Tiamat, în ediţie de colecţie

Century Media a emis un comunicat oficial în replică la seria de anunţuri incomplete sau incorecte cu privire la colecţia Tiamat ce va fi lansată în vara aceasta de casa de discuri germană. Box-setul intitulat "The Ark Of The Covenant ­ - The Complete Century Media Years" va conţine 12 CD-uri şi un DVD şi va fi dedicat colecţionarilor, incluzând, alături de melodiile celebre ale suedezilor, şi o serie de înregistrări inedite. 

De la începuturile doom/death ale Tiamat şi până la momentul în care a devenit una dintre cele mai renumite şi respectate formaţii de atmospheric gothic rock/metal, această ediţie limitată oferă o viziune asupra istoriei colaborării dintre Tiamat şi Century Media. Scos în numai 3.000 de exemplare, fiecare box-set va conţine un certificat de autenticitate înseriat, două CD-uri audio exclusive, dar şi un booklet de 74 de pagini, cu toate versurile pieselor, grafică de excepţie, fotografii rare şi comentarii scrise de însuşi Anders Iwers, basistul trupei.

Potrivit Century Media, lista completă a produselor audio-video incluse în box-setul "The Ark Of The Covenant -­ The Complete Century Media Years" este următoarea: CD-urile "The Astral Sleep", "Clouds", "Live In Israel", "Wildhoney", "Wildlife", "Gaia", "A Deeper Kind Of Slumber", "Skeleton Skeletron", "Judas Christ", "Prey", "The Church Of Tiamat" (un CD audio editat în premieră în acest format, disponibil numai în cadrul box-setului), "Panopticon" (o colecţie de piese rare şi b-sides, reunite pe CD cu ocazia alcătuirii colecţiei Century Media). De asemenea, din serie nu putea lipsi DVD-ul "The Church Of Tiamat". "The Ark Of The Covenant" va ajunge în magazinele din Germania, Austria, Elveţia şi Benelux pe 15 august, urmând a fi lansat succesiv şi în alte ţări europene între 18 august şi 5 septembrie.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Michael Nicklasson pleacă din Dark Tranquillity după 10 ani

Sâmbată, Dark Tranquillity a anunţat, atât pe site-ul oficial, cât şi pe pagina de MySpace a trupei, despărţirea de basistul Michael Nicklasson, şi aceasta cu doar câteva luni înainte de începutul turneului european din octombrie-noiembrie 2008.  

Şi totuşi, concertele vor avea loc, basul fiind preluat de un muzician de turneu. Anunţul include şi o declaraţie a lui Michael, care încheie lăsând o portiţă pentru o posibilă revenire. "După aproape zece ani şi o grămadă de turnee şi festivaluri, am ales să părăsesc trupa din motive personale. A fost extraordinar să cunosc atâta lume şi să văd zecile de mii de fani din toată lumea, dar şi să leg atâtea prietenii, fie că a fost vorba de colegii de trupă, de cei din jurul formaţiei sau de fani. Nu-i pot numi aici pe toţi, pentru că lista ar ocupa întregul website, dar îmi va fi dor de toţi cei alături de care am lucrat, ca şi de cei care ne-au susţinut în aceşti ani. Însă aveam mare nevoie de o pauză. Rămân în relaţii bune cu restul trupei, cu toţii am ajuns la concluzia că acesta este cel mai bun lucru pentru noi. Voi rămâne deoparte pentru o vreme, urmând ca apoi să văd ce-mi mai oferă viitorul. Le urez toate cele bune colegilor din vechea echipă, iar pentru toţi am un singur mesaj: mă voi întoarce, într-un fel sau altul. Mulţumiri tuturor." Anunţul basistului de la Dark Tranquillity vine la doar câteva săptămâni după ce chitaristul Thomas Wyreson de la Tiamat a părăsit la rându-i trupa, invocând nevoia unei pauze, în care să se ocupe mai mult timp de familie.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Peter Tägtgren, solistul care a dansat cu moartea

Despre Peter Tägtgren s-a spus că este workaholic. Într-adevăr, concertele şi proiectele sale se ţin lanţ. Peter Pain, aşa cum i se spune, lucrează în serie mixând pentru alţi artişti şi, în paralel, pentru noile albume Hypocrisy şi Pain. L-am văzut în Ungaria, în Suedia şi în Letonia, iar cel mai recent concert l-a avut la Vaasa, în Finlanda. Urmează Minsk, Belarus (29 august) şi Kherson, Ucraina (31 august). Muzician, producător şi compozitor suedez, Peter a jucat chiar şi în filme.

