulţi iepuri dintr-un foc pot opta pentru evenimente precum „70.000 Tons of Metal” sau croazierele CloseUp Magazine. Primul dintre acestea se va desfăşura între Miami (SUA) şi Cozumel (Mexic) şi va fi un spectacol de cinci stele pe o navă de lux. Pe scena amplasată la bordul „Majesty of the Seas” vor cânta 40 de formaţii, dintre care cele mai cunoscute sunt Moonspell, Amon Amarth, Gamma Ray, Rage, Obituary, Sabaton, Tyr şi Dark Tranquillity. Plecarea din Florida e programată pentru 24 ianuarie, iar întoarcerea, la 28 ianuarie. Suedezii şi-au făcut o tradiţie din traversarea Mării Baltice între Stockholm şi Turku la mijlocul lunii februarie. Anul acesta, între 10 şi 11 februarie, nava Galaxy a companiei Silja va găzdui un show cu zece trupe, dintre care amintim Paradise Lost, Napalm Death, Raised Fist şi Bullet.
Pe uscat, lupta pentru întâietate se dă între Wacken Open Air şi Summer Breeze. Ambele festivaluri au oferit în decembrie fanilor cadouri unul şi unul, anunţând headlineri de calibru. Artişti de renume vor strânge zeci de mii de oameni în faţa scenelor. Între 4 şi 6 august, la Wacken se va instala tabăra metalistă, unde vor evolua Ozzy Osbourne, Motorhead, Sepultura, Morbid Angel, Sirenia şi mulţi alţii. Summer Breeze contraatacă în perioada 18-20 august, adunând la Dinkelsbuhl artişti de top: Arch Enemy, Bolt Thrower, Hammerfall, Tyr, Turisas, Corvus Corax etc. Evenimentul anului va fi turneul „Epitaph” al trupei Judas Priest. Legendara formaţie va face un tur al marilor festivaluri în cursul verii. Între 9 iunie şi 5 august vor ajunge la Sweden Rock (Suedia), Sauna Festival (Finlanda), Copenhell (Danemarca), Hellfest (Franţa), Gods of Metal (Italia), Graspop (Belgia), High Voltage (Anglia) şi W:O:A (Germania).
Între 8 şi 11 iunie, Sweden Rock sărbătoreşte a 20-a ediţie, ocazie cu care a strâns pe afiş nume precum Ozzy Osbourne, Saxon, Overkill, Moonspell sau Rage. După doar o săptămână, tot pe tărâm suedez, o altă manifestare de prestigiu are loc. Goteborg îşi va onora renumele de MetalTown, prezentând la 17 şi 18 iunie un lineup ce cuprinde At The Gates, Cradle of Filth, The Black Dahlia Murder şi Watain.
La Donington Park, în Marea Britanie, va avea loc celebrul Download Festival între 10 şi 12 iunie. Afişul este dominat de nume precum System of a Down, Linkin Park sau Rob Zombie. Dincolo de Canalul Mânecii, un alt festival de tradiţie reuneşte suflarea metalistă. Hellfest se va ţine din nou la Clisson, în Franţa, între 17 şi 19 iunie şi va avea un lineup greu, care-i cuprinde, pe lângă omniprezentul Ozzy Osbourne, pe Scorpions, Opeth, Anathema, Therion, Kreator şi mulţi alţii. Scorpions, Ozzy şi Judas Priest se vor reîntâlni peste doar câteva zile în Belgia. La Graspop Metal Meeting, între 24 şi 26 iunie, lor li se vor alătura Whitesnake, Arch Enemy, Moonspell sau Rob Zombie.
Metaliştii mai pot opta pentru With Full Force (Roitzschjora, Germania, 1-3 iulie), cu Die Apokalyptischen Reiter şi The Black Dahlia Murder în lineup; Metalcamp (Tolmin, Slovenia, 11-17 iulie), unde şi-au confirmat prezenţa Amorphis, Wintersun, Moonspell, Moonsorrow etc.; Tuska (Helsinki, Finlanda, 22-24 iulie), cu peste 50 de trupe, printre care se vor număra Arch Enemy, At The Gates sau Exodus; Brutal Assault (Josefov, Cehia, 11-13 august), unde vor participa Morbid Angel, Nevermore, Skyforger, dar şi Dordeduh; Party.San (Schlotheim, Germania, 11-13 august), unde pe scenă vor urca Negură Bunget, alături de Morgoth, Morbid Angel, Ensiferum şi alţii. Vocile feminine au deja un festival de tradiţie, Metal Female Voices Fest, la Wieze, în Belgia. Ediţia cu numărul IX va avea ca headlineri Doro, Therion, Trail of Tears sau Leaves’ Eyes.
Dacă trupa voastră preferată nu se află încă în lista de mai sus, staţi cu ochii pe website-urile de specialitate. Nu se ştie niciodată de unde sare... iepurele!

Te uită cum ninge, December...

2010-12-30T23:17:00.003+02:00

Nu ştiu alţii cum sunt, dar nordicii se bucură, cu siguranţă, de spiritul sărbătorilor, iar petrecerile lor sunt animate de modele răpitoare. Una dintre acestea poartă nume... de iarnă: December Wiklund este una dintre cele mai cunoscute frumuseţi ale Suediei: blondă, înaltă, cu măsuri apropiate de perfecţiune (89-60-91, cupa D, 56 kg, 1,72 m), modelul scandinav a devenit un fel de cetăţean universal, care circulă peste tot prin lume, astfel că n-ar fi exclus să sosească şi pe la noi la un moment dat.

Frumuseţi scandaloase. Seducătoarea din Göteborg, inclusă în categoria frumuseţilor „scandaloase”, este supranumită Prinţesa de gheaţă, poreclă ce se datorează numelui pe care-l poartă. Însă, este oarecum o contradicţie în termeni, fiindcă December încălzeşte imediat atmosfera, ba chiar o înfierbântă, atunci când apare la un eveniment. Şi dacă tot am amintit de sânge rece, să precizăm că senzuala nordică se bucură de compania a doi pitoni adorabili, pe care îi ţine în casă, alături de două pisici de rasă. „Crăiasa zăpezii”, „Prinţesa party-urilor”, „Badgirl Glamour”, toate nickname-urile i se potrivesc mănuşă. „Mă simt confortabil în pielea mea. Mă bucur de fiecare provocare din viaţă”, declara renumitul model.
Swedish Badgirl Glamour. Ce poate fi mai agreabil decât să împleteşti utilul cu plăcutul? December îmbină cariera de model profesionist cu cele mai tari petreceri. Una dintre cele mai recente a fost în Dubai. Îi plac provocările şi poate lucra uşor cu oameni noi. Chiar dacă are un program de lucru destul de agitat, îi place stilul acesta de viaţă. „Ar trebui să te bucuri de viaţă astăzi, mâine poate fi prea târziu”, spune ea. Ce adoră? Evident, Suedia! Îi plac călătoriile, distracţia, aventura, petrecerile. De altfel, aproape că nu există zi în care în agenda ei să nu figureze vreun party. Însă, December este cunoscută mai ales în zona metal/rock/electro. A apărut pe copertele unor renumite publicaţii, iar fotografiile ei alături de rockstaruri internaţionale sunt binecunoscute. De asemenea, ea a apărut în câteva videoclipuri, dintre care cel mai cunoscut este „Cain”, al trupei suedeze Tiamat.

Wacken şi Summer Breeze se duelează în headlineri

2010-12-27T19:05:00.003+02:00

Photo: Ralph@Larmann.com
Atât pe site-ul W:O:A, cât şi pe cel al Summer Breeze, primele 24 de zile ale lui decembrie au fost "încălzite", conform tradiţiei, de anunţarea câte unui headliner al ediţiei de la anul. De la 1 şi până în Ajunul Crăciunului, marile nume ale scenei metal au completat calendarul afişat pe pagina oficială. Câştigătorii acestui duel au fost, bineînţeles, fanii, care au acum de unde alege, indiferent dacă au optat pentru Wacken sau Dinkelsbuhl... sau pentru amândouă.

Summer Breeze a început în forţă, cu Arch Enemy şi Tyr. Pe afişul Festivalului de la Dinkelsbuhl au mai apărut Suicidal Tendencies, Bolt Thrower, J.B.O, Corvus Corax, Hammerfall, Kampfar, Turisas, Marduk, Tarja Turunen, Moonsorrow, Sodom. Aceştia se adaugă numelor anunţate încă din octombrie - Saltatio Mortis, Caliban, Primordial, The Haunted şi Vomitory.
Ca şi în anii precedenţi, W:O:A a organizat în decembrie un concurs cu premii, care a constat în 24 de întrebări legate de ediţia 2010 a festivalului, fiecare dintre soluţii conţinând câte o literă a parolei finale. Pe lângă premiile "de etapă", oferite zi de zi şi constând în merchandise, descoperirea răspunsului final aduce, prin tragere la sorţi, unul dintre cele cinci mari premii: o chitară cu logoul Wacken, un bass Epiphone Thunderbird, o excursie într-un oraş european la alegere şi două seturi de căşti profesionale, toate acestea fiind însoţite de câte un pachet AC/DC. Soluţia, formată din 24 de litere, trebuie trimisă prin e-mail organizatorilor până la 3 ianuarie.
Wacken Open Air dezvăluise deja şapte nume înainte de începerea "Advent Calendar": Airbourne, Apocalyptica, Avantasia, Blind Guardian, Mayhem, Suicidal Tendencies şi Ozzy Osbourne. După Excrementory Grindfuckers (anunţaţi la 1 decembrie), au urmat Warrant şi Khold, după care numele mari au început să curgă: Sepultura, Judas Priest (care au ales W:O:A drept ultima oprire a Epitaph Tour), Sodom, Primal Fear, Subway To Sally, Heaven Shall Burn, Motorhead, Children of Bodom, The Haunted, Cradle of Filth, Morbid Angel, Iced Earth, Morgoth, Sirenia şi Exodus, în ultima zi fiind dezvăluite Kreator şi As I Lay Dying.
La ambele evenimente, lista capetelor de afiş rămâne deschisă, astfel că noi surprize sunt aşteptate să apară. Cum cele două festivaluri sunt plasate la începutul, respectiv spre sfârşitul lui august, rockerii pot participa la amândouă. Totul e să aibă suficientă energie pentru a rezista toate zilele de festival, dar şi bani pentru a călători până la Wacken, respectiv Dinkelsbuhl. W:O:A va avea loc între 4 şi 6 august 2011, iar biletele costă 120 de euro plus taxe. Summer Breeze va ţine de la 18 la 20 august, iar abonamentele pe trei zile pot fi achiziţionate contra 72 de euro plus taxe şi includ gratuit un DVD cu filmări de la ediţia 2009.

Theatres des Vampires, pentru prima dată în România

2010-12-27T18:28:00.001+02:00

Vampirii italieni ajung în fine şi la noi. Theatres des Vampires au anticipat acest moment în cel mai recent clip al lor, "Carmilla", în care trăsura se îndreaptă spre România. Sonya Scarlet şi colegii săi nu vor sosi însă în Transilvania, ci chiar în Bucureşti, unde vor concerta în Clubul Cage (fost Live Metal Club) la 19 martie.

Recent, Sonya (foto) a acordat un interviu pentru Jurnalul Naţional: "Ne gândim să venim în Europa de Est, să vedem, deci, dacă putem ajunge şi în România. Vampirii răspund la chemarea vampirilor... veţi vedea cât de curând dacă vom veni sau nu!", ne spunea atunci solista.
Între timp, şi ultimele detalii au fost puse la punct, iar concertul din Bucureşti a fost confirmat atât printr-un anunţ pe pagina oficială a grupului, cât şi de organizatorii români. În deschiderea evenimentului pus la punct de Stay Metal Forever şi Cage vor evolua Tiarra, Inopia şi Fortress of Faith.
Accesul publicului se va face începând cu ora 19:00, iar recitalurile vor începe de la ora 20:00. Biletele costă 25 de lei dacă le cumpăraţi până la data de 31 ianuarie şi 35 de lei începând cu 1 februarie (inclusiv în seara concertului, la intrarea în club). Acestea pot fi achiziţionate online (www.biletoo.ro) şi din magazinele partenere.

Muzica Irfan, din inimă către inimă

2010-12-19T16:58:00.000+02:00

Participantă la festivaluri de prestigiu precum Wave Gotik Treffen sau M'era Luna, trupa bulgară Irfan a susţinut un concert la Bucureşti, în cadrul celei de-a doua ediţii Dark Bombastic Evening, ce a avut loc recent la Kulturhaus. Înainte de recital, Kalin Yordanov (voce, daf, bendir, darbouka) ne-a acordat un interviu în care ne-a vorbit despre muzica, influenţele şi esenţa Irfan, dar şi despre cel de-al treilea album al lor, la care lucrează în prezent.

- Irfan e un termen sufit însemnând “gnosis”. Ce înseamnă asta pentru voi? Care e “gnosis”, “revelation” al trupei?
- Sensul literal exact este cel de cunoaştere mistică. Fiecare ascultător filtrează muzica prin propriul suflet.

- Veniţi din diverse domenii, precum arheologia. Le continuaţi sau aţi rămas numai la arheologia culturală, săpând în cultură, în mentalul colectiv?
- Eu, unul, am urmat studiile medievale, şi asta m-a ajutat să obţin inspiraţia şi să fiu mai creativ în zona pe care am ales-o pentru muzica noastră. Şi ceilalţi membri ai trupei îşi concentrează activitatea în domeniul muzical. Unii dintre noi au continuat cu arheologia până anul trecut, când şi-au terminat studiile în acest domeniu.

- Prima voastră solistă, Denitza, cu care aţi colaborat o lungă perioadă (2002-2006, 2009-2010 - n.r.), a cântat imnuri ortodoxe, cum a făcut trecerea spre world music, goth etc.?
- Într-adevăr, de câteva luni avem o nouă solistă, Hristina. Cât despre Denitza, stilul pe care îl interpreta înainte de Irfan avea legătură cu o altă sursă de inspiraţie a formaţiei, şi anume muzica şi tradiţia ortodoxă. La începuturi, experimentam mult în privinţa stilurilor, le combinam, cream o fuziune a diferitelor culturi.

- Aţi amestecat ca într-un creuzet tot felul de genuri muzicale, influenţe, instrumente. Cum aţi defini totuşi muzica voastră?
- Muzica noastră este, într-adevăr, o fuziune între mai multe genuri muzicale, iar per ansamblu se încadrează mai mult sau mai puţin în stilul world music.

- Cât din muzica voastră mai cuprinde folclor bulgar / balcanic, date fiind toate aceste influenţe?
- Folclorul bulgar şi cel balcanic în general reprezintă parte a influenţelor, a inspiraţiei noastre. Nu este însă centrul sau esenţa Irfan, cât timp nu se poate spune că există un astfel de centru. Vorbind în termeni etnico-geografici, am fost inspiraţi de muzica orientală, balcanică, de tradiţia din zona estică a bazinului mediteranean.

- Balcanii au fost o intersecţie a culturilor şi religiilor, cultura bizantină, dar şi cea otomană şi-au lăsat influenţele aici. Cum reconciliaţi vechile duşmănii prin muzică?
- Asta încercăm să facem prin muzica noastră - prin intermediul compoziţiilor noastre originale, să creăm o legătură între aceste tradiţii diferite, care se întâlnesc într-un anume punct. Folclorul balcanic şi cel est-mediteranean, dar şi tradiţiile zonei, păstrează încă toate aceste influenţe.

- Aţi cântat la festivaluri de goth, dar şi de folk music. Aţi primit reacţii diferite din partea amatorilor diferitelor genuri sau i-aţi unit prin muzica voastră?
- Nu am făcut niciodată diferenţieri între fanii diferitelor stiluri, iar publicul - indiferent că preferă stiluri ca ethnic sau folk, respectiv gothic - ne-a primit întotdeauna călduros muzica.

- Aţi cântat la mari festivaluri, precum Wave Gotik Treffen sau M’era Luna. Cum a fost să participaţi la ele? Cum aţi perceput această experienţă?
- La astfel de festivaluri, precum WGT sau M’era Luna, atmosfera este unică. A fost o experienţă deosebită să luăm parte la astfel de evenimente, care în doar câteva zile adună zeci de mii de oameni, care sunt atraşi de un anume stil cultural. Este minunat să luăm parte la astfel de reuniuni.

- Muzica e limbajul zeilor, spunea o altă trupă. E limbajul inimii, spuneţi voi. Este unul dintre motivele pentru care folosiţi cuvintele cât de puţin se poate?
- Într-adevăr. Am vrut ca muzica noastră să aibă un mesaj universal, să nu fie constrânsă în limitele unei limbi anume, unei culturi anume, unei scene anume. Bineînţeles, fiecare percepe muzica diferit, vibrează la un alt stimul, dar credem că legătura directă realizată prin intermediul acestui gen de muzică este dinspre inimă către inimă.

- Cum reconciliaţi influenţe atât de diverse, precum indiene, orientale, bizantine, persane?
- Încercăm să găsim un punct comun al tuturor acestora, noi toţi suntem interesaţi în diferite tradiţii muzicale şi culturale din diferite părţi ale lumii şi încercăm să reunim toate aceste influenţe.

- Cum găsiţi instrumentele pe care le introduceţi, după ce criterii le alegeţi pentru a le folosi în Irfan? Care a fost cel mai dificil instrument?
- Fiecare dintre noi cântăm la un anume grup de instrumente - percuţie, instrumente cu coarde sau de suflat. Este o provocare să înveţi să cânţi la fiecare dintre acestea, care provin deseori din zone complet diferite de aria balcanică sau de Bulgaria. Şi noi acceptăm aceste provocări. Toate ne dau bătăi de cap, pentru că instrumentele tradiţionale sunt specifice culturii respective, nu sunt precum cele clasice sau cele folosite în rock. Fiecare dintre ele necesită o anume atitudine.

- Ce artişti v-au inspirat? Dar poeţi, filosofi?
- Generaţia din care noi, cei din Irfan, facem parte a fost crescut cu muzica unor trupe precum Dead Can Dance, deci cred că această formaţie este una dintre cele mai mari influenţe. În zona muzicii pe care o abordăm sunt, de asemenea, o mulţime de alţi artişti talentaţi. Cât despre idei, suntem interesaţi de filosofiile orientale, dar şi în cele occidentale, dar cred că asta ţine mai mult de domeniul personal. N-aş spune însă că nu se reflectă şi în muzică; la un anume punct, poate că au de-a face şi cu muzica, însă, aşa cum am mai spus, nu încercăm să ne concentrăm mesajul pe vreun punct anume, precum o anume limbă, un anume poem, un anume text.

- Aţi contribuit cu muzica Irfan la documentarul “The Great Heresy”, cum v-au ales realizatorii?
- Documentarul a fost produs de televiziunea bulgară. Producătorii ne-au contactat, cu ideea că muzica noastră s-ar potrivi cel mai bine pe coloana sonoră. “The Great Heresy” este un documentar în trei părţi având ca temă ereziile medievale şi mişcarea lor dinspre estul către vestul Europei.

- Cum priviţi subiectul documentarului (dat fiind că bogomilismul s-a manifestat în Balcani)? V-a atras ca muzicieni, ca artişti, sau mai mult la nivel personal, date fiind studiile voastre în domeniul culturii medievale?
- Din ambele, cred. Pentru a putea crea muzica adecvată care să însoţească imaginile documentarului, a trebuit să studiem noi înşine, să cercetăm, pentru a şti mai multe despre istoria din spatele acestui fenomen. A fost un proces foarte interesant pentru noi.
- Lucraţi la un al treilea album, ce ne puteţi spune despre el?
- Pentru moment, compunem încă piese. Este un proces de durată, mai avem încă multe de făcut. Pentru publicul bucureştean am pregătit o surpriză: în setlistul pentru Dark Bombastic Evening II am inclus două dintre melodiile noi - “Burana” (nume ce provine de la “buran”, numele unuia dintre vânturile puternice care se manifestă în zona montană) şi “The Golden Horn”.

Dark Bombastic Evening II, la Kulturhaus

2010-12-14T20:22:00.001+02:00

Clubul bucureştean Kulturhaus a devenit dark. Dark Bombastic Evening, mai precis. Ediţia a doua a evenimentului amintit a avut loc în weekend şi a reunit genuri precum neofolk, ethereal, neoclassical, post-punk, dark ambient, post-rock, gothic acoustic, cabaret macabre.

În cele două seri au evoluat artişti din underground, dar care ar putea fi oricând pe afişul marilor festivaluri. Şi unii chiar au în palmares prezenţe la Wave Gotik Treffen sau M’era Luna. Din păcate, marii absenţi au fost cei de la Sol Invictus, care şi-au anulat participarea pe ultima sută de metri, din cauza problemelor de sănătate ale liderului trupei.
Prima seară a fost deschisă de suedezul Johan Levin, care a mixat muzica dark ambient cu filmul. Imaginile din clasicul “Metropolis” al lui Fritz Lang s-au îmbinat cu sound-ul Desiderii Marginis. Aducerea în prim-plan a artistului ce realizează coloana sonoră, în timp ce pelicula rămâne în fundal este concept tot mai folosit, care prinde la public. A urmat trupa grecească Dirty Granny Tales (foto), membrii acesteia spunându-şi povestea întunecată cu ajutorul muzicii, dar şi a marionetelor. Interpreţii au fost pe rând muzicieni, păpuşari şi dansatori, într-un cuvânt, artişti compleţi.
De la sud de Dunăre a venit “revelaţia” Irfan (numele trupei, în terminologia sufită, are sensuri precum gnoză, revelaţie, cunoaştere mistică). Bulgarii au prezentat piese de pe cele două albume deja lansate - “Peregrinatio”, “Hagia Sofia”, “Return to Outremer”, “Salome”, “Otkrovenie”, dar şi de pe cel de-al treilea, la care lucrează în prezent - “The Golden Horn” şi “Burana”. În finalul primei seri, pe scenă a urcat italianul Simone Salvatori, liderul formaţiei Spiritual Front, venit însă la Bucureşti doar cu chitara, fără a fi acompaniat de colegii de trupă.
Seventh Armonic a deschis seara a doua. Chiar dacă grupul de neoclassical a evoluat doar instrumental, audienţa a savurat recitalul formaţiei amintite. Deşi s-au aflat la al treilea concert în România, Arcana a ajuns, în fine, şi în Bucureşti. Lineup-ul a fost completat de Johan de la Desiderii Marginis.
Ataraxia, cea de-a treia trupă a serii, şi-a împărţit concertul în două părţi, distincte şi din punct de vedere al stilului. Dacă în prima parte au abordat ethereal folk, după pauză au trecut la dark cabaret, şi în ambele cazuri au fost la fel de aplaudaţi. Pentru final a fost păstrat grupul Naevus, mai bine spus “ce a mai rămas din el”, după cum a glumit vocalul Lloyd James, pentru că trupa a anunţat recent că îşi încetează existenţa.
DonisArt pregăteşte deja cea de-a treia ediţie Dark Bombastic Evening, eveniment ce se va desfăşura în perioada 19-20 august, 2011, şi care va avea loc într-o cetate din inima Transilvaniei.

