Necrophobic: “Mereu alegem conceptele în care credem cu adevărat”

Cei mai “vechi” din formula de şapte a turneului Bonecrusher Fest au fost suedezii de la Necrophobic. Am prins “caravana metalică” la Paris, la 30 ianuarie, aproape de finalul turneului, început la 8 ianuarie şi terminat la 6 februarie. 

Înainte de a împărţi scena cu formaţii ca The Black Dahlia Murder, 3 Inches of Blood, Obscura, Carnifex, The Faceless şi Ingested, cei de la Necrophobic ne-au acordat un interviu în autocarul de turneu. Ca de obicei, au fost “delegaţi” tobarul Joakim Sterner, singurul membru fondator care mai cântă în trupă, şi chitaristul Sebastian Ramstedt, principalul autor al muzicii şi versurilor Necrophobic în ultimii ani.

Sunteţi în ultima parte a turneului, cum a fost până acum?
Sebastian: A fost super, mult mai bine decât speram. Nu ştiam la ce să ne aşteptăm mai ales că, cel puţin teoretic, făceam notă discordantă cu celelalte trupe, majoritatea de deathcore şi alte asemenea. Dar am fost surprinşi să vedem că mulţi au venit chiar pentru Necrophobic, şi asta a fost bine, ne-a făcut să ne simţim minunat.

Anul trecut aţi aniversat 20 de ani de carieră şi sunteţi mai agresivi ca niciodată. Creşte agresivitatea o dată cu vârsta?
Pe măsură ce te maturizezi devii mult mai conştient de felul în care e viaţa, devii mult mai conştient de tot ce e în lume, şi de-aici blasfemia ca formă de agresivitate, ca reacţie la tot ceea ce ei numesc lume. Într-un fel, avem acum mai multă energie pentru a riposta la lucrurile pe care le urâm cu adevărat. Iar asta ne ţine încă în priză, iar "Death To All" - ca album şi ca sintagmă - reprezintă afirmaţia ultimă, lovitura finală de pumnal în inima acestei chestiuni.

Versurile blasfemice au rămas o constantă a trupei. Cum aţi ales această temă? Câteodată venim cu versuri care să se potrivească melodiei. Mereu alegem conceptele în care să credem cu adevărat. Trebuie să fie puterea ce izvorăşte din noi, membrii trupei, pe care o punem în textele noastre. Versurile nu trebuie luate în sens propriu. Întotdeauna strecurăm sensuri multiple şi, dacă părem a ataca Biblia, de fapt prin ele atacăm întregul sistem.
Joakim: Credem de asemenea că aceste piese de pe ultimul album sunt mai directe decât cele de pe albumul anterior, care era atmosferic, cu un sound amplu. Versurile de pe "Death To All" sunt mult mai dure, mai brutale.

"Muslim, christian, orthodox... your lies are all the same". Cum priviţi religiile?
Sebastian: Ar trebui interzise. În viitorul apropiat ar trebui să fie interzis chiar şi să te rogi (râde).

Alte trupe folosesc întoarcerea la tradiţia odinică, nu atât la religia nordică propriu-zisă, cât la filosofie. Voi aţi ales să vă îndreptaţi spre Adversarul creştin. Care cale este mai bună?
Religiile păgâne au contribuit la formarea mentalităţii a generaţii întregi în lumea nordică, dar azi e greu să-l mai foloseşti pe Odin drept armă principală împotriva stării de lucruri actuale. Creştinii pur şi simplu nu te-ar lua în serios dacă ai face asta. Noi considerăm că trebuie să răspunzi cu aceeaşi monedă, să foloseşti propria lor religie împotriva lor. Să-i ataci din interior.

"Revelation 666" e inspirată din Biblie. Cum reinterpretaţi acest capitol? La Ioan câştigă God, la Necrophobic câştigă Goat?
Probabil (râde). Când am scris versurile, am citit Scriptura şi alte texte similare şi m-am jucat cu sensul, l-am întors. Am vrut să arăt şi cât de brutal a fost creştinismul însuşi, aşa cum e descris în texte, în vechile cărţi, în timp ce acum creştinii se consideră umili, pacifişti, şi gata de a avea grijă de toate problemele lumii, de orfani, etc. Dacă citeşti Biblia rămâi cu o cu totul altă impresie. Astfel că eu am luat povestea şi am întors-o, punându-le în faţă adevărul aşa cum e.