A trecut ceva vreme de când ai renunţat la fetele din Pain, Andrea Odendahl şi Alla Fedynitch, şi ai adus în trupă doi "vikingi bărboşi". Mai ţii legătura cu nemţoaicele, le-ai urmărit cariera artistică? 
Peter Tägtgren: Da, ne-am întâlnit la diverse festivaluri, am rămas în relaţii foarte bune. Andrea cântă în Jesus on Extasy, iar Alla în trupa lui Waldemar Sorychta. JoE e o trupă foarte bună şi la fel pot spune şi despre Enemy of the Sun.

Lucrezi la un nou album. Ce ne poţi spune despre piese?
Sunt despre viaţă, în general. Albumul se va numi "Cynic Paradise". "Follow Me", "Feed Us", "I’m Going In" sunt doar câteva dintre piesele noi. Pe prima am cântat-o deja în concerte şi a fost foarte bine primită de public.

În paralel lucrezi şi la un nou album Hypocrisy. Cum merge?
Plănuim să-l scoatem anul viitor. Cred că prin aprilie-mai 2009 va apărea. Deocamdată însă mă concentrez pe albumul Pain. Am în schimb o mulţime de riff-uri şi îmi va lua ceva vreme până să-i găsesc fiecăruia locul potrivit în piese.

De ce ai simţi nevoia să reeditezi albumul Hypocrisy "Catch 22" ca "variantă 2.0.08"?
Unii s-au arătat dezamăgiţi de prima versiune. Aşa că am vrut să le ofer fanilor o variantă mult mai bună.

În concerte ai făcut o serie de featuring-uri alături de Tiamat, pe "Sleeping Beauty", şi de Nightwish, pe "Wish I Had An Angel". Cine urmează?
Nu-ţi pot spune, pentru că toate au fost impulsuri de moment, n-a fost nimic planificat dinainte.

Eşti, de asemenea, un cunoscut şi foarte căutat producător. Prin studioul tău, Abyss, au trecut o mulţime de nume mari ale metalului. Ai mixat chiar şi o piesă cântată de cei doi prezentatori ai emisiunii "Rundgang" de la televiziunea suedeză. Care a fost cea mai mare provocare de până acum?
Abumul "Monotheist", al celor de la Celtic Frost. Am lucrat sub o mare presiune şi eu, dar mai ales ei, fiindcă veneau după o pauză de aproape 15 ani.

Ai avut foarte multe concerte în ultima vreme. Care a fost publicul care te-a impresionat cel mai mult?
Cei mai gălăgioşi mi s-au părut francezii. Dar la fiecare concert am avut reacţii neaşteptat de bune din partea publicului.

Însă ai avut şi ceva probleme în Leipzig... (n.r. - Peter a fost lovit în faţă cu o sticlă şi a avut nevoie de opt copci).
"Shit happens"...

Ce s-a întâmplat?
Am fost într-un bar, am băut ceva, apoi am plecat înspre hotel şi am trecut printr-un gang. Ne-am întâlnit cu vreo trei localnici. Ei ne-au strigat ceva, noi le-am răspuns peste umăr, iar ei au sărit la bătaie.

Ţi s-a mai întâmplat ceva similar?
Niciodată până atunci.

S-au creat adevărate legende despre faptul că inima ta s-a oprit la un moment dat, iar în urma acestei experienţe ai compus piesa "Dancing With the Dead". Ce ai simţit?
Absolut nimic. Totul s-a întunecat brusc. Unii spun că în astfel de momente îşi văd filmul vieţii. Eu n-am văzut nimic. Pur şi simplu s-a rupt filmul pentru câteva clipe.

Apropo de filme, ai jucat în două producţii, "Sleepwalker" şi "Exit".
Da, dar au fost roluri episodice.

E binecunoscută pasiunea ta pentru extratereştri. De unde, de când?
E o pasiune care mă urmăreşte din copilărie, a fost ca un hobby.

