Wacken Open... Altar!

Trupa Altar a ajuns în această vară acolo unde îi era locul de multă vreme, şi anume la cel mai mare festival de metal din lume, Wacken Open Air. E drept, la secţiunea Metal Battle, dar ce mai contează?

Contează că au reprezentat cu succes România la W:O:A, spaţiul din faţa W.E.T Stage s-a umplut, fanii le-au strigat numele, recitalul susţinut de clujeni a fost extraordinar, iar admiratorii au aşteptat după concert aproape o oră pentru a se fotografia cu Andy, Teo, Damian şi Levi şi pentru a obţine autografe de la artiştii români.

La ce atmosferă au făcut muzicienii noştri, nemţi, spanioli, elveţieni, brazilieni şi alte naţii aparţinând "poporului metalist" au cântat şi-au sărit pe melodiile pe care membrii Altar le-au inclus în setlist. "Foarte tare că am ajuns să cântăm la Wacken, la concursul Metal Battle şi reprezentăm România/ Clujul/Transilvania. Cred că am făcut o prezentare foarte bună a trupei ca imagine, dar ca şi sound, şi publicul a reacţionat extraordinar de bine. I-am îndemnat să cânte cu noi, au cântat cu noi, efectiv s-a văzut că toată lumea s-a simţit bine, inclusiv noi ne-am simţit extraordinar de bine şi cred că locul trupei va fi la festivaluri de genul acesta şi în continuare. Indiferent cine e câştigătorul Metal Battle, (învingătorii au fost Battle Beast din Finlanda - n.r.) eu cred din toată inima că suntem câştigaţi într-un fel sau altul", ne-a declarat imediat după show-ul incendiar Andy Ghost.


"Ştim că nimic nu ne poate opri din calea noastră şi din destinul pe care-l avem. Le mulţumim tuturor celor care ne-au ajutat să ajungem într-un fel sau altul la acest concurs. Publicul a fost genial, oamenii - iubitori şi amabili, berea a fost foarte bună, ne-am simţit extraordinar de bine şi eu cred că vom reveni în acest loc cel puţin o dată, de două ori, de zece ori, şi de-aici încolo eu cred că destinul pe care urmează să-l parcurgem cu formaţia Altar va fi un drum din ce în ce mai bun şi vom reuşi să ajungem în locuri în care n-am mai ajuns până acum. Sper să prindem producători care ne-au văzut şi care ştiu cum să investească într-o trupă ca noi, credem în inteligenţa managerilor care au urmărit show-ul şi ştiu ce înseamnă o trupă de calibrul nostru. Mulţumim celor care credeţi în noi şi susţineţi mişcarea. Rock you!", a mai spus Andy.

"După 20 de ani am ajuns acolo unde ne doream să ajungem, atunci când am început să cântăm. Nu ştiu dacă se poate compara cu vreun alt moment pe care noi l-am trăit, dar sper ca tot ce s-a întâmplat la Wacken să fie o nouă eră în istoria formaţiei Altar", a completat Teo Peter Jr.

"Dincolo de experienţa aproape «suprarealistă» care a constituit-o W:O:A 2010 din toate punctele de vedere, dincolo de ce a însemnat participarea noastră la un asemenea eveniment, ne-am întors acasă cu o tonă de amintiri minunate pentru întreaga viaţă. În rândul publicului am trezit un real interes şi putem spune că playlistul şi show-ul nostru au avut un mare succes la sutele de persoane din faţa scenei. Una peste alta, Wacken 2010 rămâne o experienţă indescriptibilă, unică şi irepetabilă şi..., cine ştie, poate într-o zi se va dovedi şi «fructuoasă», în sensul în care sperăm noi", ne-a declarat Damian.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Guns & Ozzy, cele mai aşteptate spectacole

Suntem pe drumul bun în ceea ce priveşte domeniul muzical. Astfel, Mişcarea de Rezistenţă se dovedeşte a fi eficientă.

În top 10 al celor mai aşteptate concerte realizate de www.eventim.ro, rockul e fruntea, urmat de muzica clasică. Având în vedere că Eventim (cu partenerii aferenţi) este cea mai mare reţea de distribuţie în ceea ce priveşte vânzările de bilete pentru spectacole, îl putem considera un etalon de selecţie pentru muzica bună.

