ANULĂRI LA RCOA / Rock City Open Air a intrat la apă

 
Ceea ce se anunţa drept "cel mai mare festival în aer liber din România", Rock City Open Air, a intrat la apă! Iniţial s-a anunţat că vor participa 60 de trupe, apoi 100, după care a început numărătoarea inversă... a formaţiilor care mai vin la festival. Deci mai întâi a venit criza şi-abia pe urmă analiza.

Rockerii care şi-au luat bilete sau abonamente la RCOA (programat în perioada 20-23 august lângă Feteşti) au început să se neliniştească zilele trecute, când trupele au anunţat pe paginile lor de MySpace faptul că nu mai participă la festival. Nu mai puţin de zece formaţii străine s-au retras în doar câteva zile.

Iar acum vin ştirile rele...vante: Theatres des Vampires i-a sfătuit pe fanii români să nu cumpere bilete pentru că trupa NU va cânta! "Ne pare rău să anunţăm că anulăm show-ul de la RCOA din cauza incapacităţii promotorului local de a-şi respecta partea lui de înţelegere. Managementul nostru a lucrat din greu încercând să obţină vreun fel de confirmare din partea organizatorilor că părţile-cheie ale contractului, precum biletele de avion şi plata depozitului bancar, au fost îndeplinite. Din păcate, nimic nu s-a rezolvat în acest sens, aşa că nu cumpăraţi bilete să vedeţi Theatres des Vampires, pentru că trupa nu va cânta! Ne cerem scuze fanilor români, dar anularea nu e cauzată câtuşi de puţin de trupă", spun italienii.

În timp ce organizatorii anunţau "probleme de logistică", la numai o zi distanţă, la 9 august, Trail of Tears scriau, şi mai supăraţi: "Vă informăm cu regret că recitalul Trail of Tears de la ediţia din acest an a RCOA, Feteşti, România, a fost anulat. Promotorii evenimentului, Metal Masters, s-au dovedit incapabili să-şi îndeplinească obligaţiile de bază precum rezervarea biletelor de avion şi plata avansului, adaugând astfel Trail of Tears pe lista concertelor anulate, listă care pare a creşte pe zi ce trece. Vă rugăm să nu cumpăraţi bilete la acest festival pentru a vedea Trail of Tears, pentru că noi nu mai participăm la acest eveniment. The Flaming Arts, agenţia noastră, a încercat tot ce i-a stat în putere pentru a preveni o asemenea situaţie, dar din păcate nu s-a putut ajunge la nici un rezultat. Trupa doreşte să-şi ceară scuze tuturor fanilor care voiau să ia parte la acest festival, dar e dincolo de puterile noastre şi totodată ultimul lucru pe care ni-l doream. Agenţia noastră va încerca să ne găsească o dată alternativă pentru un concert în România, până la finalul lui 2009, aşadar vă rugăm să aşteptaţi update-urile ce vor fi postate imediat ce vă vom putea oferi noutăţi. Aveţi răbdare şi mulţumim pentru înţelegere şi susţinere".

Şi Macbeth spun cam acelaşi lucru: "Anunţăm cu părere de rău că recitalul nostru de la RCOA a fost anulat din cauza incapacităţii promoterului român de a-şi îndeplini partea lui de obligaţii. Managementul nostru a încercat zi şi noapte să obţină o confirmare din partea Metal Masters că părţile-cheie ale înţelegerii (adică rezervarea biletelor de avion şi plata depozitului) au fost îndeplinite. Din păcate, nu s-a reuşit nimic. Aşadar, nu cumpăraţi bilete ca să vedeţi Macbeth, deoarece trupa nu va cânta! Ne cerem scuze fanilor şi prietenilor noştri din România, dar anularea nu a survenit din cauza trupei. Mulţumim de înţelegere". 

Blaze Bayley face acelaşi anunţ, însă preferă să nu dezvăluie motivele anulării, limitîndu-se să precizeze că trupa nu este de vină: "Din păcate - şi din motive total independente de voinţa noastră -, recitalul nostru la RCOA a fost anulat. Ne cerem scuze tuturor celor care veneau acolo să ne vadă pe noi. Sperăm să revenim în România anul viitor".

