Festivaluri din vecini

Sătui de organizarea mioritică, pe care o critică la aproape fiecare concert, rockerii români îşi iau rucsacul în spate (şi uneori chiar şi cortul) şi se duc prin vecini să-şi vadă trupele favorite. 

Printre cele mai recente s-a numărat Metalfest Open Air Festival, la Blome (Letonia), unde headlineri au fost Dark Tranquillity şi Tiamat, ambele din Suedia, Impaled Nazarene (Finlanda), plus "toată floarea cea vestită" a metalului leton. Metalcamp (Slovenia) şi-a închis şi el porţile duminica trecută. Pe afiş, numai nume unul şi unul: Sepultura, Motorhead, Blind Guardian, Kreator, Cradle of Filth, Immortal, Pain etc. Într-adevăr, Hell over Paradise, aşa cum s-a subintitulat show-ul maraton de la Tolmin!

VIVA LA POLA! Un weekend metalic a trecut, un altul urmează. Croaţii se laudă şi ei cu ce au. Respectiv cu Summer Revolution Rock Festival. Mai pe scurt, Monumenti Pula (27-28 iulie). Fanii gothicului îi vor vedea pe finlandezii The 69 Eyes, pe italienii de la Theatres des Vampires şi încă vreo 50 de trupe repartizate pe două scene.

Nemţii, tot nemţi! Wacken Open Air a avut prima ediţie în 1990. Germanii îşi respectă tradiţia, invitând nume grele: Blind Guardian, In Flames, Iced Earth, Therion, Moonspell, Lacuna Coil, Napalm Death, Samael, Cannibal Corpse... Între 2 şi 4 august, pe cele patru scene se vor succeda formaţii care ar fi oricând headlineri la est de fosta Cortină de Fier. "Doar" la a zecea ediţie a ajuns Summer Breeze. Evenimentul din Dinkelsbuehl strânge, între 16 şi 18 august, formaţii ca Tankard, Soulfly, Dark Tranquillity, Bolt Thrower, Amon Amarth, Necrophobic, The Black Dahlia Murder. Care pe Main Stage, care pe Pain Stage. Aceasta din urmă va găzdui trupa... omonimă, Pain, "copilul de suflet" al lui Peter Tagtgren de la Hypocrisy.

Între cei doi "titani" îşi fac loc fraţii mai mici din Slovenia (Metal Mania Open Air, Komen, 10-11 august) şi Polonia (Metal Hammer Festival, Katowice, 12 august). Dar şi un alt festival în Germania: M'era Luna (11-12 august, la Hildesheim), care din 2000 încoace atrage anual circa 25.000 de amatori de gothic-dark. Printre alţii vor fi prezenţi The LoveCrave, Jesus on Extasy, Pain, My Dying Bride şi Nosferatu. În Norvegia va avea loc, între 16 şi 18 august, Metal Heart Festival. Şi acesta cu o distribuţie selectă: Queensryche, Testament, Blind Guardian, Dimmu Borgir, Therion, Sirenia şi multe altele.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Gothic / Anders Iwers ar vrea să revină în România

Colegii din Tiamat îi spun "chipeşul nostru basist”. După un superconcert din Suedia în care a dat totul (inclusiv tricoul de pe el), Anders Iwers ne-a acordat un interviu la after-partyul care a avut loc în Clubul Rocks din Stockholm.

Tiamat pregăteşte un nou album. În ce stadiu sunteţi? 
Anders Iwers: Încă lucrăm. Am înregistrat câteva piese şi suntem în negocieri avansate cu o casă de discuri. În ceea ce priveşte structura, în principiu ne-am gândit la 13 piese.

Va fi un album conceptual?
Urăsc termenul "conceptual”, dar piesele cu siguranţă vor avea un numitor comun. Dacă în cazul "Prey” cântecele au un fir călăuzitor, melodiile de pe viitorul album ar putea fi incluse într-o ramă. Dar cu siguranţă nu va fi un album care să spună o poveste. Aşadar, va fi oarecum opusul "Prey” din acest punct de vedere.

"Familia” Tiamat colaborează şi la proiectul Lucyfire: Johan Edlund semnează muzica şi versurile, Lars Skold este producătorul, tu ce rol vei avea?
Aşa cum ai spus, Lucyfire nu este o trupă în adevăratul sens al cuvântului, deci nu va avea membri permanenţi. Dar dacă vor fi concerte live, voi prelua chitara, aşa cum va face şi Thomas Wyreson.

De-a lungul timpului ai abordat ambele instrumente. Ce le atrage mai mult pe fete: bassul sau chitara?
O să-ţi răspund tot cu întrebări: ce instrument dai mai tare când asculţi un CD? Când dansezi, ce te aprinde mai tare? Ce te face să-ţi simţi pulsul mai ridicat? La ce instrument cânt eu? La ce instrument cântă fratele meu? Deci vezi? Bass-ul atrage mai mult. E un instrument sexy!

Există dispute aprinse când vine vorba despre încadrarea muzicii voastre: unii spun că e metal, alţii gothic, alţii doom.
Aş spune că… da! E gluma mea preferată. Nu-mi plac încadrările şi etichetele. Aşa că fiecare poate crede ce vrea. Eu n-aş eticheta trupa.