Aţi lansat "Satanic Blasphemies", cum priviţi acum perioada în care au fost compuse piesele?
Joakim: Aş zice că atunci când am început încercam să facem acelaşi lucru pe care l-am făcut şi de atunci încoace. Cântăm de 20 de ani, iar demo-urile noastre au fost primele încercări de a crea soundul pe care îl avem şi astăzi, sunt mândru de tot ce am făcut până acum. Viziunea asupra felului în care trebuie să sunăm a rămas aceeaşi de la demo-uri şi până astăzi.

Un singur album a avut o temă oarecum diferită: în "Hrimthursum" aţi abordat mitologia nordică. Cum priviţi moştenirea vechilor vikingi? (Religie, cultură, concepţii?).
Sebastian: Conceptul de "Hrimthursum" cred că a început cu piesa "Isaz" de pe "The Third Antichrist" şi, pentru că versurile acelei piese au fost printre cele mai bune ale albumului amintit, am vrut să dezvoltăm conceptul. Ideea a crescut de-a lungul anilor şi am considerat-o potrivită pentru a o dezvolta într-un album epic. Nu e vorba că l-am slăvi pe Odin pe acel album sau vechiul mod de viaţă, ci e un fel de readucere a vechilor timpuri în contextul actual creştin, pe care l-ar dezintegra. De altfel mulţi oameni în ziua de azi se îndepărtează deja de religie.

Pe "Hrimthursum" aveţi o piesă, "Blinded By Light, Enlightened By Darkness", în care spuneţi că iluminarea poate fi găsită şi în întuneric, aşa cum zicea şi Thomas Karlsson (n.r. - autorul versurilor trupei Therion), într-un interviu anterior.
Am făcut parte din Dragon Rouge timp de câţiva ani. Şi cel puţin titlul piesei e inspirat din acea perioadă. E o idee comună în Dragon Rouge să te cufunzi în întuneric pentru a găsi lumina. Mesajul cântecului însă e că trebuie să explorezi întunericul din tine pentru a deveni o fiinţă completă. Câteodată normele de comportament ale acestei lumi te determină să te autocenzurezi, te limitează.

Tobias a activat o vreme în Therion, soprana Sandra Camenisch - a cărei voce se aude pe "Hrimthursum" - a colaborat cu Therion, iar în booklet-ul albumului amintit le mulţumiţi lui Thomas şi Dragon Rouge. Sunt cei de la Therion printre prietenii voştri cei mai apropiaţi? Sau e doar o chestiune de colaborare?
Christopher a fost prieten bun al meu şi al lui Tobias, dar în ultima vreme relaţiile s-au mai răcit. Tobias se mai întâlneşte ocazional cu Christopher, dar ţine mai mult legătura cu Thomas Karlsson.

"Death To All" e primul album înregistrat în propriul studio. Cum vă descurcaţi? Veţi înregistra şi următorul acolo? L-aţi închiria şi altora?
Experienţa de a-l face singuri a însemnat în special o muncă mult mai susţinută, dar am avut un program mult mai flexibil decât dacă am fi apelat la un studio obişnuit. Am putut lucra cât am vrut, la orice oră am vrut, am putut aduce oricâte modificări am vrut pieselor noastre fără a ne costa ca într-un studio obişnuit, ăsta e marele avantaj. La viitorul album vom apela la ajutoare, cum ar fi un producător sau un inginer de sunet, dar asta nu am decis încă. S-ar putea să închiriem studioul şi altor trupe, dar nu în ideea asta l-am creat. L-am făcut strict pentru a avea mână liberă la înregistrări.

E al doilea LP la Regain. Cum merge colaborarea, având în vedere experienţele cu casele de discuri de dinainte?
E mult mai bine, treburile merg mult mai bine cu casa de discuri actuală.

Unele trupe scot albume frecvent, alţii (printre care şi voi) preferă să lase mai mult între două albume. Cum se explică?
Nu simţim nevoia de a scoate un album pur şi simplu, inspiraţia ne vine... atunci când vine. Nu vrem să scoatem piese doar de dragul de a le scoate, nu vrem să scriem cântece la număr riscând să avem melodii slabe pe album. S-a întâmplat să avem 10 piese, dar să fim nevoiţi să renunţăm la toate, pentru că nu ne mulţumeau, şi a trebuit să le rescriem. Piesele trebuie să fie în concordanţă cu ideile noastre. Câteodată nu ies deloc cum ne-am dori, iar dacă în spatele unui număr de melodii nu se simte focul acela al nostru, pur şi simplu nu scoatem acel album. Procedăm astfel pentru că aşa simţim, e o parte a stilului nostru de viaţă, e iubirea noastră pentru metal şi am simţi că ne trădăm pe noi înşine prin scoaterea unui album doar cu scopul de a mai obţine nişte bani sau de a fi prezenţi pe piaţă.