În schimb, Vendetta invocă drept motiv faptul că se concentrează pe producerea noului lor album: "Avem veşti proaste. Vendetta şi-a anulat participările la RCOA, România, 22 august, şi Grecia, Atena, 17 august. Lucrăm la următorul nostru CD, pe care îl vom scoate pe piaţă în vara anului 2010".

Iată şi punctul de vedere al gazdelor: "Iniţial line-up-ul era format din câteva zeci de trupe din străinătate, celalalte formaţii urmând a fi invitate din România. Punerea în vânzare a biletelor în întreaga Europă a stârnit un val de interes neaşteptat. În baza feedback-ului excelent primit din mai multe ţări de pe continent, Metal Masters, organizatorul evenimentului, a refăcut calculele referitoare la trupele invitate, a mărit programul de la 3 la 4 zile şi pe cel al orelor de concert".

Se pare însă că organizatorii s-au bazat că vor vinde pielea ursului din... pădurea de pe malul Braţului Borcea: "Însă, în calculul bugetului, până şi estimările cele mai pesimiste s-au dovedit în final nerealiste, piaţa din România rămânând în continuare atipică. Chiar dacă minimumul de bilete calculat a se vinde pentru România era o cifră absolut decentă, acesta nu s-a putut realiza decât pe sfert!". Cert este că sondajele făcute n-au reprezentat un indicator relevant. Prin urmare, "am anulat recitalurile trupelor pentru care suntem în imposibilitate de plată. Ne cerem scuze tuturor celor care şi-au cumpărat deja bilete şi abonamente şi încercăm să ne revanşăm prin oferirea de vouchere de consumaţie". Nu se ştie însă dacă această soluţie va potoli foamea de rock a celor care voiau să vadă fix formaţiile care nu mai vin.

"Preţul abonamentelor va fi redus de acum la 250 de lei. Dacă greşim sau facem bine, tot publicul ne va spune. Şi o va face chiar în zilele ce urmează", anticipează organizatorii valul de reacţii şi comentarii. Astfel, Metal Masters spune că s-a aflat în faţa unei dileme, "cel puţin aparent, fără ieşire": să anuleze festivalul din cauza imposibilităţii de a-şi respecta integral promisiunile făcute deja publicului sau să meargă mai departe, anulând o parte dintre recitaluri. În acest moment s-a hotărât continuarea, cu line-up-ul posibil. Organizatorii au decis ca în lista finală "să rămână acele trupe care au stârnit cel mai mare interes fanilor din România: Immortal, Amon Amarth, Mayhem, Overkill, Candelmass, Edguy, Sirenia".

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

"SHOW CANCELLED!" / Theatres des Vampires nu mai vine la RCOA

Una dintre cele mai aşteptate trupe la Rock City Open Air, formaţia italiană Theatres des Vampires, a anunţat pe pagina de MySpace că nu mai vine la festivalul de la Feteşti.

Theatres des Vampires urma să participe la maratonul de rock ce va avea loc în perioada 20-23 august pe malul Braţului Borcea. Grupul amintit şi-a anunţat retragerea din cauza unor neînţelegeri între organizatori şi managerii trupei. "Ne pare rău să anunţăm că anulăm show-ul de la RCOA din cauza incapacităţii promotorului local de a-şi garanta partea lui de înţelegere. Managementul nostru a lucrat din greu încercând să obţină vreun fel de confirmare din partea organizatorilor că părţile-cheie ale contractului, precum biletele de avion şi plata depozitului bancar, au fost îndeplinite. Din păcate, nimic nu s-a rezolvat în acest sens, aşa că nu cumpăraţi bilete să vedeţi Theatres des Vampires, pentru că trupa nu va cânta! Ne cerem scuze fanilor români, dar anularea nu e cauzată câtuşi de puţin de trupă", spun muzicienii.