Aţi fost în România. Cum v-aţi simţit?
Asta apare într-un mare ziar? (râde) Romania rocks! It’s f**king great! Dacă ne referim doar la concert, ne-a plăcut foarte mult. Publicul a fost super, la cote maxime. Ne-a depăşit aşteptările şi ne-am întoarce oricând. Am rămas însă cu regretul că nu am vizitat prea multe. Mi-ar plăcea să vin în Romania ca turist, dar nu prea am timp de vacanţe. Programul meu e destul de încărcat: full time band, full time job, full time daddy... (Anders are o fetiţă, Leia Elora, în vârstă de doi ani).

Dacă Church of Tiamat ar fi o religie, care ar fi aceea?
Cu siguranţă nu ar fi o religie în sensul celor deja existente, ci un amestec de idei. Şi în politică, la partide găseşti părţi bune, dar şi o grămadă de părţi negative. La fel e şi în cazul religiilor. Dacă luăm ideea de iubire frăţească, de respect pentru aproape, atunci e bine. Şi islamul are părţi bune, şi creştinismul, şi mai ales budismul. Dar ca întreg, nici una nu cred că mi s-ar potrivi. Aş lua ideile bune de la fiecare religie, le-aş pune într-un creuzet şi le-aş distila. Dacă Church of Tiamat ar fi o religie, astfel s-ar obţine baza: luând ce-i mai bun de peste tot. Religia în sine nu are nimic rău, dar a dat naştere multor dispute. Chiar şi în ziua de azi se moare din motive religioase, şi asta îmi repugnă cel mai mult. O idee simplă ar fi o regulă de bun simţ: nu lăsa pe altul să-ţi spună ce să gândeşti.

Cânţi în Tiamat, iar fratele tău cântă în In Flames. Unii spun "Anders, fratele lui Peter”, alţii "Peter, fratele lui Anders”. Cine este adevărata vedetă a familiei Iwers?
O să-ţi spun o poveste. Nu demult era un tip, cu trei ani mai mic decât mine, care îmi acorda bass-ul, mi-l ducea de colo-colo, într-un cuvânt făcea treburile de rutină. Acea persoană era fratele meu. Dacă îl întrebi pe el, îţi va spune aceeaşi poveste, numai că va inversa personajele! De fapt, adevăratul star al familiei este mama noastră. 

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Thomas Karlsson - Eminenţa cenuşie din spatele trupei Therion

Scrie versurile trupei Therion. Cântă în Shadowseeds. A fondat ordinul Dragon Rouge. A studiat istoria religiilor şi a ideilor, runologie şi filosofie. Este cercetător şi scriitor suedez. Thomas Karlsson ne-a acordat, la Stockholm, un interviu în exclusivitate. 

Sunteţi principalul autor al versurilor Therion. Cum a început colaborarea cu trupa?

Eu şi Christofer Johnsson (liderul Therion) ne cunoaştem de când aveam 18 ani. Aveam interese comune şi asta ne-a apropiat: mitologia, religia, magia, filosofia. La primele două albume Therion, Christofer a scris el însuşi versurile. Dar şi-a dat seama că, dat fiind subiectul pe care îl aborda, şi anume mitologia, eu eram persoana cea mai indicată pentru a compune textele. Aşa se face că am colaborat la "Vovin", iar de la "Theli" încolo am fost singurul autor al versurilor Therion.

Potrivit lui Christofer, muzica e compusă întotdeauna înaintea textului. Vă cere o temă anume sau alegerea vă aparţine?

Deseori în discuţiile noastre subiectele vin oarecum de la sine, fiindcă avem aceleaşi subiecte de interes. Astfel, o temă care ne preocupă pe amândoi poate deveni sursă de inspiraţie pentru o piesă sau chiar pentru un disc întreg. De exemplu, ultimul album, "Gothic Kaballah", s-a născut din studiul nostru aprofundat al teoriilor lui Johannes Bureus, un ocultist suedez din secolul 17. Christofer a devenit şi el interesat de operele acestuia şi ne-am gândit că asta ar fi o temă interesantă pentru următoarea producţie Therion. Deseori se întâmplă astfel: eu vin cu o idee, sau Christofer vine cu o idee, pe care o discutăm împreună.

Aţi scris patru cărţi: "Uthark - Nightside of the Runes", "Astrala resor ut ur kroppen", "Kabbala, Kliffot och den Goetiska Magin" şi "Adulrunan och den Götiska Kabbalan". Volumele şi albumele apărute în acelaşi timp tratează teme similare. Se poate spune că albumele sunt o extensie a cărţilor?

Aş spune că atât albumele, cât şi cărţile sunt la rândul lor extensii ale temelor şi preocupărilor noastre din cadrul Dragon Rouge. De exemplu, "Secret of the Runes" şi, implicit, "Uthark - Nightside of the Runes" sunt rezultatul unui studiu intens de circa doi ani asupra runelor şi mitologiei scandinave.

Cărţile dvs. se adresează începătorilor sau avansaţilor?

Pot fi abordate şi de începători, dar nu sunt pentru omul de pe stradă. Trebuie ca cititorul să fie într-adevăr interesat de subiect. Totuşi, ultima apariţie, "Adulrunan…", se adresează deja celor avansaţi.

"Uthark" a fost tradusă în engleză, şi există câteva traduceri în germană. Vom avea şansa să vă citim şi în română?

Sper că în viitor acest lucru va fi posibil. Însă este nevoie să găsesc un traducător pe măsură. M-ar bucura extrem de mult să fiu tradus şi în română. De asemenea, sunt în tratative avansate pentru a-mi apărea unul sau două volume în spaniolă şi poloneză. Dar asta se va întâmpla probabil anul viitor.

Pe lângă colaborarea cu Therion, aveţi propria trupă. Shadowseeds a scos un album, după ceva vreme a realizat un concert tematic, apoi proiectul a "îngheţat". Îl veţi relua?

