luni, 9 martie 2009

FOLK METAL / Gwydion, "vikingii romantici" portughezi


Trupa Gwydion a cântat pentru prima dată în România vineri seară, în Live Metal Club din Bucureşti. Cu această ocazie, vikingii portughezi ne-au acordat un interviu "contribuţie colectivă", la care au participat toţi cei şase membri ai trupei - Ruben, Dani, Kaveirinha, Abreu, Joao Paulo şi Jose Joao ­ care au vorbit când pe rând, când toţi deodată.

Sunteţi din Portugalia, dar cântaţi despre mitologia celtică şi vikingă. Cum se explică?
Gwydion: Încă de la începuturile trupei am fost interesaţi de cultura şi mitologia celtică, aveam cu toţii înclinaţii spre asemenea subiecte. Vikingii au început să ne intereseze la scurt timp după aceea. Astfel, ne-a fost uşor să ne adaptăm la noul curent în vogă, viking metal. Sunt trupe care ne inspiră: Finntroll, Amon Amarth, de exemplu. Suntem fascinaţi de acest aspect. Chiar dacă pare ciudat, suntem un fel de latino-vikingi! (râsete). De altfel, există dovezi că vikingii au trecut şi prin Portugalia.

Ce legătură este între personajul mitologic Gwydion şi trupa voastră?
E greu de găsit răspunsul în multitudinea de surse. Şi în cazul lui Gwydion, ca şi în cazul altor zei, e greu să găseşti sursa cea mai apropiată de adevăr. Unii zic una, alţii alta. Unii îl consideră magician, alţii patron al muzicii, alţii al transmutanţei, al energiei. În plus, ne-a plăcut cum sună numele şi l-am ales şi din această cauză.

Care sunt principalele surse de inspiraţie?
În ceea ce priveşte versurile, în principal cultura celtică şi cea nordică, cu accent pe cea prelucrată în viking metal, religie, păgânism.

Ruben e documentaristul trupei...
Chiar geniul am putea spune! (râsete generale)

Te-au inspirat manuscrise, cărţi vechi?
Da, în special cărţi. Le-am citit în portugheză. Nu numai volume de sinteză, care sunt foarte "aride", ci şi literatură. Am încercat să ajung astfel cât mai adânc în cultura celţilor. Cărţile care doar înşiruie zeii sunt prea sărace în idei şi a trebuit să le completez cu romane.

Ai călătorit sau ai vizitat locuri sacre ale celţilor pentru a te documenta?
În era Internetului, astfel de călătorii au devenit neproductive. Dacă aloci câtva timp căutărilor pe site-uri poţi găsi foarte uşor tot felul de date. Partea negativă a lucrurilor este că trebuie să discerni din multitudinea de informaţii pentru a le găsi pe cele utile, pe cele mai importante. Totuşi, ne interesează mai mult să creăm o atmosferă prin muzica şi versurile noastre decât să prezentăm adevăruri istorice.

După "Ynys Mon" ne putem aştepta la un nou album în viitorul apropiat?
Lucrăm deja la un nou disc. Am inclus şi în showul din această seară (6 martie - n.r) două piese de pe noul album. "Mead of Poetry", care are ca temă originile miedului, şi "Berserker's Catalyst", care are ca temă substanţele pe care le îngurgitau vikingii pentru a-şi depăşi limitele în timpul luptelor. Inclusiv aşa-numitele ciuperci magice. Acesta din urmă este unul dintre acele subiecte controversate de care vorbeam mai devreme.

Câte piese va avea noul album?
Avem deja şapte piese finalizate şi ne propunem ca albumul să conţină zece piese.

Ce ne puteţi spune despre sound?
Va fi tot viking metal, dar cu elemente de black metal.

Cine scrie muzica?
E o contribuţie colectivă. Unul vine cu un riff, altul cu încă unul şi, pe măsură ce le punem cap la cap, piesa se naşte de la sine. Încercăm să facem piesele cât mai natural cu putinţă, ideile se dezvoltă pe parcurs.

Kaveirinha, ai cântat la tobe în Invoke. Acum eşti chitarist în Gwydion. Ce s-a întâmplat?
Cântam deja la chitară în Gwydion când am început colaborarea cu Invoke. Am avut ceva neînţelegeri cu membrii celeilalte trupe, în plus, nici nu aveam timp să activez în amândouă, să mai şi lucrez şi să îmi mai cresc şi fetiţa, astfel că m-am dedicat sută la sută Gwydion din punct de vedere muzical.