Dark Bombastic Evening, la a II-a ediţie

2010-12-08T12:26:00.009+02:00

DonisArt organizează Dark Bombastic Evening, 2nd Edition. Evenimentul se va desfăşura pe parcursul a două zile 10 şi 11 decembrie, în clubul Kulturhaus, începând cu ora 19:00.

În prima zi vor evolua cinci trupe diferite ca abordare muzicală: suedezii de la Desiderii Marginis, grup format în 93, la Mjolby, ca proiect al lui Johan Levin. Îi vor succeda grecii de la Dirty Granny Tales, un proiect dark atmospheric acoustic gothic ce împleteşte mai multe arte: muzică, dans, teatru de păpuşi. Vor urma vecinii noştri bulgari, o formaţie pe care chiar nu trebuie s-o rataţi: Irfan (foto). Din Italia va veni Simone „Hellvis” Salvatori, liderul trupei Spiritual Front, cu un solo set inedit.
Cea de-a doua zi de eveniment reuneşte alte cinci formaţii. Seventh Harmonic, o „combinaţie” suedezo-britanică, Ataraxia din Italia (pentru a doua oară în România), Arcana din Suedia (pentru a treia oară) în componenţă de şapte. Vor urma britanicii de la Naevus şi conaţionalii lor de la Sol Invictus. În plus, atmosfera va fi întreţinută de DJ-ii olandezi Richard and Myrtho.
De reţinut: Grupul Irfan a cântat în 2008 la cel mai mare festival Goth din lume, WGT din Leipzig, iar la ediţia din acest an au participat trupele Sol Invictus, Ataraxia, Seventh Harmonic şi Arcana. Biletele costă 90 lei pentru fiecare seară şi 170 lei abonament pentru două zile şi se pot achiziţiona prin Eventim şi partenerii săi oficiali. Mai multe detalii despre trupe şi eveniment se găsesc la www.darkbombasticevening.com, inclusiv un forum bilingv dedicat comunităţii interesate.

Calendarul de Crăciun al Wacken Open Air, plin de surprize pentru rockeri

2010-12-01T22:03:00.000+02:00

A devenit deja o tradiţie pentru organizatorii Wacken Open Air ca, înaintea Crăciunului, să-i ţină pe fani în priză, oferindu-le ştiri fierbinţi şi cadouri.

Sub sloganul “Moşu’ nu vine de la Pol, ci de la Wacken”, pe site-ul oficial al W:O:A este organizat un concurs cu premii. De asemenea, la final sunt puse în joc două trofee râvnite de orice metalist (o chitară de firmă sau o călătorie la unul dintre festivalurile viitoare). În plus, în fiecare zi va fi anunţat câte un cap de afiş de la W:O:A 2011.
Între 1 şi 24 decembrie, pe pagina Wacken Open Air va fi adresată câte o întrebare şi va fi menţionat trofeul pus în joc. Acesta urmează a fi acordat în urma tragerii la sorţi ce va avea loc la un minut după miezul nopţii următoare, ocazie cu care se lansează şi concursul zilei care începe. Bineînţeles, noile facilităţi oferite de site-ul Wacken Open Air au fost introduse şi ele în cadrul competiţiei, unele soluţii putând fi descoperite numai cu ajutorul Panorama Tool sau al editorului Photobook.
Pentru marile premii, trebuie urmărit întregul concurs. Din cuvântul-soluţie al fiecărei zile, o literă va trebui folosită pentru a descifra răspunsul la întrebarea finală. Soluţia este aşadar formată din 24 de litere, una pentru fiecare zi a “Calendarului de Crăciun al Wacken Open Air”.
Tot între 1 şi 24 decembrie vor fi anunţate noi trupe confirmate pentru ediţia cu numărul 22 a W:O:A, ce va avea loc între 4 şi 6 august 2011. Acestea se vor alătura formaţiilor anunţate până acum, respectiv Airbourne, Apocalyptica, Avantasia, Blind Guardian, Mayhem şi Suicidal Tendencies. De asemenea, pentru prima dată de la înfiinţarea festivalului, pe scena de la Wacken va cânta legendarul Ozzy Osbourne (foto).
Astăzi sunt puse la bătaie cinci premii constând în suveniruri W:O:A 2010, plus un premiu special compus din materiale promoţionale AC/DC. Primul grup anunţat este formaţia germană de grindcore Excrementory Grindfuckers.

Summer Breeze începe numărătoarea inversă cu Arch Enemy

2010-12-01T21:52:00.000+02:00

Începând din 1 decembrie, organizatorii festivalului din Dinkelsbühl numără zilele până la Crăciun. 24 de trupe de pe afiş vor fi anunţate între 1 şi 24 decembrie pe pagina oficială a Summer Breeze. Astfel că metaliştii sunt invitaţi să stea cu ochii pe site-ul evenimentului, pentru că surprizele vor veni la fiecare 24 de ore.

Prima formaţie anunţată în cadrul “Advent Calendar” face parte dintre acele grupuri pe care orice festival şi le-ar dori. Angela Gossow (foto) şi colegii săi din Arch Enemy sunt headlinerii dezvăluiţi la 1 decembrie. Frumoasa nemţoaică a apărut pe numeroase coperte ale marilor reviste de rock ale lumii, iar vocea ei, combinată cu talentul lui Michael Amott şi al celorlalţi membri ai trupei, a dus Arch Enemy în vârful topurilor de specialitate.
Cum de la precedentul album, “Rise of the Tyrant”, au trecut deja trei ani, trupa suedeză intră în studio în această lună pentru a realiza un nou CD. Anul trecut, Arch Enemy a scos compilaţia “The Root Of All Evil”, un disc care a reunit piese de pe primele trei albume ale lor.
În 2010, grupul a concertat la mari festivaluri, precum Wacken Open Air, dar şi în locuri exotice, unde puţine trupe metal au ajuns până acum, cum ar fi de exemplu Maldive.
Aşadar, luna august 2011 se anunţă a fi plină de veşti bune pentru fanii Arch Enemy: prognozata lansare a noului album, dar şi concertul pe scena de la Dinkelsbühl.
Înfiinţat în 1997, Summer Breeze Open Air va avea loc, anul viitor, între 18 şi 20 august. Biletele sunt puse deja în vânzare şi costă 72 euro plus taxe. Primele 10.000 de abonamente includ un DVD cu cele mai fierbinţi momente ale ediţiei din 2009.

Sonya Scarlet: “Vampirii răspund la chemarea vampirilor”

2010-11-29T21:10:00.003+02:00

“Moonlight Waltz”, noul album Theatres des Vampires, va apărea în curând. În avanpremieră, trupa italiană a lansat videoclipul piesei “Carmilla”, inspirat după romanul cu acelaşi nume al lui Joseph Sheridan LeFanu. Cu această ocazie, Sonya Scarlet, conducătoarea “clanului vampirilor”, ne-a acordat un interviu despre noile materiale.

- David Bracci a colaborat cu Dario Argento la mai multe filme, a fost acesta unul dintre motivele pentru care l-aţi ales ca regizor pentru clipurile “Lilith Mater Inferorum” şi, acum, “Carmilla”?
- David Bracci este regizorul ideal pentru clipurile noastre. Are o lungă experienţă în domeniul filmelor horror, adoră tărâmul întunecat al nopţii şi înţelege perfect atmosfera gotică pe care noi încercăm s-o creăm. E un prieten apropiat al nostru încă de la începuturile Theatres des Vampires şi ne-a urmărit pas cu pas. Prin “Carmilla”, şi-a exprimat punctul personal de vedere asupra poveştii şi muzicii, cadrul este uimitor, cu siguranţă, şi a avut ideea ca eu să cânt într-un coşciug vechi şi să mă filmeze de aproape, mereu ascunzând mai mult decât dezvăluind - momentul sângeros nu este prezentat, nici alte imagini pe care oamenii se aşteptau să le vadă într-un asemenea clip; mi-au plăcut toate aceste idei. Am vrut să păstrăm atmosfera misterioasă a acestui frumos şi vechi roman.

- Cum l-aţi ales pe Abraam Fontana, interpretul rolului masculin? Abraam a colaborat cu David Bracci, el vi l-a recomandat sau îl cunoşteaţi dinainte?
- David a decis ca Abraam să fie “vânătorul” meu după ce au colaborat la câteva pelicule. Şi a făcut cea mai bună decizie alegându-l pentru “Carmilla”! Abraam este un actor excelent, îmi place stilul lui şi e perfect pentru un clip al Theatres des Vampires. “Se implică întotdeauna în rolurile pe care le face, încât câteodată îmi lasă impresia că s-a născut în secolul greşit”, aşa cum îmi mărturisea David Bracci în perioada filmării clipului. “Abraam e minunat în a interpreta personaje din trecut”.

- Abraam a făcut parte din distribuţia “Passion of Christ”, cum a fost să treacă de la povestea lui Iisus la un clip având ca temă vampirii?
- Presupun că el ar fi cel mai în măsură să răspundă la această întrebare. Cred că un actor de valoarea lui nu are probleme în a intra în pielea oricărui gen de personaj, în special dacă rolurile sunt atât de interesante. Oricum, cred că e precum un poet damnat al imaginii… poate că e el însuşi un vampir, mai ştii?

- De ce aţi ales romanul lui Joseph Sheridan LeFanu ca subiect pentru clipul vostru? Chiar dacă LeFanu a scris “Carmilla” înainte ca Stoker să înceapă să lucreze la “Dracula”, povestea Carmillei este mult mai puţin cunoscută publicului larg.
- Pentru că m-am îndrăgostit de acest roman cu ani în urmă. E un castel, o pădure, un cimitir străvechi, o trăsură, un trecut misterios… nimic nu este dezvăluit complet, totul e în ceaţă la început, există o iubire magică între cele două personaje feminine, o prietenie stranie, un secret demult pierdut în amintirile familiei… şi totul e pecetluit cu sânge… ce altceva aş fi putut cere mai mult de la o poveste?

- Unde aţi filmat clipul?
- În Ceccano, un mic orăşel din apropiere de Roma, folosind două locaţii diferite. Primăria din Ceccano ne-a lăsat să filmăm în două castele de pe raza localităţii. În primul am înregistrat trupa cântând, iar la al doilea am făcut filmările de exterior, pădurea, vânătoarea şi cripta. Îmi place acesta din urmă pentru că este complet în ruină, iar pădurea şi-a recucerit teritoriul. Mi-ar plăcea să-l pot cumpăra într-o bună zi…

- Pasiunea ta pentru designul vestimentar e binecunoscută. Ai contribuit la crearea rochiilor pe care le porţi în clip?
- Costumele au fost create de Dictator Fashion Lab, iar designerul, Kathia, este o bună prietenă de-a mea, aşa că a fost minunat şi totodată distractiv să lucrăm împreună, având şansa să vorbim despre fiecare detaliu în parte, ascultându-i sugestiile şi ideile. Am vorbit despre clip înainte de a începe lucrul, am vorbit despre poveste şi despre cum e cel mai bine să interpretez rolul, cu atitudinea mea, concentrându-mă asupra imaginii Carmillei. Am decis pentru două atitudini diferite: prima, pentru părţile în care apar cântând, cu o rochie neagră haute couture, elegantă, sexy până la fetiş, eclectică… e uimitor. A doua imagine este preluată, în parte, din picturile datând din secolele trecute, nu dintr-o perioadă anume, ci pierdute în negura timpului… ca o imagine din filmele clasice cu vampiri, ca o apariţie fantomatică… albă precum cea mai pură dintre flori, dar roşie ca sângele… O reprezentare a inocenţei răului.

- Ne puteţi împărtăşi vreo întâmplare inedită sau amuzantă de la filmări?
- Ne-am distrat teribil, astfel că am avut o mulţime de momente frumoase. Dar vă lăsăm să le descoperiţi singuri, cât timp un “making of” va fi inclus pe “Moonlight Waltz”.

- Cine a scris versurile pentru “Carmilla”? Dar pentru celelalte piese de pe album?
- De la “Pleasure and Pain” încoace, mă ocup aproape în întregime de scrierea versurilor, aşadar şi “Carmilla” îmi aparţine. Ce-i drept, ultima parte este luată din romanul lui LeFanu. De asemenea, versurile piesei “Fly Away” au fost scrise de Luca Bellanova.

- “Carmilla” este prima piesă de pe “Moonlight Waltz” care beneficiază de un videoclip. Planificaţi să realizaţi şi altele?
- Da, o altă piesă va fi transpusă într-un clip în cursul anului viitor, cel puţin aşa avem de gând.

- Albumul “Moonlight Waltz”, cel de-al nouălea din discografia Theatres des Vampires, va apărea în câteva luni. Cum l-aţi descrie?
- Este rezultatul unei lungi şi grele perioade de lucru, începută acum aproape doi ani. Este evoluţia ideală a sound-ului nostru, cu un echilibru perfect între melodiile gothice şi o atitudine puternică. Este plin de melancolie şi de orchestraţii bine structurate, conduse de un suflet întunecat, dar pătat de câteva raze de lumină şi de câteva picături de sânge. “Moonlight Waltz” este o coborâre în infern - uneori dureroasă, alteori dulce, dar inexorabilă, însoţită de acordurile minunate şi triste ale unei viori. În unele părţi, veţi putea redescoperi vechea atmosferă a Theatres des Vampires, dar într-un nou context şi într-o nouă interpretare. E cu siguranţă albumul cel mai matur şi complet din cariera noastră şi suntem extrem de satisfăcuţi de ce-a ieşit.

- Pe “Moonlight Waltz” aţi cooperat cu Cadaveria, Snowy Shaw, Eva Breznikar, dar şi cu Luca Bellanova şi Academia de Muzică Clasică din Roma. Şi-au lăsat amprenta asupra sound-ului vostru, şi nu numai?
- Mulţi dintre ei ne sunt prieteni buni în viaţa de zi cu zi, aşa că a fost minunat să avem această experienţă împreună, să-i lăsăm să-şi pună amprenta pe piese ale Theatres des Vampires. Bellanova este umbra întunecată din spatele “Moonlight Waltz”, a urmărit realizarea albumului contribuind cu întreaga orchestraţie şi aducându-i pe interpreţii de la Academia de Muzică Clasică să o pună în practică. Luca este un artist, un muzician profesionist, cu o minunată voce profundă - el a contribuit ca backing vocal atât pe “Moonlight Waltz”, cât şi pe “Anima Noir”. Snowy Shaw, aşa cum am spus mereu, este un nume important în muzica gothic metal. Snowy a lucrat din greu alături de toate proiectele sale în aceşti ani şi a contribuit la albume excelente alături de diferite trupe. E un artist adevărat şi ador stilul de interpretare de pe “Keeper of Secret”, piesa ce deschide noul album al Theatres des Vampires. Toţi muzicienii cu care am colaborat au lucrat profesionist şi într-un mod interesant şi a fost o plăcere să cooperăm cu fiecare în parte.

- În această lună a fost lansat un alt album la care ai colaborat - Existence”, al lui Beto Vasquez. Te putem asculta pe piesa “Council of my Dreams”, la care ţi-ai adus contribuţia şi la versuri. Cum a fost?
- A fost o experienţă interesantă să lucrez cu Beto, mai ales că am făcut-o “la distanţă”. Îmi place proiectul său, pentru că ţine muzica metal în viaţă, răspândind-o peste tot şi lucrând cu artişti excelenţi de pe tot globul. Astfel că am fost cu siguranţă fericită că am putut fi parte din acest proiect. “Council of my Dreams” este o piesă “epică” şi a fost plăcut să pot cânta într-un stil diferit, folosindu-mi vocea “de operă” drept backing vocal şi urmând linia melodică. Fanii au apreciat rezultatul, şi acesta e lucrul cel mai important.

- Revenind la clipul “Carmilla”, în primele imagini trăsura călătoreşte spre Transilvania. De ce aţi ales această destinaţie?
- Pentru că adorăm vechile legende şi folclorul despre vampiri ce provin din Transilvania, atât de vechi şi atât de frumoase. Videoclipul nostru este un tribut adus vechii imagini clasice a vampirului par excellence - coşciug, rochie albă, sânge, pădure, castele… Imagini eterne ale răului şi ale fricii; nici un vampir contemporan nu poate fi atât de minunat şi de seducător.

- Şi totuşi, Sonya Scarlet nu a vizitat niciodată Transilvania. Putem lua acest clip drept o premoniţie pentru viitorul apropiat? Altfel spus, că veţi veni curând în Transilvania pentru un concert sau măcar ca turişti?
- Mi-ar plăcea să vin în Transilvania cât se poate de curând, să stau acolo o vreme şi să am ocazia să cânt pentru fanii români, dar şi să vizitez păduri şi castele în ruină… dar şi câteva oraşe. Ne gândim să venim în turneu în Europa de Est, să vedem deci dacă putem ajunge şi în România. Vampirii răspund la chemarea vampirilor… veţi vedea cât de curând dacă vom veni sau nu!

- Conform informaţiilor de pe pagina voastră, planificaţi un turneu european şi unul în America de Sud, pentru a promova albumul. Ce detalii ne puteţi oferi în acest sens?
- În scurt timp vom cânta în Spania, în ianuarie vom ajunge în Portugalia, în Istanbul avem un show în februarie, apoi în mai vom porni în “Moonlight East European Tour”, în care probabil vom include şi Germania. Avem în plan un turneu în America de Sud, probabil la sfârşitul verii, dar şi concerte în Rusia şi prezenţa la câteva festivaluri. Imediat ce se concretizează aceste proiecte, vom posta detalii pe MySpace, pe Facebook, dar şi pe paginile întreţinute de fan cluburi, deci staţi cu ochii pe aceste site-uri!

Mega Therion, în formulă magică la Bucureşti

2010-11-24T15:30:00.003+02:00

Alchimistul Christofer Johnsson le-a dezvăluit românilor Sitra Ahra! Marea Fiară s-a dezlănţuit din nou în România, luni seară, la Arenele Romane. Trupa condusă de peste 20 de ani de mastermind-ul Chris a revenit în Bucureşti la patru ani după experimentul “Therion Goes Classic”. De data aceasta, concertul a fost parte a turneului mondial de promovare a celui mai recent album, “Sitra Ahra”, lansat cu câteva luni în urmă.

În deschidere au evoluat alte două grupuri nordice. De la ora 19:00 au urcat pe scenă suedezii de la Loch Vostok, urmaţi de norvegienii de la Leprous. Însă, aşa cum au spus inclusiv vocalii trupelor amintite, Therion a fost motivul pentru care fanii metal s-au strâns în cortul de la Arene.
Cu un lineup mereu în schimbare, Therion a venit la Bucureşti cu o selecţionată multinaţională, incluzându-i pe chitaristul argentinian Christian Vidal, soprana americană Lori Lewis şi basistul de origine poloneză Waldemar Sorychta, ultimul alăturându-se formaţiei doar pentru “Sitra Ahra Tour”. Lor li s-a adăugat legiunea suedeză, avându-i în prim-plan pe întunecatul Thomas Vikstrom şi pe inimitabilul Snowy Shaw. Soprana Katarina Lilja şi bateristul Johan Koleberg au completat formula magică. “Alchimistul” Christofer Johnsson, singurul membru constant al grupului, a (co)ordonat “haosul” (Ginnungagap) celor opt individualităţi, din care a creat o trupă care a oferit un show total.
Din setlist au făcut parte nu mai puţin de 21 de piese, reprezentând mai toate perioadele grupului: “Sitra Ahra” (intro-ul albumului cu acelaşi nume), “Wine of Aluqah”, “Typhon”, “Perennial Sophia”, “Hellequin” (Thomas Vikstrom - foto - întruchipând perfect întunecatul personaj cu a sa mască pictată în roşu şi negru), “Nifelheim”, “Siren of the Woods”, “Voyage of Gurdjieff”, “Ljusalfheim”, “Dies Irae” (“un cover după W.A. Mozart”, indiciul dat de Katarina Lilja, fiind suficient pentru ca fanii trupei să-şi dea seama despre ce piesă este vorba), “Ginnungagap”, “Kali Yuga Part 3”, “Call of Dagon”, “Clavicula Nox”, “Enter Vril-Ya”, “Blood of Kingu”, “Lemuria”, “Abraxas”, “Unguentum Sabbati”. Pentru bis au păstrat “Rise of Sodom & Gomorrah” în timpul căreia Snowy Shaw a purtat stindardul dacic Dracones şi “To Mega Therion”, piesă care a încheiat megashow-ul din Bucureşti.

Andy Ghost (Altar), concert în Bucureşti în decembrie

2010-11-23T22:22:00.001+02:00

După succesul înregistrat alături de colegii din Altar în Cage Club, ca headlineri ai show-ului din 13 noiembrie, Andy Ghost revine în clubul bucureştean, de data aceasta cu proiectul Masterpiece (foto). La 11 decembrie, în Capitală, în cadrul unui nou eveniment marca Stay Metal Forever, hituri Metallica vor răsuna pe scena din Bdul Titulescu, interpretate de Andy şi colegii săi Dorin (chitară, Vespera, Voices of Silence), Szabi (chitară, Voices of Silence), Liviu (bass, ex-SheWolf, ex-CUG) şi Adi (baterie, A.L.E., Vespera, Voices of Silence).

Clujenii vor fi precedaţi de trei trupe din Bucureşti, respectiv Graven, Monarchy şi Silver Bullet. Prima dintre acestea se pregăteşte să revină cu un nou album, la opt ani de la “Master of the Sky”. Fanii pot deja asculta două piese pe site-ul oficial Graven, iar în decembrie le vor putea auzi şi live, în Cage. Monarchy este un alt grup ce revine în forţă: format în 1990, şi-a întrerupt activitatea din 1998 timp de zece ani. Reuniţi în 2008 într-o formulă nouă, băieţii au scos un EP anul trecut, iar reacţia pozitivă a criticilor şi a fanilor le-a arătat că sunt pe drumul cel bun şi le-a dat energie pentru a lucra la noi piese. În fine, Silver Bullet reprezintă una dintre trupele în plină ascensiune. Deşi relativ nouă, formaţia amintită a susţinut concerte alături de nume precum Cargo, Antract, M.S. sau Trooper.
Andy Ghost va lăsa pentru o seară stilul Altar pentru a celebra, alături de patru buni prieteni, legenda numită Metallica. Şi vor face asta, bineînţeles, în cel mai bun mod posibil: interpretând hiturile lansate de Hetfield & Co.: de la “Harvester of Sorrow” la “Until It Sleeps”, de la “For Whom the Bell Tolls” la “Enter Sandman”, trecând prin “Fade To Black” şi “Seek And Destroy”. “Master of Puppets” nu putea lipsi din setlistul Masterpiece.
Aşadar, sâmbătă, 11 decembrie, rockerii au toate motivele să fie prezenţi în Cage Club. Show-ul începe la ora 20:00, iar accesul în club este permis de la ora 19:00. Biletele, costând 12 lei, pot fi achiziţionate în seara concertului, de la intrare.