Şi alte recitaluri au fost anulate zilele trecute. "Din păcate, a trebuit să anulăm recitalurile Macbeth, Blood Red Throne şi Trail of Tears din cauza unor mari probleme de logistică. Vom reveni cu mai multe detalii într-un comunicat de presă în zilele următoare. Programul a suferit mici modificări, majoritatea trupelor importante fiind mutate vineri şi sâmbătă, joi fiind o zi în care oamenii vor ajunge mai greu din cauza joburilor şi nu numai", spun organizatorii evenimentului.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Peter "Pain"

Trupa Pain, în frunte cu Peter Tagtgren, a cântat pentru prima dată în România. Suedezii au susţinut recent un supershow pe scena amplasată în Piaţa Mare din Sibiu. Dacă la întâlnirile noastre anterioare l-am întrebat pe Peter exclusiv despre muzică, versuri, piese, sounduri, riffuri şi alte asemenea, de data aceasta Peter "Pain", Michael Bohlin şi David Wallin ne-au dezvăluit nu doar lucruri care se întâmplă pe scenă, ci şi în spatele ei, în studio sau în viaţa personală.

Iniţial în Pain au cântat două nemţoaice. Ele au declarat ulterior că "celor doi vikingi bărboşi care ne-au înlocuit nu le-ar sta bine în fishnets".
Michael: N-ai de unde şti că nu ne stă bine! (râsete)

Cine se ocupă de blogul trupei?
Peter: David are în grijă blogul şi site-ul oficial. Dar şi Michael contribuie destul de mult pe MySpace postând diverse noutăţi.

În ceea ce priveşte muzica şi versurile, sunteţi inspiraţi. De unde vă vin însă atâtea idei trăsnite dincolo de scenă?
Michael: De aici! (arătând înspre capul lui Peter)
Peter: Ceee? Nu, nu de la mine... Nu ştiu de unde ne vin ideile astea, cert este că vin pur şi simplu. Totul ţine de moment.

Care a fost povestea tortului pe care l-aţi făcut praf?
David: Tortul a fost pentru un set de poze promoţionale, iar la sfârşit am rămas cu el pe cap. Aşa că a trebuit să-i găsim o întrebuinţare.

Dar poza cu Buddha în care ai fost personaj principal?
Michael: De fapt, Buddha a fost personajul principal, nu eu.

Soarta v-a jucat vreun renghi?
Peter: Întotdeauna ne joacă renghiuri.
Michael: Sunt foarte rare situaţiile în care poantele sunt plănuite de noi, cum a fost cazul la un festival din Suedia, la ziua de naştere a lui Peter. Cineva i-a pus tortul pe faţă. David s-a ocupat de poantă, ştiam cu toţii ce urma să se întâmple. Toţi, cu excepţia lui Peter. Toate celelalte farse vin de la sine.

Dacă David are un băiat de 6 luni, Michael are două fete. Cum se împacă ele cu ideea că tatăl lor e rockstar internaţional?
Michael: Una are 16 ani şi cealaltă 20. Sunt două faţete ale acestui fapt: evident, pe de o parte, sunt mândre de activitatea mea profesională, dar le-am dat şi motive să nu fie chiar atât de mândre. Înţelegi ce vreau să spun... (râde). Amândouă au moştenit pasiunea pentru metal. Acum două săptămâni, cea mare ne-a însoţit la Festivalul Metal Town din Göteborg.

Aţi apucat să vedeţi ceva prin România?
Michael: Nu prea. Am remarcat însă că sunt o grămadă de bise­rici în Sibiu. E un oraş frumos, dar n-am înţeles de ce are atâtea bise­rici? Am numărat vreo 5-6 numai în centru, fiecare de altă confesiune. 

Peter, eşti proprietarul unui sat. Care e povestea?
Peter: E o localitate foarte mică, situată pe malul unui lac. Mi-am făcut întâi studioul acolo, mi-am luat o casă, apoi alte câteva imobile.