Apropo, cum se împacă joburile voastre cu muzica?
Trebuie să avem un job pentru a face muzică! Pentru concertele în străinătate ne luăm concediu. Dacă am pleca în turneu de o lună, nu ne-am mai găsi joburile la întoarcere!

În ce domenii lucraţi?
În domeniul informaticii, suntem chiar maniaci ai calculatoarelor, dar printre noi s-a "infiltrat" şi un inginer mecanic (n.r. - tobarul Luis Abreu).

Aveţi un blogger oficial al trupei? În precedentul turneu aţi postat o serie de clipuri, poze, materiale.
Dani, Ruben, Abreu se ocupă de bloguri, dar la o adică fiecare dintre noi postează cu fiecare ocazie câte ceva. De câte ori putem, intrăm pe MySpace şi postăm tot ce credem că e interesant.

Cum a fost să călătoriţi şi să cântaţi alături de alţi vikingi şi piraţi în Ragnarok's Aaskereia Tour?
Ne-am distrat de minune! A fost o experienţă deosebită, fiind primul turneu al trupei în cei 12 ani de activitate. Cel mai bine ne-am înţeles cu Svartsot şi Alestorm, dar şi cu Hollenthon şi Tyr. De la toţi am avut destule lucruri de învăţat, ca atare a fost o experienţă extrem de utilă pentru noi. Am fost surprinşi de cât de multă lume a venit la showurile noastre.

Se obişnuieşte ca la ultimul concert din turneu trupele să-şi facă farse. Ce aţi păţit?
Crezi că mai ţinem minte!? (râsete) Ei da, fost o alarmă de incendiu care s-a dovedit a fi falsă. În plus, a fost o zi specială, pentru că Dani de la Alestorm şi-a serbat ziua de naştere chiar în acea seară. Am urcat pe scenă cu toţii, de la toate trupele, chiar şi tehnicienii care ne-au însoţit, şi i-am cântat "La mulţi ani". A fost ca o petrecere de rămas-bun.

Şi a mai fost ceva special: momentul Kamelasa.
Da, aşa este. Kamelasa este un cuvânt din jargonul danez care în sine nu înseamnă nimic, dar care este folosit deseori în scheciuri pentru a exemplifica greutăţile de comunicare dintre cei care vorbesc dialecte diferite. Am încercat să facem ad-hoc o piesă "Kamelasa" (trupa exemplifică interpretând pe mai multe voci). Peste tot publicul ne întâmpina cu Kamelasa... A fost amuzant.

Care a fost până acum cel mai bun show al vostru?
Cu siguranţă în Cehia. Dar şi în Ungaria, şi showul de final al turneului, în Olanda, la Arnhem. Publicul din Zlin (Cehia) a fost cel mai zgomotos, dar nici olandezii nu s-au lăsat mai prejos.

Pe cine aţi alege pentru un featuring?
Avem mulţi prieteni buni, Chris de la Alestorm, Martin de la Svartsot, Hans de la Svartsot, lista este foarte lungă. Chiar şi tehnicienii ar putea urca pe scenă să cânte cu noi! (râsete)

Evenimentul la care participaţi se numeşte "Rock Nights for Lady's Day". La ce să se aştepte doamnele şi domnişoarele din sală?
Vom fi nişte vikingi romantici... (râsete) ba mai mult, nişte vikingi romantici beţi (râsete şi mai colorate). Serios acum, în afară de piesele noastre le vom dedica o baladă şi un cover după Amon Amarth, "The Pursuit of Vikings".

Ne veţi mai vizita şi cu alte ocazii?
Bineînţeles. Deja am stabilit încă două showuri în România, la 17 şi 18 august, în Oradea, respectiv în Baia Mare.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

vineri, 6 martie 2009

ÎNTOARCEREA LA RĂDĂCINI / Samael lansează astăzi "Above"

La doi ani de la precedentul CD, "Solar Soul", trupa elveţiană revine cu un nou produs discografic, mixat de Fredrik Nordström (care a mai colaborat cu In Flames, Opeth şi Arch Enemy).