Therion aduce vechiul stindard dacic Dracones

2010-11-22T14:35:00.002+02:00

Foto: Fernando Aceves
Christofer Johnsson şi colegii săi de trupă revin astăzi în România. După “Therion Goes Classic”, e vremea ca muzica suedezilor să răsune din nou în Capitală, în cortul instalat la Arenele Romane. Concertul, care face parte din “Sitra Ahra Tour 2010”, va fi deschis de conaţionalii de la Loch Vostok şi de norvegienii de la Leprous. Din lineup-ul live al Therion (foto) fac parte celebrii Snowy Shaw şi Waldemar Sorychta.

Una dintre surprizele concertului a fost deja dezvăluită de organizatorii Promusic Prod şi revista Maximum Rock: Therion va aduce pe scena de la Bucureşti un element inedit: integrarea în scenografie a vechiului stindard dacic Dracones! Este vorba despre o copie fidelă a steagului dacic, realizat de Asociaţia Terra Dacica Aeterna pe baza descrierilor istorice şi frescelor de pe Columna lui Traian.
Preocuparea formaţiei Therion pentru mitologiile diverselor popoare nu mai este de mult un secret pentru ascultătorii săi, iar simbolistica dragonului este o temă centrală pentru grupul suedez ale cărui versuri au fost scrise în cea mai mare parte de Thomas Karlsson. După concertul clasic de la Bucureşti din 2006, care a fost o premieră europeană, Therion prezintă “Sitra Ahra Tour” în Romania, turneul de promovare a celui mai nou material discografic. “Sitra Ahra” a fost lansat în acest an, piesele având teme inspirate în mare parte din Cabala, lucru puţin surprinzător, dată fiind îndelungata colaborare dintre Christofer Johnsson şi liderul Dragon Rouge.
Accesul este permis de la ora 18:30, între 19:30 şi 19:45 va fi Meet & Greet – doar pentru posesorii de bilete VIP, Loch Vostok vor urca pe scenă la 19:30, cei de la Leprous la 20:20, iar headlinerii la 21:25.
Cum două categorii de bilete sunt sold out, inclusiv cele VIP, mai puteţi achiziţiona bilete numai la intrare, la preţul de 110 lei. Mai multe amănunte puteţi găsi pe www.promusicprod.ro/therion.
De asemenea, după concert, fanii Therion sunt aşteptaţi în Club Cage, pentru a sărbători împreună întoarcerea suedezilor în România cu muzică bună şi multe surprize. Intrarea este liberă!

Show nebun cu Sabaton şi Alestorm

2010-11-18T19:36:00.000+02:00

“Demenţial - este singurul cuvânt care poate descrie ceea ce s-a întâmplat la Silver Church din Bucureşti, miercuri, 17 noiembrie, în cadrul concertului Sabaton - Alestorm - Steelwing - Bolthard”, au spus organizatorii, iar cei care-au fost prezenţi pot confirma acest lucru.

“World War Tour 2010” a avut parte de o primire în stil mare în România. Seara a fost deschisă de trupa bucureşteană Bolthard, care s-a ridicat la nivelul aşteptărilor, apoi suedezii de la Steelwing au zguduit Silver Church mai ales la piesele “The Illusion” sau “Sentinel Hill”, ambele de pe albumul “Lord of the Wasteland”, lansat în aprilie 2010.
Alestorm, piraţii scoţieni, au ţinut publicul “în priză” pe tot parcursul show-ului. Nici nu puteai să-ţi tragi bine răsuflarea, că “lupii mării”începeau noi acorduri şi mai alerte. Chris şi colegii săi au interpretat la foc continuu “Heavy Metal Pirates”, “Wenches & Mead”, “Wolves Of The Sea”, “That Famous Ol' Spiced”, “Nancy The Tavern Wench”, “Over The Seas”, “Black Sails At Midnight”, “Captain Morgan's Revenge” sau “Keelhauled”.
Iar la headlineri a fost curată nebunie: pe tot parcursul recitalului, suedezii şi-au ţinut fanii cu mâinile în aer. Cei de la Sabaton şi-au prefaţat concertul cu “The Final Countdown”, aducând un omagiu legendarilor lor conaţionali de la Europe. Trupa formată în oraşul Falun şi-a atârnat de tobe steagul suedez, în schimb, solistul Joakim Brodén a cântat cu un steag românesc (ce i-a fost aruncat din public) ataşat de microfon sau înfăşurat în jurul gâtului. Joakim a fost impresionat de primirea făcută, dar şi de cât de gălăgioşi sunt fanii în Bucureşti. “E ca şi cum aş avea 2000 de oameni în faţă”, a exclamat vocalul, care şi-a afirmat dorinţa de a reveni cât mai curând în România - totul e ca şi promoterii să-l audă şi să-i mai aducă.... Nordicii au inclus în setlist “Ghost Division”, “Uprising”, “Into the fire”, “Cliffs of Gallipoli”, “Final Solution”, “Attero Dominatus”, “Rise of evil”, “Saboteurs”, “Price of a mile” şi au încheiat apoteotic cu “Coat of Arms”, “Primo Victoria” şi “Metal Medley”.
“Mulţumim publicului care a demonstrat încă o dată că organizatorii de concerte merită să depună toate eforturile pentru a aduce în România formaţiile lor favorite. Mulţumim publicului pentru atitudinea din timpul concertului!”, au declarat organizatorii, Promusic Prod. & Events şi Revista Maximum Rock.

Sabaton, Alestorm, Steelwing şi Bolthard, în Silver Church

2010-11-17T15:08:00.003+02:00

“World War Tour 2010” ajunge astăzi în România. Fanii formaţiilor Sabaton, Alestorm, Steelwing şi Bolthard s-au pregătit deja pentru o demonstraţie veritabilă de metal. Evenimentul organizat de Promusic Prod. & Events şi Revista Maximum Rock are loc în această seară, la The Silver Church Club din Bucureşti, începând cu ora 19:00.

Noul album al headlinerilor, “Coat of Arms”, a fost lansat de Nuclear Blast la 21 mai 2010, ocazie cu care Sabaton a pornit, încă din 27 august, în acest lung turneu european ce cuprinde peste 60 de concerte, în 23 de ţări. Despre sosirea în România, Joakim Brodén (voce, claviaturi) a declarat: “World War Tour 2010 este unul dintre cele mai bune turnee în care am fost angrenaţi până în acest moment, şi asta se vede şi din numărul mare de concerte sold-out de până acum. Ajungem pentru prima dată în capitala României, şi asta înseamnă foarte mult pentru noi. Ştim că avem mulţi fani acolo şi îi aşteptăm, la concert, să cântăm piesele împreună şi să ne distrăm. Va fi un concert demenţial, din care nu vor lipsi efectele pirotehnice şi alte surprize”.
Alături de Sabaton vor mai urca pe scenă scoţienii de la Alestorm. Muzica lor, caracterizată de tema piraţilor, i-a făcut pe critici să îi definească drept pirate metal. Cel mai recent CD al “lupilor mării” a fost lansat anul trecut şi se numeşte “Black Sails at Midnight”. Înaintea lor va evolua grupul suedez Steelwing, ce se încadrează în zona heavy/power metal, iar în deschidere, trupa bucureşteană Bolthard.
După ora 23:30, va avea loc un after party, la care însă nu au acces decât cei care au optat pentru achiziţionarea tichetelor speciale. Fiecare cumpărător de bilet achitat în avans va primi câte un poster color şi o revistă Maximum Rock. Acestea vor fi primite la ieşirea din sală. În ziua concertului, biletele costă 65 de lei şi se achiziţionează numai la intrarea în sala de spectacol. Amănunte puteţi găsi pe www.promusicprod.ro/sabaton.

Noul album Turisas va fi lansat în ianuarie 2011

2010-11-15T19:04:00.003+02:00

“Stand Up And Fight” se va numi noul album al finlandezilor de la Turisas. Europenii îl vor găsi în magazine începând din 31 ianuarie 2011, în timp ce pe continentul nord-american va apărea la 8 februarie.

Turisas (foto) va promova noul produs discografic prin două turnee. Întâi vor traversa Atlanticul, pentru a concerta alături de Cradle of Filth, Nachtmystium şi Daniel Lioneye, între 29 ianuarie (Mexico City) şi 13 martie (Atlanta). Apoi vor reveni pe Bătrânul Continent pentru o serie de recitaluri, între 24 martie şi 17 aprilie, împreună cu Die Apokalyptischen Reiter. Chiar dacă pentru un nou show în România (după cel din aprilie 2009) mai avem de aşteptat, Mathias "Warlord" Nygard şi colegii săi vor putea fi văzuţi la Budapesta la 3 aprilie.
Despre turneul european şi despre trupa cu care vor face echipă, Olli Vanska (vioară) a declarat: "În 2005 aveam doar puţine show-uri la activ, cât despre turnee, eram complet începători. Însă am avut o serie de concerte foarte reuşite şi am fost foarte fericiţi de cum ne-au tratat cei de la Die Reiter pe noi, «juniorii». Acum, când ne-au întrebat dacă vrem să călătorim din nou alături de ei, ne-am gândit: «De ce n-am face-o?». Va fi o combinaţie interesantă, care va garanta distracţia". Cele două turnee, primele după o pauză de 16 luni, au fost precedate de trei show-uri susţinute de Turisas în tot atâtea cluburi din ţara natală, în preajma Halloweenului.
Mathias Nygard a declarat recent: "Am rămas fideli ideologiei noastre, de a lansa CD-uri numai când putem aduce ceva nou, fără a ne repeta sau a copia ce-am făcut în trecut pentru a fi prezenţi pe piaţă". "Stand Up And Fight" a fost înregistrat între martie şi septembrie, la Sound Supreme Studio, şi a fost mixat de Jens Bogren (care a mai lucrat cu Opeth, Paradise Lost etc.) în Suedia, la Fascination Street. Albumul, produs de "Warlord", vocalul şi principalul autor al versurilor, va ieşi sub sigla Century Media.

Dublă aniversare şi dublă lansare în Cage

2010-11-15T18:48:00.004+02:00

Clubul bucureştean Cage a găzduit sâmbătă un cvadruplu eveniment. Stay Metal Forever a sărbătorit doi ani de când organizează concerte, iar Blackhawk Security - un an de existenţă. Două trupe şi-au lansat cele mai recente produse discografice: “Agro-Cultura”, albumul formaţiei Truda, şi “Duh”, EP-ul celor de la Bucovina. Două grupuri de deschidere (Negative Core Project şi Abigail), plus un headliner cu greutate (Altar) au completat seara aniversară.

Negative Core Project au început la opt fix şi au cântat aproape o oră, incluzând în setlist piese precum "Blood God", "Unholy", dar şi cunoscuta "Roots Bloody Roots", cover Sepultura. După o lungă absenţă din cluburile bucureştene, Abigail a susţinut un nou concert în Capitală. Trupa de doom a cântat cu bateristul pe ecran: deşi Mirel a fost absent motivat, el a dorit să fie prezent măcar prin intermediul tehnologiei. Printre melodiile lor s-au numărat "Mirror", "Astral Sleep", "Sweet Cruelty", "Moon Cathedral", dar şi consacratele "Kogaion" şi "Sonet", ultimele datând din perioada lor de început.
O nouă schimbare de gen, un nou val de fani în faţa scenei: de data aceasta, cei ai Truda, nerăbdători să-şi vadă favoriţii. În mare parte liceeni, admiratorii au făcut atmosferă înainte de concertul propriu-zis, strigând împotriva politicienilor de toate culorile, dar şi împotriva manelelor şi cocalarilor, în ton cu mesajul pieselor trupei. "Deşi tot mai mulţi români pleacă din ţară, noi vom rămâne aici, iar motivul sunteţi voi", i-a asigurat vocalul. În stilul care i-a consacrat, Truda a cântat piese precum "P...a-n c... şi bani de drum", "La arme", "Violu' de la ora 5" şi au încheiat cu "Ţara pupătorilor de moaşte".
A urmat Bucovina, ieşenii având în setlist "Mestecăniş", "Bucovina inima mea", "Valea plângerii", "Sunt munţi şi păduri", "Luna preste vârfuri", "Vuiet de negru izvor", "Straşnic neamul meu", "Vinterdoden", "Năprasnica goană", "Straja", "Duh", "Sub piatra doamnei", reluând la bis trei dintre acestea. La final au prezentat o fantezie metal, transpunând "Corul vânătorilor" în variantă pentru chitare şi baterie, "Corul băutorilor".
Aproape de ora 2 dimineaţa a intrat în scenă Altar. Clujenii, "născuţi învingători", au luat "atitudine", interpretând "Make Yourself Heard", "Protest", "Stop the Silence", "Singur împotriva tuturor", "Necenzurat", "Under Control", "Never Back Down" şi "Invasion". Deşi este una dintre primele lor compoziţii, "Prison of Death" nu a lipsit nici de această dată, fiind deschisă, ca de obicei, de "Words". Andy Ghost a cântat şi "o piesă de suflet", cum a denumit melodia "Mum". "La noi" i-a fost dedicată organizatorului Sorin Turcu. În nebunia creată, Andy a fost la înălţime, cântând urcat pe boxe sau purtat pe braţe pe deasupra capetelor tuturor, de la scenă spre bar şi retur. Negative Core Project şi Truda au revenit pe scenă, iar petrecerea a ţinut până în zori.

Concert cu patru sărbătoriţi în Cage Club

2010-11-12T15:00:00.004+02:00

Sâmbătă, 13 noiembrie, clubul Cage din Capitală va găzdui unul dintre cele mai aşteptate evenimente underground ale anului. Party-ul va începe de la ora 20:00 şi va ţine până în zorii zilei următoare. Stay Metal Forever, marcă ce s-a impus deja în zona concertelor de club, sărbătoreşte doi ani de activitate sub această titulatură. De asemenea, Blackhawk Security împlineşte un an de existenţă. Cele două companii organizează cu această ocazie un show cu două lansări: EP-ul "Duh"al trupei Bucovina (foto) şi albumul "Agro-Cultura" al formaţiei Truda. Au fost invitaţi să sufle-n lumânările de pe tort trei grupuri româneşti: Altar, Abigail şi Negative Core Project.

Biletele se pot achiziţiona prin www.biletoo.ro şi magazinele partenere din Bucureşti, dar şi de la intrarea în Cage Club, în seara show-ului. Rămân valabile şi tichetele cumpărate înainte de schimbarea datei şi locaţiei. Primii 100 de spectatori vor primi gratuit ambele CD-uri lansate în seara recitalurilor. Organizatorii le rezervă fanilor genului şi alte surprize, pe care le vor dezvălui la faţa locului.

Anathema se mută în Silver Church

2010-11-11T14:58:00.000+02:00

Concertul Anathema programat la Bucureşti, la 19 noiembrie, a fost mutat de la Arenele Romane în clubul The Silver Church, informează ARTmania. Vineri, Anathema (foto) va urca pe scenă la ora 20:00, seara fiind deschisă la ora 19:00 de Petter Carlsen, care va fi acompaniat de o parte a membrilor celebrei formaţii. Ultimele bilete costă 85 de lei în avans şi 90 de lei în ziua evenimentului şi sunt disponi-bile în reţeaua librăriilor Cărtureşti, a magazinelor Germanos şi online, pe shop.artmania.ro, eventim.ro şi myticket.ro.

Nox Aurea: "Vrem să-i facem pe oameni să reflecteze"

2010-11-08T21:17:00.002+02:00

Trupa suedeză Nox Aurea şi-a promovat în România noul album, "Ascending in Triumph", lansat în 2010, printr-un miniturneu, care a inclus şi Bucureştiul. Înaintea concertului pe care l-au susţinut de Halloween în Cage Club din Capitală (fostul Live Metal Club), artiştii ne-au acordat un interviu în care ne-au vorbit de muzica lor, dar şi despre filosofia care stă în spatele versurilor lor.

Muzica, spuneaţi, este "limbajul zeilor". Înţeleg mulţi oameni acest limbaj, în opinia voastră?
Poate fi înţeleasă, dar la niveluri diferite. Toată lumea, cred, o poate înţelege, cel puţin anumite aspecte ale sale, iar câţiva pot s-o pătrundă până la esenţă.

Care sunt principalele influenţe în muzica voastră?
Din muzica clasică, prefer compozitorii ruşi, precum Mussorgski şi Ceaikovski, dar şi muzica lui Edvard Grieg şi a altora. În general, ascult diverse genuri, black, death, heavy metal, de la Black Sabbath, chiar şi blues. Dar influenţele nu provin numai din muzică.

Fosta trupă în care aţi activat doi dintre voi, Urgginthul, aborda genul death metal, însă cu Nox Aurea v-aţi orientat spre doom. Ce a determinat această schimbare de stil?
Sunt pur şi simplu două căi diferite de a te exprima în muzică, iar eu nu vreau să mă limitez la un singur gen. Îmi plac deopotrivă stilurile death şi black, prin care pot exprima latura intensă a minţii umane, dar îmi plac şi sonorităţile atmosferice, care te îndeamnă la reflecţie. Cu Nox Aurea, vrem să-i facem pe oameni să reflecteze.

Şi voi, ca şi multe trupe tinere din doom (de exemplu Frailty din Lituania), aţi ales să lansaţi albumul de debut, "Via Gnosis", la Solitude Production. Cum aţi ajuns să colaboraţi cu această casă de discuri din Rusia?
Am corespondat prin e-mail, le-am trimis câteva mostre... nu-mi aduc aminte prea multe detalii acum. Mai ales că tipul care a ţinut legătura cu ei nu ne-a însoţit în acest turneu, el v-ar fi putut spune mai multe.

Pentru al doilea album, aţi schimbat label-ul, scoţând "Ascending in Triumph" la Napalm Records. Ce v-a determinat să faceţi acest pas?
Pe scurt... aveam nevoie de mai mulţi bani, de condiţiile pentru a crea un album superior calitativ. La Solitude, timpul pe care îl puteam petrece în studio era limitat, la fel şi bugetul pentru producţia albumului. Detestăm lucrul pe grabă, aşa că am ales o altă casă de discuri.

Paradoxal, sau nu, există o mulţime de trupe în Suedia, din toate generaţiile, dar casele de discuri specializate pe metal sunt foarte puţine în ţara voastră. Care ar fi explicaţia voastră?
Poate că toată lumea vrea să cânte şi nu să facă munca de birou (râde). Sunt câteva case de discuri, totuşi, şi poate că e prea greu pentru un nou label să pătrundă pe piaţă, să înceapă de la zero.

În piesa ce dă titlul celui de-al doilea album, "Acending in Triumph", aţi inclus un citat din Nietzsche, "The higher we soar, the smaller we appear to those who cannot fly" ("Cu cât ne avântăm mai sus, cu atât le părem mai mici celor ce nu pot zbura"). Care este sensul acestui dicton pentru voi?
Oamenilor le e greu să perceapă conceptele pe care le promovăm. De-a lungul istoriei, sunt o mulţime de exemple de indivizi care au mers pe drumul lor, gloata luându-i peste picior pentru simplul motiv că nu i-au putut înţelege.

Versurile voastre vorbesc despre eliberare, iluminare, reîncarnare, materie cosmică, divinitate şi adevăr (pe care îl teoretizaţi folosind grecescul Aletheia). Ce scriitori şi filosofi v-au inspirat?
Pe lângă Nietzsche, ar fi o lungă listă. Aş aminti filosofii gnostici, de exemplu.

Conceptele de gnosticism şi teoria haosului acoperă o paletă largă, de la anticii Valentinus şi Marcion până la gânditorii moderni. Pe de altă parte, mitologia nordică foloseşte, ca şi gnosticismul, ideea de evoluţie circulară a universului, care porneşte din Ginnungagap. Cum aţi defini conceptul de chaos-gnosticism?
Elementul principal pentru noi este libertatea, nevoia de libertate, de eliberare. Bineînţeles, sunt o mulţime de tradiţii subscrise acestui termen, dar esenţa, cel puţin în viziunea noastră, este nevoia de libertate. Chiar dacă, privindu-l din perspectivă academică, este un concept vast, pentru mine este ceva foarte punctual.

Vorbiţi-ne despre coperta celui de-al doilea album, unde apar arborele lumii (care poate reprezenta deopotrivă conceptul de Yggdrasil din mitologia nordică sau simbolul similar din alte mitologii), soarele şi dragonul (ambele, simboluri ale cunoaşterii). Ce alte simboluri aţi mai inclus?
Am folosit multe, aşa cum ai spus. Arborele, simbolul ochiului, dragonul, acesta din urmă reprezentând viziunea, un echivalent spiritual al ochiului, din punctul meu de vedere. La baza copacului se află abisul, originea. Nu-mi aduc aminte acum absolut toate detaliile, mai ales că sunt obosit de pe drum. Ar mai fi soarele, focul, focul spiritual, bineînţeles, şi chipul zeiţei Aletheia în focul spiritual. Arderea copacului în acest foc e un simbol al iluminării.

Spuneaţi că inspiraţia vă vine deseori în urma plimbărilor prelungi prin pădurile suedeze, prin spaţiile neexplorate.
Chiar dacă acestea sunt văzute drept arhetipuri ale necunoscutului, ale increatului, ale haosului, pentru mine aceste plimbări au un sens mult mai larg. Pur şi simplu îmi place să fiu în liniştea pădurii, să meditez, îmi place ambianţa întunecată a pădurii.

Cât de înclinaţi mai sunt oamenii din ziua de azi să "stea cu ochii deschişi", să se autocunoască, aşa cum îi îndemnaţi? Azi, când sunt atâtea surse de distracţie/distragere?
Bineînţeles că este posibil. Însă, într-adevăr, trebuie să treci peste aceste distrageri. Trebuie să alegi să faci acel pas ultim. Dar cel mai important e să te eliberezi de teamă, să priveşti prin ea, dincolo de ea.

Vrăjitoarele au venit la doom de Halloween

2010-11-01T21:18:00.002+02:00

Sâmbătă seară, în clubul Cage din Capitală, Halloweenul s-a celebrat în stil doom metal. Veteranii acestui stil din România, trupa Gothic din Petroşani, şi suedezii de la Nox Aurea, aflaţi într-un miniturneu ce a inclus Deva, Petroşani, Bucureşti şi Iaşi, au onorat sărbătoarea tuturor sfinţilor printr-un concert de circa cinci ore. În deschidere au evoluat Apa Sâmbetii şi Whispering Woods.