Ai fost recent în turneu cu Nightwish şi v-aţi făcut surprize unii altora.
Da, am făcut featuring-uri, însă cele mai mari surprize ni le facem în ultima zi a turneului. De exemplu, în turneul cu Soilwork am avut nişte miere la noi, am suflat peste ei praf de ciocolată, la a treia piesă din recitalul lor. Evident că atunci când a venit rândul nostru să urcăm pe scenă ne-am gândit că băieţii îşi vor lua revanşa. Aşa că ne-am păzit cu străşnicie hainele. Am urcat desculţi pe scenă… unde ne aştepta surpriza: pe o rază destul de mare în jurul microfoanelor podeaua era lustruită cu săpun, aşa că orice pas, oricât de mic, ne făcea să derapăm. Aşadar am stat înfipţi şi am cântat aproape nemişcaţi.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Pe culmile disperării, în variantă doom metal

Frailty şi-a lansat anul acesta CD-ul de debut, "Lost Lifeless Lights”. Edmunds şi Girts, doi dintre membrii fondatori ai trupei şi principalii autori ai pieselor, ne-au dezvăluit cum a apărut unul dintre cele mai întunecate albume de pe scena metal letonă: sondarea celor mai negre adâncuri ale sufletului uman, dar şi romanele lui Lovecraft, scriitor "noir” prin excelenţă.

Sunteţi o trupă letonă, cum aţi ajuns să scoateţi albumul de debut la casa de discuri Solitude Production, din Rusia? 
Frailty: E meritul managerului nostru, Janis Jansons, el a negociat acest contract. Ne bucurăm că suntem la o casă de discuri străină, pentru că asta implică o audienţă mai mare şi mai multe concerte în afara ţării.

Cum vedeţi scena metal letonă?
Sunt foarte multe trupe, dar fiecare cântă un cu totul alt gen. Această diversitate e însă un dezavantaj, prin faptul că nu s-a creat o tradiţie în fiecare subgen în parte. Pe segmentul de doom suntem singurii.

Ce trupe v-au influenţat?
La început, Paradise Lost, My Dying Bride şi trupe de doom şi death metal. Dar de ceva vreme încercăm să ne definim propriul drum. Includem în piesele noastre şi elemente care nu au legătură cu muzica în sine, cum ar fi experienţele proprii, viaţa umană în general, natura, psihologia, religia, mitologia, iar muzica noastră se leagă de aceste abordări şi viziuni. Nu ne propunem ca albumele să sune într-un anume gen. Ne creăm însă propriul stil, unul psihotic, care să reprezinte stările noastre interioare. Reflectăm şi stări ale altor oameni pe care îi vedem: nebunia şi tristeţea, dar şi bucuria sau fericirea lor.

Aţi menţionat mitologia şi religia, ce vă atrage din această zonă?
Da, ne pasionează mitologia greacă, dar sunt şi elemente din zona fantasy, mitologia ficţională. Ne fascinează scrierile lui Lovecraft, în special romanele sale care au ca punct central "Necronomicon”, încercăm să încorporăm aceste elemente în muzica noastră.

Cântaţi de multă vreme, dar aţi scos primul album abia în 2008. Ce ne puteţi spune despre istoria Frailty?
Ne-am format în 2003. Însă doar noi doi am rămas din prima formulă a trupei. Ne-a fost greu să găsim muzicieni letoni care să se plieze pe stilul nostru. În cele din urmă însă se pare că am găsit oamenii potriviţi, astfel că scoaterea acestui album a devenit posibilă.

Este Ariadne din piesa voastră legată de personajul omonim din mitologia greacă?
Da, personifică şi la noi, la fel ca şi în mitologia antică, iubirea, încrederea, dar noi interpretăm mitul într-un stil mult mai apropiat de ideea de doom. Totul se năruie, iar din încredere nu mai rămâne decât o ruină.

În versurile voastre, totul moare, totul se destramă. Chiar aveţi o piesă intitulată "A Summer to Die”, vara însăşi devine un simbol al morţii pentru voi...
E drept că în fantasy totul e verde, viu, frumos. Dar noi ne aplecăm asupra naturii în mod realist, vedem că totul are şi un sfârşit. Începutul a fost deja, îl cunoaştem cu toţii, la noi în piese apare sfârşitul. Totul va dispărea, şi nu ştim ce anume ne aşteaptă.

Care e povestea piesei "I Know Your Pain”?
E vorba despre intensitatea sentimentelor. Despre o pasiune atât de mare încât iubirea însăşi duce la crimă. E o poveste despre partea întunecată a iubirii.

Dar în "The Fall of Eve”? 
E o piesă foarte epică, despre un bătrân rege războinic care nu mai poate decât să privească decăderea regatului pe care l-a construit prin lupte. Fraţii lui de arme au murit cu toţii, totul e o ruină acum.