Da, este foarte probabil. Mai ales că prietenii mei cei mai buni sunt Christofer şi Tommie Eriksson, amândoi fiind şi fraţi în Dragon Rouge. Shadowseeds va scoate un album care va conţine probabil şi mai multe elemente oculte, va fi şi mai esoteric decât primul. Va fi ceva dark ambiental sau industrial. Dacă Therion se adresează unui public larg, trupa mea vizează o audienţă restrânsă.

Aţi fost la Bucureşti alături de Therion toamna trecută, când trupa a susţinut un concert caritabil. Ce impresie v-aţi făcut despre România?

Am stat doar două zile şi n-am reuşit să văd prea multe. N-am putut însă rata Casa Poporului, ridicată în timpul lui Ceauşescu, şi am vizitat câteva biserici. Aş vrea să revin în România. Ca romantic, evident că Transilvania va fi unul dintre obiective.

Aţi studiat istoria religiilor. Unde aţi plasa opera lui Eliade şi a discipolului său, Culianu?

Academicianul român Eliade este una dintre cele mai importante surse de inspiraţie pentru mine. În ceea ce-l priveşte pe Culianu, am citit excelenta sa carte "Eros şi magie în Renaştere. 1484" şi mi se pare de asemenea un autor foarte bun.

Ce alţi scriitori, ocultişti, filosofi etc. v-au inspirat?

Ar fi o listă foarte lungă. Din perioada modernă nu-l pot omite pe Kenneth Grant, iar dintre cei din vechime i-aş aminti pe Agrippa, John Dee, filosofii din perioada romantică. De asemenea Novalis, care era numit un idealist al magiei şi care combina filosofia platoniciană cu magia.

Într-o lume plină de materialism şi dominată de maşini, mai este loc pentru G.O.T.A.?

Aş spune că acum, mai mult ca oricând, e şi loc, şi nevoie. Din secolul 17 încoace omul a devenit din ce în ce mai dependent de maşini şi de curând şi de computere. Omul a pierdut legătura cu acele forţe care-l fac să fie spiritual şi impredictibil aşa cum maşina nu va fi niciodată. GOTA e o cale de întoarcere la apariţia acelui haos care l-a făcut pe om mai viu şi mai puternic, mai capabil să-şi controleze propria viaţă.

Christofer afirma că Aleister Crowley a revoluţionat ocultismul la începutul secolului 20, dar influenţa sa a scăzut considerabil. Împărtăşiţi această opinie?

Da, Crowley a făcut într-adevăr o astfel de revoluţie şi continuă să fie o sursă de inspiraţie pentru mine şi pentru Dragon Rouge. Totuşi, este doar una dintre aceste surse şi nu cea mai importantă. Mai mult, a făcut şi multe lucruri numai pentru a ieşi în evidenţă. La fel ca şi LaVey, dar într-un mod mult mai intelectual decât acesta.

Bureus - profesor si consilier al regelui Gustav II Adolf - se considera un urmas al filosofilor din vechime: Hermes Trismegistos, Orfeu, Pitagora sau Platon. Mai are influenta astazi? Exista un continuator al sau?

Bureus a fost pe nedrept uitat vreme de 400 de ani. E vremea ca azi să-l redescoperim. Cartea mea, "Adulrunan", ca şi ultimul album Therion au ca sursă teoriile sale. El a fost un om născut într-o epocă nepotrivită. Nu atât sistemul pe care l-a creat, cât atitudinea lui s-ar potrivi mai bine vremurilor de astăzi. El a combinat diverse tradiţii: cabala, magia Renaşterii, ermetismul, tradiţia runelor, mitologia nordică. Astăzi avem posibilitatea de a compara tradiţii separate de distanţe mari în timp şi spaţiu (yoga tantrică, filosofia greacă, esoterică, ideea de "Chi" a chinezilor) şi putem înţelege că sursa tradiţiei mistice a rămas aceeaşi.

Conform profeţiei lui Paracelsus, un leu din nord se va ridica, iar Bureus se considera întruchiparea acestuia. Va fi leul nordului un profet în mijlocul lumii oarbe?

Se poate spune că da, însă leul nordului este doar un simbol, un instrument de lucru, nu o persoană în sine. E drept, însă, că au fost şi persoane care s-au considerat întruparea unor simboluri.

Aţi pus bazele Dragon Rouge. De ce acest ordin şi ce aduce el nou faţă de altele?

Nu ne pretindem singura cale. Suntem mai degrabă aidoma şcolilor de arte marţiale din Orient, în sensul că încercăm să fim cei mai buni, cea mai bună cale pentru un adept pentru a se dezvolta spiritual. Ne concentrăm atenţia pe îndelung uitata tradiţie nocturnă. În ultimele două milenii ideologiile s-au focalizat pe "zona luminii", sub influenţa simbolismului platonician, dar şi sub cea a iudeo-creştinismului. Însă în tradiţiile şamanice, dimpotrivă, zona întunecată era cea mai importantă parte a universului care trebuia explorat, iar iniţierile însele aveau loc în întuneric. Dragon Rouge încearcă să învie atitudinea vechilor şamani şi s-o adapteze tradiţiei esoterice occidentale, explorând zone ca lumile demonice din cabala, simbolismul infernului ş.a. Suntem interesaţi în mare parte de zona nocturnă în scopul iniţierii.

Există condiţii pentru ca cineva să fie iniţiat?