Samael lansează astăzi "Above", "poate cel mai agresiv album din întreaga lor discografie", aşa cum avertizează cei de la Nuclear Blast. Conform casei de discuri germane, noul produs reprezintă o întoarcere la sound-ul extrem din perioada black metal a formaţiei din Sion. "După 20 de ani, am încercat să facem un album care să ilustreze ce înseamnă Samael şi am scos «Solar Soul». Acum e momentul să amintim fanilor de unde venim, şi am reuşit prin «Above». Este o versiune avansată a primelor noastre trei-patru albume, poate chiar veriga lipsă dintre «Ceremony of Opposites» şi «Passage». Cu proiectul «Era One» am încercat să combinăm diverse influenţe ­ dar cu «Above» le-am eliminat pe toate. Este un album metal pur şi simplu", spunea recent solistul şi chitaristul Vorph.

Tot despre contrastul dintre cele două discuri, liderul trupei a afirmat: "Noul album urma să fie un proiect separat, câtă vreme arăta doar o parte a formaţiei, dar şi «Era One» era la fel de «dezechilibrat». Din acest punct de vedere, cele două discuri sunt perfect antagonice". Şi din punct de vedere al versurilor, proaspăt apărutul CD aminteşte de abordările din perioada de început a formaţiei: "unele dintre temele pe care le atingem sunt: căutarea personală, schimbarea, sexul şi ambiţia... ceva ce a fost dintotdeauna o parte a istoriei Samael". Şi, pentru că a venit vorba de istorie, Vorph & Co. Şi-au ţinut admiratorii în priză în cei doi ani de aşteptare cu "Medieval Prophecy", un CD scos toamna trecută în ediţie limitată (1.200 de exemplare înseriate), pe care elveţienii au inclus demo-urile şi alte înregistrări ce au precedat primul lor album, "Worship Him". Peste doar o săptămână, ei îşi vor începe turneul american, în Europa având confirmate, deocamdată, doar concerte în cadrul marilor festivaluri: Inferno (Norvegia), Durbuy şi Graspop (Belgia), precum şi Wave Gothic Treffen (Germania). 

Cele zece piese de pe "Above" sunt: "Under The Flag", "Virtual War", "Polygames", "Earth Country", "Illumination", "Black Hole", "In There", "Dark Side", "God Snake" şi "On The Top Of It All".

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

miercuri, 4 martie 2009

TROFEE / Nightwish şi H.I.M. au dominat Premiile MFF

Site-ul MetalFromFinland.com şi-a desemnat câştigătorii celei de-a doua ediţii a Premiilor MFF. În urma votului fanilor, au fost stabilite ierarhiile celor zece categorii, date publicităţii ieri pe pagina web amintită.

Metal From Finland este un site care, aşa cum îi spune şi numele, îşi propune să promoveze trupele din această ţară, fie ele cunoscute în toată lumea sau recent apărute în peisajul metal nordic. Începând de anul trecut, MFF premiază muzicienii din Ţara celor 1.000 de lacuri, trofeele fiind acordate în urma votului internauţilor. 

TARJA RĂMÂNE-N TOP. Chiar şi după despărţirea de Nightwish, Tarja se menţine în preferinţele publicului. Albumul "My Winter Storm" i-a adus două premii la ediţia precedentă: pentru debut şi pentru cel mai bun disc al unui newcomer. Trecută acum la "artişti consacraţi", soprana a rezistat concurenţei, clasându-se imediat după H.I.M., atât la Cea mai bună trupă, cât şi la Cea mai bună voce (Ville Valo). Fosta trupă a Tarjei a obţinut locul trei în clasamentul formaţiilor, dar domină topurile muzicienilor: Cel mai bun chitarist este Emppu Vuorinen (Nightwish & Brother Firetribe), basistul Marco Hietala (Nightwish & Tarot) şi-a câştigat şi el categoria, iar bateriştii îl au pe primul loc pe Jukka Nevalainen. Şi Tuomas Holopainen (clape) a obţinut un premiu I, întregind supremaţia Nightwish. 