Johan şi Sebastian sunt şi în Nifelheim. Cum se împacă munca în două trupe? Pregătiţi ceva cu Nifelheim?
Până acum nu ni s-au suprapus programele, am tras albumele alternativ. Iar în privinţa concertelor tot aşa, alternăm programul. Până acum nu ni s-a întâmplat să refuzăm nici o ofertă din cauză că ar putea fi ocupată cealaltă trupă. Cât îi priveşte pe gemeni (n. r. - Erik şi Per Gustavsson, alias "Bröderna Hardrock"), lucrează în feluri ce nouă ne sunt necunoscute (râde). E destul material deja scris, dar nu pot spune că ne putem aştepta la un album nou în viitorul apropiat.

Un mesaj pentru fanii din România.
Sebastian: Avem în plan să cântăm cât mai mult pe unde n-am prea ajuns până acum, inclusiv în Estul Europei.
Joakim: Ne dorim să cântăm la voi, dar pentru asta trebuie să găsim promotorii potriviţi.

Biografie

Necrophobic a fost formată în 1989 de tobarul Joakim Sterner şi de chitaristul David Parland. În cei peste 20 de ani de existenţă, trupa suedeză de death metal a scos şase albume de studio: "The Nocturnal Silence" (1993), "Darkside" (1997), "The Third Antichrist" (1999), "Bloodhymns" (2002), "Hrimthursum" (2006) şi "Death To All" (2009). După mai multe schimbări de componenţă, Joakim Sterner a rămas ultimul supravieţuitor al formulei de început, din lineup-ul actual mai făcând parte Tobias Sidegard (voce), Johan Bergeback şi Sebastian Ramstedt (chitară), cărora li s-a alăturat anul trecut Alex Friberg (bass). La fel de multe au fost şi schimbările în privinţa casei de discuri. Din 2006 băietii par a-şi fi găsit label-ul potrivit: conaţionalii de la Regain Records le-au produs cele mai recente două albume, iar colaborarea se desfăşoara sub cele mai bune auspicii, afirmă muzicienii.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

"Kurbads", noul album Skyforger, apare în aprilie

La şapte ani de la ultimul album, "Perkonkalve" (2003), Skyforger lansează un nou CD, "Kurbads", iar recent au semnat cu o renumită casă de discuri.

Una dintre cele mai cunoscute trupe letone de metal, Skyforger, a început anul cu multe veşti bune pentru fanii săi. Formaţia, care a concertat acum doi ani şi în România, la Cluj, a semnat zilele acestea cu label-ul Metal Blade. Sub egida cunoscutei case de discuri, ei vor lansa albumul "Kurbads", aflat în prezent la mixaj. Între 23 şi 26 aprilie, sunt programate lansări succesive în Europa, iar pe 11 mai CD-ul va ajunge şi în magazinele de peste Ocean. 

Peteris Kvetkovskis, liderul grupului, a comentat pe pagina de MySpace: "Cu siguranţă acesta e un nou capitol în istoria Skyforger. Am fost multă vreme în underground, astfel că e cu certitudine un lucru deosebit pentru noi să fim recunoscuţi de Metal Blade Records, renumită drept una dintre cele mai active şi mai cunoscute din industria muzicală".

"Kurbads" vine la şapte ani după "Perkonkalve", ultimul album de studio de până acum al trupei. Skyforger a mai scos, tot în 2003, CD-ul "Zobena Dziesma", o colecţie de cântece războinice din folclorul leton, şi a reeditat în 2005 demo-ul de debut, "Semigalls' Warchant", într-o formulă cu patru bonus track-uri. Formaţia de pagan metal letonă va anunţa noi detalii despre albumul "Kurbads" pe măsură ce acestea vor fi disponibile. În acest weekend, grupul va concerta la Winterfire Festival, în Germania, alături de trupe ca Napalm Death, The Apokalyptischen Reiter, Equilibrium sau Alestorm.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Basistul David Ellefson revine în Megadeth

Legendara trupă americană Megadeth aniversează anul acesta 20 de ani de la lansarea "Rust In Peace". Emblematicul album va fi sărbătorit cum se cuvine, cu un turneu, dar şi cu o mare surpriză: basistul David Ellefson, membru fondator, se va întoarce în Megadeth după opt ani de absenţă.