La ce mai lucrezi?
Peter: Noul album Hypocrisy e încă în lucru, mai avem de finisat câteva piese. Când vom termina şi cea de a 13-a piesă vom putea şti care rămâne şi care nu. Cât despre Pain, mai facem câteva concerte în care promovăm albumul "Cynic Paradise" (2009) şi apoi vom începe să compunem noi piese. Sper ca într-un an să scoatem ceva nou pe piaţă, dar totul depinde de cât de repede voi putea scrie.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Michael Bohlin povesteşte impresiile sale din România

Sub titlul "Prima dată în România", Michael Bohlin, chitaristul de la Pain, şi unul dintre cei doi bloggeri ai trupei, scrie pe pagina de MySpace impresiile sale de pe meleaguri româneşti. Suedezii au cântat recent la Sibiu, la festivalul care a avut loc în Piaţa Mare.

Dacă vii dintr-o ţară precum Suedia, e imposibil ca România să nu te surprindă. Mai ales dacă faci parte dintr-o trupă de prestigiu. "A fost prima dată când am venit în România. Trebuie să spun că am fost oarecum surprins de această ţară, nu într-un mod negativ, ce-i drept. Unele legi şi reglementări, clima, multele biserici din localitate şi alte chestii m-au mirat. A fost al naibii de cald când am ajuns vineri în Sibiu, după ce am călătorit toată ziua, de la Stockholm prin Munchen. Ne-am petrecut seara la un restaurant din oraş pe strada principală şi am fost serviţi de un ospătar care ne-a spus clar cât îşi urăşte meseria... Un start numai bun pentru vizita noastră de trei zile în România", povesteşte Michael.

"Sâmbătă, eu şi David am plecat pentru o plimbare lungă prin Sibiu. A fost prea cald să ne desfăşuram o activitate culturală ca aceasta, dar am luat-o totuşi la picior. Am văzut, cred, vreo zece biserici în acest oraş mic, şi fiecare era diferită. Majoritatea erau minunate, arătau chiar cool, dar n-am înţeles: de ce chiar atât de multe?" Alt lucru care l-a mirat pe Michael Bohlin a fost "numărul de nunţi pe care le-am văzut în timpul plimbării, era ca şi cum nu exista loc unde să nu fie vreuna. Nici asta n-am înţeles-o... Am vrut să merg să văd şi nişte castele, dar numai eu am fost interesat de aşa ceva, ceea ce m-a cam dezamăgit. Am văzut multe poze cu castele frumoase din România, şi, la urma urmei, Transilvania este un loc gotic din multe puncte de vedere, şi cred că trebuie cunoscută pe viu!".

Nu numai conaţionalii de la Opeth au fost uimiţi de faptul că evenimentul a avut loc în Piaţa Mare a Sibiului, ci şi Michael şi colegii săi: "Scena se afla în piaţa centrală, şi de pe acolo se vedea super! Show-ul a mers bine şi publicul a fost minunat, chiar dacă am cântat în România prima dată. Au fost extrem de mulţi painheads în public şi mulţi ne ştiau versurile... Respect! Le-am oferit celor din Sibiu o plăcută surpriză când i-am cerut Anettei Olzon să cânte cu noi "Follow Me", lucru apreciat de spectatori. A fost cred cel mai fierbinte show pe care l-am făcut vreodată, mai fierbinte decât vara sibiană! Mă simţeam de parcă umezeala mă făcea să leşin".

Nu numai de pe scenă s-a văzut super, ci şi reciproca a fost valabilă. Câţiva admiratori spuneau că "Poţi să vezi Pain şi apoi să mori", parafrazând o cunoscută sintagmă. "Am văzut show-ul Nightwish, care a fost la înălţime, ca întotdeauna. Am mers în turnee cu ei şi i-am urmărit de multe ori, mereu au recitaluri bune şi niciodată nu au o zi aiurea. La final, majoritatea ne-am strâns la un afterparty în maniera obişnuită, şi am fost ca de obicei mai tăcuţi în a treia zi, pe aeroport, aşteptând să plecăm spre casă".