Pe primul loc în clasament se situează, bineînţeles, un megaeveniment: Guns'N Roses, pentru prima dată în România. După ce anul acesta la Bucureşti au evoluat câţiva dintre cei mai mari artişti din lume - The Big Four reuniţi la Sonisphere (Metallica, Megadeth, Slayer şi Anthrax), dar şi AC/DC sau Eric Clapton& Steve Winwood - D&D East Entertainment organizează Guns'N Roses, concert ce va avea loc marţi, 21 septembrie, ora 17:00, la Romexpo. Aşadar, după ani întregi de aşteptare, fanii vor putea vedea live o trupă legendară şi vor avea parte de întâlnirea cu unul dintre cei mai admiraţi vocalişti rock din toate timpurile: Axl Rose.

Pe locul al doilea găsim un alt rocker celebru, aşteptat de-o viaţă în România: Ozzy Osbourne. Spectacolul va avea loc sâmbătă, 2 octombrie, ora 19:30, la Zone Arena. În deschidere vor evolua Luna Amară şi Coma. Concertul lui Ozzy face parte din turneul mondial de promovare a noului său album, "Scream", ce a fost lansat la 15 iunie.


După rock vine muzica clasică. "Celebrating Chopin", organizat de fundaţia Art Production, se situează pe locul al treilea în top. "Colecţia" toamnă-iarnă aduce la Ateneu trei recitaluri extraordinare, reunite sub genericul amintit, ce vor fi susţinute de Ivo Pogorelich - sâmbătă, 17 octombrie, ora 19:00, Jean Marc Luisada - marţi, 9 noiembrie, ora 19:00, şi Elisabeth Leonskaja - marţi, 14 decembrie, ora 19:00.

Apoi, tot Chopin, şi tot la Ateneu. "Cruciada Culturii", pusă la cale de Agenţia de Vise şi Fundaţia artEst, organizează "Chopin trăieşte?", la Ateneu, trei concerte vibrante cu Sam Haywood, la 25 septembrie, surorile Katia şi Marielle Labeque, la 27 octombrie, şi Sarah Chang, la 28 noiembrie. "Little Nightmare Music", eveniment produs de fundaţia Art Production, va avea loc marţi, 21 decembrie, ora 19:00, la Ateneu. Protagoniştii Aleksey şi Hyung-ki împletesc muzica şi comedia într-un spectacol plin de virtuozitate şi umor.

În clasamentul celor mai dorite concerte urmează "copilul-minune al Regatului Unit", acum un adevărat sex-simbol, celebra violonistă Vanessa Mae, într-un show incitant, ce va avea loc sâmbătă, 20 noiembrie, ora 19:30, la Sala Palatului. Dar nu numai muzica este la loc de cinste. S-au interpus şi alte domenii în clasamentul evenimentelor aşteptate de bucureşteni. De exemplu, Întâlnirile JTI, eveniment ajuns la cea de-a 11-a ediţie, prezintă spectacolul "Push", avându-i ca protagonişti pe Sylvie Guillem, un simbol pentru dansul contemporan, şi Russell Maliphant, celebrul coregraf şi dansator. Evenimentul, organizat de Art Production, va avea loc vineri, 22 octombrie, ora 19:00, la Teatrul Naţional I.L. Caragiale, la Sala Mare.

Şi sportul este de cele mai multe ori un spectacol, prin urmare, nu e de mirare că şi Cupa Davis se află la rândul său în top. Echipa de tenis a României va întâlni Ecuadorul în barajul pentru promovarea în Grupa Mondială a Cupei Davis. Partidele vor avea loc în perioada 17-19 septembrie, la Centrul Naţional de Tenis, Str. Pierre de Couberin nr. 11 - în spatele Stadionului "Lia Manoliu". Programul meciurilor: vineri, sâmbătă şi duminică, de la ora 12:00, accesul în locaţie fiind permis începând cu ora 10:00.