Depinde de la caz la caz. Trebuie ca persoana să ne contacteze şi să ne ofere date despre ea. Dat fiind obiectul activităţii noastre, evităm să-i acceptăm ca membri pe cei care nu pot colabora cu ceilalţi şi evident pe cei cu probleme psihologice.

Şi cei mai buni fac greşeli. Vi s-a întâmplat vreodată?

Greşelile sunt inevitabile. Le facem tot timpul. Eu însumi am făcut o grămadă. De exemplu, când lucrez cu forţe precum Kundalini, poate fi extrem de periculos. Dacă nu canalizezi forţa spre un scop potrivit, în loc să te ridice, te aruncă la pământ. Dar, folosite corect, aceste explozii de energie te pot ajuta să le controlezi.

În mitologii depărtate în timp şi spaţiu găsim elemente similare, precum Ymer la nordici şi omologul său babilonian Kingu. Cum se explică?

În opera sa, Eliade a insistat asupra acestui subiect. Cred că explicaţia are de-a face cu ideea de-a fi uman, de-a trăi pe această planetă. Experienţele celor care au consemnat aceste mituri au fost ele însele similare. În Dragon Rouge considerăm asta un limbaj universal, care nu este legat de un loc sau de un timp anume, ci de specia umană ca atare. Însuşi numele ordinului nostru este cel al unui simbol recurent şi universal. Etimologic, cuvintele desemnând "a colora în roşu" şi "putere" au o rădăcină comună. E o parte a tradiţiei indo-europene.

Numărul 11 are valoare simbolică atât la Crowley, cât şi pentru Therion. Pentru primul, 11 este echivalent, simbolic, cu litera "k", în timp ce Therion foloseşte steaua cu 11 colţuri. Există similitudini din acest punct de vedere?

E greu de spus dacă e doar o coincidenţă sau există o legătură. Unele sensuri sunt create de mintea umană, altele sunt preexistente. E interesantă această similitudine, indiferent dacă ea vine din interiorul sau din exteriorul nostru. Am ales să nu folosim termenul "magick", deşi litera "k" ar fi avut o justificare, pentru că noi folosim atât numărul 11, cât şi noţiunea de Kliffot. Dacă am fi împrumutat termenul englezesc, am fi fost asociaţi cu Thelema, or, nu este aşa. Astfel că am optat pentru grafia tradiţională suedeză, "magie".

Ca şi Carlos Castaneda, folosiţi termenul "aliat".

Da, am luat cuvântul de la Castaneda, dar ideea de aliat apare în lumea magiei în numeroase culturi. Aşa că a fost normal să-l folosesc şi eu.

Atât în iniţierea prin care a trecut Castaneda, cât şi în şamanism, substanţele psihotrope erau prezente. Pot fi aceste substanţe un aliat?

În sens cultural, există un suport al tradiţiei pentru folosirea lor, iar sub o supraveghere strictă pot fi obţinute rezultate notabile cu ajutorul lor. În Europa nu putem însă vorbi de o asemenea tradiţie: nu sunt folosite în iniţiere, mai ales că e o linie subţire între folosirea lor în scop iniţiatic şi utilizarea lor pur şi simplu. Am întâlnit persoane care foloseau religia drept pretext pentru a le folosi. În India şi America de Sud, pot ajuta la obţinerea unor rezultate importante.

În lumea creştină, moartea e văzută ca un sfârşit inevitabil. Câtă vreme tradiţia nordică nu vede timpul în mod linear, poate fi moartea doar un început?

În Dragon Rouge, da. Eu personal sunt de părere că e nu e vorba de cicluri în sens de cerc, ci mai degrabă în sens de spirală. Totuşi, omul ar trebui să trăiască din plin, ca şi cum moartea ar veni să pună punct vieţii. Oamenii ar trebui să valorifice cât pot de mult fiecare moment al vieţii lor. Viaţa trebuie trăită gândindu-te că ai putea muri în momentul următor, dar văzută şi în contextul larg al filosofiei. Acum şi aici nu sunt singurul timp şi singurul loc care există.

Termenul "întuneric" pe care îl folosiţi poate avea conotaţii negative pentru cititorul neavizat…

În Dragon Rouge, întunericul nu este văzut în sensul de "malefic", "demonic". "Întuneric", pentru noi, are sensul de "haos", similar celui dat de Eliade "zonei de dincolo de graniţă", ca opus noţiunii de "centru". Haosul e plin de potenţial comparativ cu viaţa pe care noi o cunoaştem. Haosul şi întunericul sunt forţe ale distrugerii, dar poartă în ele şi germenii creaţiei, pe cei ai eliberării. În urma iniţierii, cineva poate învăţa să folosească aceste forţe pentru a se elibera, poate deveni asemenea zeilor.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Silja Festival - Concert titanic pe Metal Boat

"Orice vas pe care cântăm noi devine un vas al dragostei", a spus Anders Iwers de la Tiamat. Şi într-adevăr, sub pretexul Sfântului Valentin, rockeri din toate colţurile lumii au luat drumul Stockholmului pentru a se îmbarca la bordul vasului Silja. 

Evenimentul "Metal Boat - Silja Festival" a fost organizat de revista suedeză CloseUp, care, la aniversarea a 15 ani de la înfiinţare, le-a oferit rockerilor o croazieră între Stockholm (Suedia) şi Turku (Finlanda). În timp ce vasul înainta printre sloiuri, a spart gheaţa Dimension Zero. Trupa, înfiinţată în Göteborg în 1996 de Jesper Strömblad (ex-In Flames), a declanşat ostiliăţtile. Pentru ei a fost primul concert în care basistul Jesper a preluat chitara, alăturându-i-se lui Daniel Antonsson, în timp ce instrumentul cu patru coarde a trecut în mâinile lui Niclas Pepa Andersson, de la Lord Belial. Dimension Zero a profitat de ocazie pentru a cânta piese de pe viitorul album, ce urmează să apară în cursul acestui an.  