Rockerii veniţi începând cu ora 19:00 au fost întâmpinaţi cu platouri cu plăcinte cu dovleac şi câte un shot din partea casei, iar clubul a fost decorat în ton cu Halloweenul, cu Jack-o'-lanterns, pânze de păianjen şi desene tematice. Primii care au urcat pe scenă au fost cei de la Apa Sâmbetii. Cu un recital de circa o oră, ei au dat tonul petrecerii metalice. Au urmat clujenii de la Whispering Woods, solista Alexandra impresionând cu vocea sa puternică. Dacă fetelor (Cătălina - flaut şi Cora - clape) le-a revenit partea soft a soundului, băieţii (Alex - tobe, Norbert - bass şi Doru - chitară) au asigurat sonorităţile dure.
Cu Gothic, show-ul a fost ridicat la un nou nivel. În cazul petroşănenilor, s-a văzut experienţa celor opt ani de carieră. Ei au interpretat piese precum "Eternity", "Memorial Winter", "In Blood We Trust", "Anthem of Hate" şi mult ceruta "Regrets", cu care i-au strâns în faţa scenei pe cei prezenţi. Bateristul Alin Moise a impresionat de asemenea audienţa printr-un susţinut solo la tobe. Dadu, Taly şi "creierul" Gothic, Alin Petruţ, au fost îndelung aplaudaţi la finalul recitalului.
Nox Aurea (foto) şi-a început show-ul aproape de miezul nopţii. Suedezii, deşi obosiţi de lunga călătorie prin România, şi-au intrat în ritm de cum au păşit pe scenă. Setlistul lor a inclus melodiile "Suffer", "Delight Of Autumn Passion", "Opium Divinum", "Emendare", "The Loss and Endeavor of Divinity", "Mother Aletheia" (Chapter II), iar pentru final au păstrat piesa ce dă titlul celui de-al doilea album, scos anul acesta, "Ascending in Triumph." După concerte, au fost premiaţi purtătorii a trei costume de Halloween, pentru originalitatea ţinutei. "Diavoliţa", "ţiganca" şi "vrăjitoarea cu pălărie" au primit sticle de băutură. Un alt participant a câştigat o invitaţie la următorul eveniment din Cage Club.

Impaled Nazarene, în premieră în România

2010-10-28T12:35:00.004+03:00

Noul album „Road To The Octagon", care va fi lansat în această toamnă, va fi promovat de Impaled Nazarene printr-un turneu european. Pentru prima dată, finlandezii vor ajunge în România, dar vor include printre opriri şi alte ţări est-europene. Premiere vor fi şi concertele din Turcia şi Bulgaria.

Anunţul a apărut pe pagina de MySpace a trupei din Helsinki, o dată cu actualizarea listei de concerte. Conform acesteia, între 30 ianuarie şi 1 februarie, ei vor concerta în Oradea (Vault 42), Iaşi (Club Hand), respectiv Bucureşti (Silver Church Club) înainte de a se îndrepta spre Sofia. Turneul est-european începe la 29 ianuarie în Slovenia şi mai cuprinde un concert în Bulgaria (2 februarie), unul în Turcia (3 februarie) şi două în Grecia (4-5 februarie).
Trupa s-a format în 1990, iar în cei 20 de ani de existenţă s-a remarcat prin tematica versurilor, prin titlurile pieselor (pe fiecare album e cel puţin o melodie care conţine termenul Goat), dar mai ales prin abordarea directă a multor subiecte sensibile, de la religie la politică, deseori în ton satiric.
„Road To The Octagon" va fi lansat la 20 noiembrie, cu ocazia sărbătoririi a două decenii de existenţă a formaţiei, şi conţine 13 piese. Al 11-lea album de studio a fost înregistrat în Hellhole Studio, iar trupa îl consideră „cel mai violent din ultima perioadă". Acest CD apare la trei ani după „Manifest", un disc ce a stârnit multe valuri în momentul apariţiei. Impaled Nazarene îi are ca membri pe Mika Luttinen (voce, singurul rămas din componenţa iniţială), Reima Kellokoski (baterie), Mikael Arnkil (bass) şi Tomi UG Ullgren (chitară).

Ozzy, primul concert la Wacken Open Air, în 2011

2010-10-26T18:12:00.002+03:00

Numărul 7 a fost cu noroc pentru organizatorii W:O:A, ediţia 2011. Cu peste 280 de zile înainte ca recitalurile să înceapă la Wacken, lista capetelor de afiş s-a îmbogăţit cu un nume de legendă: Ozzy Osbourne, anunţat la 25 octombrie pe site-ul oficial al evenimentului.

În mod surprinzător, abia anul viitor artistul va debuta la cel mai mare festival german. Şi nu oricum, ci a fost inclus în seara de gală, intitulată "Night To Remember", a W:O:A 2011. Britanicul, născut în 1948, se alătură astfel celor şase trupe deja anunţate până acum: Airbourne, Apocalyptica, Avantasia, Blind Guardian, Mayhem şi Suicidal Tendencies.
"The Godfather of Heavy Metal", aşa cum a fost supranumit, a lansat în 2010 cel de-al zecelea album din cariera solo, intitulat "Scream". Noul produs discografic a fost promovat în toamna aceasta printr-un turneu ce a inclus şi concertul de la Zone Arena din Bucureşti.
Wacken Open Air va ajunge în 2011 la cea de-a 22-a ediţie şi se va desfăşura în perioada 4-6 august. Din 1990 încoace, evenimentul a devenit cel mai important festival de metal din lume. Anul acesta, W:O:A a inclus pe afiş 107 trupe, cele peste 70.000 de bilete s-au vândut cu mult înainte de deschiderea porţilor, iar seara de gală i-a adus în faţa fanilor pe Alice Cooper, Motley Crue şi Iron Maiden. În afara acestora, la Wacken 2010 au mai concertat Arch Enemy, Grave Digger, Atrocity, Tiamat, Anvil, Corvus Corax, U.D.O, Tyr şi alţii. Singurii reprezentanţi ai României au fost clujenii de la Altar, la secţiunea "Metal Battle".
Pentru 2011, deja biletele se pot cumpăra online, iar organizatorii se aşteaptă la o nouă ediţie sold out, pentru al şaselea an la rând. Deja primele 10.000 pachete s-au vândut la cinci ore de la punerea în vânzare pe site-ul oficial. Iar anunţul că Ozzy va concerta în Wacken, "în singurul recital de pe pământ german" al verii care urmează, nu poate decât să dea un nou impuls achiziţionării de abonamente pentru W:O:A.

Concerte rock, colecţia toamnă-iarnă

2010-10-11T13:25:00.006+03:00

Plouă cu suedezi în sezonul rece
Foto: Fernando Aceves
După o vară fierbinte, cu AC/DC, Iron Maiden şi Aerosmith plus The Big Four, sezonul toamnă-iarnă ne aşteaptă cu oferte dintre cele mai diverse în materie de rock. Colecţia conţine piese vintage, clasice sau moderne, de inspiraţie nordică, orientală ori românească.

La 21 septembrie, Guns n'Roses a cântat la Romexpo. Luna octombrie a început cu mult aşteptatul Ozzy Osbourne, care a susţinut un show spumos la Zone Arena, sâmbătă, 2 octombrie, ora 19:00. Celebrul interpret al unor piese precum "Suicide Solution", "Diary of a Madman", "Paranoid", "No More Tears", "Mama, I'm Coming Home" sau "Mr. Crowley" a urcat pe scenă în cadrul unui eveniment organizat de Dorian Ciubuc, în deschidere evoluând trupele Coma şi Luna Amară.
În continuare ne vor trece pragul... scenelor artişti din Suedia şi nu numai. Turneul european Watain va include două opriri în România. "La pachet" cu suedezii vor veni cei de la Destroyer666. Băimărenii îi pot vedea în Sala Tineretului, la 11 octombrie, iar bucureştenii - la 12 octombrie, în clubul Silver Church.
Tot din Suedia, şi tot în Silver Church, vin şi cei de la Shining, alături de conaţionalii lor de la Nightingale şi norvegienii de la Vulture Industries. Afişul este completat de The Vision Bleak (Germania) şi de două grupuri româneşti - Indian Fall şi Kistvaen. Evenimentul, care va avea loc la 16 octombrie, este intitulat Labyrinthic Metal Evening.
Stay Metal Forever aduce la Bucureşti trupa suedeză Nox Aurea, care va concerta în Cage Club alături de una dintre cele mai longevive formaţii româneşti de doom metal, Gothic din Petroşani. Nox Aurea are programat în România un miniturneu, care va include şi concertele din Bucureşti (30 octombrie) şi Iaşi (o zi mai târziu). În Capitală îi puteţi vedea în noul club Cage, deschis pe vechiul amplasament al Live Metal Club, în timp ce în Iaşi vor fi prezenţi în Bar Hand Club. Muzicienii prezintă o abordare abstractă a sentimentelor întunecate ale minţii şi sufletului uman şi extinde căutările dincolo de limitele lumii fizice, spre tărâmul teoreticienilor haosului şi spre cel al gnosticilor.
La 22 şi 23 octombrie, trupe româneşti vor încerca, în clubul Fabrica din Bucureşti, să ajungă pe afişul ediţiei a doua a OST Mountain Fest. Câştigătorii preselecţiei vor fi prezenţi la Buşteni, în vara viitoare, alături de grupuri consacrate care vor fi anunţate ulterior. Din seria Metal Under Moonlight face parte concertul ce va avea loc la 4 noiembrie. Cadaveria (Italia), Eastern Front (Anglia) şi românii de la Bolthard şi Akral Necrosis vor concerta în Silver Church, urmând a susţine un recital la Cluj, în aceeaşi formulă, la o zi după aceea, în Flying Circus Pub. Sub genericul Doomed Souls Evening va avea loc un show, în acelaşi Silver Church. Danezii de la Saturnus, suedezii de la October Tide şi italienii de la Forgotten Tomb vor concerta în clubul din Calea Plevnei la 7 noiembrie. După doar o săptămână, tot aici va avea loc o dublă lansare: noul EP Bucovina, intitulat "Duh", şi albumul "Agro-Cultura" semnat de Truda vor fi prezentate într-un eveniment care va mai cuprinde recitaluri Krepuskul, Abigail, Negative Core Project, plus primul show pe care Altar îl va susţine în Capitală după prezenţa trupei clujene la Wacken Open Air.
Suedezii de la Sabaton şi scoţienii de la Alestorm vor veni şi ei în Bucureşti în această toamnă. La 17 noiembrie, în Silver Church, cele două trupe vor evolua într-un concert deschis de Steelwing şi Bolthard. După numai o zi, în acelaşi club, Trooper vor lansa primul album live din carieră, intitulat "15".
Anathema revine în Bucureşti, la 19 noiembrie, pentru un nou concert de excepţie, la Arenele Romane, în cadrul turneului "We're Here Because We're Here", după numele albumului lansat de englezi în acest an. Seria trupelor legendare continuă cu longeviva formaţie românească Iris, care va susţine un concert la Sala Palatului, la 21 noiembrie, cu ocazia lansării albumului "12 Porţi", al 15-lea din cariera de 33 de ani a lui Cristi Minculescu & Co. 22 noiembrie va marca revenirea lui Christofer Johnsson şi a trupei sale.
După "Therion Goes Classic", e vremea ca muzica suedezilor să răsune din nou în Bucureşti, la 22 noiembrie. Concertul, care face parte din "Sitra Ahra Tour 2010", va fi deschis de conaţionalii de la Loch Vostok şi de norvegienii de la Leprous. Din lineup-ul live al Therion fac parte celebrii Snowy Shaw şi Waldemar Sorychta, cel din urmă fiind cunoscut pentru colaborările sale, în calitate de producător, cu formaţii ca Tiamat, Moonspell, Lacuna Coil sau Tristania.
La 8 decembrie, renumitul chitarist Steve Vai va cânta la Sala Polivalentă. Ultimul pe listă, dar nu cel din urmă, este evenimentul intitulat Dark Bombastic Evening (ajuns la ediţia a doua), din 10 şi 11 decembrie. Astfel, în clubul bucureştean Kulturhaus sunt programate formaţii ca Irfan (Bulgaria), Sol Invictus (Marea Britanie), Seventh Harmonic (Suedia/Anglia) etc.

In Flames începe lucrul la al zecelea album

2010-10-05T17:06:00.000+03:00

Conform anunţului de pe pagina de MySpace a trupei din Goteborg, de săptămâna viitoare In Flames va intra în studio pentru a înregistra un nou CD. Viitorul lor album va apărea în 2011, la trei ani de la "A Sense Of Purpose", lansat în aprilie 2008.

Rămaşi în formula de patru, după ce chitaristul Jesper Stromblad a părăsit oficial formaţia în februarie, suedezii au decis ca acest an să fie unul mai "liniştit", incluzând, în vară, doar prezenţa la trei festivaluri scandinave: Metaltown (Goteborg), Oslo Live şi Arvika Festival. Conform unui anunţ pe pagina oficială, urmau să-şi petreacă timpul "alături de familie", dar şi scriind piese pentru viitorul album.
Pauza se apropie de final, conform comunicatului postat la 5 octombrie: "Săptămâna viitoare vom începe lucrul la noul nostru disc. Vom intra în IF Studios şi vom petrece restul acestui an, dar şi o parte din 2011 creând şi înregistrând CD-ul ce va urma după A Sense Of Purpose".
Mai multe detalii vor fi oferite în perioada următoare, au mai anunţat Anders, Bjorn, Daniel şi Peter, care îşi invită fanii să viziteze frecvent pagina de MySpace, pentru a rămane la curent cu activitatea In Flames.

Rockul îşi face loc în eter

2010-09-21T11:10:00.000+03:00

Iată şi o veste bună în media. Muzica rock şi-a găsit locul: va avea propriul post de radio unde va fi difuzată. Grupul de media SBS Broadcasting (din care fac parte televiziunea Prima TV, radiourile Magic FM şi Kiss FM) va închide One FM, post de nişă bazat pe muzică electronică şi dance şi va face o transformare spectaculoasă. Va lansa pe aceeaşi frecvenţă un nou radio de nişă, ce vizează însă un cu totul alt target: admiratorii de muzică rock. One FM va mai emite o perioadă doar în online însă, în curând va veni rândul heavy metalului să se facă auzit. Multitudinea de concerte metal/rock din ultima vreme, de foarte bună calitate, dar şi faptul că există un real interes al fanilor genului pentru astfel de evenimente a fost probabil ideea care a stat la baza schimbării macazului de SBS.

Wacken Open... Altar!

2010-09-19T11:29:00.003+03:00

Trupa Altar a ajuns în această vară acolo unde îi era locul de multă vreme, şi anume la cel mai mare festival de metal din lume, Wacken Open Air. E drept, la secţiunea Metal Battle, dar ce mai contează?

Contează că au reprezentat cu succes România la W:O:A, spaţiul din faţa W.E.T Stage s-a umplut, fanii le-au strigat numele, recitalul susţinut de clujeni a fost extraordinar, iar admiratorii au aşteptat după concert aproape o oră pentru a se fotografia cu Andy, Teo, Damian şi Levi şi pentru a obţine autografe de la artiştii români.
La ce atmosferă au făcut muzicienii noştri, nemţi, spanioli, elveţieni, brazilieni şi alte naţii aparţinând "poporului metalist" au cântat şi-au sărit pe melodiile pe care membrii Altar le-au inclus în setlist. "Foarte tare că am ajuns să cântăm la Wacken, la concursul Metal Battle şi reprezentăm România/ Clujul/Transilvania. Cred că am făcut o prezentare foarte bună a trupei ca imagine, dar ca şi sound, şi publicul a reacţionat extraordinar de bine. I-am îndemnat să cânte cu noi, au cântat cu noi, efectiv s-a văzut că toată lumea s-a simţit bine, inclusiv noi ne-am simţit extraordinar de bine şi cred că locul trupei va fi la festivaluri de genul acesta şi în continuare.

Indiferent cine e câştigătorul Metal Battle, (învingătorii au fost Battle Beast din Finlanda - n.r.) eu cred din toată inima că suntem câştigaţi într-un fel sau altul", ne-a declarat imediat după show-ul incendiar Andy Ghost. "Ştim că nimic nu ne poate opri din calea noastră şi din destinul pe care-l avem. Le mulţumim tuturor celor care ne-au ajutat să ajungem într-un fel sau altul la acest concurs. Publicul a fost genial, oamenii - iubitori şi amabili, berea a fost foarte bună, ne-am simţit extraordinar de bine şi eu cred că vom reveni în acest loc cel puţin o dată, de două ori, de zece ori, şi de-aici încolo eu cred că destinul pe care urmează să-l parcurgem cu formaţia Altar va fi un drum din ce în ce mai bun şi vom reuşi să ajungem în locuri în care n-am mai ajuns până acum. Sper să prindem producători care ne-au văzut şi care ştiu cum să investească într-o trupă ca noi, credem în inteligenţa managerilor care au urmărit show-ul şi ştiu ce înseamnă o trupă de calibrul nostru. Mulţumim celor care credeţi în noi şi susţineţi mişcarea. Rock you!", a mai spus Andy.
"După 20 de ani am ajuns acolo unde ne doream să ajungem, atunci când am început să cântăm. Nu ştiu dacă se poate compara cu vreun alt moment pe care noi l-am trăit, dar sper ca tot ce s-a întâmplat la Wacken să fie o nouă eră în istoria formaţiei Altar", a completat Teo Peter Jr.
"Dincolo de experienţa aproape «suprarealistă» care a constituit-o W:O:A 2010 din toate punctele de vedere, dincolo de ce a însemnat participarea noastră la un asemenea eveniment, ne-am întors acasă cu o tonă de amintiri minunate pentru întreaga viaţă. În rândul publicului am trezit un real interes şi putem spune că playlistul şi show-ul nostru au avut un mare succes la sutele de persoane din faţa scenei. Una peste alta, Wacken 2010 rămâne o experienţă indescriptibilă, unică şi irepetabilă şi..., cine ştie, poate într-o zi se va dovedi şi «fructuoasă», în sensul în care sperăm noi", ne-a declarat Damian.

Guns & Ozzy, cele mai aşteptate spectacole

2010-08-31T17:08:00.002+03:00

Suntem pe drumul bun în ceea ce priveşte domeniul muzical. Astfel, Mişcarea de Rezistenţă se dovedeşte a fi eficientă.

În top 10 al celor mai aşteptate concerte realizate de www.eventim.ro, rockul e fruntea, urmat de muzica clasică. Având în vedere că Eventim (cu partenerii aferenţi) este cea mai mare reţea de distribuţie în ceea ce priveşte vânzările de bilete pentru spectacole, îl putem considera un etalon de selecţie pentru muzica bună.
Pe primul loc în clasament se situează, bineînţeles, un megaeveniment: Guns'N Roses, pentru prima dată în România. După ce anul acesta la Bucureşti au evoluat câţiva dintre cei mai mari artişti din lume - The Big Four reuniţi la Sonisphere (Metallica, Megadeth, Slayer şi Anthrax), dar şi AC/DC sau Eric Clapton& Steve Winwood - D&D East Entertainment organizează Guns'N Roses, concert ce va avea loc marţi, 21 septembrie, ora 17:00, la Romexpo. Aşadar, după ani întregi de aşteptare, fanii vor putea vedea live o trupă legendară şi vor avea parte de întâlnirea cu unul dintre cei mai admiraţi vocalişti rock din toate timpurile: Axl Rose.
Pe locul al doilea găsim un alt rocker celebru, aşteptat de-o viaţă în România: Ozzy Osbourne. Spectacolul va avea loc sâmbătă, 2 octombrie, ora 19:30, la Zone Arena. În deschidere vor evolua Luna Amară şi Coma. Concertul lui Ozzy face parte din turneul mondial de promovare a noului său album, "Scream", ce a fost lansat la 15 iunie.

După rock vine muzica clasică. "Celebrating Chopin", organizat de fundaţia Art Production, se situează pe locul al treilea în top. "Colecţia" toamnă-iarnă aduce la Ateneu trei recitaluri extraordinare, reunite sub genericul amintit, ce vor fi susţinute de Ivo Pogorelich - sâmbătă, 17 octombrie, ora 19:00, Jean Marc Luisada - marţi, 9 noiembrie, ora 19:00, şi Elisabeth Leonskaja - marţi, 14 decembrie, ora 19:00.
Apoi, tot Chopin, şi tot la Ateneu. "Cruciada Culturii", pusă la cale de Agenţia de Vise şi Fundaţia artEst, organizează "Chopin trăieşte?", la Ateneu, trei concerte vibrante cu Sam Haywood, la 25 septembrie, surorile Katia şi Marielle Labeque, la 27 octombrie, şi Sarah Chang, la 28 noiembrie. "Little Nightmare Music", eveniment produs de fundaţia Art Production, va avea loc marţi, 21 decembrie, ora 19:00, la Ateneu. Protagoniştii Aleksey şi Hyung-ki împletesc muzica şi comedia într-un spectacol plin de virtuozitate şi umor.
În clasamentul celor mai dorite concerte urmează "copilul-minune al Regatului Unit", acum un adevărat sex-simbol, celebra violonistă Vanessa Mae, într-un show incitant, ce va avea loc sâmbătă, 20 noiembrie, ora 19:30, la Sala Palatului. Dar nu numai muzica este la loc de cinste. S-au interpus şi alte domenii în clasamentul evenimentelor aşteptate de bucureşteni. De exemplu, Întâlnirile JTI, eveniment ajuns la cea de-a 11-a ediţie, prezintă spectacolul "Push", avându-i ca protagonişti pe Sylvie Guillem, un simbol pentru dansul contemporan, şi Russell Maliphant, celebrul coregraf şi dansator. Evenimentul, organizat de Art Production, va avea loc vineri, 22 octombrie, ora 19:00, la Teatrul Naţional I.L. Caragiale, la Sala Mare.
Şi sportul este de cele mai multe ori un spectacol, prin urmare, nu e de mirare că şi Cupa Davis se află la rândul său în top. Echipa de tenis a României va întâlni Ecuadorul în barajul pentru promovarea în Grupa Mondială a Cupei Davis. Partidele vor avea loc în perioada 17-19 septembrie, la Centrul Naţional de Tenis, Str. Pierre de Couberin nr. 11 - în spatele Stadionului "Lia Manoliu". Programul meciurilor: vineri, sâmbătă şi duminică, de la ora 12:00, accesul în locaţie fiind permis începând cu ora 10:00.
La 3 octombrie, ora 18:00, Sala Palatului găzduieşte o dublă manifestare: proiecţia musicalului "Mamma mia", urmată de concertul unei trupe care reînvie legenda: ABBA Generation. Ultima în clasamentul muzicii de calitate, dar nu cea din urmă, Cezaria Evora ne-a încântat în mai multe rânduri. De data aceasta, celebra cântăreaţă din Insulele Capului Verde va susţine două concerte: primul în Braşov, la Sala Sporturilor, la 15 octombrie, iar cel de-al doilea în Bucureşti, la Sala Palatului, la 18 octombrie.

Luna Amară şi Coma, în deschidere la Ozzy

2010-08-30T17:06:00.000+03:00

Formaţiile Luna Amară şi Coma vor cânta în deschiderea concertului lui Ozzy Osbourne de la Bucu reşti. Show-ul pe care celebrul ro cker îl va susţine în România va avea loc la 2 octombrie la Zone Arena. Evenimentul va începe la ora 20:30 şi se va încheia la ora 22:00, "pentru a nu tulbura ordinea şi liniştea publică", a declarat Dorian Ciubuc pentru Mediafax.