Timpurile se schimbă. Dacă n-ai piese online, aproape că nu exişti. E un dezavantaj sau nu faptul că mp3-urile pot fi ascultate gratis?
Trăim într-o societate postmodernă, în care toate lucrurile se aglomerează, se comasează în acest secol 21: trecut, prezent şi viitor deopotrivă. Perioada mitică şi tehnologia modernă se îmbină. Nu poţi obliga pe nimeni să-ţi cumpere CD-urile dacă nu-ţi cunoaşte muzica deja. Însă dacă respecţi cu adevărat o trupă, ar trebui să cumperi produsul original şi să nu te mulţumeşti cu o copie luată de pe Internet. Nu te poţi numi fan al unei trupe dacă nu ai cumpărat nici un CD original. În felul acesta le arăţi că susţii ideile pe care trupa le lansează şi le oferi mijloace de a continua să creeze. Ni se pare absurd să îi îndemnăm pe oameni să ne cumpere CD-urile înainte de a şti ce muzică facem. Oamenii ar trebui să asculte mai întâi muzica şi, dacă îşi permit financiar, abia apoi să cumpere albumul. Nimeni nu ar cumpăra "o pisică în sac”, altfel spus fără a şti ce se află înăuntru.

Ce concerte veţi mai susţine în viitorul apropiat?
Ne-am aranjat pentru această toamnă un turneu în Finlanda, iar un altul, în Europa Centrală, se află în stadiu de proiect. La început am fost reticenţi în colaborarea cu Solitude Production, nu ştiam ce ne aşteaptă. Când am aflat că sunt ruşi nu am fost prea entuziasmaţi, mai ales că istoria a creat destule prejudecăţi. Şi pentru noi a fost "o pisică în sac” casa de discuri. Însă cu timpul am descoperit că am făcut o alegere bună pentru că mai ales în partea de promovare se descurcă foarte bine. Pentru noi a contat mai mult să scoatem acest CD decât numele casei de discuri. Fără un album, ci doar cu câteva concerte live, nu poţi să devii cunoscut. Şi totuşi, în noroi poţi găsi şi un grăunte de aur. Iar acesta este începutul filosofiei...

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Heri Joensen, Tyr: "Nu poţi pretinde că eşti ceea ce nu eşti"

O trupă mare venită dintr-un teritoriu mic a cucerit lumea: Tyr din Feroe sînt într-o continuă creştere de formă. Vocalul Heri Joensen ne-a acordat, recent, un interviu la Metalshow.lv, desfăşurat în Blome, Letonia.

Se spune că oamenii au creat zeii şi nu invers. Se poate spune acelaşi lucru şi despre simboluri?
Heri Joensen: Da, bineînţeles. Toţi zeii sunt părţi ale miturilor, care au fost create de oameni.

Care e puterea simbolurilor? E cea pe care le-o dau oamenii?
Oamenii dau putere simbolurilor, evident, iar simbolurile pot fi foarte puternice. Totuşi, un simbol puternic într-o cultură poate deveni lipsit de putere dacă îl mutăm într-o alta.

Aţi avut probleme cu grafia runică a denumirii trupei. Ce crezi despre asocierea runelor cu simboluri "sensibile” în anumite zone ale lumii?
Germanii au foarte mari probleme cu unele simboluri păgâne folosite şi de Al Treilea Reich. În Scandinavia, aceste confuzii nu există. E drept că nemţii provin din aceeaşi rădăcină cu popoarele nordice, dar ei au avut ghinionul unui trecut tulbure, în care simbolurilor le-au fost ataşate alte sensuri.

Cânţi în feroeză, norvegiană, islandeză, daneză şi engleză. Dacă prin engleză oferi lumii o privire asupra folclorului feroez, ce ne poţi spune despre interpretarea în limba natală?
Majoritatea textelor în feroeză sunt cele preluate din baladele locale, ar fi aproape imposibil să le traducem în engleză, deoarece nu s-ar mai potrivi cu linia melodică tradiţională. Am scris eu însumi texte în feroeză, dar doar la câteva piese. În engleză scriu pentru ca oamenii să înţeleagă melodiile pe care le cântăm. Dar am văzut cu surprindere că publicul savurează la fel de bine şi melodii cu versuri feroeze, chiar dacă nu le înţeleg. Nu scriu atât de mult în feroeză pentru că a devenit dificil pentru mine, deoarece majoritatea muzicii metal este în engleză, heavy metalul sună mult mai natural astfel. Pe "Wings of Time” partea feroeză provine dintr-o baladă locală şi doar partea în engleză îmi aparţine.