VOTE FOR LOVE. A urmat un recital în binecunoscutul stil hipnotic. Tiamat şi-a început recitalul cu mesajul "Vote for Love". "Children of the Underworld" au reînviat mitul lui "Cain", iar în setlist au mai figurat "To Have and Have Not", "Brighter Than the Sun", "In a Dream", "Whatever that Hurts", "I Am in Love With Myself", "Clovenhoof", "Cold Seed", "Wings of Heaven". "Phantasma Deluxe", Johan Edlund, şi-a introdus guest starul anunţând că şi-a luat un ucenic, cu care publicul trebuie să fie îngăduitor, pentru că încă nu ştie toate versurile. Spre surpriza generală, pe scenă a urcat însuşi Peter Tagtgren, care a cântat în duet cu Johan. Peter a fost "Sleeping Beauty" şi la propriu, şi la figurat. După cele 13 piese ale trupei, bisul nu putea fi decât mult cerutul "Gaia". Hardcore Superstar a pus capăt primei seri de concerte. Şi ei sunt aproape de finalizarea viitorului album, câteva dintre piese urmând a apărea luna viitoare pe un single care va prefaţa CD-ul ce va ieşi pe piaţă în cursul verii. Mulţi au preferat să facă noapte albă, chiar dacă a doua zi îi aştepta o nouă porţie de rock. Câtă vreme pasagerii au fost furaţi de muzică, "popasul" în portul finlandez a trecut aproape neobservat.

Sala de spectacol a fost din nou inundată de tricouri negre şi de membrii "clubului celor cu părul lung" o dată cu intrarea în scenă a greilor de la Necrophobic. Aceştia au pus accentul pe piese de pe albumul "Hrimthursum" (cuvânt islandez însemnând "Uriaşii de gheaţă"), recent lansat pe piaţă. Ca în toţi cei 14 ani de activitate, Necrophobic nu a făcut nici un compromis în ceea ce priveşte latura comercială, mergând pe linia death-metal-ului pur. O cafea neagră şi un sound la fel de întunecat i-a trezit pe cei mai mulţi dintre pasageri, la fix pentru a prinde recitalul Pain. Când pe scenă a urcat Peter Tagtgren a fost durere..., şi asta în adevăratul sens al cuvântului. Celor din primul rând li s-a imprimat pe corp modelul barei de protecţie, care a rezistat în ciuda presiunii enorme la care a fost supusă. Proiectul de suflet al solistului de la Hypocrisy a revenit în concerte după mai bine de jumătate de an, timp pe care Peter Pa(i)n l-a dedicat trupei permanente. Pain a apărut într-o nouă formulă, cu doi "vikingi bărboşi" în locul frumoaselor germance Andrea Odendahl şi Alla Fedynitch. După reţeta consacrată, 2007 va fi anul Pain, urmând ca în 2008 Hypocrisy să apară live. Ultimii pe listă, dar nicidecum cei din urmă, au fost Dark Tranquillity, pionierii death-metal-ului melodic. Trupa revine cu albumul "Fiction", care va fi lansat în aprilie. Piesa "Focus Shift", cea mai mediatizată de pe CD, nu putea fi omisă din maratonul rock.

DIN PROGRAM. Toate cele 23 de ore în care nava a plutit pe marea îngheţată au fost acoperite de cel puţin un eveniment, fie că a fost vorba de concerte, de concursuri, de karaoke, ca să nu mai vorbim de programul de masă, de voie sau chiar de shopping. "Oraşul plutitor" a oferit pasagerilor centre de distracţie pe nouă etaje: un cinema, baruri, restaurante, magazine, loc de joacă pentru copii, plus sala de concerte. Zece DJ au întreţinut atmosfera pe tot parcursul croazierei. Cei mai îndrăzneţi şi-au arătat talentul la chitară şi şi-au etalat calităţile vocale într-un concurs pentru amatori. Trupele au avut propriile standuri, alături de cel al gazdelor de la CloseUp. În numărul din decembrie-ianuarie al revistei suedeze de metale i-am descoperit menţionaţi pe copertă, printre alţii, pe cei de la Negură Bunget, care i-au acordat un interviu lui Lars Martinsson. De altfel, redactorul-şef Robban Becirovic ne-a declarat că formaţia românească sus-amintită este "o trupă excelentă". Tot el ne-a dezvăluit amănunte din culisele evenimentului. Astfel, am aflat că Metal Boat este prima aniversare "plutitoare" a CloseUp, dar gazdele au de gând să-şi plimbe cititorii în fiecare an de-acum înainte. 

AFTER PARTY. Evenimentul nu s-a terminat o dată cu aruncarea ancorei în Stockholm. Din port, rockerimea a luat drumul metroului pentru a ajunge la clubul Rocks, din centrul vechi al oraşului. Într-o atmosferă tipic nordică, oamenii în negru au stat la coadă pentru a putea intra la petrecere. Membrii trupelor au fost în fine în afara serviciului, alăturându-se admiratorilor, dar şi grupurilor de prieteni de la alte formaţii. Party-ul a ţinut până la 3 dimineaţa, suedezii desfiinţând mitul nordicilor reci şi distanţi. O altă legendă spune că la bere subiecte de conversaţie sunt doar fotbalul şi femeile. Myth busted! La această reuniune s-a vorbit despre muzici şi faze.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional) - Corespondenţă din Stockholm

Therion la Bucureşti

Diseară, de la ora 20.00, la Sala Palatului, trupa suedeză Therion va susţine un concert simfonic, alături de prestigioase voci clasice ale marilor scene de operă din lume. 