Concertul face parte din turneul mondial de promovare a noului al bum al lui Ozzy Osbourne, "Scream", care a fost lansat la 15 iu nie. Produs chiar de renumitul ar tist şi de Kevin Churko, acesta este primul material discografic pe care apare Gus G., noul chitarist al trupei lui Osbourne.
Interpretul piesei "Mr. Crowley" este, fără îndoială, o figură... legendară a rockului. În cariera sa de patru decenii a fost model pentru nenu măraţi muzicieni. Este primul rockstar internaţional care a părăsit o trupă cu un succes uriaş - Black Sabbath - pentru a îm brăţişa o carieră solo la fel de strălucită.

"Ichtys”, Artworks by Niklas Sundin, la Sibiu

2010-08-28T17:01:00.000+03:00

Deşi a mai avut numeroase oferte pentru a-şi expune lucrările, celebrul chitarist Niklas Sundin din Dark Tranquillity a ales să-şi deschidă prima expoziţie în România, la Sibiu, în cadrul Artmania. Într-un interviu pe care ni l-a acordat chiar la vernisaj, artistul suedez ne-a vorbit despre cealaltă pasiune a sa, cea de graphic designer, şi, bineînţeles despre lucrările ce pot fi văzute în această perioadă la Bohemian Flow.

- Ai mai avut alte expoziţii până acum?
- De fapt, aceasta este prima, chiar dacă lucrez ca graphic designer de circa 15 ani. Am mai avut o mulţime de propuneri de a-mi expune lucrările, dar până acum nu am simţit că este momentul. Am lucrat făcând grafica pentru albume ale unor trupe de metal, însă a fost o muncă plătită: am avut un client, care mi-a oferit bani pentru un produs. Aşadar am aşteptat până ce am putut expune ceva făcut de mine pentru mine, şi nu legat de muzică. Cei de la Artmania s-au arătat interesaţi în a expune unele dintre desene, aşa că m-am gândit că e ceva bun pentru mine.

- Cum au reuşit să te convingă să organizezi această expoziţie la Sibiu?
- Să expun aici, în colaborare cu un festival, nu a mai implicat atâta presiune, cum ar fi fost în alte cazuri, de exemplu dacă aş fi expus la o galerie din Goteborg.

- Ce ne poţi spune despre lucrările tale?
- Sunt desene în creion. Întotdeauna îmi iau planşele cu mine, aşa îmi place să-mi omor timpul în călătorii. E ceva similar meditaţiei. Fac desenele, le scanez, uneori adaug culori cu ajutorul softului şi le asamblez. Este un mediu tradiţional, în sensul că toate desenele sunt făcute cu mâna, şi doar ajutat ulterior de computer.

- Spuneai că există un fir călăuzitor, din punct de vedere conceptual şi estetic. Care este acela?
- Mediul acvatic, de când eram mic desenam folosind peştii ca temă, e doar o preferinţă de-a mea. Aceasta ar fi legătura între lucrări, nu este vorba de o poveste, de un mesaj, de o afirmaţie sau ceva de genul acesta.

- Privind desenele, te simţi ca în lumea descrisă de H.P. Lovecraft, creată de acesta în nuvelele sale.
- E de înţeles că vizitatorii expoziţiei fac o astfel de conexiune, văzând în imagini creaturile oceanului. Nu am avut în vedere o astfel de legătură atunci când am creat desenele, dar într-adevăr, ele pot trezi astfel de idei în mintea privitorului.

- Cu ani în urmă, ai fondat Cabin Fever Media, companie sub egida căreia ai creat coperţi pentru albumele mai multor trupe. Care au fost cele mai mari provocări pentru tine ca grafician?
- Fiecare proiect a fost diferit, fiecare a implicat provocarea de a face ceva ce nu ai mai făcut până atunci. Cred că proiectul cel mai amplu, implicit unul dintre cele mai dificile, a fost cel pentru CD-ul "Rise Of The Tyrant" al trupei Arch Enemy. Bookletul a avut în final 28 de pagini, au folosit layout-uri diferite pentru ediţii diferite, precum cea pentru Europa sau cea pentru Japonia sau America. A trebuit să creez o atmosferă foarte întunecată şi tulburătoare, destul de apropiată de cea a desenelor din expoziţia aceasta. Îl cunosc de multă vreme pe Michael Amott, liderul Arch Enemy, iar el îmi cunoaşte stilul, şi m-a întrebat dacă pot să-i fac un booklet diferit de cele de dinainte, majoritatea realizate în Photoshop. A fost o mare provocare pentru mine, dar şi cel mai mare motiv de mândrie când vine vorba de grafica pentru trupe metal.

- Cabin Fever a realizat circa 200 de coperţi de albume, cu ce trupe importante ai lucrat? Ai menţionat deja Arch Enemy...
- Am mai lucrat cu In Flames, cu Sentenced... însă nu dau atâta importanţă greutăţii trupei pentru care realizez grafica. Orice formaţie e la fel de importantă, fie că e vorba de una care îşi scoate primul demo sau dacă e unul dintre numele mari din metal. Bineînţeles, pentru grupurile mari lucrez într-un timp mai îndelungat, am un buget mai mare. Ca să-ţi răspund la întrebare, aş spune că In Flames, Arch Enemy şi, evident, Dark Tranquillity ar fi astfel de trupe.

- Cât de uşor este să îmbini propriile idei grafice cu mesajul pe care albumul în cauză îl transmite?
- Sunt două faţete ale unui singur lucru. Ambele idei au de-a face cu creativitatea, cu expresia, dar şi cu munca susţinută. Ai o anume idee pe care apoi o transformi într-un act artistic. Aşadar e o asemănare destul de mare între crearea muzicii şi cea a designului. Bineînţeles, diferă calea de exprimare şi genul de talent, dar pentru mine e acelaşi lucru, îmi place să fiu creativ, şi mă consider norocos că mă pot exprima atât muzical, într-o trupă, dar şi ca designer.

- Luna trecută ai anunţat pe website că vei reedita cele două volume "Gadus Morhua", ce ne poţi spune?
- Cărţile în cauză sunt colecţii ale desenelor mele. Nu e ceva ce intenţionam, cel puţin la început, să promovez, să scot în tiraj mare. Mereu mi-am luat blocul de desen în turnee, la concerte, cam peste tot de fapt, cam de când aveam 15 ani. Oamenii mă priveau în aeroport, de exemplu, şi aruncau un ochi pe ce desenam, apoi îşi exprimau admiraţia. Acum câţiva ani chiar am primit cereri de a publica aceste desene, aşa că mi s-a părut interesant să le scot în forma acestor volume. Am scanat vreo 3-400 de imagini şi le-am reunit în cele două cărţi. Le-am scos în ediţie limitată, pentru că am intenţionat să le dedic doar colecţionarilor. Dar tirajul iniţial s-a vândut repede şi am primit noi cereri de a le reedita. Aşa că m-am gândit că ediţia a fost prea limitată şi că e o onoare pentru mine ca oamenii să aibă volumele în cauză. Aşa că am găsit un nou editor cu care să colaborez, iar rezultatul e reprezentat de cele două cărţi, "Vol. 1" şi "Vol. 2", care pot fi cumpărate online.

- Niklas Sundin este un muzician care are ca pasiune desenul sau un grafician care are ca pasiune muzica?
- Am început să fiu pasionat de desen şi pictură cu mult timp înainte de a fi interesat de muzică, aşa că se poate spune că sunt în primul rând un grafician. Dar asta contează foarte puţin, cât timp pun acelaşi suflet în amândouă activităţile. Arta grafică m-a pasionat de când eram foarte mic, în timp ce muzica - în special metalul - am descoperit-o pe la 13-14 ani.

- Eşti un la fel de pasionat fotograf, să ne aşteptăm în viitor şi la o expoziţie de fotografie?
- Încă mă consider un începător în acest domeniu, încă mai am multe de învăţat, iar timpul îmi este şi aşa limitat. Îmi iau însă camera cu mine peste tot, iar Sibiul e frumos şi mă inspiră, am găsit multe lucruri care merită fotografiate. Am făcut tone de poze cu aproape orice. Mi-au plăcut şi străduţele înguste din apropierea centrului oraşului. Dar aş face o expoziţie doar în cazul în care aş considera că aş avea de oferit ceva cu adevărat bun şi diferit. Nu le-aş expune doar de dragul publicităţii. Peste doi ani, poate voi avea o colecţie de fotografii din toată lumea şi aş avea material suficient de bun.

COTIDIANUL: Mayhem a speriat ultrareligioşii din Lituania

2010-08-27T16:50:00.000+03:00

Foto: devilstone.net
Conform comunicatului emis recent de organizatorii festivalului Devilstone din Lituania, evenimentul care a avut loc la Anyksciai între 16 şi 18 iulie a stârnit controverse în localitatea amintită. Comunitatea ultrareligioasă locală, în frunte cu parohul, a fost ultragiată de concerte, în special de recitalul trupei Mayhem.

Festivalul, care în 2010 a avut a doua ediţie, a fost văzut cu ochi buni atât de către public, cât şi de majoritatea societăţii. Numai un grup de catolici, în frunte cu preotul paroh, şi-a exprimat indignarea faţă de Devilstone, iniţiind un protest şi înaintând o petiţie organelor în drept, pe motiv că Mayhem „ar fi provocat disensiuni religioase" prin concertul susţinut.
Apelul a avut ca rezultat declanşarea unei investigaţii conduse de instituţiile locale din Anyksciai. Cercetarea este în curs, urmând ca săptămâna viitoare să fie audiaţi organizatorii evenimentului.
Între timp, cazul a fost prezentat cu lux de amănunte de presa lituaniană şi întors pe toate feţele. În timp ce majoritatea publicului s-a solidarizat cu promoterii Devilstone, considerând că o astfel de reacţie din partea catolicilor „pare desprinsă din povestirile despre Evul Mediu şi Inchiziţie", au existat şi unele persoane care au luat partea parohului, apreciind că „festivalul ar dăuna moralei creştine".
ALT events, organizatorii Devilstone, au declarat în nenumărate rânduri că evenimentul nu are ca scop crearea de disensiuni religioase, naţionale, rasiale, etnice sau de altă natură, ba dimpotrivă. Ei susţin că, oricât de „extreme" ar părea recitalurile, acestea sunt pur şi simplu spectacol, iar libertatea de exprimare artistică nu trebuie restrânsă în nici un fel, fie că e vorba de black metal sau de arta contemporană.
Alături de Mayhem, anul acesta au mai concertat la Anyksciai trupe ca Grave (Suedia) şi Tankard (Germania), circa 20 de trupe urcând pe scena Devilstone în 2010.
Promoterii se aşteaptă ca nici acest apel al parohului să aibă vreun rezultat, mai ales că preotul a încercat şi anul trecut să împiedice organizarea Devilstone, invocând, printre motive, prezenţa trupei Sepultura. Însă fără succes: deja două ediţii ale festivalului s-au desfăşurat, atrăgând tot mai mult public cu mintea deschisă: 1.500 de spectatori au fost prezenţi la Anyksciai pentru a se bucura de show.
Situaţia are un corespondent şi în România, unde un concert al trupei olandeze God Dethroned, ce urma să aibă loc la Oradea, în iulie 2009, a fost anulat în urma unei iniţiative a consilierului local Dan Octavian, căruia muzica formaţiei amintite i s-a părut a fi „neortodoxă". Grupul olandez a concertat bine-mersi la Bucureşti, la doar o zi distanţă, fără a se înregistra nici cel mai mic incident.

Biletele VIP, sold out pentru concertul Guns N' Roses

2010-08-27T16:48:00.000+03:00

Concertul Guns N’ Roses de la Bucureşti, ce va avea loc la 21 septembrie, la Romexpo, este unul dintre cele mai aşteptate evenimente muzicale ale anului: o categorie de bilete este sold out.
Cu o lună înainte de concert, biletele VIP sunt deja epuizate. Organizatorii, D&D East Entertainment, estimează că şi biletele Golden Circle (în faţa scenei) se vor termina în scurt timp. În acest moment, mai mult de jumătate dintre biletele disponibile sunt deja vândute. Se mai pot achiziţiona următoarele tipuri de tichete, exclusiv prin Reţeaua Eventim: Golden Circle - 191,7 lei şi Normal Circle - 127,8 lei.

COTIDIANUL: Katana se impune prin heavy metal în oraşul death-ului melodic

2010-08-26T16:37:00.000+03:00

Deşi s-au format în Göteborg, oraş care a dat lumii muzicale formaţii ca Dark Tranquillity, In Flames sau At The Gates, Johan şi colegii săi de la Katana au ales să urmeze linia impusă de trupele rock ale anilor '80. Grupul din Metaltown, cum este supranumită localitatea suedeză, a reuşit să se impună la faza naţională a W:O:A Metal Battle şi, în consecinţă, a primit şansa de a concerta la Wacken Open Air. Au evoluat, ca şi clujenii de la Altar, pe WET Stage, în cea de-a doua zi a fazei finale a competiţiei, şi au reuşit să impresioneze publicul strâns în faţa scenei. La puţin timp după show, suedezii au acordat un interviu pentru cotidianul.ro.

- Aţi ajuns la Wacken Open Air după ce aţi câştigat W:O:A Metal Battle, faza naţională, în Suedia. Ce ne puteţi spune?
- Pentru noi a fost ceva aproape suprarealist, mai ales că suntem din Göteborg, iar concursul a avut loc în Stockholm. A fost prima dată când am cântat în „oraşul rival". Juriul însă ne-a plăcut, iar la final am simţit că am obţinut în fine ceea ce meritam, după ani de eforturi.

- Care au fost, în opinia voastră, principalele atuuri care au determinat juriul să vă aleagă?
- Costumaţia (nu glumesc!), plus că am „vrăjit" publicul, iar pe scenă am arătat că facem totul din plăcere.

- Ce ne puteţi spune despre trupă? Când v-aţi format, cum s-a cristalizat componenţa...
- Eu (solistul Johan, n.r.) sunt al treilea membru al trupei, ca vechime. Susanna, basista, a rămas cea mai veche din actualul lineup. Ea face parte din Katana din 2004. Am cântat diverse stiluri de-a lungul anilor, fapt care i-a determinat pe unii dintre membrii formaţiei să plece. Unii au preferat să mergem pe linia heavy metal, în timp ce alţii optau pentru un gen mai „soft". Cei din urmă au plecat şi a trebuit să le găsim înlocuitori.

- Cea mai nouă dintre piesele pe care le-aţi încărcat pe pagina voastră de MySpace, şi pe care le-aţi cântat şi la Wacken, se intitulează „Heart of Tokyo". Cum de „v-aţi găsit sufletul" în Japonia?
- Japonia, samuraii, katana, Tokyo... sunt lucruri care ne atrag. Vorbim despre a-ţi realiza visul, de a-l transpune în realitate. De a-ţi găsi sufletul „in the heart of Tokyo".

- Deşi proveniţi din zona vikingă, v-aţi ales drept nume Katana. De ce aţi optat pentru denumirea unei săbii japoneze?
- În primul rând pentru că e o sabie, iar pentru noi reprezintă ideea de heavy metal. Avem şi o piesă intitulată chiar „Blade of Katana". Ne fascinează civilizaţia Extremului Orient, cu valorile sale, precum dreptatea, justiţia etc.

- Cum e să aveţi rădăcinile într-o cultură, cea scandinavă, dar să vă găsiţi inspiraţia în alta, cea niponă? Preferaţi o cultură exotică uneia, poate, ultrapromovate, peste tot în jurul vostru?
- Cei care au promovat printre primii (şi încă foarte mult) cultura scandinavă în metal au fost... americanii de la Manowar. Ei au abordat mitologia nordică şi alte subiecte similare. Însă în prezent, într-adevăr, multe trupe suedeze vorbesc despre zeii vikingilor, însă marea parte a lor preferă să cânte în limba maternă şi nu în engleză. Le-ar fi greu în aceste condiţii să se afirme la nivel internaţional. În Suedia am crescut înconjuraţi de toate aceste simboluri şi ar fi fost destul de uşor să le includem în piesele noastre.

- Fanii japonezi sunt foarte avizi de metal european, iar destule trupe suedeze au fost deja „adoptate" acolo. Cel mai la îndemână exemplu este Arch Enemy, o formaţie pentru care Japonia a devenit aproape a doua ţară. Visaţi ca într-o bună zi să le călcaţi pe urme din acest punct de vedere?
- Primul pas ar fi să ne găsim un prim concert acolo, iar asta depinde în primul rând de promoteri. O altă problemă este bariera lingvistică, sunt destui în Japonia, ca şi în Germania, care nu vorbesc engleza. Apoi se pune problema ca aceşti promoteri să ne descopere şi să vrea să ne găsească un concert acolo. Cu fanii ne va fi uşor, pentru că metalul este un „limbaj" familiar publicului nipon.

- „Quest For Hades" este diferită de restul melodiilor voastre: este o piesă epică, de circa 7 minute. Ce ne puteţi spune despre ea?
- Linia melodică mi-a venit în minte de-a lungul timpului, puţin câte puţin, până ce s-a conturat. Bineînţeles, principala sursă de inspiraţie pentru „Quest For Hades" a fost stilul Iron Maiden. Cât despre versuri, povestea lor e partea cea mai interesantă. Nu mai ştiu iniţial ce poveste am considerat că poate fi spusă de această piesă, dar cert e că versurile nu se potriveau, aşa că le-am abandonat cu totul. Atunci am început să mă gândesc ce pot istorisi acordurile melodiei şi am plecat din acest punct. Am ajuns astfel la o poveste ce devine obsedantă, a unei fete care porneşte într-o călătorie iniţiatică, ce devine în cele din urmă un coşmar.

- V-aţi format în 2003, dar primul album urmează să-l scoateţi anul acesta. De ce aşa târziu? În prezent, lucraţi la vreun material nou?
- Sperăm ca al doilea album să nu ne ia atât de mult ca primul. În cei şapte ani de existenţă, aşa cum spuneam, am avut în primul rând probleme legate de lineup, şi stilul s-a cristalizat abia când componenţa trupei a fost una stabilă. Pentru primul disc am avut discuţii legate de piesele care să intre, unii le voiau, alţii voiau altele. La primul album am lucrat cam trei ani, iar acum, că e aproape gata, va trebui să treacă ceva vreme până ce îl vom „epuiza" în concerte, suntem foarte satisfăcuţi de muzică, de felul în care a ieşit. L-am înregistrat într-un studio din Göteborg. Prima noastră grijă în prezent este să-l vedem lansat. Abia apoi ne vom gândi la următorul CD.

- Fiind la început, din ce vă întreţineţi? Aveţi joburi?
- Avem slujbe diverse. Johan e angajat într-o fabrică, la linia de ambalat. Patrik e mecanic, Susanna lucrează în industria tutunului, se ocupă de producerea snus-ului.

- Scena suedeză în general şi cea din Göteborg în special sunt pline de trupe bune, din diverse generaţii. Credeţi că vă puteţi croi propriul drum folosind katana drept armă?
- Da, cred asta. Muncim din greu, punem suflet în ceea ce facem, deci cred că da. Să-ţi spun ceva despre katana: este o sabie cu un singur tăiş. Atunci când loveşti cu ea, taie şi nu-ţi vine înapoi.

Atrocity: "Pentru noi este ceva natural să căutăm mereu noi provocări"

2010-08-25T16:29:00.000+03:00

Trupa Atrocity s-a numărat printre sărbătoriţii celei de-a 21-a ediţii a prestigiosului Festival Wacken Open Air. Cu această ocazie, Thorsten Bauer ne-a acordat un interviu în care ne-a vorbit despre cea de-a 25-a aniversare, despre cariera lor, precum şi despre impresiile pe care şi le-au făcut despre România.

- Concertul Atrocity de la Wacken Open Air marchează cea de-a 25-a aniversare a trupei. Ce gânduri aveţi?
- "A 25-a aniversare" îmi lasă impresia că suntem bătrâni, dar, gândindu-mă la situaţia noastră de acum, nu ne simţim deloc aşa, ne bucurăm în continuare de compunerea a noi piese, de scrierea unui nou album, de concertele pe care le avem. La Wacken e unul dintre cele mai mari show-uri ale noastre, dar şi unul dintre cele mai intense, pentru că interpretăm un mix din ani diferiţi, în care am compus o mulţime de piese pe care nu le-am mai prezentat live de multă vreme. De exemplu, melodii de pe "Hallucinations", din 1990, sau de pe "Todessehnsucht", din 1992. Astfel că este un moment deosebit pentru noi.

- Ediţia 2010 a Wacken Open Air este marcată de multe show-uri speciale. De exemplu, Corvus Corax cântă sub genericul "Wacken Burns", Grave Digger celebrează 30 de ani de carieră, axându-se pe albumul "Tunes of War", în timp ce Tiamat interpretează integral CD-ul "Wildhoney", la aniversarea a 20 de ani de activitate. Cum e să vă număraţi printre sărbătoriţii W:O:A 2010?
- În cazul nostru este puţin diferit. Noi am crescut o dată cu acest festival, am cântat aici prima dată în 1994, în faţa a vreo 4.000 de spectatori, apoi am revenit în 1996, când publicul crescuse la 10.000, ajungând la 20.000 în 1998 şi 1999, când am urcat din nou pe scena W:O:A. Am progresat simultan cu acest festival, între Atrocity şi Wacken Open Air a existat o oarecare legătură. În afară de aniversarea celor 25 de ani, pentru noi show-ul nu va avea o încărcătură deosebită. Îi întâlnim din nou pe cei care se ocupă de organizarea W:O:A, care sunt pasionaţi de muzică la fel ca şi noi şi cu care ne avem foarte bine.

- Aţi cântat la Wacken deja de patru ori. Totuşi, ultimul concert Atrocity la W:O:A a avut loc acum 11 ani. Cum e să reveniţi aici după o atât de lungă absenţă? Şi cum aţi explica-o?
- Deşi Atrocity a lipsit de pe afiş 11 ani, aşa cum ai spus, această perioadă a fost întreruptă în 2008 de concertul Leaves' Eyes (trupă cu un lineup aproximativ identic cu cel al Atrocity n.r.). În plus, eu, personal, am revenit şi ca spectator. Însă pentru Atrocity nu a fost momentul să revină până acum, dar în 2010 ne-am întors şi am pus punct acestei pauze. Sper că nu vor trece alţi 11 ani până ce vom fi iarăşi pe afişul W:O:A! (râde).

- Aşa cum spuneam mai devreme, ceilalţi sărbătoriţi se axează pe câte un CD care le-a marcat cariera, voi aţi anunţat că veţi face un show "Werk 80". De ce aţi ales acest album, ce conţine prelucrări ale unor piese pop în variantă metal?
- Cântăm "Werk 80", dar vom include melodii din întreaga discografie. Prezentăm un mix din toate perioadele Atrocity. Sunt patru dansatoare, dar show-ul este unul metal, ce urmăreşte cariera noastră în ordine cronologică, începând cu albumul din 1990.