Baladele feroeze au chiar şi mai mult de 80 de stofe...
Da, cea mai lungă piesă pe care am făcut-o este o baladă la finalul albumului "How Far to Asgaard”, are peste 20 de minute, dar aceasta este o excepţie în discografia noastră.

La prima vedere, Feroe pare o zonă izolată geografic. V-a ajutat asta să vă menţineţi cultura nealterată?
Într-adevăr, influenţele culturale au fost minime. Cea mai mare parte a culturii provine de la strămoşii noştri norvegieni sosiţi aici încă înainte de secolul IX. Chiar dacă pe hartă ţi s-ar părea că suntem undeva departe, noi ne simţim în mijlocul lumii.

De ce aţi ales zeul Tyr şi nu un altul?
Pe de o parte din cauza albumului cu acest nume scos de Black Sabbath, dar am fost şi fascinat de miturile despre zeul Tyr. A fost la origine cel mai important zeu din pantheonul nordic. În mitul despre legarea lupului Fenrir şi-a sacrificat o mână, iar pentru un zeu al războiului acest sacrificiu este un gest total necaracteristic. De asemenea, Tyr este şi zeul diplomaţiei.

"Hail to the Hammer” a devenit un fel de imn al trupei. De ce aţi simţit nevoia să-l includeţi şi pe ultimul album, "Land”?
Am vrut să le oferim fanilor o înregistrare a acestei piese de o calitate mai bună decât cele două versiuni precedente. De altfel, primele variante au fost înregistrate cu vocalul anterior. Acum sunt mulţumit şi cu siguranţă pe viitoarele albume nu va mai fi reluată.

În acest an aţi făcut în premieră un turneu în America de Nord, cum ţi s-a părut?
Nu numai că fanii au venit în număr mai mare decât ne aşteptam, dar ne-au întâmpinat cu foarte multă căldură. Cele două concerte din Canada le-aş considera cele mai bune pe care le-am avut până acum. Abia aştept să mă întorc peste Ocean pentru un nou turneu.

Cum a fost episodul din Polonia, când un fan a vrut să te strângă de gât, iar altul a ţinut morţiş să cânte cu voi? Ţi s-au mai întâmplat astfel de episoade?
A fost singura dată când a încercat cineva să mă omoare pe scenă (râde). Dar au mai fost cazuri când fanii au venit lângă noi, fie pentru a cânta, fie pentru a face stagediving. Dar asta au făcut-o din entuziasm. S-a întâmplat chiar ca muzicieni din alte trupe să ne facă surprize. La turneul cu Amon Amarth în 2006, în timpul ultimului spectacol, basistul de la Wintersun s-a îmbrăcat cu un costum ridicol, şi-a pus o mască şi a venit cu o oaie de pluş în vârful unei undiţe. A urcat pe scenă, iar bodyguarzii crezând că e un fan nebun au încercat să-l imobilizeze. Jukka şi-a scos masca şi a început să strige că e de la o altă trupă. E o tradiţie ca la ultimul spectacol din turneu să se ne facem farse unii altora.

Şi vremea v-a jucat farse în Feroe...
Da, în 2007. Întâi ne-a fost amânată cursa, din cauza vremii nefavorabile, iar după un zbor teribil am aflat că festivalul la care urma să cântăm a fost anulat. Corturile au fost luate de vânt, a fost un adevărat uragan. Interesant de menţionat este că în ziua precedentă Scorpions cântase piesa "Rock you like a hurricane”.

Vă începeţi show-urile de obicei cu "Gandkvaedi Trondar”. Pe albumul "Land” aţi inclus această piesă. Cum l-ai convins pe Hanus G. Johansen să recite versurile?
Plănuisem asta de multă vreme. Am vorbit cu el şi, pentru că îi place muzica noastră, a acceptat.

Viziunea ta asupra lumii este destul de greu de acceptat de tradiţionalişti. Respingi dogmele, dar eviţi să cazi într-un dogmatism antidogmatic. Ţi-ai botezat copilul, Torur, deşi te declari păgân. Ce ne poţi spune?
Pe de o parte nu e bine să rupi legăturile cu comunitatea din care faci parte. Nu poţi schimba starea de fapt decât dacă acţionezi pe cale politică. Mi-am botezat copilul într-un ritual creştin, dar dacă ar fi existat un ritual similar budist sau hinduist n-aş fi ezitat să îl botez în această religie, chiar dacă nici budismul nu consider că mă reprezintă. În ciuda semnificaţiei aparent religioase a acestui botez, pentru mine a fost mai mult un ritual social decât unul religios. Nu există ritual în afara religiei.