Blogul lui Michael se încheie cu un mesaj pentru fanii din Finlanda, unde Pain urmează să susţină viitorul concert. România a ajuns şi ea pe lista de cuceriri a scandinavilor, însă apetitul painheads-ilor de la noi abia ce s-a deschis, prin urmare, aceştia îi aşteaptă să revină cât de curând.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

HOLD THE HEATHEN HAMMER HIGH! / Tyr spune povestea noului lor videoclip

 Cea mai ascultată piesă de pe noul album Tyr, potrivit statisticilor de pe pagina lor de MySpace, are de câteva zile şi un videoclip, în cel mai pur stil viking. Venind de la Leipzig, unde au cântat în cadrul Wave Gothic Treffen, feroezii au făcut o escală în Danemarca, pentru a filma clipul piesei "Hold the Heathen Hammer High", de pe recent lansatul album "By The Light Of The Northern Star". Weekendul acesta, casa de discuri Napalm Records a postat pe YouTube videoclipul piesei Tyr. L-am abordat pe liderul trupei, Heri Joensen, care ne-a dezvăluit câte ceva din culisele filmărilor, dar şi despre ideile pe care s-a bazat scenariul. 

Când şi unde au avut loc filmările?
Heri Joensen: Ne-am oprit într-un sat din Danemarca, Lyndby, lângă Roskilde Fjord. Veneam de la Leipzig, unde am participat la cel mai mare festival de gothic, Wave Gothic Treffen. În Lyndby e un grup de pasionaţi de istorie, al căror hobby e să reconstituie bărci vikinge, şi ne-au împrumutat una pentru filmări. Au reconstruit-o foarte aproape de cele care navigau în acele vremuri, evident, respectând regulile actuale privind navigaţia. Am avut parte de vreme bună, ba mai mult, cerul era prea senin pentru un clip despre vikingi, aşa că am mai întunecat imaginile la montaj. Tot acolo am adăugat şi ploaia.

Cui îi aparţine scenariul?
Lui Silvan Büge, cel care semnează şi regia.

Aţi rămas la ţărm sau v-aţi aventurat în larg? Am ridicat ancora, ne-am plimbat o vreme în zonă, căutând atât condiţii de vânt prielnice, dar şi un peisaj adecvat şi un loc unde să coborâm la ţărm. De altfel, această plimbare a fost inclusă în videoclip. Bineînţeles, am făcut totul urmând instrucţiunile proprietarilor ambarcaţiunii.

Cum a fost să încărcaţi toate echipamentele? Aţi filmat şi în vreun studio?
Nu, toate filmările au avut loc în aer liber. Ce-i drept, am redus la minimum sculele luate pe vas. De exemplu, am luat tobele, dar am renunţat la amplificatoare.

Cine s-a descurcat cel mai bine la vâsle?
Terji, probabil. El le-a manevrat cel mai energic, pentru că voia să scape cât mai repede de muncă.

Ce-a fost mai uşor, să vâsliţi, să cântaţi sau să dărâmaţi "stâlpul" cu topoarele?
Ultima parte, evident. A fost şi cea mai uşoară, şi cea mai plăcută.

Cine a dat lovitura de graţie?
Greu de spus. Toţi loveam furios până am tăiat tot lemnul. Asta da muncă de echipă!

Cine s-a descurcat cel mai bine?
Cred că Gunnar. Nu numai că e un tip puternic, dar a beneficiat şi de ajutorul vechii mele săbii, care e destul de masivă, aşa că şi loviturile au fost puternice. Eu am folosit-o pe cea nouă, pe care am şi rupt-o în cele din urmă.