Alături de membrii trupei (Christofer Johnsson - chitară, Kristian Niemann - chitară, Johan Niemann - bass şi Petter Karlsson - baterie), pe scenă se vor afla muzicieni din Suedia, Germania şi Austria. România va fi reprezentată de Corul Academic Radio (dirijor Dan Mihai Goia) şi de Orchestra Naţională Radio. Concertul de la Bucureşti are loc în cadrul unui proiect mai amplu, "Ars musicae, ars medicinae - muzica împotriva cancerului", încasările urmând să fie donate copiilor care suferă de cumplita maladie.

Cei 100 de instrumentişti şi corul de 70 de persoane vor fi conduşi de dirijorul german Markus Stollenwerk, care a mai colaborat cu trupele Rage şi Guano Apes. În prima parte a spectacolului, trupa Therion va interpreta piese proprii în versiuni instrumentale, urmând ca în partea a doua să abordeze muzică simfonică. Suedezii au păstrat pentru final piese de referinţă ale formaţiei. Invitat special va fi Uli Jon Roth, fost chitarist al trupei Scorpions, un artist polivalent: regizor, pictor, poet şi filosof. 

Paul Iancu (Cotidianul)

Megaconcert - Gothic simfonic suedez cu orchestră românească

9 decembrie, Sala Palatului, Bucureşti. "Therion Goes Classic". 100 de instrumentişti şi 70 de corişti, alături de trupa suedeză Therion. Liderul formaţiei, Christofer Johnsson, ne-a acordat un interviu înaintea acestei premiere mondiale. 

O trupă suedeză, un cor românesc şi un dirijor german. Cum crezi că va ieşi?

Christofer Johnsson: Va merge strună!

Cum a apărut ideea unui "Therion Goes Classic" şi de ce aţi ales România pentru această premieră mondială?

E un vis mai vechi, dar nu am avut niciodată posibilitatea să-l realizăm. Am vrut să se desfăşoare la Viena, tot în beneficiul copiilor bolnavi de cancer, dar proiectul a căzut din lipsa sponsorilor. Fundaţia Aquarius ne-a sugerat să-l facem în România şi, câtă vreme am fost mulţumiţi de spectacolul organizat de ei, tot la Bucureşti, în iunie 2005, am avut încredere să-i lăsăm să se ocupe şi de acest megaeveniment.

Va fi singurul show sau intenţionaţi să organizaţi ceva asemănător?

Cât timp acest spectacol costă peste 100.000 de euro, nu pot promite că vom avea ocazia să-l repetăm. Aşa că n-ar trebui să lipsiţi de la un eveniment poate unic în viaţă. Evident, ar fi fantastic să avem ocazia să mai punem în scenă o asemenea desfăşurare de forţe, dar ştiu foarte bine că va fi extrem de dificil.

Au fost cereri de bilete din Brazilia, Japonia, Mexic şi din toate ţările Europei. Iar admiratorii români au epuizat, după doar 10 zile, biletele de categoria a III-a. Aveţi emoţii?

Nu. Suntem obişnuiţi să cântăm în faţa unui public numeros. Mă bucur pentru fiecare bilet vândut, cât timp banii merg la copiii bolnavi de cancer. Biletul nu asigură doar intrarea la un astfel de show, ci şi sentimentul că faci un bine acestor copii. Şi, fiindcă a venit vorba de Mexic: unul dintre fanii noştri din această ţară şi-a vândut maşina pentru a-şi permite costurile deplasării şi preţul biletului. Sper ca fanii din România să înţeleaga ce privilegiu este ca acest show să se desfăşoare în ţara lor. Fiecare loc gol din sală va fi o ruşine, când oameni din ţări mult mai sărace vin din cealaltă parte a planetei pentru a vedea concertul.

Ce ţi se pare mai aproape de... chitara ta: Wagner, Mozart sau Verdi?

Wagner este favoritul meu. De la Verdi ascult cu plăcere "Traviata", iar o parte din "Trubadur" chiar o interpretăm şi îmi dă fiori de fiecare dată când o cântăm. Mozart a fost un geniu, cred, dar compoziţiile sale sunt deseori prea vesele pentru gustul meu. Le-aş folosi ca muzica ambientală la cină sau la picnic. Dar n-aş sta să ascult ore întregi. Astfel că în alegerea repertoriului voi face o selecţie de piese clasice şi nu de compozitori. Wagner a fost singurul om de pe planetă care şi-a ţintuit auditoriul în fotolii timp de opt ore cu "Rienzi". Nu vă îngrijoraţi însă, noi vom include în show-ul nostru doar o arie de 12-15 minute, alături de bucata mea favorită din "Siefgried".

Dacă versurile lui Thomas Karlsson se inspiră din mitologie, muzica ta de unde se inspiră?

Din muzica clasică, din operă, Wagner în special. De asemenea, trupe de rock progresiv şi simfonic precum Eloy, Klaatu, Kansas. Recent am descoperit o trupă românească, Phoenix, şi mi-a plăcut foarte mult. Dintre trupele hard rock din anii '70 pot aminti şi Uriah Heep. Nu pot trece cu vederea trupele heavy metal cu care am crescut în anii '80, precum Accept, Iron Maiden sau Judas Priest. De asemenea, Uli Jon Roth m-a inspirat în găsirea căii muzicale.