Spuneai cândva că dacă Feroe şi-ar cîştiga independenţa ar elimina şi o parte din influenţa religioasă a Danemarcei.
Cât timp suntem doar o provincie daneză, resimţim influenţa metropolei. În marile oraşe nu mai găseşti fanatici, ci oameni cu mintea deschisă. Conservatorismul se manifestă atât în plan religios, cât şi politic. Astfel că rezolvând problema politică vom scăpa de conservatorismul din ambele domenii.

La început aţi vrut să fiţi americani şi v-aţi numit Cruiser, apoi nemţi - Wolfgang, când v-aţi descoperit identitatea feroeză şi ce înseamnă asta pentru voi?
Când am fost în Danemarca, mi-am dat seama că nu are sens să pretind că sunt ceva ce nu sunt, că aparţin de fapt unei naţiuni bine definite. Te simţi bine doar fiind ceea ce eşti. Dar când ai 17 ani nu poţi vedea lucrurile astfel, mai ales când în jurul tău auzi doar muzică americană sau britanică, nu poţi crede că poţi cânta într-adevăr metal feroez.

Ce înseamnă păgânismul în secolul 21?E greu să ştergi 1000 de ani de creştinism din Feroe, dar poţi schimba viitorul. Problema nu ţine de religie în sine. Pentru mine păgânismul înseamnă întoarcerea la rădăcini.

Spuneai că speri ca după ce scoţi "Land” membrii trupei să poată trăi doar din muzică. Cât de aproape eşti de acest vis?
Din aprilie suntem în turneu, astfel că nici unul dintre muzicieni nu şi-a mai putut păstra o slujbă stabilă. Când se va termina turneul, membrii trupei se vor întoarce la serviciu. Dar asta doar din august până în octombrie, când vom pleca din nou în turneu. Atunci vor trebui să-şi părăsească din nou slujbele.

Ce părere ai despre grupa de la Campionatul Mondial? Feroe va întâlni România, dar şi Austria.
Nu urmăresc îndeaproape fenomenul fotbalistic, dar nu pot să nu fiu mândru că am învins Austria în 1990. Ştiu sigur că austriecii nu ne vor mai lăsa niciodată să-i batem. Franţa ne va zdrobi ca de fiecare dată, n-avem şanse nici cu Serbia sau România, iar un rezultat pozitiv n-am putea obţine decât cu Lituania, dar nici aici nu pot spune că avem mari speranţe. Însă de fiecare dată cînd cântăm în Austria nu uit să menţionez de victoria noastră din urmă cu 18 ani. Portarul de atunci al naţionalei, Jens Martin Knudsen, trăieşte în aceeaşi localitate cu mine.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Skyforger - “Membrii trupei lucrează, dar de obicei au slujbe prost plătite”

Trupa letonă de pagan/folk metal Skyforger şi-a încheiat turneul în Europa Centrală şi de Est cu un concert în ţara natală, la Blome. După show, l-am abordat pe vocalul Peter pentru o scurtă discuţie despre muzică, simboluri şi filosofie.  

Aţi cântat în România, dar întâmplarea face să realizăm acest interviu în Letonia, ţara voastră natală. Cum a fost pentru voi concertul de la Cluj?  
Chiar dacă nu au fost atât de mulţi oameni ca la Blome, publicul a fost senzaţional. Deşi am cântat în premieră în România, am remarcat cu surprindere că oamenii ne cunoşteau piesele.  

Cum vi s-a părut show-ul din seara aceasta? 
Am avut câteva probleme, s-a rupt o coardă, dar, oricum, reacţia fanilor ne-a făcut să uităm de toate problemele. N-am cuvinte să descriu felul în care publicul ne-a făcut să ne simţim.  

De ce l-aţi ales pe Perkons şi nu un alt zeu din pantheonul leton? 
Perkons (zeul tunetului, numit şi “făurarul cerului”, the Sky Forger - n.r.) este patronul spiritual al războinicilor, iar metalul este foarte apropiat de această atitudine. Deci ar fi fost nepotrivit pentru o trupă metal să-şi aleagă drept simbol un zeu al recoltei, de exemplu.  