DE ŞASE ORI PE PODIUM. H.I.M. n-a obţinut decât două trofee (Cea mai bună trupă şi Cea mai bună voce, Ville Valo), dar a prins podiumul la toate categoriile la care a participat, prin chitaristul Linde Lindstrom (pe 3), tobarul Mika Karppinen, basistul Mikko Paananen şi clăparul Janne Puurtinen (toţi clasaţi pe 2 la secţiunea corespunzătoare). Tot un podium a prins Marco Hietala, dar la "Vocalistul anului", imediat în urma fostei sale colege de trupă, Tarja Turunen. Albumul anului în Finlanda a fost desemnat "Blooddrunk" (Children of Bodom), urmat de "A Dead Heavy Day" (Poisonblack) şi "Black Roses" (The Rasmus). Topurile debutanţilor au fost dominate de Revolution Renaissance, trupă desemnată cel mai bun newcomer şi premiată cu "argint" la albume (cu "New Era"). Cel mai bun disc al unei formaţii nou-apărute în peisajul metal finlandez, "River of Tuoni", aparţine Amberian Dawn, iar "Tracedown", CD-ul de debut al grupului omonim, a obţinut locul trei. Tracedown şi KYRCK au completat podiumul debutanţilor. Pentru prima dată, şi trupele care încă nu au prins un contract cu vreo casă de discuri au avut ocazia de a-şi desemna învingătoarea. Au obţinut locuri pe podium, în ordine, Devil Manmade, Divercia şi Essentia. Cele trei grupuri speră ca, având în palmares acest prim trofeu, să obţină şi mult râvnita invitaţie de a semna cu un label, fie din Finlanda, fie chiar din afara ţării. Clasamentele complete pot fi văzute la http://www.metalfromfinland.com/awards.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

marți, 3 martie 2009

ROCK NIGHTS FOR LADY’S DAY / Gwydion, în Live Metal Club

Pregătiţi berea, că vine Kaverinha! Chitaristul Gwydion mulţumeşte fanilor, prin intermediul nostru, pentru interes şi entuziasm în ceea ce priveşte trupa.

"Mărturisesc că abia aştept să cânt în România, avem mulţi fani acolo, iar acesta va fi primul concert pe pământurile lui Vlad. Aduceţi bere, o grămadă de bere, mied, coarne şi bună dispoziţie. Gwydion vă pregăteşte tuturor un spectacol special! Ne vedem curând!", ne-a transmis Miguel Angelo "Kaverinha". Gwydion va concerta vineri, 6 martie, în Live Metal Club din Bucureşti. Dacă anul trecut, de 8 martie, organizatorii au adus pe scenă Indian Fall, Truda, Krepuskul sau Ashaena, în cadrul Rock Nights for Lady's Day ­ Chapter I, de data aceasta petrecerea cu acelaşi nume (ajunsă la al doilea "capitol") va începe mai devreme. Iar ziua femeii va dura... două seri, vineri, 6 martie, şi sâmbătă, 7 martie.

Aşadar, în prima zi de week-end vor evolua, de la 19:30, Inopia (Bucureşti), Piatra (Suceava), Bucovina (Iaşi) şi portughezii de la Gwydion. Aceştia din urmă au făcut un show pe cinste la Budapesta, în Diesel Club, în octombrie 2008, în cadrul turneului Ragnarök's Aaskereia, şi cu siguranţă se vor prezenta la acelaşi nivel ridicat. Cea de a doua seară îi va aduce pe Illuminati (Bucureşti), Negativist (Râmnicu Vâlcea), Akral Necrosis (Bucureşti), Taine (Bucureşti) şi polonezii de la Insult. Biletele costă 30 RON pentru o zi şi 50 RON pentru ambele zile şi se găsesc la Live Metal Club, în reţeaua Germanos, la Carrefour, dar şi online, la www.eventim.ro.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

miercuri, 25 februarie 2009

SĂ SPERĂM... / Pain se apropie de România


 Încă o (po)veste proaspătă de la Peter Tagtgren. "Salutare painheads, mulţumim pentru suportul oferit în turneul nostru ca headlineri (alături de Brother Firetribe din Finlanda, trupa în care activează Emppu Vuorinen de la Nightwish - n.r.). Au fost mult mai mulţi spectatori decât puteam visa vreodată". 

"Ca atare, vă prezentăm încă o veste bună: putem confirma oficial că Pain se va alătura iarăşi trupei Nightwish în turneul lor european din martie, aşa că sperăm să vă vedem din nou!", spune "Peter Pain" pe pagina de MySpace a formaţiei. Turneul va cuprinde Marea Britanie, Belgia, Olanda, Germania, Franţa, Elveţia, Italia, Croaţia şi Ungaria şi se va desfăşura în perioada 11 martie - 4 aprilie, ultimul show fiind programat la Debrecen.