- Pentru că a venit vorba despre seria "Werk", mulţi se întreabă dacă, după primul album (din 1997) şi după al doilea (din 2008), va urma şi un al treilea.
- Cred că "Werk II" va fi ultimul al seriei, dar să nu spui niciodată niciodată. Cu primul am vrut să spargem tiparele, să îndrăznim ceva nou. Pe vremea aceea, să faci un cover metal al unui hit pop era ceva ieşit din comun, dar apoi a fost un val imens de astfel de prelucrări. Pe "Werk II" am inclus piese pe care le aveam în vedere încă din 1997, dar care nu putuseră să intre pe primul album. În plus, am colaborat cu o orchestră, aceasta a fost ideea "Werk II". Astfel că nu văd acum cu ce am putea veni pentru un "Werk III". Şi pentru albumul pe care îl lansăm anul acesta avem ceva deosebit, va fi ethno-metal, realizat în colaborare cu Yasmin, sora lui Alex Krull, iar apoi avem în pregătire un nou album de studio, în linia metal clasică.

- Aveaţi în vedere de multă vreme să scoateţi un DVD, veţi folosi înregistrări din seara aniversară pentru a le include pe acest disc?
- Recitalul aniversar va fi înregistrat şi va constitui o parte din viitorul DVD Atrocity.

- Pentru Alex e ceva obişnuit să-şi ia băiatul în turnee. Îşi va vedea Leon tatăl evoluând în faţa unui public atât de numeros, la cel mai mare festival metal al lumii?
- Leon e un mic maniac al bateriei, şi în studio e foarte dornic să dea cât poate de tare în talgere şi să-şi facă numărul la tobe. În turnee, Alex îl ia deseori, în special când plecăm pentru o lungă perioadă, pentru că îi e greu să-l lase acasă când ambii părinţi lipsesc atâta timp. La festivaluri şi în deplasările scurte, Leon rămâne de obicei acasă, cu bunicii. Mai ales că în felul acesta nu e nevoit să-şi supună urechile încă sensibile atâtor decibeli.

- Cum e pentru membrii trupei să călătorească alături de "micuţul toboşar"?
- Nu suntem o trupă de rockeri tipică, în autocarul de turneu ducem o viaţă normală, încercăm să păstrăm un mediu sigur şi curat. Este locul unde dormim, unde încercăm să ne relaxăm între concerte, astfel că nu ni s-ar potrivi un autocar unde toată lumea bea şi vorbeşte tare. Bineînţeles, dăm şi petreceri, însă nu de genul celor pe care ţi le-ai imagina la o trupă tipică de rockeri. Chiar dacă e diferit, e mai liniştit, totuşi ne distrăm foarte bine.

- Spuneai mai devreme despre colaborarea dintre Atrocity şi Yasmin, sora lui Alex, pe albumul "After the Storm". Şi totuşi, nu este prima dată când vi se alătură: aţi colaborat cu ea şi pe "Calling the Rain", în 1995. Ce ne poţi spune?
- Ideea unui album precum "After the Storm" a apărut acum mulţi ani, dar nu am avut până acum ocazia să-l realizăm. Prima dată când Yasmin a cântat pe un album Atrocity a fost în 1994, când am scos "Blut", iar apoi, bineînţeles, am extins colaborarea pe "Calling the Rain". Ideea unui CD precum "After the Storm" a apărut prin 2000-2002, dar abia acum avem ocazia să punem aceste idei în practică, fără a lucra sub presiune. Diferenţa principală faţă de "Calling the Rain" este că EP-ul din 1995 se baza mai mult pe un sound ethno, în timp ce acum am intenţionat să mixăm elementele ethno cu cele metal pentru a obţine ceva nou. Veţi putea auzi diverse instrumente de percuţie, un sound tipic pentru world music, şi suntem extrem de mulţumiţi de rezultat.

- Pe "After the Storm" aveţi o piesă intitulată "Transilvania", în timp ce întregul album "Blut" s-a concentrat asupra mitului lui Dracula. Cum vedeţi aceste legende şi de ce le-aţi ales drept sursă de inspiraţie?
- Când Atrocity a creat albumul "Blut", abia venisem în trupă. Ideea a fost a lui Alex, a cărui familie e originară din România. De altfel, am cântat în ţara voastră de câteva ori, inclusiv la Sibiu în 2008. Pentru multe trupe, un astfel de subiect este fascinant. "Transilvania" a fost una dintre piesele pe care le-am scris pentru acel album şi îmi aduce aminte foarte mult de perioada când am venit în Atrocity pe atunci aveam vreo 20 de ani, acum am 36 , de albumul "Blut".

- Când ai venit prima dată în Transilvania, cum ţi s-a părut, comparativ cu imaginea mentală pe care ţi-o creaseşi despre acele locuri?
- A fost o experienţă deosebită pentru toţi membrii trupei, a fost ca o aventură. Cel mai mult ne-au impresionat peisajele, a fost ceva deosebit să vedem animale sălbatice (lupi, urşi), pe care în Germania nu prea avem ocazia să le vedem, iar asta ne-a impresionat pe toţi.

- Aţi cântat în urmă cu doi ani la Festivalul Artmania, în Sibiu. Cum s-a văzut de pe scenă?
- A fost minunat, mai ales dată fiind primirea pe care ne-a făcut-o publicul românesc, ne-au tratat cu toţii foarte bine, aşa că a fost o călătorie minunată. Unul dintre cele mai frumoase lucruri care ţi se pot întâmpla când eşti într-o trupă şi călătoreşti prin toată lumea este să întâlneşti un astfel de public, şi asta ne-a impresionat.

- Chiar dacă pentru tine personal nu a fost prima dată când ai venit în România, nu acelaşi lucru se poate spune despre basista voastră, Alla Fedynitch. Ea tocmai se alăturase trupei, trecând de la un mastermind (Peter Tagtgren, alături de care cântase în Pain) la altul (Alex Krull), iar între timp colaborase cu un alt nume mare al muzicii metal - Waldemar Sorychta.
- Aş spune că Alla însăşi este propriul "mastermind". Este un basist experimentat, a ştiut cum să se integreze trupei încă din primele momente. Chiar dacă, într-un fel, Alex este figura centrală a trupei, rolul ei este unul foarte bine conturat, îi place să cânte la bass şi se descurcă foarte bine.

- Prin albumul "Werk 80", aţi fost una dintre primele trupe metal care a reuşit să spargă topurile mainstream. Ce a însemnat acest lucru pentru Atrocity?
- La primul "Werk 80" a fost o mare surpriză, nimeni nu se aştepta la aşa ceva. Lumea industriei muzicale arăta cu totul altfel pe atunci, aşa că a fost un succes incredibil pentru noi, lucru care ne-a ajutat foarte mult. Am reuşit atunci să ne punem la punct propriul studio de înregistrări, Mastersound Studio, iar asta n-ar fi fost posibil fără succesul acelui album. Am participat la multe festivaluri europene. La al doilea album, a fost diferit, "Werk II" a ajuns şi mai sus în topuri, dar deja era un lucru la care ne aşteptam. A fost totuşi minunat ca, la 10-11 ani de la primul "Werk 80", să vedem că oamenilor încă le place acest concept. Şi, chiar dacă între timp o mulţime de trupe metal făcuseră şi ele coveruri ale unor hituri din anii '80, am fost recunoscuţi drept cei care am dat tonul acestei tendinţe.

- În 1997, când aţi scos primul "Werk 80", nu foarte mulţi fani puteau accepta ideea ca o trupă de acest gen să cânte hituri pop, fie ele şi în variantă metal. A fost uşor ca în cele din urmă să vă convingeţi fanii să se împace cu demersul vostru, mai mult, să accepte faptul că singura constantă a trupei Atrocity este permanenta diversitate?
- Fanii noştri s-au împărţit atunci în două: unii care au fost entuziasmaţi, care au fost bucuroşi că nu facem acelaşi şi acelaşi lucru, în continuu, în timp ce alţii au fost dezamăgiţi tocmai de această continuă schimbare. Pentru noi, este ceva natural să căutăm mereu ceva nou, să nu ne repetăm, să nu ne simţim închişi într-un sound, deşi am vrea să căutăm noi provocări. Poate că suntem exigenţi cu fanii noştri, pentru că le cerem să ţină pasul cu noi, le cerem să accepte că suntem într-o continuă schimbare. Unii gândesc ceva de genul "Aţi scos un album superb, mai faceţi unul exact la fel!". Noi nu vrem să ne repetăm, vrem să scoatem mereu ceva diferit.

- Poate pentru unii vă mişcaţi prea repede din punct de vedere al acestor schimbări.
- Poate, nu le cerem tuturor să ne accepte, însă sunt alţii care înţeleg că facem exact ceea ce ne place. Când noi suntem mulţumiţi de muzica noastră, şi oamenii sunt fericiţi că suntem în top.

- La ce surprize să ne aşteptăm?
- Dacă ţi-aş spune, n-ar mai fi o surpriză. Întotdeauna ne aranjăm scena încă de dimineaţă, de pe la 8:00-9:00, este masivă, puteţi să vă aşteptaţi la ceva deosebit. Din punct de vedere muzical, va fi o trecere în revistă a celor 25 de ani de Atrocity. Este un setlist total diferit de cele de până acum. Şi pentru noi este ceva deosebit din acest punct de vedere, este extrem de variat.

COTIDIANUL: Heri Joensen (Tyr) a dat o „lecţie" de viking metal la Wacken

2010-08-23T16:09:00.000+03:00

Publicul participant la ediţia de anul acesta a Wacken Open Air a trebuit să se împartă între cele şase scene amplasate în apropiere de micuţa localitate din nordul Germaniei. Pe Wackinger Stage, aflată în „Satul viking", cap de afiş a fost trupa feroeză Tyr. După un concert ce a inclus piese precum „By the Sword in My Hand", „Trondur i Gotu", „Olavur Riddararos", „Regin Smidur", „Sinklars Visa", „Hail to the Hammer", „Hold the Heathen Hammer High", „Northern Gate", „Lokka Tattur", „The Wild Rover" şi „Ramund Hin Unge", l-am abordat pe Heri Joensen, solistul şi chitaristul formaţiei de viking metal amintite, care a vorbit pentru cotidianul.ro despre cel mai recent album, despre proiectele la care lucrează în prezent, dar şi despre schimbările care au avut loc în viaţa sa odată cu mutarea lui în Germania.

- Aţi revenit la Wacken la trei ani după precedentul concert, din 2007. Cum a fost?
- Minunat, fantastic! Tot spaţiul din faţa scenei a fost plin, nu cred că ar fi încăput mai mulţi.

- Simultan cu recitalul vostru, pe scena mare cânta Cannibal Corpse.
- Or mai fi rămas spectatori şi pentru Cannibal Corpse? (râsete). Eh, cred că au fost doar câteva mii la concertul nostru, deci au mai rămas.

- Acest concert l-ai susţinut destul de aproape de noua ta reşedinţă. Cum de te-ai mutat în Hamburg? Şi ce schimbări a implicat asta?
- M-am mutat cu ceva vreme în urmă pentru că partenera mea e din Germania. Ca schimbări... trăiesc în altă ţară acum. Trupa e obişnuită cu distanţele mari între noi, cred că de prin 2002 nu mai locuim toţi în aceeaşi ţară, aşa că mutarea mea nu a complicat deloc lucrurile. Terji (Skibenaes, chitară - n.r.) e singurul care mai locuieşte în Feroe. Gunnar (Thomsen, bass - n.r.) stă de multă vreme în Danemarca, şi tot acolo s-a mutat şi Kari (Streymoy, tobe - n.r.), acum vreo două săptămâni. Ne trimitem partiturile prin internet, mai ales acum, când lucrăm la un nou material.

- Pe lângă motivele strict personale, a contat şi faptul că aşa eşti mai aproape de epicentrul lumii metal? Mă refer la case de discuri, festivaluri...
- Nu am luat asta în considerare ca motiv al venirii mele în Hamburg, dar am remarcat aceste avantaje acum, după ce m-am stabilit aici.

- În Hamburg - spuneai pe pagina ta de MySpace - vei preda chitara. S-au înscris deja elevi?
- S-au înscris deja câţiva. Sunt de vârste foarte diferite, de la vreo 17 până pe la 25 de ani. Unii dintre ei sunt deja destul de avansaţi. Începători încă nu s-au înscris, deşi nu m-ar fi deranjat acest aspect.

- Tu însuţi eşti un foarte bun chitarist, foarte tehnic. Cu cine ai studiat?
- Mai bun ca Terji, nu-i aşa? (râsete) Glumeam, desigur, e o permanentă rivalitate între noi din punctul acesta de vedere. Am avut profesori foarte buni la universitate, în Copenhaga. Am studiat cu un profesor de chitară clasică, specializat pe flamenco. Cânta un amestec de muzică tradiţională scandinavă şi sounduri spaniole.

- Unde găseşti textele baladelor feroeze pe care le prelucrezi? Le culegi tu însuţi sau le iei din volumele culegătorilor de folclor?
- Unele le culeg eu însumi, altele le iau din colecţiile publicate, iar altele de pe discuri. Multe le iau de la cei în vârstă.

- La ce lucrezi acum alături de colegii din Tyr?
- Avem deja trei-patru piese gata, poate chiar cinci, nu am apucat să vorbesc prea multe pe această temă cu colegii de trupă.

- Spuneai că, după ce scoţi albumul „Land", îţi doreşti ca toţi membrii trupei să poată trăi numai din muzică. Între timp, aţi scos „By the Light of the Northern Star", cât de aproape eşti de împlinirea acestui vis?
- Încă nu am reuşit, dar mai mult din cauză că în ultimul an nu am avut foarte multe concerte. Însă încet-încet ne vom reveni din acest punct de vedere.

- Pe albumul „By the Light of the Northern Star" v-aţi exprimat foarte deschis opinia în ceea ce priveşte religia, şi aţi fost şi mai direcţi prin regia videoclipului de la piesa „Hold the Heathen Hammer High". Ce-ar mai rămâne de adăugat?
- Nu mă provoca, fiindcă dacă mă pornesc... Ar trebui să i se reziste prin toate mijloacele posibile.

- Ce înseamnă a fi „heathen" în secolul XXI?
- Nu-i dau un sens acestui cuvânt în termeni de religie. Ţine mai mult de cultura scandinavă. Nu aş lega acest termen de ceva spiritual sau supranatural. E ceva care a existat pe acele meleaguri înainte de venirea creştinismului.

- În afară de Tyr, ai înfiinţat recent o altă trupă, Heljareyga. De ce ai simţit nevoia unei trupe-proiect?
- Am compus unele piese care nu se potriveau pentru Tyr, aşa că am vrut să le scot sub o altă titulatură, în consecinţă am creat Heljareyga.

- L-ai ales ca tobar pe Amon Djurhuus în urma perioadei de un an în care l-a înlocuit pe Kari?
- Bineînţeles, a contat şi asta, dar mai ales faptul că Amon e foarte bun.

- Prin ce anume se diferenţiază piesele de pe albumul „Heljareyga" al trupei omonime de cele cântate cu formaţia de bază?
- Sunt mai rapide, sunt mai epice, într-un fel. Versurile sunt numai în feroeză, iar melodiile nu sunt atât de accesibile ca acelea ale Tyr, nu e genul de muzică la care să adere atât de mulţi fani.

COTIDIANUL: Corvus Corax, de la Venus Vina Musica la Sex Drugs and Rock and Roll şi înapoi

2010-08-21T20:22:00.002+03:00

Recent, trupa germană Corvus Corax a evoluat la Wacken Open Air. O seară în care au urcat pe scenă nume grele ale metalului, precum Arch Enemy, Slayer, Grave Digger sau Anvil, a fost încheiată de o formaţie de muzică medievală. Şi, chiar dacă în loc de bass şi chitară electrică ei folosesc cimpoaie şi tobe, show-ul lor a fost la fel de savurat de către metalişti. Fanii s-au strâns în număr destul de mare, chiar dacă recitalul Corvus Corax a început la ora 2 noaptea. Iar muzicienii i-au răsplătit cu un show incendiar, intitulat „Wacken Burns", special conceput pentru a 21-a ediţie a W:O:A.
Cu câteva ore înainte de concert i-am abordat pe doi dintre componenţii Corvus Corax. Castus, membru fondator, şi Norri, care s-a alăturat trupei în 2000, au vorbit pentru cotidianul.ro atât despre grandiosul proiect Cantus Buranus, cât şi despre echivalenţa dintre formula latinească Venus Vina Musica şi expresia contemporană Sex Drugs & Rock'n'Roll. Concluzia lor, verificată în cei 20 de ani de carieră, este că muzica nu s-a schimbat, jucând un rol important în viaţa omului, din cele mai vechi timpuri şi până în secolul XXI.

- Cum e pentru o trupă medievală să cânte la cele mai mari festivaluri metal ale Europei? La Wacken Open Air sunteţi prezenţi pentru a treia oară, aţi mai participat la Summer Breeze, dar şi la cel mai mare eveniment de gothic, Wave Gotik Treffen din Leipzig.
- Este minunat, mai ales că muzica noastră e atât de deosebită, însă pentru noi nu contează la ce fel de festival cântăm. E a treia oară când prezentăm Cantus Buranus la Wacken. Prima dată am fost în 2005, iar pe vremea aceea habar nu aveam care va fi reacţia publicului. Însă spectatorii au petrecut alături de noi, poate pentru că muzica noastră este atât de puternică, chiar dacă nu avem nici o chitară electrică, ci în primul rând cimpoaie.

- Înaintea voastră sunt programate să cânte formaţii precum Arch Enemy, Slayer, Grave Digger şi Anvil, nume mari ale metalului greu. Cum e să încheiaţi o astfel de seară?
- Suntem fani Slayer. E o mare onoare pentru noi să urcăm pe scenă după ei. E ciudat pentru noi să se întâmple asta, să cântăm la un festival de metal şi să fim headlinerii serii. E minunat, dar în primul rând se întâmplă datorită faptului că publicul e atât de flexibil, că sunt în primul rând amatori de muzică bună.

- Ca să citez unul dintre titlurile albumelor Corvus Corax, „Inter Deum et Diabolum Semper Musica Est". Muzica a supravieţuit tuturor regimurilor, fie ele politice sau religioase. Ce sens daţi voi acestui dicton?
- Nu vorbim despre religii, ci doar despre viaţă. Nu le spunem să creadă în ceva sau în altceva. Le spunem doar că, atâta timp cât există viaţă, există şi muzica.

- Vorbind despre religii şi muzică: teoreticienii muzicii sacre respingeau tritonul, acel „interval urât", numit de ei „diabolus in musica". Pe de altă parte, menestrelii îl foloseau din plin în melodiile lor şi, implicit, şi voi. Aveţi chiar şi un album intitulat „Tritonus". Câtă importanţă îi acordaţi?
- Menestrelii medievali erau un fel de proscrişi - ai muzicii şi nu numai, călătorind din oraş în oraş şi cântând. Clericii îi prigoneau mai ales pentru că menestrelii le spuneau oamenilor că pot fi liberi, le vorbeau despre alte părţi ale lumii. Aşa că oamenii bisericii nu voiau ca enoriaşii să ştie prea mult despre asemenea lucruri şi afirmau că o astfel de muzică, bazată în special pe ritmul tobelor, este „rea", este „de la diavol". Era bineînţeles o prostie, dar era pentru ei calea cea mai uşoară de a-şi atinge acest scop. În plus, tritonul era ceva dizarmonic, ceva ieşit din canoane, ceva „anarhic" din punctul lor de vedere, care crea alte stări de spirit decât acordurile muzicii sacre.

- „Mille Anni Passi Sunt", „au trecut o mie de ani", chiar mult mai mult decât atât. Muzica a apărut odată cu religiile sau chiar înaintea lor şi continuă să-i bucure pe oameni. Cum aţi putea explica asta?
- Pe de o parte oamenii evoluează, dar pe de alta rămân aceiaşi, iar ideea de muzică este aceeaşi. Sisteme politice se înalţă şi apoi decad, sisteme religioase apar şi dispar, dar nevoia de muzică rămâne. Oamenilor le place să danseze, să se simtă bine, să se bucure de viaţă.

- Pentru că tot am menţionat albumul „Mille Anni Passi Sunt", ca român, nu pot să nu vă întreb despre acest CD şi mai ales despre piesa care îi dă numele, interpretată în română şi latină. Cum s-a născut această piesă, pe care colaboraţi cu Prinz Kretzulesco?
- Am vrut să recreăm povestea prinţului Dracula, o poveste despre un vampir care are o mie de ani şi care găseşte o prinţesă în pragul morţii. Melodia este ca un film, nu este un text medieval, ci versurile ne aparţin. Cât despre română, de obicei cântăm în diverse limbi, precum menestrelii medievali, care călătoreau şi, din locurile unde ajungeau, culegeau piesele care le plăceau cel mai mult. Nu porneau cu ideea preconcepută conform căreia doar în ţara lor natală se face muzică bună, astfel că ajungeau să aibă un repertoriu bogat inclusiv din punct de vedere lingvistic.

- Colecţia de texte „Carmina Burana" conţine peste 250 de texte, cum le-aţi selectat pe cele care au fost incluse pe albumele voastre „Cantus Buranus" şi „Cantus Buranus II"?
- Sunt texte satirice la adresa clerului, iar astfel de idei, ca şi viaţa obişnuită a oamenilor, nu s-au schimbat foarte mult din perioada medievală şi până acum. Pentru „Cantus Buranus II" am ales piese şi mai ironice, şi mai satirice, care reflectă şi situaţia actuală. Şi chiar dacă nu folosim anumiţi termeni pentru a descrie prezentul, textele alese de noi sunt destul de transparente în acest sens. Glumele de acum câteva sute de ani sunt încă valabile, în privinţa oamenilor Bisericii de exemplu. Sunt bine cunoscute normele de comportament care li se impuneau acestora, şi pe care cei din frunte le călcau în mod constant. Iar textele din „Carmina Burana" vorbeau exact despre astfel de lucruri.

- Vorbind de ironia din textele colecţiei „Carmina Burana", în special la adresa clericilor, care se bucurau de viaţă, uitând de normele vieţii bisericeşti: s-ar mai putea scrie astfel de texte astăzi, ar mai exista surse de inspiraţie?
- Prin prelucrările noastre încercăm să arătăm că şi acum sute de ani se gândea astfel. În ziua de astăzi, oamenii se plâng de cei de la putere, iar noi le spunem prin muzica noastră: „Uitaţi-vă la cei de acum 7-800 de ani, aveau exact aceleaşi probleme, doar că foloseau alte cuvinte, dar şi ei îşi dădeau seama". Îşi dădeau seama că e ceva în neregulă, dar îşi exprimau revolta prin glume la adresa clericilor şi a celor aflaţi la putere în acele vremuri. N-ar avea însă sens să ne apucăm să scriem texte ironice despre cei din ziua de azi, pentru că noi mergem strict pe piese din perioada medievală. Dar publicul poate înţelege şi aşa că oamenii şi societatea de acum sute de ani nu diferă prea mult de ce se întâmplă în prezent. Ca să-ţi dau un exemplu, acum două mii de ani era vorba de triada Venus-Vina-Musica. Acum avem Sex-Drugs-Rock n' Roll. Doar denumirea diferă, ideea e aceeaşi. Termen cu termen sunt echivalenţi.