La 3 octombrie, ora 18:00, Sala Palatului găzduieşte o dublă manifestare: proiecţia musicalului "Mamma mia", urmată de concertul unei trupe care reînvie legenda: ABBA Generation. Ultima în clasamentul muzicii de calitate, dar nu cea din urmă, Cezaria Evora ne-a încântat în mai multe rânduri. De data aceasta, celebra cântăreaţă din Insulele Capului Verde va susţine două concerte: primul în Braşov, la Sala Sporturilor, la 15 octombrie, iar cel de-al doilea în Bucureşti, la Sala Palatului, la 18 octombrie.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Luna Amară şi Coma, în deschidere la Ozzy

Formaţiile Luna Amară şi Coma vor cânta în deschiderea concertului lui Ozzy Osbourne de la Bucu reşti. Show-ul pe care celebrul ro cker îl va susţine în România va avea loc la 2 octombrie la Zone Arena. Evenimentul va începe la ora 20:30 şi se va încheia la ora 22:00, "pentru a nu tulbura ordinea şi liniştea publică", a declarat Dorian Ciubuc pentru Mediafax.

Concertul face parte din turneul mondial de promovare a noului al bum al lui Ozzy Osbourne, "Scream", care a fost lansat la 15 iu nie. Produs chiar de renumitul ar tist şi de Kevin Churko, acesta este primul material discografic pe care apare Gus G., noul chitarist al trupei lui Osbourne.

Interpretul piesei "Mr. Crowley" este, fără îndoială, o figură... legendară a rockului. În cariera sa de patru decenii a fost model pentru nenu măraţi muzicieni. Este primul rockstar internaţional care a părăsit o trupă cu un succes uriaş - Black Sabbath - pentru a îm brăţişa o carieră solo la fel de strălucită.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

"Ichtys”, Artworks by Niklas Sundin, la Sibiu

Deşi a mai avut numeroase oferte pentru a-şi expune lucrările, celebrul chitarist Niklas Sundin din Dark Tranquillity a ales să-şi deschidă prima expoziţie în România, la Sibiu, în cadrul Artmania. Într-un interviu pe care ni l-a acordat chiar la vernisaj, artistul suedez ne-a vorbit despre cealaltă pasiune a sa, cea de graphic designer, şi, bineînţeles despre lucrările ce pot fi văzute în această perioadă la Bohemian Flow.

Ai mai avut alte expoziţii până acum?
De fapt, aceasta este prima, chiar dacă lucrez ca graphic designer de circa 15 ani. Am mai avut o mulţime de propuneri de a-mi expune lucrările, dar până acum nu am simţit că este momentul. Am lucrat făcând grafica pentru albume ale unor trupe de metal, însă a fost o muncă plătită: am avut un client, care mi-a oferit bani pentru un produs. Aşadar am aşteptat până ce am putut expune ceva făcut de mine pentru mine, şi nu legat de muzică. Cei de la Artmania s-au arătat interesaţi în a expune unele dintre desene, aşa că m-am gândit că e ceva bun pentru mine.

Cum au reuşit să te convingă să organizezi această expoziţie la Sibiu?
Să expun aici, în colaborare cu un festival, nu a mai implicat atâta presiune, cum ar fi fost în alte cazuri, de exemplu dacă aş fi expus la o galerie din Goteborg.

Ce ne poţi spune despre lucrările tale?
Sunt desene în creion. Întotdeauna îmi iau planşele cu mine, aşa îmi place să-mi omor timpul în călătorii. E ceva similar meditaţiei. Fac desenele, le scanez, uneori adaug culori cu ajutorul softului şi le asamblez. Este un mediu tradiţional, în sensul că toate desenele sunt făcute cu mâna, şi doar ajutat ulterior de computer.

Spuneai că există un fir călăuzitor, din punct de vedere conceptual şi estetic. Care este acela?
Mediul acvatic, de când eram mic desenam folosind peştii ca temă, e doar o preferinţă de-a mea. Aceasta ar fi legătura între lucrări, nu este vorba de o poveste, de un mesaj, de o afirmaţie sau ceva de genul acesta.

Privind desenele, te simţi ca în lumea descrisă de H.P. Lovecraft, creată de acesta în nuvelele sale.
E de înţeles că vizitatorii expoziţiei fac o astfel de conexiune, văzând în imagini creaturile oceanului. Nu am avut în vedere o astfel de legătură atunci când am creat desenele, dar într-adevăr, ele pot trezi astfel de idei în mintea privitorului.