Dacă ar fi să alegeţi un singur episod din istoria naţională, fie ea şi cea mitologică, asupra căruia v-aţi opri? 
Îmi sunt mai aproape de suflet evenimentele reale decât cele mitologice. Bătălii, lupta pentru libertate, toate acestea sunt datate. Mitologia nu are o sursă credibilă, fiind deseori compusă doar din povestiri care au circulat pe cale orală. Dacă ar fi să aleg doar un episod, m-aş rezuma la evenimentele din Primul Război Mondial, când letonii au rezistat trupelor germane, deşi erau depăşite numeric. Pentru mulţi astăzi aceste bătălii par desprinse direct din legendă.  

Vă definiţi a fi o trupă păgână, ce înseamnă păgânismul în secolul XXI? 
Nu e vorba de păgânism în stilul triburilor din Africa sau din Brazilia, ci mai curând ţine de filosofie. E vorba de relaţia cu puterile naturii, cu lucrurile pe care oamenii nu le pot percepe. Conform filosofiei pe care o îmbrăţişez, totul e o parte a naturii, oameni şi animale deopotrivă. Curios este că oamenii pe care îi considerăm înapoiaţi, de exemplu triburile din Africa, trăiesc în armonie cu natura, în timp ce cei pe care îi numim civilizaţi folosesc excesiv lucrurile pe care natura le poate oferi. Aborigenii au rămas legaţi de natură - îşi extrag leacurile tot din interiorul naturii, şi nu folosesc atâtea chimicale ca europenii. 

În ce stadiu vă aflaţi cu viitorul album? 
Avem mare parte din instrumentaţie deja compusă, momentan lucrăm la versuri, ca atare nu ne-am hotărât nici la un nume pentru viitorul CD. Va continua linia melodică a ultimului album, “Thunderforge”, îmbinând diverse genuri: heavy metal, thrash... Da, va suna deci tot în stilul nostru.  

Mai lucraţi pentru a vă asigura traiul de zi cu zi? 
 Membrii trupei lucrează, dar de obicei au slujbe prost plătite. Avantajul este însă că avem posibilitatea de a pleca în turneu atunci când e nevoie. Iar pentru noi mai important e să avem timp să concertăm, decât să ne asigurăm o stare materială foarte bună. Avem însă familii de întreţinut.  

Veţi reveni în România? 
Ne-a plăcut mult, aşa că ne-ar face mare plăcere să revenim.

Paul Iancu (Cotidianul)

Metale grele în Letonia

25 de trupe din zece ţări au evoluat în weekendul trecut pe estrada din apropiere de Blome, la ediţia 2008 a festivalului din Letonia. Micuţa localitate - situată la aproape 150 kilometri nord-est de Riga, într-un decor pitoresc - a găzduit evenimentul pentru a patra oară. 

An de an, Metalshow.lv ia amploare: în 2008, bătrâna estradă din lemn, construită în stil rustic, a fost dublată de o scenă ultramodernă, ridicată ad-hoc. Dacă anul trecut s-au vândut în total 2.000 de bilete, acum această cotă s-a atins încă din presale. Berea rece s-a vândut ca pâinea caldă, însă căutare au avut şi lichiorul, şi vodca (evident, rusească), iar carnea a sfârâit pe grătare până în ultima zi. Trupele, mai ales cele baltice, au preferat să-şi întindă corturile aproape de fani, doar headlinerii optând pentru vila din vecinătate sau pentru o cameră de hotel în Riga.  

În fiecare dintre cele două zile, primul recital (Lassie the Cat, vineri, respectiv Sandtrout, sâmbătă) a aparţinut formaţiilor noi, alese prin votul publicului în urma celor trei faze preliminare (plus o finală). Vineri, în deschidere, au evoluat cinci trupe letone, alternativ, pe SWH Rock Stage (scena veche) şi pe Metalshow.lv Stage: Lassie the Cat, Ocularis Infernum, Enhet, Invasion şi Heaven Grey, după care au urmat “greii”. Suedezii de la In Mourning au precedat două formaţii letone “cu nume”. Preternatural a bifat a patra ediţie a festivalului, din tot atâtea desfăşurate până acum, iar veteranii Skyforger, reveniţi în faţa conaţionalilor după un turneu ce a inclus şi un recital la Cluj, au cântat despre vremurile de demult, când triburile păgâne ţineau piept cavalerilor cruciaţi, apărându-şi pământurile. Prima seară a fost încheiată de Agnostic Front (SUA) şi Cradle of Filth (Marea Britanie), care i-au ţinut pe metalişti lipiţi de scenă până la ora 2 noaptea. 