Ce scrieţi mai întâi, versurile sau muzica?

Muzica este compusă întotdeauna înaintea versurilor.

Ai intrat în Dragon Rouge. De ce acest ordin şi nu altul? Şi ce influenţă a avut asupra ta?

Să spunem doar că Dragon Rouge este un vânt de înnoire în aceste timpuri în care ordinele se axează pe păstrarea tradiţiilor străvechi. Cineva trebuie să şi pună în practică aceste concepte, altfel totul va sta în loc. Nu cred că alte ordine ar fi greşite, dar contează ce cauţi tu însuţi. Unii preferă vechiul, dar e dreptul lor, e propria lor alegere. Dragon Rouge mi-a deschis mintea şi, mai mult, mi-a trezit interesul pentru culturile orientale şi implicit muzica din aceste zone. Şi era inevitabil ca asta să nu se reflecte şi în muzica Therion.

Ce ne poţi spune despre noul vostru album, "Gothic Kaballah"?

E mai progresiv, are mai multe părţi de chitară, a costat mai mult decât orice album de până acum, iar de mixaje s-a ocupat Stefan Glaumman.

Crezi că muzica ta poate vindeca suflete?

E greu de găsit un răspuns care să nu fie interpretabil. Cred că da, într-un fel. Aş face o analogie cu terapia prin râs. Multe spitale au demarat astfel de proiecte. S-a dovedit ştiinţific că râsul şi buna dispoziţie influenţează pozitiv sănătatea. Mi se pare la fel de logic ca şi muzica să aibă un astfel de efect. Oricine îşi poate demonstra asta printr-un simplu experiment: nu mai ascultaţi muzică o perioadă mai lungă şi veţi vedea că nu vă veţi simţi deloc bine.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Metale grele şi ocultism

Fondator şi lider al trupei Therion, Christofer Johnsson este considerat de critica de specialitate drept „un Stravinski al metalului“.

Pentru prima dată în istoria trupei, Therion va cânta alături de o orchestră şi un cor. De unde a venit ideea acestui show, „Therion Goes Classic“?
De mulţi ani ne gândim să realizăm un astfel de concert, dar de fiecare dată ne-am lovit de problema financiară. Evenimentul de la Bucureşti a costat 110.000 de euro, destul de mult pentru bugetul unei trupe.

România va găzdui singurul concert de acest gen pe care îl realizaţi. De ce aţi ales tocmai ţara noastră?
De fapt, România ne-a ales pe noi, dacă pot spune aşa. Fundaţia Aquarius nu a organizat doar evenimentul din 9 decembrie, ci şi concertul pe care l-am susţinut în formula obişnuită, din iunie 2005, iar condiţiile pe care ni le-a oferit atunci ne-au surprins plăcut. Iniţial, Austria ar fi trebuit să găzduiască show-ul „Therion Goes Classic“, dar nu am găsit sponsorii în timp util. Fundaţia Aquarius ne-a propus să cântăm în Bucureşti şi am acceptat, ştiind că este cea mai bună ocazie de a ne împlini, în fine, acest vis pe care îl aveam de mult.

Anul trecut aţi cântat tot la Sala Palatului. Ce credeţi despre primirea pe care v-a făcut-o publicul român? V-a plăcut România?
Mi-a plăcut foarte mult, aş include-o printre ţările mele favorite. Oamenii sunt foarte ospitalieri, iar cultura m-a surprins plăcut. Publicul a fost şi el la înălţime. Deşi fanii metal nu se simt în largul lor într-o asemenea sală, din cauza rândurilor de scaune, m-a impresionat deosebit reacţia lor în timpul concertului.

Mitologia este una dintre temele care apar cel mai des în versurile trupei. Ca român, nu pot să nu te întreb: cunoşti opera conaţionalilor mei, istoricii religiilor Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu?
Opera lui Eliade nu-mi este străină, dar din păcate nu pot spune acelaşi lucru şi despre Culianu.

Citindu-vă versurile, se poate spune că îţi sunt familiare teoriile marelui ocultist Aleister Crowley. Ce părere ai despre opera sa? Unde l-ai plasa în sistemul tău de valori?
Pentru timpurile în care a trăit, teoriile sale au fost revoluţionare. Dar de la moartea sa au trecut aproape 60 de ani, astfel că acum nu mai prezintă o atât de mare influenţă. În plus, părerea mea este că a făcut multe lucruri doar pentru a provoca, pentru a atrage atenţia, or, eu nu văd scopul unei asemenea atitudini.

Potrivit site-ului trupei, eşti membru al ordinului Dragon Rouge, care e dedicat ocultismului. Cum te-a influenţat asta ca muzician?
Pot spune cu certitudine că mi-a oferit o perspectivă mai largă şi mi-a deschis mintea şi mai mult spre noi experimente.

Thomas Karlsson, fondatorul Dragon Rouge, este autorul majorităţii textelor pieselor Therion din ultimul deceniu. Ce a însemnat asta pentru Therion?
Cu siguranţă, am avut versuri mai bune.

În această lume atât de dominată de tehnologie şi de teorii „raţionaliste“, unde mai este astăzi locul GOTA (acronim desemnând, în engleză, caballa goetică, runosofia odinică, tantra şi alchimia, principii promovate de Dragon Rouge – n.r.)?
În inima şi în spiritul celor care caută.