Şi asta nu e tot: Michael Bohlin confirmă tot pe MySpace încă trei show-uri, unul în Bulgaria şi două în Polonia. La 25 aprilie vor cânta în Blue Box, din Sofia, iar la 16 şi 17 mai, în Club Progresja din Varşovia, respectiv Club Stusio (Cracovia). "Pain is coming to town...", a mai adăugat Michael. Prin urmare, Peter&Co sunt tot mai aproape de România. Poate-poate...

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

marți, 24 februarie 2009

"AND IN THE NIGHT..." / Vote for... Tiamat


Cine a (pre)zis că Tiamat ar fi în scădere de formă trebuia să-i fi văzut pe suedezi în turneul curent! La patru ani de la ultimul periplu european, Johan Edlund, tot numai fibră, a rupt gurile rele ale târgului, precum şi scena de la Szene.

Precum în cunoscutul mit al bătrânului rege pescar, lui Edlund i s-a pus în sfârşit întrebarea corectă; în cazul său, aceasta a fost: "Când începeţi un nou turneu?". Răspunsul n-a întârziat să apară. Plecaţi de acasă şi la figurat, dar şi la propriu, având primul concert al Hellhounds Fest în Suedia, cei cinci s-au urcat "în autobuz cu prietenii de la 69 Eyes pentru a promova «Amanethes» în stil mare - şi cu o mare întârziere...", aşa cum spunea basistul Anders Iwers. Şi chiar că a fost în stil mare, căci Johan Edlund s-a dovedit a fi într-o formă de zile mari. Nu se ştie care a fost secretul, dar pofta de scenă a lui "Hellslaughter" a fost satisfăcută din plin şi la Viena la 19 februarie, când a susţinut un concert cu sala plină, alături de celălalt Johan (Niemann, ex-Therion), Anders Iwers, Lars Skold şi Martin Brandstrom.

SUPORT LOCAL. Lydia’s Gemstone a deschis seara gothică. Cele două manechine... din plastic, unul reprezentând un înger cu aripi albe, celălalt cu aripi negre, care i-au "însoţit" pe cei trei membri ai trupei austriece, ar fi fost potrivite şi la headlineri (prietenii ştiu de ce), însă decorul s-a schimbat la fiecare trupă. Următoarea formaţie, Ava Inferi, a părut ruptă din alt film. Vocalista căuta, parcă, aplauzele cu felinarul cu care a intrat în scenă. Chiar dacă instrumentaţia portughezilor a sunat a gothic-doom, solista Carmen Susana Simoes n-a impresionat prea tare. "Danca das Ondas" s-ar fi potrivit mai degrabă la un festival pe malul Mediteranei, "Pulse of the Earth", care le-a încheiat playlistul, fiind cât de cât pe placul celor prezenţi.

GOTHIC-GLAM METAL. De când au descins din autocarul de turneu, membrii The 69 Eyes au fost acostaţi de admiratoarele din Viena, care le-au adus chiar şi cadouri, s-au fotografiat cu ei în faţa clubului şi i-au îmbrăţişat călduros. Look-ul pe care şi l-au păstrat din perioada glam a grupului i-a fascinat pe fanii vienezi, fetele din sală ţipând de mama focului... interior, mai ales la piese precum "Gothic Girl", "Christina Death" sau "Betty Blue". Cântecul cu numărul 13, "Devils", i-a făcut pe spectatori să-i recheme pe scenă pentru încă două melodii, iar finlandezii au răspuns cu "Lost Boys" şi "L.A. Woman".

HAIL… HELLIE! Revenit în forţă, căci se vede că în ultima vreme a tras tare şi de fiare, şi de metale, Johan a adus mirosul zăpezilor nordului şi în Austria. "Regele viselor" a intrat în scenă la bustul gol, etalând un trapez bine lucrat şi proaspăt tatuat. De asemenea, s-a mai înţepat şi desenat recent pe braţe şi pe piept, însă tatuajul său de suflet, întunecat, poziţionat în dreptul inimii, a stat ascuns sub cureaua chitării. Partea albă din spectacol a constituit-o îngerul care i-a fost alături pe tot parcursul show-ului: chitara din seria personalizată Angel White.