Poate şi datorită faptului că vara în Letonia se întunecă foarte târziu, ziua de vineri a trecut extrem de repede, iar rockerii s-au retras în corturi pentru a se reface pentru concertele de sâmbătă. O cafea tare, o farfurie generos umplută cu câteva bucăţi de carne aburindă, asortate cu cartofi şi salată, plus nelipsita “blondă” sau “brună” la pahar de 500 ml, i-au ajutat pe fani să-şi recapete energia consumată cu o zi înainte. La două după-amiază s-a dat startul maratonului de 12 ore şi 15 trupe. Din nou cinci grupuri letone au deschis balul: Sandtrout, Cult of Destruction, The Blackout, Nicticorax, Relicseed, după care a venit rândul estonienilor de la Nihilistikrypt. Concertele formaţiilor “din vecini” au continuat cu lituanienii de la Thundertale, întâmpinaţi de tunete şi trăsnete. Perkons (zeul tunetului la vechile popoare baltice) şi-a făcut de cap însă doar vreo jumătate de oră, după care soarele a început din nou să strălucească. Anj (Rusia) au făcut uitată scurta repriză de ploaie, iar Dead Shape Figure (Finlanda) au ridicat şi mai mult temperatura. Mai ales la figurat: chitariştii Juhani şi Kride au venit până la gard, basistul Neissu a cântat printre spectatori, iar Galzi, vocalul, s-a lăsat purtat pe braţe de public. După concert, cei patru, plus bateristul Mohkis au plonjat în lacul din apropiere, iar seara au asistat, ca fani, la recitalurile headlinerilor serii a doua. 

Trendkill Method şi Frailty au fost ultimele trupe letone din program, cea de-a doua făcând un show în stilul propriu, cu piese întunecate, inspirate din H.P. Lovecraft. De altfel, deasupra scenei se legănau două manechine spânzurate, mişcate din când în când de vocalul Martins. Frailty a cântat atât melodii de pe proaspăt-lansatul album de debut (“Lost Lifeless Lights”), cât şi cântece în premieră absolută, de pe viitorul EP. Olandezii de la Sinister şi cei patru feroezi reuniţi sub numele Tyr au pregătit terenul pentru “capetele de afiş“ ale serii. Vikingii, conduşi de un energic Heri Joensen, au oferit o privire asupra culturii micului arhipelag, prin melodiile locale culese şi prelucrate în stil metal: “Regin Smidur”, “Gatu Rima”, dar din playlist nu au lipsit nici baladele norvegiene (“Ramund hin Unge”) sau irlandeze (“The Wild Rover”). Concertul lor nu putea să nu includă “Hail to the Hammer” sau “Wings of Time”, cea din urmă fiind piesa lor preferată de pe albumul “Ragnarok”. 

Seara a continuat în stil scandinav, cu Pain, proiectul de suflet al lui Peter Tagtgren de la Hypocrisy, devenită cu timpul o trupă de sine stătătoare, cu un lineup neschimbat de vreo doi ani şi cu cinci albume la activ. Pain a cântat atât “Same Old Song”, cât şi piese noi, suedezii oferind publicului o melodie (“Follow Me”) de pe viitorul album. Un moment inedit s-a petrecut la “Clouds of Extasy”. “Este o piesă despre sâni. Şi despre silicoane”, a anunţat Peter. Imediat, o fană din primele rânduri a ţinut morţiş să-i arate că ai ei sunt naturali, astfel că şi i-a etalat până la sfârşitul piesei. Tagtgren şi-a păstrat cumpătul, dar la final nu s-a putut abţine: “Mulţumesc - şi mulţumesc şi pentru sâni”, a spus el, cu umoru-i caracteristic. O altă “veche piesă” a fost păstrată pentru bis: “Greed”, de pe primul lor album. 

Metalshow.lv s-a încheiat cu o trupă britanică de primă mână: punkerii de la The Exploited. Scoţienii, deloc zgârciţi, au cântat circa două ore. Şi aceasta deşi la un moment dat unul dintre generatoare a căzut, lăsând scena în întuneric vreme de câteva minute. A urmat o ultimă noapte în cort, duminică dimineaţă metaliştii pornind spre case, la fel cum au venit: cu autocarele puse la dispoziţie de organizatori, cu maşinile personale sau făcând autostopul.

Paul Iancu (Cotidianul)