Cu ani în urmă, ai fondat Cabin Fever Media, companie sub egida căreia ai creat coperţi pentru albumele mai multor trupe. Care au fost cele mai mari provocări pentru tine ca grafician?
Fiecare proiect a fost diferit, fiecare a implicat provocarea de a face ceva ce nu ai mai făcut până atunci. Cred că proiectul cel mai amplu, implicit unul dintre cele mai dificile, a fost cel pentru CD-ul "Rise Of The Tyrant" al trupei Arch Enemy. Bookletul a avut în final 28 de pagini, au folosit layout-uri diferite pentru ediţii diferite, precum cea pentru Europa sau cea pentru Japonia sau America. A trebuit să creez o atmosferă foarte întunecată şi tulburătoare, destul de apropiată de cea a desenelor din expoziţia aceasta. Îl cunosc de multă vreme pe Michael Amott, liderul Arch Enemy, iar el îmi cunoaşte stilul, şi m-a întrebat dacă pot să-i fac un booklet diferit de cele de dinainte, majoritatea realizate în Photoshop. A fost o mare provocare pentru mine, dar şi cel mai mare motiv de mândrie când vine vorba de grafica pentru trupe metal.

Cabin Fever a realizat circa 200 de coperţi de albume, cu ce trupe importante ai lucrat? Ai menţionat deja Arch Enemy...
Am mai lucrat cu In Flames, cu Sentenced... însă nu dau atâta importanţă greutăţii trupei pentru care realizez grafica. Orice formaţie e la fel de importantă, fie că e vorba de una care îşi scoate primul demo sau dacă e unul dintre numele mari din metal. Bineînţeles, pentru grupurile mari lucrez într-un timp mai îndelungat, am un buget mai mare. Ca să-ţi răspund la întrebare, aş spune că In Flames, Arch Enemy şi, evident, Dark Tranquillity ar fi astfel de trupe.

Cât de uşor este să îmbini propriile idei grafice cu mesajul pe care albumul în cauză îl transmite?
Sunt două faţete ale unui singur lucru. Ambele idei au de-a face cu creativitatea, cu expresia, dar şi cu munca susţinută. Ai o anume idee pe care apoi o transformi într-un act artistic. Aşadar e o asemănare destul de mare între crearea muzicii şi cea a designului. Bineînţeles, diferă calea de exprimare şi genul de talent, dar pentru mine e acelaşi lucru, îmi place să fiu creativ, şi mă consider norocos că mă pot exprima atât muzical, într-o trupă, dar şi ca designer.

Luna trecută ai anunţat pe website că vei reedita cele două volume "Gadus Morhua", ce ne poţi spune?
Cărţile în cauză sunt colecţii ale desenelor mele. Nu e ceva ce intenţionam, cel puţin la început, să promovez, să scot în tiraj mare. Mereu mi-am luat blocul de desen în turnee, la concerte, cam peste tot de fapt, cam de când aveam 15 ani. Oamenii mă priveau în aeroport, de exemplu, şi aruncau un ochi pe ce desenam, apoi îşi exprimau admiraţia. Acum câţiva ani chiar am primit cereri de a publica aceste desene, aşa că mi s-a părut interesant să le scot în forma acestor volume. Am scanat vreo 3-400 de imagini şi le-am reunit în cele două cărţi. Le-am scos în ediţie limitată, pentru că am intenţionat să le dedic doar colecţionarilor. Dar tirajul iniţial s-a vândut repede şi am primit noi cereri de a le reedita. Aşa că m-am gândit că ediţia a fost prea limitată şi că e o onoare pentru mine ca oamenii să aibă volumele în cauză. Aşa că am găsit un nou editor cu care să colaborez, iar rezultatul e reprezentat de cele două cărţi, "Vol. 1" şi "Vol. 2", care pot fi cumpărate online.

Niklas Sundin este un muzician care are ca pasiune desenul sau un grafician care are ca pasiune muzica?
Am început să fiu pasionat de desen şi pictură cu mult timp înainte de a fi interesat de muzică, aşa că se poate spune că sunt în primul rând un grafician. Dar asta contează foarte puţin, cât timp pun acelaşi suflet în amândouă activităţile. Arta grafică m-a pasionat de când eram foarte mic, în timp ce muzica - în special metalul - am descoperit-o pe la 13-14 ani.