David Warren Ellefson a făcut parte din Megadeth din 1983, când Dave Mustaine a pus bazele grupului, şi până în 2002, când formaţia s-a destrămat. "Dave Junior", cum a fost numit basistul pentru a-l diferenţia de Mustaine însuşi, a fost prezent pe toate albumele scoase în acea perioadă, de la "Killing Is My Business... And Business Is Good!" (1985) până la "Rude Awakening" (2002). O dispută cu liderul trupei a făcut ca, în 2004, când Mustaine a reînfiinţat Megadeth, Ellefson să nu mai facă parte din noul lineup. Mai mult, cei doi Dave s-au atacat reciproc în presă, dar şi în instanţă.

Cu timpul, animozităţile dintre cei doi s-au atenuat, astfel că, din 8 februarie anul curent, "Junior" a revenit în trupa care l-a consacrat, mai ales că anul acesta se împlinesc 20 de ani de la apariţia "Rust In Peace". Albumul va fi aniversat cum se cuvine, cu un turneu ce va demara la 1 martie în Spokane, WA, şi se va încheia la 31 martie, în Hollywood. Alături de Megadeth, pe scenă vor urca alte două nume legendare: Testament şi Exodus. Trupa va interpreta toate cele nouă piese de pe "Rust In Peace", cărora li se vor adăuga în setlist şi alte hituri lansate de-a lungul anilor.

"Această revenire arată puterea iubirii fraterne şi a iertării. Locul lui David Ellefson este în Megadeth", a comentat Mustaine pe pagina de MySpace a formaţiei, iar "Junior" a adăugat: "E un moment foarte important pentru noi toţi, trupă şi fani deopotrivă. E o celebrare a muzicii de pe unul dintre albumele noastre cele mai bune, o piatră de hotar a carierei noastre". Ellefson se va alătura lui Mustaine, Shawn Drover (tobe) şi Chris Broderick (chitară) şi în turneele de promovare a celui mai recent produs discografic Megadeth, "Endgame", apărut anul trecut, album care, la rându-i, a fost primit cu entuziasm de critică şi de public. "Îi mulţumim basistului James LoMenzo pentru anii în care ne-a fost loial şi îi transmitem şi pe această cale cele mai bune gânduri din partea noastră", a adăugat Mustaine.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Peter Tagtgren continuă pe ambele fronturi

Deşi în plin turneu cu Hypocrisy, muzicianul suedez Peter Tagtgren şi-a făcut timp să anunţe şi planurile pentru 2010 cu cealaltă trupă a sa, Pain.

La început, Pain a fost doar un proiect, însă cu timpul s-a dezvoltat într-o formaţie propriu-zisă. Ca atare, Peter Tagtgren a decis să se dedice câte un an fiecăreia dintre ele. Însă workaholicul artist a mers şi mai departe, dat fiind că muzica ambelor grupuri a prins, iar fanii îl aşteaptă cu aceeaşi nerăbdare şi în fruntea Pain, dar şi alături de colegii din Hypocrisy.

Trupa sa "de bază" e în plin turneu european, început pe 24 ianuarie în Hamburg (Germania) şi prevăzut a se termina la 19 februarie în Helsinki (Finlanda), urmat de alte câteva show-uri. Suedezii vor ajunge în Sofia (Bulgaria), la 27 februarie, unde intenţionează să înregistreze concertul pentru un viitor DVD live, după care vor urma câteva concerte în ţara natală şi un recital în Moscova. Hypocrisy va participa şi la două prestigioase festivaluri de vară: Arvika (Suedia), în iulie, şi Summer Breeze (Germania), în august.

Într-una dintre zilele de pauză ale turneului european, Peter şi-a făcut timp să anunţe câteva veşti din tabara Pain. Astfel, "copilul său de suflet" are un nou forum, găzduit de www.ultimatemetal.com. În programul şi-aşa destul de încărcat cu Hypocrisy, Peter va "strecura" şi un ­ unic ­ concert alături de Pain, la unul dintre festivalurile acestei veri, ce va fi anunţat ulterior, iar fanii vor putea urmări show-ul susţinut anul trecut în Paris, alături de Nightwish, pe un CD live ce va apărea în curând.