CÂINII IADULUI. Dacă restul trupelor şi-au afişat pe fundal bannerele cu titulatura, headlinerii au surprins prin simplitate şi ingeniozitate deopotrivă. Din două bucăţi de bandă adezivă galbenă, lipite pe cortina de catifea neagră, ei au realizat un simbol drag inimii solistului. Tiamat a dat glas întrebării pe care şi-au pus-o fanii lor în ultimii patru ani: "Will They Come?" a fost prima piesă din program. Ploaia de îngeri căzuţi de pe "Amanethes" a fost urmată de clasicul "Cain". Apoi "câinii iadului", învăluiţi în fumul şi luminile scenei, au interpretat melodia ce a inspirat titlul turneului european, "Until the Hellhounds Sleep Again". Şi pentru că ne aflam în Viena, trebuia să fie o noapte romantică. Aşa că în playlist au fost incluse "Do You Dream of Me?", "Divided" (cu Johan Niemann pe post de Sonja Brandt), "Vote for Love", "For Her Pleasure" şi chiar "Phantasma De Luxe", ce au ilustrat multiplele faţete ale iubirii în stil Johan Edlund. Ultima dintre acestea a înlocuit în ultimul moment "The Equinox of the Gods". "Brighter Than The Sun", "Wings of Heaven" şi "Cold Seed" i-au extaziat pe nostalgici, care au avansat spre gardul de protecţie pentru a-şi scutura pletele pe ritmurile şi riff-urile amintite.

GAIA. Pentru bis, Tiamat a păstrat melodiile cele mai dragi atât lor, cât şi fanilor. "Drag me down and chain me", a sunat intro-ul la "Via Dolorosa". Sala a "explodat" la "Sleeping Beauty" şi "Gaia", confirmând spusele mai vechi ale lui Anders Iwers: "Ne-ar linşa fanii dacă n-am interpreta aceste cântece". Şi cum Viena nu-i Sibiu (unde organizatorii români le-au redus timpul fix la piesele de rezistenţă menţionate, iar Edlund s-a enervat atât de tare, încât a aruncat cu chitara de pământ şi a dat cu picioarele în stativele microfoanelor), s-a dovedit că, dacă băieţii sunt lăsaţi să-şi facă treaba, sunt într-adevăr în stare să cânte la 200% din potenţial. Chiar a fost un show pe cinste: suedezii au sărit de pe scenă şi au făcut turul de onoare prin faţa spectatorilor, dând mâna cu ei, iar la final au ieşit, in corpore, în hol şi au stat minute în şir pozându-se cu fanii, dând autografe şi povestind peripeţii din actualul turneu. Au plecat apoi direct înspre Bologna. Hellhounds Fest va avea ultima oprire la Londra la 2 martie.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

marți, 17 februarie 2009

EXTREME POWER METAL / DragonForce, maeştrii vitezei



Un chinez, un ucrainean şi-un francez s-au întâlnit cu trei englezi… Nu e începutul unui banc, ci al poveştii trupei DragonForce. Cei şase "britanici”, căci formaţia multinaţională s-a constituit în Londra, au inclus în turneul lor european şi o oprire în Viena. Cu Turisas în deschidere, ZP Theart & Co. au concertat la Szene, vineri seară.

Ca şi alţi artişti care cântă în fiecare zi în alt oraş, membrii celor două trupe din programul de vineri au dormit pe drumul dintre Budapesta şi capitala Austriei. "Înviorarea” şi-au făcut-o cu arte marţiale, "sensei” Herman Li arătându-le colegilor de turneu câteva scheme. În timp ce chitaristul DragonForce şi-a pus apărătorile, Netta de la Turisas a lăsat acordeonul pentru mănuşile de box şi a încercat să execute mişcările indicate de instructorul-muzician. Ba chiar s-a antrenat cot la cot cu Li, făcând flotări, în timp ce Jussi sărea coarda. Alţii au optat doar pentru pregătirea instrumentelor: Olli şi-a uns arcuşul şi şi-a lustruit îndelung vioara. Totuşi, după experienţa trăită acum ceva vreme, când i s-a furat costumul de scenă, violonistul tot nu s-a învăţat minte, lăsându-şi instrumentul la vederea fanilor care începuseră deja să se adune în club. Artiştii au fost foarte scrupuloşi când a venit vorba de probele de sunet. Spectatorii au aşteptat în spatele uşilor până ce şi ultimul talger de la tobă a sunat conform normelor. 