Eşti un la fel de pasionat fotograf, să ne aşteptăm în viitor şi la o expoziţie de fotografie?
Încă mă consider un începător în acest domeniu, încă mai am multe de învăţat, iar timpul îmi este şi aşa limitat. Îmi iau însă camera cu mine peste tot, iar Sibiul e frumos şi mă inspiră, am găsit multe lucruri care merită fotografiate. Am făcut tone de poze cu aproape orice. Mi-au plăcut şi străduţele înguste din apropierea centrului oraşului. Dar aş face o expoziţie doar în cazul în care aş considera că aş avea de oferit ceva cu adevărat bun şi diferit. Nu le-aş expune doar de dragul publicităţii. Peste doi ani, poate voi avea o colecţie de fotografii din toată lumea şi aş avea material suficient de bun.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Mayhem a speriat ultrareligioşii din Lituania

Conform comunicatului emis recent de organizatorii festivalului Devilstone din Lituania, evenimentul care a avut loc la Anyksciai între 16 şi 18 iulie a stârnit controverse în localitatea amintită. Comunitatea ultrareligioasă locală, în frunte cu parohul, a fost ultragiată de concerte, în special de recitalul trupei Mayhem.

Festivalul, care în 2010 a avut a doua ediţie, a fost văzut cu ochi buni atât de către public, cât şi de majoritatea societăţii. Numai un grup de catolici, în frunte cu preotul paroh, şi-a exprimat indignarea faţă de Devilstone, iniţiind un protest şi înaintând o petiţie organelor în drept, pe motiv că Mayhem „ar fi provocat disensiuni religioase" prin concertul susţinut.

Apelul a avut ca rezultat declanşarea unei investigaţii conduse de instituţiile locale din Anyksciai. Cercetarea este în curs, urmând ca săptămâna viitoare să fie audiaţi organizatorii evenimentului.

Între timp, cazul a fost prezentat cu lux de amănunte de presa lituaniană şi întors pe toate feţele. În timp ce majoritatea publicului s-a solidarizat cu promoterii Devilstone, considerând că o astfel de reacţie din partea catolicilor „pare desprinsă din povestirile despre Evul Mediu şi Inchiziţie", au existat şi unele persoane care au luat partea parohului, apreciind că „festivalul ar dăuna moralei creştine".

ALT events, organizatorii Devilstone, au declarat în nenumărate rânduri că evenimentul nu are ca scop crearea de disensiuni religioase, naţionale, rasiale, etnice sau de altă natură, ba dimpotrivă. Ei susţin că, oricât de „extreme" ar părea recitalurile, acestea sunt pur şi simplu spectacol, iar libertatea de exprimare artistică nu trebuie restrânsă în nici un fel, fie că e vorba de black metal sau de arta contemporană.

Alături de Mayhem, anul acesta au mai concertat la Anyksciai trupe ca Grave (Suedia) şi Tankard (Germania), circa 20 de trupe urcând pe scena Devilstone în 2010.

Promoterii se aşteaptă ca nici acest apel al parohului să aibă vreun rezultat, mai ales că preotul a încercat şi anul trecut să împiedice organizarea Devilstone, invocând, printre motive, prezenţa trupei Sepultura. Însă fără succes: deja două ediţii ale festivalului s-au desfăşurat, atrăgând tot mai mult public cu mintea deschisă: 1.500 de spectatori au fost prezenţi la Anyksciai pentru a se bucura de show.

Situaţia are un corespondent şi în România, unde un concert al trupei olandeze God Dethroned, ce urma să aibă loc la Oradea, în iulie 2009, a fost anulat în urma unei iniţiative a consilierului local Dan Octavian, căruia muzica formaţiei amintite i s-a părut a fi „neortodoxă". Grupul olandez a concertat bine-mersi la Bucureşti, la doar o zi distanţă, fără a se înregistra nici cel mai mic incident.

Paul Iancu (Cotidianul)
Foto: devilstone.net

Biletele VIP, sold out pentru concertul Guns N' Roses

Concertul Guns N’ Roses de la Bucureşti, ce va avea loc la 21 septembrie, la Romexpo, este unul dintre cele mai aşteptate evenimente muzicale ale anului: o categorie de bilete este sold out.