Pentru a-i răsplăti pe americanii care au avut răbdare până ce Peter şi colegii săi din Hypocrisy şi-au rezolvat problemele cu viza (turneul a fost reprogramat pentru mai 2010), Pain va relansa în State "Cynic Paradise" la pachet cu înregistrarea amintită a concertului francez.

Dar cea mai bună veste este aceea că la finalul acestui an (sau cel mai târziu la începutul lui 2011) Pain va lansa un nou album, la care munca deja a început. Bineînţeles, aşa cum ne-a obişnuit, Peter va pleca din nou la drum, pentru a promova noul produs discografic.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Bonecrusher Fest, un show ce (n-)a văzut Parisul!

Şapte trupe, numai una şi una, au format "osatura" metalică a Bonecrusher Fest. Formaţiile fac un tur de forţă, început la 8 ianuarie în Wiesbaden, iar finalul e programat pentru 6 februarie, la Utrecht. Turneul, aproape fără zile de pauză, a inclus un show nebun la Paris, la 30 ianuarie.

Clubul parizian Trabendo, situat în Parc de la Villette, a găzduit superconcertul celor şapte magnifici. În noaptea rece de ianuarie, rockerii francezi (şi nu numai) s-au încălzit cu metalul încins la maximum de The Black Dahlia Murder, 3 Inches of Blood, Necrophobic, Obscura, Carnifex, The Faceless şi Ingested. Pentru aproape 30 de euro, fanii au văzut un show incendiar, pe care l-au trăit intens până aproape de miezul nopţii.

La ora 18:00, când doar o parte dintre spectatori apucaseră să intre, iar restul încă formau o lungă coadă la intrare, britanicii de la Ingested au dat tonul. Pe ritmurile (şi riff-urile) death metal ale băieţilor din Manchester, publicul aproape că a năvălit în club, grăbindu-se să prindă un loc în zona fierbinte de la baza scenei. Vechea rivalitate franco-engleză s-a transformat imediat în "Fraternite", parizienii fiind cuceriţi pe loc de Jay Evans, Sean Hynes, Sam Yates, Brad Fuller şi Lyn Jeffs. Ei au prezentat piese de pe albumul de debut, "Surpassing the Boundaries of Human Suffering", lansat în vara trecută.

Veniţi tocmai din însorita Californie, The Faceless le-a arătat francezilor cum sună death metal-ul progresiv pe Coasta de Vest. Michael Keene "Machine", Derek "Demon Carcass" Rydquist, Brandon Giffin, Steve Jones şi Lyle Cooper i-au strâns din nou pe pletoşi lângă bara ce separa publicul de scenă. Americanii au inclus în setlist piese de pe cel mai recent album al lor, "Planetary Duality", melodii caracterizate de riff-uri rapide şi de vocea guturală a lui "Demon Carcass". The Faceless e o mai veche cunoştinţă a 3 Inches of Blood şi The Black Dahlia Murder, alături de care a mai cântat în cei şase ani de existenţă a trupei californiene.

"Hell Chose Me", noul album Carnifex, a fost prezentat în avanpremieră în cadrul turneului Bonecrusher Fest. Formaţia americană, compusă din Scott Lewis, Cory Arford, Ryan Gudmunds, Fred Calderon şi Shawn Cameron, a interpretat piese de pe cel de-al treilea produs discografic, care va apărea la 16 februarie. Melodiile trupei de deathcore din San Diego au fost inclusiv pe placul "capetelor de afiş", care i-au urmărit dintr-un colţ al scenei.

După trei grupuri anglofone, a venit rândul nemţilor. Obscura, trupă de death metal formată în München, a înteţit ritmul impus de muzicienii din deschidere. Vocalul şi chitaristul Steffen Kummerer, secondat de chitaristul Christian Muenzner, basistul Jeroen Paul Thesseling şi tobarul Hannes Grossman, au prezentat atât melodii de pe "Cosmogenesis", apărut anul trecut, cât şi de pe "Retribution", albumul de debut ce va fi reeditat anul acesta de casa de discuri Relapse, cu care colaborează în prezent. Bavarezii îi vor însoţi pe aceiaşi The Black Dahlia Murder în turneul american ce va începe la finalul acestei luni.