Ce crezi despre spectrul religios actual al Europei?
Toate religiile sunt interesante. Totuşi, aparţinând spaţiului germanic, sunt mai familiarizat cu credinţele de aici.

Care ar fi scriitorul tău preferat?
Dacă vine vorba despre beletristică, l-aş alege pe Mihail Bulgakov.

Niciodată nu aţi dat publicităţii versurile piesei „Siren of The Woods“, doar membrii fan-clubului Therion având acces la ele. De ce?Pentru că nu mi-a plăcut cum au ieşit. A trebuit să adaug silabe suplimentare, să „chinuiesc“ unele cuvinte pentru a se potrivi cu muzica pe care deja o scrisese Jonas Mellberg. În plus, titlul însuşi este o formulă rămasă din varianta iniţială a versurilor. Trebuie să îi dezamăgesc pe cei care căutau vreun secret în textul acestei piese.

Albumul „Secret of The Runes“ este structurat pe formula 1 haos primordial + 9 tărâmuri mitice + 1 epilog. De asemenea, Dragon Rouge foloseşte aceeaşi formulă în iniţiere. Totalul de 11 îmi aminteşte de steaua în 11 colţuri care apare pe copertele albumelor voastre de la „Symphony Masses...“ încoace. Poţi explica aceste, să le zicem, coincidenţe?Versurile se inspiră deseori din acelaşi izvor ca şi ideile Dragon Rouge. Era inevitabilă apariţia lor.

Viitorul album se va numi „Gothic Kaballah“. Ce ne puteţi spune despre el, pornind de la titlu şi continuând cu povestea din spatele pieselor?Johannes Bureus este unul dintre cei mai excentrici mistici din nordul Europei. În plus, Bureus călătorea în mod frecvent prin ţară pentru a studia folclorul şi tradiţiile secrete ale ţăranilor. În afară de faptul că a scris cărţi de magie, a fost profesorul regelui Gustav II Adolf şi al Reginei Kristina. Ca atare, el a putut influenţa deciziile monarhului în timpul Războiului de 30 de ani. În plus, a jucat un rol important în mişcarea culturală numita goticism. În toamna anului 1613, l-a însoţit pe rege prin Suedia pentru a organiza tipărirea Bibliei. Pe când se aflau în Dalarna, Bureus a avut un moment de exaltare mistică, iar aceasta l-a determinat să se considere un profet în mijlocul unei lumi oarbe în faţa realităţilor ultime. Bureus a creat o filosofie mistică pe care a numit-o Caballa Gotică, în care a amestecat magia, astrologia şi alchimia secolului XVII, dar şi runosofia şi vechile religii scandinave. A încercat să readucă runele în actualitate, scriind „Adulruna rediviva“.

Spuneaţi cândva că, de prin 1980-1990, majoritatea trupelor se copiază între ele: introduc voci feminine şi chiar părţi clasice, deşi n-au ascultat în viaţa lor operele unui Wagner, de exemplu. Cât de original mai poţi fi însă în ziua de azi, când pe piaţa muzicală sunt atâtea formaţii?Este, într-adevăr, foarte greu pentru majoritatea trupelor, câtă vreme s-a experimentat cam tot ce se putea experimenta. Dar cel mai mare obstacol pe care îl întâlnesc aceşti muzicieni este frica de a-şi crea un drum propriu. Tinerii visează la un succes facil, motiv pentru care copiază sau cel puţin se lasă influenţaţi de alte trupe şi de „reţeta“ acestora. Nu zice nimeni că ar fi rău să te laşi influenţat de creaţiile predecesorilor, ba dimpotrivă, dar totul este să ştii să-ţi creezi propria operă, fie şi înglobând aceste influenţe.

Vreţi ca fiecare album să vină cu ceva nou faţă de precedentele. Care ar fi secretul originalităţii voastre?Pur şi simplu, doresc să realizez de fiecare dată albumul pe care eu însumi l-aş cumpăra. Ignor tendinţele şi nu mă las cuprins de tentaţia de a vinde cât mai multe CD-uri. În schimb, realizez un album ca şi cum aş munci pentru un salariu lunar.

Discografie
„Of Darkness“ (1991); „Beyond Sanctorum“ (1992); „Symphony Masses: Ho Drakon Ho Megas“ (1993); „Lepaca Kliffoth“ (1995); „Theli“ (1996); „A’arab Zaraq Lucid Dreaming“ (1997); „Vovin“ (1998); „Crowning of Atlantis“ (1999); „Deggial“ (2000); „Secret of The Runes“ (2001); „Live in Midgard“ (2002) „Lemuria“/„Sirius B“ (2004); „Gothic Kabbalah“ (2007).

Concert-mamut la Bucureşti
Therion - fondatoarea stilului opera/gotic simfonic - va susţine, alături de prestigioase voci clasice ale marilor scene de operă din lume, un concert simfonic pe 9 decembrie, la Sala Palatului. Alături de membrii trupei (Christofer Johnsson - chitară, Kristian Niemann - chitară, Johan Niemann - bass şi Petter Karlsson - baterie), pe scenă se vor afla 170 de muzicieni din Suedia, Germania, Austria şi din România, conduşi de dirijorul german Markus Stollenwerk, care a mai colaborat la proiecte similare, cu trupele Rage şi Guano Apes. Concertul are loc în cadrul unui proiect mai amplu, „Ars musicae, ars medicinae - muzica împotriva cancerului“. Evenimentul este realizat cu sprijinul Ambasadei Regatului Suediei la Bucureşti. Preţul biletelor variază între 89 şi 245 RON.

Paul Iancu (Cotidianul)