- Carl Orff a transpus texte din aceeaşi colecţie în opera „Carmina Burana", ce diferenţe sunt între viziunea acestuia şi cea a Corvus Corax?
- Noi folosim instrumente medievale, alături de orchestră şi cor, în timp ce Carl Orff a scris muzică pentru cor şi orchestră. Noi ne-am axat mai mult pe show. În plus, făcând muzică medievală, am preluat şi am folosit idei din acest domeniu, lucru pe care Orff nu-l făcuse atunci când a scris opera. Muzica medievală era cea care se cânta în momentul în care textele din colecţia „Carmina Burana" au fost scrise. E drept, deşi vorbim de „menestrel", acesta nu cânta singur, ci într-un castel putea fi acompaniat chiar şi de 20 de instrumentişti. Sunetele emise de fluiere şi de instrumente cu coarde nu erau puternice (poate cu excepţia cimpoaielor), dar acum am evoluat şi din acest punct de vedere, cântăm din ce în ce mai tare. O reminiscenţă se vede în muzica Balcanilor, nu vezi un singur instrumentist cu o trompetă, ci sunt ansambluri mari.

- Aţi scos deja două CD-uri din seria „Cantus Buranus", să ne aşteptăm şi la un „Cantus Buranus III"?
- Poate cândva în viitor, nu excludem această idee. După ce am terminat primul album, ne-am dat seama că este nevoie să scoatem şi un al doilea, văzând atât reacţia publicului, cât şi posibilităţile de care dispunem. Acum însă ne folosim energia pentru alte proiecte, dar poate că peste vreo doi ani ne vom întoarce la ideea de „Cantus Buranus". Deocamdată avem în proiect o colaborare cu BalkanBeats.

- Cum e să începi ca menestrel, fie el şi unul modern, şi să ajungi headliner la festivaluri metal de talia Wacken Open Air? La Wiesen, în 2001, v-a fost destul de greu să strângeţi metaliştii în faţa scenei, după ce au văzut trupe ca Holy Moses şi Judas Priest. Care e situaţia acum, după atâţia ani?
- Când am cântat prima dată la Wacken, oamenii au venit la recitalul nostru mai mult ca să urmărească show-ul. După prima piesă le-am văzut mimica: rămăseseră cu toţii cu gura căscată! Acum însă fanii se agită, strigă, la fel ca la o trupă de metal pur. După unul dintre concerte, metaliştii au venit la noi şi unii ne-au spus: „Abia la finalul show-ului ne-am dat seama că nu era nici o chitară electrică pe scenă!". Au urmărit recitalul ca în transă, urmărindu-ne cum ne mişcam pe scenă, au fost fascinaţi de ritmul tobelor, le-a plăcut foarte mult totul, şi abia la sfârşit şi-au dat seama că nu aveam chitarişti în formaţie. Dar asta nu i-a împiedicat să se simtă la fel de bine la Corvus Corax ca la concertele trupelor lor preferate.

- Până la festivalurile metal, v-aţi făcut un nume prin concertele în faţa castelelor şi la festivalurile medievale, de exemplu cântaţi la Kaltenberg Rittenturnier în fiecare an din 1993 încoace. Mai mult, în 2003 aţi fost onoraţi cu titlul de „muzicieni ai mesei rotunde de la Kaltenberg". Ce înseamnă aceasta pentru un menestrel din secolul 21?
- Am fi preferat să ne dea o bucată de pământ acolo, pe care să putem construi, dar nu s-a putut (râde). Menestrelii se pretindeau mari admiratori ai nobililor şi ai regilor, cântau la câte un castel şi îl proslăveau pe proprietarul acestuia, dar apoi se duceau la următorul, unde o luau de la capăt.

- Aţi cântat la multe evenimente ţinute la castele. Aţi putea face un top trei al celor unde aţi evoluat, luând în calcul atât festivalul propriu-zis, cât şi peisajul?
- Burghausen din Germania este unul dintre cele mai mari din Europa din punctul de vedere al suprafeţei, se întinde pe o lungime foarte mare. Din acest motiv nu a putut fi niciodată cucerit în întregime, pentru că are foarte multe secţiuni. Mai e un castel unde am cântat, în apropiere de Bratislava, numit Cerveni Kamen. Al treilea ar fi cel de la Wäscherschloss, unde am şi înregistrat un album live, însă am susţinut şi alte concerte acolo. Am fost de patru ori la rând. Este un castel foarte mic, însă de aici a pornit istoria dinastiei Staufer. O familie regală care a domnit peste jumătate din Europa s-a născut aici, în micul castel. E ceva deosebit să simţi istoria la faţa locului.

- E vreun castel unde v-aţi dorit să cântaţi, însă nu aţi ajuns până acum?
- Turnul Londrei! (râsete) Şi, bineînţeles, la castelul lui Dracula. Ne-ar plăcea să venim în România şi să cântăm. Am avut două ocazii, însă de fiecare dată a intervenit câte ceva. O dată a fost vorba de bani, iar a doua oară de timp, pentru că urma să venim în iulie, dar în acea perioadă aveam altceva programat. Însă am primit din ce în ce mai multe oferte să cântăm în România, aşa că e doar o problemă de timp până ce vom veni.

- Nu numai că aţi susţinut recitaluri la castele, dar aţi cântat şi în alte locuri deosebite. Aţi ajuns până în Iordania, în Mexic sau în China, în ţări ale căror rădăcini culturale sunt total diferite de cea din care proveniţi. Şi totuşi aţi găsit o cale de a comunica, iar publicul a fost entuziasmat. Care a fost secretul?
- Ce cântăm noi e foarte aproape de ideea de bază a muzicii. Ideea de a dansa, de a te bucura de muzică e familiară peste tot în lume. Indiferent unde ne susţinem show-urile, fie că e vorba de Mexic, Japonia sau China, oamenii încep să danseze, se simt bine. E o muzică foarte simplă, uşor de înţeles, nu îi solicită atât de mult pe oameni, nu-i face să-şi pună întrebări de genul „Oare ce-or vrea ăştia să zică?". Nu venim să predăm istoria medievală a Europei, ci mergem doar să cântăm. Un lucru interesant s-a întâmplat după ce am cântat în Mexic: muzicieni locali ne-au copiat piesele, au schimbat puţin stilul, adăugând elemente specifice locului, a ieşit o nebunie, amestecând cultura din Lumea Veche cu cea din Lumea Nouă. După ceva vreme am ascultat muzica lor: după ce cântecele noastre au trecut Oceanul, piesele lor l-au traversat înapoi, spre Europa.

- Piese compuse de voi au ajuns pe coloana sonoră a unor filme documentare, ba chiar şi în soundtrack-ul unor jocuri video. Chiar diseară urmează să cântaţi o melodie folosită de producătorii seriei Dragon Age. Care dintre aceste colaborări vi se pare cea mai interesantă? Mai aveţi astfel de proiecte?
- Ne-au abordat, într-adevăr, corporaţii, producători de jocuri video, anul trecut am primit o ofertă de colaborare la un film despre epoca medievală. Am fost mereu deschişi la astfel de colaborări, pentru că muzica noastră se potriveşte cu asemenea proiecte. De obicei, când producătorii caută piese pentru un soundtrack, dau destul de repede peste Corvus Corax şi, ascultându-ne, îşi dau seama că stilul nostru e perfect pentru ce au ei nevoie.

- La începuturile Corvus Corax aţi avut spectacole în care reuneaţi mai multe arte medievale, creând o atmosferă tipică pentru acele vremuri. Vă gândiţi să îmbinaţi din nou muzica şi, de exemplu, circul?
- Într-adevăr. De exemplu, Castus a fost suflător de flăcări. Am avut jongleri, artişti pe catalige etc. În prezent preferăm să ne concentrăm numai asupra muzicii şi să lăsăm deoparte astfel de evoluţii, deoarece ne-ar putea afecta sănătatea. Poate într-o bună zi vom face un show gen Cirque du Soleil medieval. La Kaltenberg am colaborat cu artişti de circ, în viitor e posibil să folosim din nou o astfel de variantă.

- Nu aţi colaborat doar cu astfel de artişti, ci şi cu orchestre clasice. Cum s-au adaptat aceşti muzicieni să cânte alături de cimpoaie şi tobe?
- Iniţial ne-au sugerat să folosim amplificatoare pentru instrumentele noastre, ne-au spus că noi opt am putea fi acoperiţi sonor de către orchestră. Le-am mulţumit de idee, însă, spre nedumerirea lor, le-am spus că nu vom avea nevoie. Când am început să cântăm, au rămas cu gura căscată! Aproape că i-am acoperit noi pe ei! Un violonist a scăpat arcuşul din mână de uimire. Dar, după aceste momente de acomodare, am colaborat foarte bine. Am făcut împreună un show foarte bun, pentru că orchestra e una foarte bună şi la fel şi corul.

- Dedicaţi destul timp studiului, dar şi studioului. Vă documentaţi despre tehnici medievale şi căutaţi texte, dar puteţi învăţa la fel de mult experimentând cu instrumentele reconstruite de voi. Cam care este proporţia între cele două activităţi?
- Nu am putea spune cam cât timp ne ia, pentru că e o muncă fără sfârşit pentru noi. Chiar dacă ne-am perfecţionat instrumentele, continuăm să studiem. Idei ne vin inclusiv în timpul concertelor, pe scenă. Material de studiu găsim cu duiumul în biblioteci, nu ne-ar ajunge o viaţă ca să îl epuizăm.

- Dintre trupele care încă evoluează doar pe scenele din pieţele medievale ale festivalurilor, câte au şanse să vă calce pe urme?
- Nu cred, pentru că a urma pe cineva, a copia pe cineva este întotdeauna o idee proastă. Formaţiile care aleg o cale originală au şanse de reuşită.

- După peste 20 de ani de carieră aţi ajuns „die Könige der Spielleute" („regii menestrelilor", aşa cum se autointitulează cei din Corvus Corax - n.r.). Duceţi dorul perioadei de început, când eraţi doar „die Spielleute"? E ceva din acele vremuri care vă lipseşte?
- Am putea oricând să redevenim simpli menestreli. Putem cânta şi în faţa câtorva zeci de mii de oameni, ca la Wacken Open Air, dar şi în faţa câtorva oameni, pe stradă.

"Ichtys", expoziţie Niklas Sundin la Sibiu

2010-08-19T20:16:00.000+03:00

Cum ar fi corect să zicem: Niklas Sundin - un muzician care are ca pasiune desenul sau un grafician care are ca pasiune muzica?

Ambele variante sunt corecte "cât timp pun suflet în amândouă activităţile", ne-a spus chitaristul de la Dark Tranquillity. Alături de colegii săi de trupă, artistul a susţinut un show incendiar recent, la Festivalul Artmania din Sibiu. În plus, suedezul a mai avut o surpriză pentru admiratorii români: dacă pe scena din Piaţa Mare a cântat, într-un club situat în Piaţa Mică şi-a expus pentru prima dată 13 desene, deşi a mai avut şi alte oferte până acum. Vernisajul a avut loc în prezenţa autorului sâmbătă, 14 august, la Bohe-mian Flow, iar expoziţia va rămâne deschisă pentru încă o lună.
"Inutil să mai precizez că sunt cu adevărat entuziasmat de acest lucru. Au mai existat cereri de a-mi expune lucrările şi din partea altora, dar întotdeauna am avut sentimente contradictorii în această privinţă. Nu ar fi fost la fel de interesant să expun albumul de artă pentru care sunt recunoscut în primul rând. Astfel, am preferat să aştept până în momentul când urma să am ceva independent de orice legături cu creaţia comandată din industria muzicală, şi în acelaşi timp să urmăresc un anume fir roşu din punct de vedere conceptual şi estetic. Imaginile prezentate în cadrul expoziţiei «Ichtys» au la bază, în primul rând, desene în creion care apoi sunt scanate, tratate şi asamblate în colaje, rezultatul fiind un amestec de xilogravură medievală, iconografie religioasă şi desene cu temă nautică. Influenţele variază de la Durer şi Bosch la David B şi Joakim Pirinen, dar există, evident, şi o asemănare cu propriile mele cărţi «Gadus morhua». Sibiul pare a fi locul potrivit pentru acest amalgam de vechi şi nou, astfel că am fost încântat când organizatorii de la Artmania mi-au sugerat să fac expoziţia aici", a declarat celebrul artist.
Lucrările au primit aprecieri pozitive şi din partea cunoscătorilor, şi din cea a publicului. De altfel, fondatorul studioului Cabin Fever Media are în portofoliu, pe lângă valoroasele sale lucrări, peste 200 de coperte de CD-uri, realizate pentru trupe de renume.

COTIDIANUL: Dark Tranquillity, despre omul ca un cimitir al vieţii netrăite

2010-08-17T20:01:00.000+03:00

Cu doar câteva ore înainte de concertul pe care urmau să-l susţină pe scena Festivalului Artmania de la Sibiu, i-am abordat pe cei de la Dark Tranquillity pentru un interviu. Vocalul Mikael Stanne şi chitaristul Niklas Sundin au vorbit pentru cotidianul.ro despre cei douăzeci de ani de carieră, serbaţi toamna trecută, despre cel mai recent CD al lor, „We Are The Void", lansat cu doar câteva luni în urmă, şi despre sentimentele lor înaintea concertului ce urma să aibă loc în Piaţa Mare. Primul lor concert în România nu va fi şi ultimul - ne-au asigurat de asta atât în interviu, cât mai ales în timpul recitalului, impresionaţi fiind de reacţia neaşteptat de bună a publicului.

- După mai bine de 20 de ani, ajungeţi şi în România. Cum vi se pare până acum?
- E nemaipomenit. Mai ales că am avut această ocazie de a sta o zi în plus, într-o ţară unde n-am mai fost. De obicei venim dimineaţa, seara ne facem show-ul, apoi plecăm. Aici am avut luxul de a veni cu o zi înainte de show, de a vedea concertele din prima seară, să ne plimbăm prin oraş etc. Am fost foarte impresionaţi, este un oraş frumos, iar toată lumea se poartă foarte bine cu noi.

- Anul trecut aţi sărbătorit „20 de ani de excelenţă", cum vi se pare?
- Cam greu îţi vine să crezi că au trecut atâţia ani. Noi ne simţim mândri că am reuşit să rezistăm atâta vreme, fără a face nici un fel de compromis. Suntem doar noi şase, creăm muzică împreună, n-am încercat niciodată să fim comerciali sau să fim acceptaţi de altcineva. Asta e, dacă oamenilor le place ce facem, bine. Acesta e lucrul de care suntem mândri cel mai mult.

- Vorbind despre autocarul vostru de turneu, îl numeaţi „submarinul pe roţi".
- Într-adevăr, suntem în el vreo 15-16 oameni, uneori timp de câte două luni. Poţi trage până şi draperiile, încât lumina zilei să nu te deranjeze, să rămâi concentrat asupra show-ului ce urmează. Am petrecut atât de mult timp într-un astfel de mediu, nu pot defini drept „rău de mare" ce am simţit, dar uneori e o experienţă suprarealistă.

- În istoria trupei n-aţi avut decât trei schimbări de componenţă, la plecările lui Anders Friden (acum în In Flames), Fredrik Johansson şi Mikael Niklasson. Patru dintre voi sunteţi în trupă de la început, iar Martin Branstrom a fost primul şi singurul care a cântat la clape în Dark Tranquillity. Deşi un lineup constant implică crearea unor relaţii între muzicieni, o mai bună comunicare între ei, un membru nou înseamnă deseori un suflu nou. Cum vezi această dilemă?
- Am avut parte, cum spuneai, de trei schimbări, toate fiind impuse de motive exterioare. Au fost momente când îţi dai seama că nu mai poţi continua şi simţi nevoia să schimbi această situaţie. Şi se simte când vine cineva nou. Când i s-a alăturat Fredrik, prin 1993, o mulţime de schimbări au survenit. Martin Brandstrom a însemnat nu numai un membru în plus, ci şi un instrument în plus. Daniel, de asemenea, a adus o mulţime de idei noi. Aşadar, o astfel de schimbare înseamnă un nou punct de plecare, o revitalizare a trupei. De ce nu, avem cu cine vorbi. Avem cu cine schimba idei. Şi totuşi, toţi cei care au venit de-a lungul timpului în Dark Tranquillity sunt vechi prieteni de-ai noştri, cu mulţi ne ştim de circa 10 ani sau mai mult, avem cu toţii acelaşi background. Cu Daniel, de exemplu, ne ştiam încă din vremea când am înfiinţat trupa. Pe Martin Brandstrom îl cunoşteam de 6-7 ani. Ca atare nu se poate spune că am adus persoane total străine de DT. Eu, Niklas, Martin şi Anders am crescut împreună pe aceeaşi stradă din Goteborg. Ar fi straniu să aducem pe cineva complet străin, mai ales după atâta vreme. Oamenii ne întreabă deseori cum de reuşim să ţinem trupa atât de vie, de proaspătă după atâţia ani, iar noi le explicăm că tocmai această păstrare a patru-cinci membri din formula originală a contribuit la asta. Aducerea cuiva nou înseamnă şi pierderea a ceva din identitatea de până atunci a trupei. Am început să cântăm de la o vârstă mică, 14, 15 ani poate. La scurt timp după aceea, trupa pe care am format-o atunci a devenit parte importantă a vieţii noastre. Aceia sunt anii la care te formezi, la care decizi ce vei face mai târziu cu viaţa ta. Iar trupa a devenit acel ceva pentru noi. A fost mereu punctul central din viaţa noastră, pe care ne-am concentrat cel mai mult. Îmi e imposibil acum să-mi imaginez cum ar fi viaţa mea fără trupă.

- Unul dintre locurile deosebite unde cântaţi - şi unde veţi cânta din nou la scurtă vreme după concertul de la Sibiu - este în cadrul evenimentelor organizate de CloseUp pe navele companiei Silja, în timpul croazierelor pe mare. Cum vedeţi voi ca artişti un astfel de recital?
- E o nebunie, e minunat, ador faptul că eşti pe o navă, undeva în mijlocul mării, între Suedia şi Finlanda, e plin de rockeri, nici ei şi nici tu nu poţi scăpa de acolo, singura soluţie pentru ei fiind să vadă show-ul. Un astfel de mediu este cea mai apropiată imagine de cea a Las Vegasului, în ideea că nu se aplică nici o regulă, iar ce se petrece pe navă rămâne pe navă. Asta e frumuseţea evenimentului.

- Un alt oraş unde cântaţi mereu cu plăcere este Milano. De altfel, acolo aţi înregistrat DVD-ul „Where Death Is Most Alive". Cum aţi făcut această alegere?
- Am avut mai multe motive. În primul rând fanii italieni ne-au primit cu foarte multă căldură, dar au contat şi raţiunile practice. Am vrut să înregistrăm DVD-ul în timpul turneului nostru european, însă doream să avem câteva concerte înainte de cel ce urma să fie filmat, ca să ne intrăm în formă, iar recitalul italian a fost undeva la începutul ultimei treimi a turneului. Ştiam bine locul unde am cântat, pentru că mai fusesem acolo. În fine, compania care urma să filmeze a putut colabora cu echipa de operatori italieni. Când au ajuns la sală, au văzut cât de bine corespunde şi ca parametri tehnici. Iar toate cumulate au făcut ca Milano să fie cea mai bună alegere. Noi am susţinut unul dintre cele mai bune concerte din carieră atunci. Ulterior am aflat că acel club, numit Rolling Stone, urma să se desfiinţeze, iar noi am avut norocul de a fi printre ultimii care au mai putut cânta acolo. În acel club au cântat de-a lungul anilor cam toate trupele de rock sau de metal care au trecut prin Italia. Ca atare, la final a ieşit un DVD pe care eu însumi aş fugi să-l cumpăr de la primul magazin, de n-aş fi fost în trupă.

- Aţi avut atunci un setlist imens, de 21de piese, şi tot au rămas câteva pe dinafară. Pe vremea aceea aveaţi doar opt albume, acum aveţi deja nouă,cu „We Are The Void". Cât de greu este să concepeţi un setlist suficient de echilibrat între favoritele voastre şi cele ale publicului?
- Nu contează cât de multe piese cântăm, mereu vor exista nemulţumiţi, oameni care să nu regăsească melodia lor preferată între cele din setlist. Problema e şi mai mare la festivaluri, unde ai un timp extrem de limitat în care să-ţi concentrezi show-ul: 35-45 de minute în care abia poţi cânta opt, nouă piese. Asta înseamnă că trebuie să sari destule dintre „clasice". Încercăm să nu fim nostalgici, în sensul că, atunci când avem un album nou, introducem cât mai multe melodii de pe el în setlist, nu mergem pe 90% melodii consacrate. Mereu luăm în calcul ce piese am cântat în acea zonă geografică, ne gândim ce merge cel mai bine live.

- Spuneaţi că pe DVD aţi inclus o mulţime de „momente jenante" de la începutul carierei voastre.
- De fapt, ne jenăm cam de toate filmările vechi pe care le-am inclus. Eram tineri şi neexperimentaţi, iar acum, când am luat la mână toate acele casete, scoţându-le una câte una din cutiile din pod, exclamam deseori: „Shit!". E dureros, dar te şi amuzi privind în urmă. Am ezitat o vreme dacă să includem sau nu acest material, dar până la urmă am decis să-l prezentăm.

- Au rămas şi materiale prea jenante pentru a ajunge sub ochii fanilor?
- O mulţime! Cam 90% din ce-am găsit pe acele casete am decis să ţinem numai pentru noi.

- Albumul pe care l-aţi scos anul acesta, „We Are The Void", vine la trei ani după precedentul, „Fiction". E mult, e puţin?
- Pentru noi nu e o perioadă prea lungă, am avut nevoie de acest interval de pauză. De obicei, după ce scoatem un album, mergem în turnee cam doi ani, apoi ne ia vreun an ca să-l compunem pe următorul. Deci e ceva normal pentru noi. Nu vrem să ne grăbim, nu vrem să scoatem ceva la care să nu fi lucrat cum trebuie. Avem nevoie de o perioadă de vreun an în care să nu ne gândim la următorul CD, timp în care să ne concentrăm pe interpretarea live, la turnee, la festivaluri. Apoi trebuie să aştepţi să-ţi vină inspiraţia. În cazul nostru nu merge să terminăm un album şi apoi să ne apucăm imediat de următorul. Când ne întoarcem din turnee avem nevoie de o perioadă în care să reîncepem să fim creativi şi să lucrăm la ceva nou. Dacă am lucra imediat după ce-am terminat albumul, atunci n-am reuşi decât să scriem o continuare a celui precedent, şi nu ceva cu adevărat nou. Aşadar, avem nevoie de cei trei ani.