De obicei, la filmări se întâmplă tot felul de chestii, plăcute sau dimpotrivă. Voi de ce aventuri aţi avut parte?
Urma să fim cazaţi într-un complex de căsuţe. Am sosit însă foarte târziu şi nu am mai găsit pe nimeni la recepţie. De fapt, am ajuns puţin înainte să răsară soarele. Cum nu a avut cine să ne dea cheile cabanei, ne-am plimbat prin zonă, căutând un loc unde să dormim. Am găsit o căsuţă neocupată, care avea şi un geam deschis, aşa că ne-am strecurat înăuntru, unde am şi adormit. Echipa video a mers mai mult la nimereală, aşa că am aflat abia în ultima clipă ce urma să facem. Ce-i drept, asta nu se reflectă şi în rezultatul final - totul s-a legat până la urmă excelent. Când am dezlegat nava de la ţărm, ne-am spus, ştiind ce se poate întâmpla de obicei: "Nu sărim în apă de data aceasta, cel puţin nu până la final". Dar Gunnar nu s-a mai putut abţine şi a sărit peste bord imediat ce ne-am apropiat din nou de mal şi, înainte să ne dăm seama ce se întâmplă, ne-am trezit toţi în apă până la brâu. Dar totul a fost uitat la final, când ne-am amuzat şi am ciocnit câte un pahar.

Piesa are un ritm foarte rapid, iar versurile pun probleme oricărei persoane care n-are engleza ca limbă maternă. Cum de te-ai descurcat atât de bine? Sunt un maniac al jocurilor lingvistice bazate pe dicţie, deseori practic, mai ales în limbi străine. În top se află o frază în germană şi una în poloneză. Încearcă să zici măcar de trei ori "blaukraut bleibt blaukraut und brautkleid bleibt brautkleid" sau "W szczebrzeszynie chrząszcz brzmi w trzcinie".

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

FESTIVAL ÎN PIAŢA MARE / Nebunie la Sibiu, cu Pain şi Nightwish

Sibiul a reunit în week-end metalişti din toată ţara, ba chiar şi de la vecini. Pe scena din Piaţa Mare au concertat vineri, în prima seară de festival, Tristania, My Dying Bride şi Opeth, iar în cea de-a doua, sâmbătă, Subscribe, Pain şi Nightwish.

În ediţia 2009 a Festivalului Artmania, organizatorii au renunţat la cortul de anul trecut şi au aşezat tabăra metalistă în Piaţa Mare. A fost vremea rockerilor şi la propriu, şi la figurat, evenimentul desfăşurat în aer liber bucurându-se de timp favorabil. Formula de atac a fost trei în unu, mai precis trei formaţii pe fiecare seară. A deschis balul Tristania, sosită pentru prima dată în România, o premieră fiind şi componenţa grupului norvegian, cu două achiziţii noi: vocalul Kjetil Nordhus şi chitarista Gyri Losnegaard. Mariangela Demurtas şi colegii de trupă au inclus în setlist "World of Glass", "The Emerald Piper", "Mercy Side", "Shadowman", "Beyond The Veil", "The Wretched", "Angellore", "Libre", "Sacrilege" şi "Down".

Au urmat englezii de la My Dying Bride. Britanicii, familiarizaţi cu scena din Sibiu, unde au mai cântat în urmă cu doi ani, au reşit să "hipnotizeze" şi de această dată audienţa. Piese mai noi - de pe ultimul album, "For Lies I Sire", "Fall With Me", "Bring Me Victory", "Santuario di Sangue", "My Body, A Funeral" - sau mai vechi, "From Darkest Skies", "And I Walk With Them", "Turn Loose The Swans", "She Is The Dark", "The Cry Of Mankind", au fost savurate de fanii în extaz.

STEAGUL SUEDIEI A FLUTURAT LA SIBIU. Opeth, headlinerii din prima seară, au crezut iniţial că vor cânta la Bucureşti. S-au declarat însă plăcut impresionaţi de capitala europeană a culturii din inima Transilvaniei. Suedezii, în frunte cu solistul Mikael Akerfeldt, au dialogat cu publicul pe tot parcursul recitalului. Acesta le-a promis admiratorilor că va reveni în România, dar nu la ediţia de anul viitor, aşa cum i s-a strigat, deoarece, conform spuselor sale, îşi zugrăveşte casa, îşi tunde peluza şi curând vor înregistra şi un nou album - a glumit vocalistul. "Heir Apparent", "Ghost of Perdition", "The Leper Affinity", "Godhead's Lament", "Closure", "The Lotus Eater", "Deliverance", "Demon Of The Fall" au fost câteva dintre piesele cu care Opeth a ridicat pulsul pieţei, scandinavii fiind susţinuţi inclusiv cu un steag al Suediei fluturat în timpul concertului.