A venit şi momentul mult aşteptat, în care cei trei "grei" au urcat succesiv pe scena clubului Trabendo. Necrophobic a început prin a-şi cere scuze celor care n-au mai apucat să-şi cumpere tricouri şi CD-uri, deoarece cererea de merchandise a depăşit toate aşteptările: fanii au "curăţat" întregul stand de produse cu logo-ul suedezilor în doar câteva minute. Tobias Sidegard, Sebastian Ramstedt, Joakim Sterner, Johan Bergeback şi Alex Friberg au avut un show concentrat, în care au inclus piesele cele mai îndrăgite din cei 20 de ani de existenţă ai formaţiei. N-au lipsit "Isaz" ("The Third Antichrist"), "Blinded By Light, Enlightened By Darkness" ("Hrimthursum"), dar nici mai recentele "Revelation 666" şi "For Those Who Stayed Satanic", ambele de pe "Death To All", album lansat anul trecut. La un moment dat, Tobias a fluturat pe deasupra capetelor fanilor un steag purtând necrograma. Un amator de suveniruri a profitat de ocazie pentru a i-l smulge din mână, dar suedezul, deloc impresionat, a coborât în mulţime, recuperând stindardul trupei.

După un show exploziv, nordicii au fost singurii cărora publicul le-a scandat numele, fiind rechemaţi la rampă, însă organizatorii au ţinut să se respecte ora de program. Aşa că suedezii s-au conformat, promiţându-le parizienilor că vor reveni curând în oraşul de pe Sena pentru un show mult mai amplu. Apoi au trecut în rândul publicului, lăsându-le locul canadienilor de la 3IOB, pe care i-au urmărit de lângă standul de merchandise, prilej pentru fani de a obţine autografe şi de a se poza cu favoriţii lor.

3 Inches of Blood au continuat maratonul metal într-un ritm susţinut. Cei patru muzicieni din Vancouver ­ Cam Pipes, Justin Hagberg, Shane Clark şi Ash Pearson, plus basistul de turneu Steve Ericksson ­ au arătat că bătrânul heavy metal mai are multe de spus pe scena anului 2010. Ei au prezentat piese de pe "Here Waits Thy Doom" (2009, primul album din istoria trupei pe care nu mai apare nici unul dintre membrii fondatori).

Show-ul a devenit de-a dreptul incendiar, cât timp bodyguarzii şi-au făcut datoria doar în punctele fierbinţi, respectiv la intrare şi la uşa de acces spre culise. Spectatorii au dat din cap şi şi-au făcut de cap în voie. Fotoreporteii din fosa nu mai lată de o lungime de braţ şi-au ferit cum au putut obiectivele de asaltul "zburătorilor" amatori de senzaţii tari care au făcut stage diving, lăsându-se purtaţi pe braţe până în spatele clubului.

Scena a devenit o adevărată trambulină la The Black Dahlia Murder. Muzicienii nu păreau deloc deranjaţi de faptul că, la câteva secunde, se trezeau cu un "invitat" alături de ei, care imediat îşi lua elan şi plonja peste capetele celor din primele rânduri. N-au făcut excepţie nici canadienii de la trupa precedentă, care, inspiraţi de avântul spectatorilor, au profitat de "ieşirea de urgenţă" din zona zero. Unul dintre ei şi-a luat şi berea cu el, făcându-le instant o baie celor peste care a aterizat.

Sportul serii a fost încercat şi de neiniţiaţi, care n-au ştiut cum se sare corect, picând în poziţii nefireşti la loc în mulţime. Acest du-te-vino permanent, din public către scenă şi retur, i-a făcut şi pe muzicienii din Michigan să iuţească ritmul pieselor. Inspiraţia şi transpiraţia headlinerilor ­ Trevor Strnad, Brian Eschbach, Ryan Knight, Ryan "Bart" Williams şi Shannon Lucas ­ au curs din abundenţă. Setlistul a cuprins piese de pe ultimul album, "Deflorate", lansat în septembrie anul trecut, dar şi de pe CD-urile anterioare.

După un scurt intro, americanii "au intrat în subiect": "Funeral Thirst", "Necropolis", "A Vulgar Picture", "Everything Went Black", "Black Valor", "Christ Deformed", "Closed Casket Requiem", "What A Horrible Night To Have A Curse", "Denounced, Disgraced", "Deathmask Divine" şi "Miasma". Trupa a încheiat cu o promisiune: "I Will Return" ­ piesa ce încheie albumul "Deflorate" a pus capăt şi recitalului din clubul parizian.