- Din ce în ce mai mult, trupele obişnuiesc să sărbătorească o cifră rotundă prin show-uri aniversare în care să interpreteze live un album în întregime. Cele mai recente exemple: la Wacken Open Air, Tiamat, Atrocity şi Grave Digger au făcut asta. Aveţi în vedere un astfel de concert pentru vreo aniversare viitoare?
- Am avut astfel de propuneri şi până acum, aşadar, cine ştie? Nu mă opun ideii, însă ar trebui să lucrăm din greu la asta, ar însemna să re-creăm un album, de data aceasta live. Deocamdată nu avem aşa ceva în plan. Sunt argumente pro şi contra unui astfel de eveniment. Pe de o parte trebuie să fim realişti şi să vedem că unii dintre fanii noştri ar prefera să vadă albumul preferat cântat live, de exemplu „The Gallery", însă ar trebui să-l interpretăm în condiţiile actuale, în lineup-ul actual, iar asta ar însemna un timp să pregătim acest show, destule eforturi. Aşadar, totul depinde de a găsi momentul cel mai potrivit pentru asta, pentru că altfel ar însemna să ne batem joc de acel album. Vrem să facem asta când simţim noi că e timpul, şi nu pentru că ne-ar plăti cineva s-o facem.

- Aţi spus că „We Are The Void" marchează pentru voi începutul unei noi perioade de două decenii, cum vedeţi următorii 20 de ani de Dark Tranquillity?
- Sunt încă 20 de ani, atâta tot. Poate fi ceva uşor, cine ştie? În cei 20 de ani de până acum, niciodată nu am anticipat, niciodată nu ne-am gândit că avem de făcut asta şi asta. Nu lucrăm în felul acesta, ci trăim fiecare moment, creăm ceea ce ni se pare OK la momentul respectiv. Ca atare, nu am nici viziuni asupra viitorului. Sper doar că vom reuşi să ne menţinem la acest nivel.Aşteptăm să vedem ce va fi.

- Despre „We Are The Void" spuneaţi că are drept principală idee cea a morţii. În faţa acesteia, unii oameni caută sprijin şi semnificaţii în religie. Voi, declarându-vă non-religioşi, unde căutaţi răspunsurile?
- Nu cred în lucruri imaginare. Albumul are ca temă găsirea forţei de a merge mai departe, despre cum percepi acel vid din interiorul tău, despre cum ajungi să accepţi ideea că nu vei fi pe lumea asta pentru totdeauna, că ai la dispoziţie doar o fărâmă de timp pentru această existenţă. Are legătură cu moartea, are legătură cu sentimente ca tristeţe, mâhnire, dorul de cei care nu mai sunt. Dar are şi o latură pozitivă. Pentru mine nu are sens să vin cu scuze sau cu idei fantastice cum ar fi existenţa unei vieţi de după moarte. Ca atare, trebuie să profiţi cât poţi de perioada petrecută aici şi asta e tot. Îmi găsesc liniştea în scrierile poeţilor pe această temă, ataşând cuvinte frumoase despre ceva perceput drept negativ. Este o abordare creativă, iar eu prefer această viziune asupra subiectului.

- Vorbind de exprimări poetice, spuneţi într-una dintre piesele noului album: „Man is the cemetery for unlived life". Ce înseamnă asta pentru voi?
- Nu mă refer la toţi oamenii, dar este o atitudine destul de des întâlnită în Suedia, în Scandinavia. Sunt destui cei care adoptă o atitudine gen „De ce să ne batem capul, şi-aşa nu vom trăi pentru totdeauna, de ce să mai încerci cât timp la final tot vei eşua?". Ca atare, unii oameni renunţă înainte de a încerca. Iar o astfel de mentalitate este cea mai rea dintre toate. Văd multe astfel de persoane în jurul meu, şi-mi vine să le spun: „Măcar încearcă, fă tot ce poţi cât timp mai eşti încă aici". Nu vor să încerce să facă nimic, iar asta e extrem de trist.

- Sursele de inspiraţie pentru album au fost reprezentate de poezia scandinavă, spuneai că ai citit circa 200 de volume. Poţi să ne dai câteva nume?
- Aş putea, dar nu asta ar fi relevant. Cel mai mult a contat varietatea a ceea ce am citit, de la poezii publicate în reviste până la operele marilor autori scandinavi. Tot ce am căutat a fost sentimentul, vibraţia, am căutat tot ce viza moartea, tristeţea, regretul. Iar din acest punct de vedere am găsit multă inspiraţie. Există un anume sentiment, o anumită realitate, care e diferită de situaţia din alte părţi ale lumii. E non-religioasă, e foarte simplă, tragică, dar într-un mod oarecum pozitiv, iar aici am găsit multă inspiraţie.

- Din tărâmul filosofic să revenim în prezent: în toamnă veţi susţine un turneu, iar pentru a alege trupele de deschidere de la fiecare show, aţi organizat un concurs, alături de casa de discuri Century Media. Cine a selectat câştigătorii?
- Cei de la Century Media. Prin acest concurs, ne-am arătat aprecierea pentru cei care se străduiesc să facă muzică, am vrut să dăm şi trupelor locale o şansă. A fost un concurs în care cei de la casa de discuri au ales un număr de formaţii, 10-15 pentru fiecare show, apoi publicul a votat câştigătorul. A fost un mod de a susţine valorile de pe scenele locale. Am primit şi noi câteva piese ale unora dintre candidaţi şi am remarcat o mulţime de talente, pe care ar fi minunat să le vedem live. De obicei, când cântăm undeva şi înaintea noastră evoluează o trupă, de obicei una locală, nu o putem urmări, iar apoi, după show, când ascultăm un CD al lor, ne gândim ce frumos ar fi fost să fi putut s-o ascultăm live. Acum avem aceste piese înainte de concert, aşa că vom şti la ce să ne aşteptăm. E şi pentru trupe un mod de a putea fi remarcate. Ar fi fost bine şi pentru noi, la începutul carierei, să avem o astfel de şansă.

- Cum vă aşteptaţi să fie show-ul vostru din Piaţa Mare a Sibiului?
- Nu ne-am făcut o anume idee, nu ştim la ce să ne aşteptăm, şi asta e bine. Am fost să vedem trupele din seara precedentă. E minunat să susţinem astfel de show-uri, să venim într-un loc complet nou pentru noi şi să trăim pentru prima dată astfel de experienţe. Vom face tot ce ne stă în putinţă să-i facem pe fani să se simtă bine, să cântăm muzica noastră, iar dacă publicul va reacţiona bine şi vom stabili o legătură între noi şi ei, atunci va fi ceva magic. Mulţumim fanilor români pentru susţinere, ne bucurăm foarte mult să fim aici pentru prima dată şi sperăm să revenim cât mai repede în România.

COTIDIANUL: Concertele Guns N' Roses, anulate?

2010-08-16T19:38:00.000+03:00

Fanii Guns N' Roses au fost puşi pe jar luni dimineaţă de un anunţ postat pe contul de Twitter al lui Axl Rose. „All upcoming Guns N' Roses dates are officially cancelled. Please contact your place of purchase for any refunds". În traducere - următoarele concerte ar fi anulate, inclusiv cel din Bucureşti, din 21 septembrie, de la Romexpo, iar cei care au cumpărat bilete sunt rugaţi să se adreseze dealerilor pentru a-şi recupera banii.

După trei ore, pe Facebook, trupa a semnalat tweet-ul lui Axl Rose, pe care nu-l confirmă, dar nici nu-l infirmă. La sfârşitul postării amintite, formaţia îşi sfătuieşte fanii să aştepte un anunţ oficial în acest sens, pe Facebook sau pe Twitter.
Mai mult de 600 de internauţi au despicat firul în patru, postând comentarii. Rockerii au încercat să descifreze misterul, dacă se anulează sau nu cele peste 25 de show-uri, programate între 27 august şi 23 octombrie în întreaga Europă.
„Contul lui Axl a fost spart de hackeri", afirmă un mare număr de comentatori, bazându-se pe diverse indicii mărunte. De exemplu, tweet-ul care a pus pe jar fanii Guns N' Roses e primul de până acum postat „via mobile web" şi nu „via Twitter for iPhone".
Până una-alta, se aşteaptă un comunicat oficial din partea Guns N' Roses. Iar acesta nu a apărut până la această oră nici pe site-ul trupei, nici pe conturile de pe Facebook sau de pe MySpace. Nici măcar pe contul lui Axl de pe Twitter nu au apărut alte precizări.

COTIDIANUL: Artmania 2010. La Sibiu s-au întâlnit din nou arta şi divertismentul de calitate

2010-08-15T19:12:00.003+03:00

Între 13 şi 15 august, a cincea ediţie a festivalului sibian a reunit din nou evenimente de calitate: expoziţii, vernisaje şi, bineînţeles, recitalurile din Piaţa Mare, care au constituit punctul central de atracţie al Artmania. Şi Piaţa Mică a găzduit concerte; aici au cântat în special trupe româneşti: Tiarra, ACT, Sign of Agony şi Grimus. Un drum workshop a fost susţinut de Kai Hahto, bateristul venit în România alături de Swallow the Sun, însă cunoscut mai mult ca membru al grupului finlandez Wintersun.

Evenimente sub egida Artmania au avut loc şi în cluburile din fosta capitală culturală europeană. După miezul nopţii, formaţii româneşti, dar şi artistul german Ian P. Christ au ţinut fanii „în priză" până spre dimineaţă. O expoziţie de grafică a lui Niklas Sundin, chitarist în Dark Tranquillity, şi-a avut vernisajul într-unul dintre cluburile din Piaţa Mică. Muzeele şi-au deschis porţile pentru cei care au cumpărat bilete la festival, oferind reduceri consistente. Bine cunoscutul Brukenthal, dar şi Galeria de Artă Contemporană, Muzeul de Istorie, Muzeul de Istorie Naturală, Muzeul de Istorie a Farmaciei, Muzeul de Arme şi Trofee de Vânătoare, Complexul Naţional Muzeal Astra şi altele au putut fi vizitate la preţ redus de către posesorii de abonamente Artmania.
Nu au lipsit nici în 2010 concertele de pe scena instalată în Piaţa Mare pentru al doilea an la rând. Trupe de calitate din Finlanda, Suedia, Norvegia, SUA şi Marea Britanie au cântat vineri şi sâmbătă pentru metaliştii români şi străini.

Niklas Sundin, între chitară şi planşa de desen
Deşi a început să deseneze înainte de a învăţa să cânte la chitară, Niklas Sundin e mai cunoscut ca membru în Dark Tranquillity decât ca grafician. Poate mulţi i-au întâlnit numele pe albumele DT sau ale altor trupe, cărora le-a creat designul booklet-urilor. Şi mai puţini i-au cumpărat vreuna dintre cele două cărţi de desene „Gadus Morhua", tipărite în tiraj limitat cu ceva vreme în urmă şi reeditate acum o lună.
Creaţiile sale nu au fost niciodată expuse. Până în august 2010, când chitaristul suedez a acceptat propunerea celor de la Artmania de a aduce cu sine 13 planşe, reunite sub genericul „Ichtys". Lumea acvatică imaginată de Sundin, în desene care ar putea ilustra cu succes vreun volum de nuvele ale lui H.P. Lovecraft, a umplut pereţii clubului Bohemian Flow. Expoziţia a fost vernisată de autorul lucrărilor, care s-a lăsat fotografiat de fani având pe fundal planşele din seria amintită.
Imaginile au la bază desene în creion, care au fost apoi scanate, tratate şi asamblate în colaje, rezultatul fiind un amestec de xilogravură medievală, iconografie religioasă şi desene profane cu temă nautică.

Trăire neogotică versus model iluminist
O expoziţie sub genericul „Gothic - Trăirea neogotică vs modelul iluminist", deschisă în subsolul Muzeului Naţional Brukenthal, amenajat ca într-un film cu vampiri, a disecat fenomenul gothic în artele vizuale. Miturile din spatele poveştii lui Frankenstein ori a lui Dracula au fost descompuse şi analizate, însoţite fiind de imagini sugestive. Ştiinţele moderne încearcă să facă lumină în întunericul din minţile oamenilor din secolele XVIII-XIX: vrăjitoarele, vampirii, savantul nebun, despărţirea sufletului de corp, îngroparea de viu sunt reprezentate în exponatele din beciurile muzeului.
Documentarul finlandez „Punkeri şi adolescenţi" a abordat fenomenul punk şi evoluţia sa în Ţara celor 1.000 de lacuri. De altfel, pe coloana sonoră s-au auzit acordurile a două trupe din generaţii diferite: Pelle Miljoona şi Akupunktio. Realizată în 2008 de Jouko Aaltonen, pelicula a fost proiectată în Piaţa Mică din Sibiu.

Swallow the Sun a dat tonul la concerte
Artmania a continuat tradiţia de a aduce trupe bune pe scena festivalului. Dacă în 2006 au fost HIM şi Amorphis, în 2007 - Anathema şi Within Temptation, în 2008 - Tiamat şi Atrocity, iar anul trecut au fost, printre alţii, Pain, Nightwish şi Opeth, în 2010 au venit alte şase formaţii de calibru.
Cu zece ani de carieră în spate, Swallow the Sun au deschis, vineri, seria recitalurilor. Finlandezii au la activ patru albume apreciate de public şi de critici deopotrivă: „The Morning Never Came" (2003), „Ghosts of Loss" (2005), „Hope" (2007) şi „New Moon" (2009), cel din urmă marcând începutul colaborării cu bateristul Kai Hahto.

După ce au cântat cu o săptămână înainte la Wacken Open Air şi la festivalul portughez Vagos, americanii de la Kamelot au urcat şi ei pe scena din Piaţa Mare. Chitaristul Thomas Youngblood şi colegii săi şi-au entuziasmat fanii cu piese ca „Pendulous Fall" şi „Karma". De la Sibiu au plecat direct spre Festivalul Sziget, unde urmau să cânte după nici 24 de ore. Într-o postare pe Twitter, membrii trupei s-au declarat extaziaţi de cele două spectacole din weekend: „OMG! Sibiu and Budapest were amazing!!". O toamnă plină de concerte îi aşteaptă pe cei de la Kamelot la încheierea sezonului festivalurilor, având deja programat un lung turneu nord-american în septembrie şi octombrie, alături de Leaves' Eyes şi Blackguard.

The Sisters of Mercy au încheiat prima seară. Deşi are numai trei albume la activ, ultimul scos în 1990, grupul şi-a atras o mulţime de fani în urma concertelor live. Atmosfera de mister a fost accentuată prin funcţionarea maşinilor de fum pe tot parcursul concertului, fapt care a îngreunat misiunea fotoreporterilor din faţa scenei. Mai ales după ce aceştia s-au confruntat şi cu pretenţia trupei ca la primele două piese să nu fie făcută nici o fotografie, nici de către pozarii acreditaţi, nici de către cei din public. Şi totuşi, muzica lui Andrew Eldritch i-a încântat pe admiratorii trupei britanice.

Mari nume ale metalului în Piaţa Mare
Dacă prima seară de concerte a fost cea mai slabă din ultimii doi ani, organizatorii s-au revanşat înghesuind în ziua a doua tot ce-au adus mai bun în 2010 la Sibiu. Sirenia lui Morten Veland a venit la Artmania la doar un an după ce în Piaţa Mare a concertat Tristania, un grup al cărui membru fondator este muzicianul norvegian. „The Path to Decay", „Sundown", „The Seventh Summer", „Downfall", „Star-Crossed", „The Other Side", „The Lucid Door", „Meridian", „Led Astray", „Lost In Life" şi „My Mind's Eye" au fost piesele pe care nordicii le-au pregătit pentru publicul român. La fel ca Tristania acum un an (cu Mariangela Demurtas voce feminină), şi Sirenia a venit cu o solistă (relativ) nouă: Ailyn, pe numele său real Pilar Gimenez Garcia, fostă componentă a trupei spaniole El Factor X. Ea a înlocuit-o pe Monika Pedersen în urmă cu doi ani.

„Nu ştim la ce să ne aşteptăm de la concertul nostru de diseară", ne spunea înainte de recital Mikael Stanne, solistul Dark Tranquillity. Însă, indiferent ce şi-ar fi imaginat că se va întâmpla în Piaţa Mare, reacţia publicului i-ar fi depăşit aşteptările. O dată la fiecare două-trei piese, Mikael îşi exprima uimirea faţă de primirea extrem de călduroasă pe care i-a făcut-o publicul român.
Deşi „e prima dată când cântăm aici în cei 20 de ani de carieră, şi e vina noastră că n-am ajuns mai devreme", metaliştii îi ştiau aproape toate piesele - până şi pe cele de pe „We Are The Void", album lansat în martie anul acesta. Downloadat de pe net sau cumpărat de-afară, discul suedezilor a ajuns în playerele românilor înainte de show-ul de la Sibiu.
Dark Tranquillity a venit cu un setlist de 14 piese din diverse perioade ale carierei: „At The Point of Ignition", „The Fatalist", „Focus Shift", „The Wonders at your Feet", „Final Resistance", „Misery's Crown", „Punish My Heaven", „Iridium", „The Lesser Faith", „Dream Oblivion", „Lost To Apathy", „Therein", „The Grandest Accusation", iar pentru final au păstrat „Terminus (Where Death Is Most Alive)".
Mikael a comunicat permanent cu publicul, iar pe scenă a fost neobosit. Nu a stat o clipă locului, mişcându-se dintr-un colţ în celălalt, în timp ce chitariştii Niklas Sundin şi Martin Henriksson şi basistul Daniel Antonsson au făcut şi ei deseori schimb de locuri. Martin Brandstrom (clape) şi Anders Jivarp (tobe) au contribuit şi ei la un show de zile mari. Suedezii au oferit şi au primit energie de la publicul din Sibiu, iar la final au promis că se vor întoarce în ţara noastră cu prima ocazie. Mai rămâne ca şi un promoter român să-i audă şi să-i aducă din nou pe o scenă din România.

Fani ai death metalului rămaşi ca într-o transă la finalul recitalului DT, dar şi admiratorii lui Serj Tankian veniţi în faţa scenei încă din timpul probelor de sunet au rămas să-l asculte pe headlinerul serii. Iar muzicianul american, născut în Liban, dar de origine armeană, fost solist în System of a Down, nu a dezamăgit. Dintre piesele pe care le-a interpretat s-a numărat şi celebra „Lie, Lie, Lie", care face parte din coloana sonoră a serialului „Fear Itself", difuzat şi în România de postul AXN.
Deşi trupele au fost bune, cu un plus pentru cele din a doua seară, Artmania 2010 a avut ghinionul să pice în acelaşi an cu oprirea din România a turneului Sonisphere, cu megaconcerte gen AC/DC, Aerosmith, Guns n' Roses sau Ozzy Osbourne şi, mai mult, cu doar o zi înainte ca Iron Maiden să cânte la Cluj. Chiar şi aşa, numeroşi amatori de metale de calitate s-au strâns în fosta capitală culturală europeană. Cei veniţi de la Wacken (destul de numeroşi, etalându-şi tricourile ediţiei recent încheiate) s-au oprit în Sibiu pentru un „supliment" de muzică bună, în timp ce majoritatea şi-au potolit, măcar pentru o perioadă, foamea de rock cu meniul oferit de Artmania 2010.

Wacken 2010, un festival uriaş

2010-08-15T19:00:00.004+03:00

Desfăşurarea de forţe pentru acest megaeveniment este impresionantă. Iată festivalul în cifre: vizitatori: 75.000. Suprafaţa totală: 200 hectare. Suprafaţa pentru evenimente: 48.000 mp. 35 km de garduri. Toalete mobile: 450. Bude fixe (cu apă): 7 unităţi cu 64 de toalete. Duşuri: 5 grupuri cu 60 de duşuri. Staţii de apă: 5 grupuri cu 40 de locuri de spălat. Apă potabilă: 5 grupuri cu 20 de dozatoare. Apa pe zi: 2.500 metri cubi.

8 MW capacitate de energie electrică. 4 km de cabluri. 65 de agregate. 100 de standuri cu mâncare. 300 nonfood. 65 camioane de materiale cântărind 2.275 de tone. 6 camioane pentru sunet. 18 camioane pentru iluminat.

6 scene. Echipa de organizare: 60 de persoane. 18 electricieni, 40 crew, 700 agenţi de pază pe zi, 200 poliţişti pe zi, 200 pompieri pe zi, 200 cadre sanitare pe zi, 4 medici, 30 de camioane, 40 de vehicule, 80 de biciclete, 107 trupe, 1.000 artişti. 82.500 de oameni în total. Etapa de construcţie: 7 zile. Etapa de demontare: 3 zile.

Nu este de mirare că festivalul a fost pentru a cincea oară sold out, cu 200 de zile înainte de începerea evenimentului. Numele grele de pe afiş au strâns şi de această dată tot poporul metalic în apropiere de Hamburg, în Germania. Aglomeraţia mare de rockeri pe metru pătrat s-a datorat în primul rând programului supranumit "mama line-up-urilor", care a reunit artişti şi trupe de renume - Iron Maiden, Motley Crue, Alice Cooper, Grave Digger, Atrocity, Slayer, Arch Enemy, Corvus Corax, Tiamat, Tarja Turunen, U.D.O., Cannibal Corpse, Amorphis, Orphaned Land, Tyr, OverKill, W.A.S.P., Immortal şi multe altele.

Singura trupă românească de la ediţia din acest an a fost Altar, care a evoluat în cadrul concursului Metal Batlle. De altfel, trupa clujeană a ajuns în sfârşit acolo unde ar fi trebuit să fie de multă vreme, pe una dintre scenele de la Wacken.

S-a cântat, s-a dansat, s-a băut la greu, s-a dormit puţin spre deloc, s-a cumpărat masiv tot ce s-a găsit pe la standuri, s-au vândut tot felul de articole cu sigla festivalului - de la îmbrăcăminte şi încălţăminte până la corturi, accesorii şi băuturi.

S-a aruncat pe scenă cu chiloţi şi sutiene (nepurtate, sperăm), s-au arătat sâni şi funduri pentru "şedinţe foto", fete pictate pe bustul gol au înfierbântat atmosfera, pentru altele puteai plăti 10 euro pentru a le fotografia topless.

Fie zi, fie noapte - concertele începeau în jurul orei 11:00 şi se terminau după ora 3:00 - cel mai important lucru era să prinzi un loc cât mai bun în faţa uneia dintre scene, iar apoi să te strecori prin mulţime spre celelalte puncte fierbinţi unde susţineau recitaluri trupele preferate.

Nici nu s-a încheiat bine nebunia, că a şi început viitoarea ediţie. Avantasia este prima trupă anunţată din lineup-ul pe 2011, urmată de Blind Guardian, Apocaliptica şi Suicidal Tendencies. Zilele trecute s-au pus în vânzare primele bilete, iar în numai cinci ore s-a epuizat primul lot de 10.000 de abonamente.