VIKINGII BĂRBOŞI. Cea de-a doua seară i-a adus pe scena din Piaţa Mare pe vecinii maghiari de la Subscribe, care au încins atmosfera încă de la primele acorduri. Cei trei muzicieni cu codiţe afro şi colegii lor s-au dezlănţuit, angrenând şi publicul, care a trăit la maximum momentele, alături de ei. Însă era doar un aperitiv pentru festinul care urma să vină. La Pain a fost... durere! Aflaţi şi ei pentru prima dată pe meleaguri româneşti, Peter Tagtgren şi vikingii lui bărboşi au avut parte de-o primire ca la carte, drept dovadă că au fost aşteptaţi şi ei de foarte multă vreme. Chiar dacă ne-a lăsat fără... "Silicon tits and silicon lips", vorba uneia dintre piesele sale de rezistenţă ("Clouds of Ecstasy"), şi fără "Dancing with the dead", Peter a interpretat mortal sau magistral, cum doriţi, piese de pe cel mai nou album - "Cynic Paradise" - "I'm Going In", "Monkey business", "Don't Care", dar şi piese mai vechi precum "Suicide Machine", "Zombie Slam", "End of the Line", "Nailed to the Gound", "Just Hate Me", "It's Only Them", "On and On". În timp ce publicul ţipa din toţi plămânii "On and on, and on, and on...", "Peter Pain" a păstrat pentru bis "Same Old Song", "Shut Your Mouth", dar şi surpriza ghicită de fani, "Follow Me", pe care a cântat-o în duet cu Anette Olzon.

Dacă a existat vreun "minus", acesta a fost: prea puţin Pain (doar 60 de minute) şi destul de mult Nigthwish (100 de minute). Însă şi finlandezii au fost la înălţime, Emppu Vuorinen & Co. dovedindu-şi încă o dată clasa, dacă mai era nevoie. Marco, Tuomas şi Jukka au confirmat că Nigthwish se află într-o nouă etapă, iar Anette face parte fără doar şi poate din această sudată structură. Focuri de artificii, confetti şi lasere au colorat scena la recitalul nordicilor, maratonul headlinerilor încheindu-se aproape de miezul nopţii.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Cu Pain şi Nightwish, “«prea mult» nu e niciodată de ajuns”

După ce în prima seară a festivalului sibian au cântat Tristania, My Dying Bride şi Opeth, sâmbătă Artmania a continuat cu alte trei show-uri: Subscribe, Pain şi Nightwish. 

Pentru mulţi o confirmare, pentru şi mai mulţi o plăcută surpriză, trupa maghiară Subscribe a dat tonul concertului din Piaţa Mare. Interpretând un hardcore cu influenţe folk, jazz, reggae şi funk, vecinii de la vest au cântat şi i-au încântat pe cei strânşi în faţa scenei. Publicul a fost şi mai numeros decât în ziua precedentă şi a avut ce vedea. Cei doi solişti, dovedind o energie inepuizabilă, s-au agitat pe scenă, s-au jucat cu microfoanele învârtindu-le deasupra capului, ba unul dintre ei a coborât în public şi a interpretat o piesă cocoţat pe gardul de protecţie. Cei doi chitarişti (dar şi unul dintre vocali) au afişat coafuri până la brâu, împletite în stil afro. “Kiss and kill your boyfriend” şi “Friendship” au fost doar două dintre melodiile oferite de trupa din Ungaria. 