Formula de "şapte dintr-o lovitură" a fost apreciată de fani, care au văzut trupe şi stiluri diverse concentrate într-o singură seară. Pe de altă parte, spectatorii au rămas cu regretul că formaţiile nu au putut oferi mai multe piese, limitându-şi setlisturile la "creme de la creme".

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Sick Of It All anunţă titlul noului album

Trupa de hardcore punk new-yorkeză a dezvăluit pe pagina de MySpace titlul viitorului CD. "Based On A True Story", cel de-al nouălea album din discografia Sick Of It All, va fi lansat în aprilie, la Century Media.

Formată în 1986, formaţia Sick Of It All a lansat deja opt albume, în timp ce al nouălea este aproape gata de a ieşi pe piaţă. "Based On A True Story", care va ajunge în magazine în aprilie acest an, este promovat de casa de discuri germană Century Media printr-un concurs adresat fanilor celebrei trupe de peste Ocean. La adresa competition@centurymedia.de, admiratorii au ocazia de a le adresa întrebări membrilor formaţiei, iar aceştia le vor alege pe cele mai inspirate. Cei patru new-yorkezi vor răspunde într-un interviu ce va fi postat online în cursul lunii martie, menţionând la fiecare întrebare numele şi vârsta celui de la care au primit-o.

Sâmbăta aceasta, Sick Of It All a susţinut primul show din turneul demarat alături de conaţionalii de la Dropkick Murphys. După Montpellier, la 23 ianuarie, trupele vor mai ajunge în alte zece oraşe, din Italia, Elveţia, Germania, Franţa, Belgia şi Olanda. Formaţia californiană A Fire Inside li se va alătura pentru alte nouă concerte, care vor avea loc în aprilie în Marea Britanie. Sick Of It All au confirmat şi participarea la două festivaluri de vară din Europa: Peace&Love, cel mai mare eveniment suedez de gen, programat între 28 iunie şi 3 iulie, respectiv With Full Force, ce se va desfăşura între 3 şi 5 iulie, pe aeroportul Roitzschjora din apropiere de Löbnitz, Germania.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

PRODUS ÎN ROMÂNIA / Rock alternativ din Marea Britanie şi Franţa

Full Frontal Productions, noua casă de producţie independentă a programului "For The Record" al consorţiului Roadrunner Music/Next Dog Studio/Scrap Art Design/New Folder, va lansa albumele de debut ale trupelor Dead Valdez (Franţa) şi RiverRat Jenkins (SUA), dar şi un single al britanicilor de la Bobbie Peru.

Pe lângă producţia albumelor trupelor amintite, Full Frontal va aduce la Bucureşti două dintre formaţii, Bobbie Peru şi Dead Valdez, care vor concerta în Capitală luna viitoare. Trioul din Manchester, care va cânta la Hard Rock Café la 6 februarie, a colaborat cu P.J. Harvey şi cu Frank Black (liderul influentei trupe americane Pixies). Bobbie Peru are la activ două albume, "Social Suicide" şi "Kill the Autopilot", cel din urmă fiind distribuit în România de Full Frontal Productions, şi va înregistra la Next Dog Studio primul său vinil. "Vom înregistra în România trei piese ce vor fi incluse pe un single 7'', primul nostru disc de pick-up", a comentat vocalul şi chitaristul Bert Genovese. 

Tot în Bucureşti va concerta la 13 februarie şi Dead Valdez. "Cu un toboşar versat, Mr Zombi, şi un contrabasist care se ocupă inclusiv de partea tehnică, Mr Greazz, francezii cântă un psychobilly plin de energie, ce induce transe dansante, bine asortate cu vocea feminină Daisy Dick", le descriu stilul cei de la casa de discuri românească, unde chitaristul Mathieu Kaiser Lopez şi colegii săi îşi vor scoate albumul de debut.

Full Frontal va produce şi primul disc al trio-ului de garage rock RiverRat Jenkins din Bainbridge, Pennsylvania. Mihai Antonescu le-a propus colaborarea prin intermediul MySpace, iar Justin "Gangster" Leach a acceptat pe loc. Albumele scoase la Full Frontal vor fi distribuite şi în străinătate, iar casa de discuri se va ocupa şi de turnee şi concerte de rock alternativ. Partenerii de la Roadrunner Music au produs, la rându-le, şapte albume de gen ale unor trupe româneşti şi vor realiza un dublu album al trupei clujene Rodion GA.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)