FESTIN. "E un timp pentru bătălie, dar e şi un timp pentru a petrece”, s-a auzit în boxele clubului vienez. Ce a urmat le-a îmbinat pe amândouă: battle metal şi festin, simultan. De altfel, piesa care i-a individualizat pe Turisas a deschis recitalul. Războinicii conduşi de Warlord au fost la fel de buni ca şi headlinerii. De la bun început fanii s-au dezlănţuit, atmosfera fiind incendiară pe tot parcursul show-ului. A fost intens, dar prea puţin, cele şase piese ale finlandezilor fiind insuficiente pentru admiratorii însetaţi de… metal. După "A Passage to the Unknown” a urmat "One More”, prilej pentru Warlord să dezvăluie care este cel mai bun leac al mahmurelii ("cea mai rea din tot turneul”, după propriile declaraţii): încă o bere! "Va urma o nouă mahmureală mâine, dar voi fi deja în Slovenia, aşadar… cui îi pasă?”, a completat vocalul. "At The Court of Jarisleif” (cu "Ochi Chornye” la pachet) şi "Rasputin” au amintit de atmosfera de la curtea ţarilor, iar "To Holmgard and Beyond” a încheiat recitalul exploziv. 

MUNCĂ DE CHINEZ. DragonForce sunt cunoscuţi în special pentru viteză. Parcă toate piesele lor sunt puse pe repede-înainte! Multe bătăi de cap le-au dat Herman Li şi Sam Totman pasionaţilor de Guitar Hero. Căci "Through The Fire And Flames”, pe care cei doi chitarişti o interpretează cu atâta măiestrie, este printre cele mai grele piese din jocul amintit. Puţini sunt cei care reuşesc să-i ţină ritmul infernal, chiar şi virtual. De altfel, show-ul a fost furtunos de la un capăt la altul. Şi nu e de mirare, câtă vreme playlistul a inclus piese ca "Heroes of Our Time”, "Operation Ground and Pound”, "Reasons to Live”, "Fury of the Storm”, "The Warrior Inside”. Publicului i s-a oferit un scurt respiro, atunci când din "forţa dragonului” n-a mai rămas decât clăparul, Vadim Pruzhanov. El a fost "provocat” de Netta de la Turisas la un duel, transformat în duet. Apoi a reînceput nebunia: "Revolution Deathsquad”, "Soldiers of the Wasteland”, "The Last Journey Home” i-au încins la maximum pe vienezi, atât de tare încât vocalul ZP Theart a simţit nevoia să-i răcorească. De altfel, ne întrebam de ce era nevoie de vreo 20 de doze de apă plată, mai ales că artiştii aveau microfoane dotate cu stativ pentru bere, dar şi două ventilatoare montate chiar pe scenă. Ne-am lămurit spre finalul show-ului: cârlionţatul solist a început să facă duşuri reci spectatorilor din primele rânduri, udând tot ce-i ieşea în cale. Şi cele două "cerveza” care au scăpat de gâtul înfierbântat al vocalului au ajuns tot în capul fanilor. Toate bune şi frumoase până ce admiratorii "botezaţi” cu apă sau bere au ieşit în frigul de afară, cu freza şi hainele ude. Turneul european Ultra Beatdown, început la 28 ianuarie, în Olanda, se află abia la jumătate, urmând să se încheie în martie. 

Companie multinaţională

Ca în orice companie multinaţională, greul cade pe... chinez. În cazul de faţă, pe Herman Li, născut în Hong Kong, un adevărat maestru al shredding-ului. Li a luat şi în sensul propriu termenul de "lick” ("un solo improvizat pe loc, la un instrument cu coarde”), folosindu-şi limba pentru a ne oferi câteva acorduri de chitară. Şi din Ucraina au venit întăriri: Vadim Pruzhanov, la clape. Frederic Leclercq a traversat Canalul Mânecii pentru a prelua basul. Cum trei non-englezi nu erau de ajuns, l-au "repatriat” şi pe Sam Totman: chitaristul, specialist în mutriţe şi în sărituri de 360 de grade, a trăit ani buni în Noua Zeelandă. Dave Mackintosh a bătut la tobe de le-au sărit… capacele. Mai ales că, de la venirea sa în trupă, DragonForce a "avansat” de la eticheta de power metal la cea de extreme power metal. ZP Theart, solistul cu părul spiralat, poate cânta de la blues până la thrash şi metal, mai ales că vocea îi permite să abordeze o gamă largă de note. Neobosit ca iepuraşul din reclama la bateriile Duracell, ZP a dat dovadă şi de această dată de o energie inepuizabilă.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)