Cele 55 de minute rezervate pentru Subscribe au trecut repede, dar şi mai repede au trecut cele 60 alocate suedezilor de la Pain. Deşi au avut un recital “dureros” de scurt, Peter Tagtgren şi colegii săi au reuşit să cucerească publicul. Cum încă promovează albumul lansat anul acesta, “Cynic Paradise”, Pain şi-a început show-ul cu “I’m Going In” şi “Monkey Business”, dar nu au lipsit nici “Don’t Care” sau “Follow Me”, aceasta din urmă fiind cântată în duet cu Anette Olzon de la Nightwish. De altfel, solista a contribuit la înregistrarea piesei şi pe CD, dar a şi apărut în videoclipul acestei melodii. A fost timp şi pentru câteva dintre cântecele care i-au consacrat pe Peter&Co: “Suicide Machine”, “End of the Line”, “Nailed to the Ground”, “Just Hate Me”, “It’s Only Them” sau “On and On”. Pe lângă amintita “Follow Me”, bisul a mai cuprins “Same Old Song” şi “Shut Your Mouth”. La cea din urmă, Tagtgren a lăsat publicul să interpreteze prima strofă, surprins şi el de faptul că, deşi se afla la primul concert în România, muzica lui a pătruns în ţara noastră cu mult timp înainte. Intermezzo-ul muzical ce a urmat recitalului Pain (Sinatra, cu al său hit răsunând din boxe) n-a făcut decât să sporească impresia lăsată de “extraterestrul metalului”: “I did it my way...” La final, fanii au întocmit o listă ad-hoc a pieselor care n-au încăput în varianta pre(a)scurtată a show-ului, cu melodii la fel de multe ca şi cele incluse în recitalul sibian. Dar chiar şi fără “Dancing With The Dead”, “Clouds of Ecstasy”, “Bitch”, “Stay Away” sau “Bye/Die”, concertul Pain a impresionat. Poate data viitoare când vor veni, suedezii vor avea timp să cânte mult mai mult, poate chiar 20-22 de piese, cum s-a întâmplat pe parcursul “Cynic Campaign”, turneul de promovare a albumului lor din 2009... 

Finalul serii de sâmbătă a aparţinut finlandezilor de la Nightwish. Dacă fanii Tarjei Turunen şi-au exprimat nemulţumirea că fosta solistă a părăsit grupul, iar cei ai Anettei au ţinut morţiş să-i contrazică, “neutrii” au savurat, pur şi simplu, muzica. “Romanticide” şi “Wishmaster” au fost doar două dintre piesele care au încăput în cele nu mai puţin de 100 de minute ce le-au fost rezervate. Efectele pirotehnice care au amplificat intensitatea show-ului n-ar fi fost câtuşi de puţin posibile în cortul Artmania 2008, acesta fiind încă un motiv de bucurie pentru fani că s-a renunţat la acoperişul de la ediţia trecută. Emppu Vuorinen a fost “argintul viu” al formaţiei, micuţul chitarist nelăsând neacoperit nici un centimetru pătrat de scenă, spre deliciul unui grup de admiratoare care-l aclamau de fiecare dată când se oprea în dreptul acestora, iar Tuomas, Marco şi Jukka şi-au luat partea lor de aplauze. Anette s-a eliberat, măcar parţial, de “povara” umbrei Tarjei, chiar dacă pentru unii vocea brunetei soprane va rămâne un reper greu de egalat.

Condiţiile meteo au ţinut din nou cu amatorii de muzică de calitate, organizatorii având norocul că “fereastra” de vreme bună a coincis cu perioada festivalului. Renunţarea la sufocantul cort s-a dovedit o idee inspirată şi un pariu câştigat, la fel ca şi alegerea trupelor care au cântat în Piaţa Mare în această vară. Deşi timpul alocat a necesitat setlisturi mult prea scurte faţă de gusturile fanilor, piesele interpretate au astâmpărat, măcar în parte, foamea de metal a spectatorilor. Deşi, aşa cum spune “Peter Pain”: “Too much is never enough...”

Paul Iancu (Cotidianul)