Cu o lună înainte de concert, biletele VIP sunt deja epuizate. Organizatorii, D&D East Entertainment, estimează că şi biletele Golden Circle (în faţa scenei) se vor termina în scurt timp. În acest moment, mai mult de jumătate dintre biletele disponibile sunt deja vândute. Se mai pot achiziţiona următoarele tipuri de tichete, exclusiv prin Reţeaua Eventim: Golden Circle - 191,7 lei şi Normal Circle - 127,8 lei.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Katana se impune prin heavy metal în oraşul death-ului melodic

Deşi s-au format în Göteborg, oraş care a dat lumii muzicale formaţii ca Dark Tranquillity, In Flames sau At The Gates, Johan şi colegii săi de la Katana au ales să urmeze linia impusă de trupele rock ale anilor '80.

Grupul din Metaltown, cum este supranumită localitatea suedeză, a reuşit să se impună la faza naţională a W:O:A Metal Battle şi, în consecinţă, a primit şansa de a concerta la Wacken Open Air. Au evoluat, ca şi clujenii de la Altar, pe WET Stage, în cea de-a doua zi a fazei finale a competiţiei, şi au reuşit să impresioneze publicul strâns în faţa scenei. La puţin timp după show, suedezii ne-au acordat un interviu.


Aţi ajuns la Wacken Open Air după ce aţi câştigat W:O:A Metal Battle, faza naţională, în Suedia. Ce ne puteţi spune?
Pentru noi a fost ceva aproape suprarealist, mai ales că suntem din Göteborg, iar concursul a avut loc în Stockholm. A fost prima dată când am cântat în „oraşul rival". Juriul însă ne-a plăcut, iar la final am simţit că am obţinut în fine ceea ce meritam, după ani de eforturi.

Care au fost, în opinia voastră, principalele atuuri care au determinat juriul să vă aleagă?
Costumaţia (nu glumesc!), plus că am „vrăjit" publicul, iar pe scenă am arătat că facem totul din plăcere.

Ce ne puteţi spune despre trupă? Când v-aţi format, cum s-a cristalizat componenţa...
Eu (solistul Johan, n.r.) sunt al treilea membru al trupei, ca vechime. Susanna, basista, a rămas cea mai veche din actualul lineup. Ea face parte din Katana din 2004. Am cântat diverse stiluri de-a lungul anilor, fapt care i-a determinat pe unii dintre membrii formaţiei să plece. Unii au preferat să mergem pe linia heavy metal, în timp ce alţii optau pentru un gen mai „soft". Cei din urmă au plecat şi a trebuit să le găsim înlocuitori.


Cea mai nouă dintre piesele pe care le-aţi încărcat pe pagina voastră de MySpace, şi pe care le-aţi cântat şi la Wacken, se intitulează „Heart of Tokyo". Cum de „v-aţi găsit sufletul" în Japonia?
Japonia, samuraii, katana, Tokyo... sunt lucruri care ne atrag. Vorbim despre a-ţi realiza visul, de a-l transpune în realitate. De a-ţi găsi sufletul „in the heart of Tokyo".

Deşi proveniţi din zona vikingă, v-aţi ales drept nume Katana. De ce aţi optat pentru denumirea unei săbii japoneze?
În primul rând pentru că e o sabie, iar pentru noi reprezintă ideea de heavy metal. Avem şi o piesă intitulată chiar „Blade of Katana". Ne fascinează civilizaţia Extremului Orient, cu valorile sale, precum dreptatea, justiţia etc.

Cum e să aveţi rădăcinile într-o cultură, cea scandinavă, dar să vă găsiţi inspiraţia în alta, cea niponă? Preferaţi o cultură exotică uneia, poate, ultrapromovate, peste tot în jurul vostru?
Cei care au promovat printre primii (şi încă foarte mult) cultura scandinavă în metal au fost... americanii de la Manowar. Ei au abordat mitologia nordică şi alte subiecte similare. Însă în prezent, într-adevăr, multe trupe suedeze vorbesc despre zeii vikingilor, însă marea parte a lor preferă să cânte în limba maternă şi nu în engleză. Le-ar fi greu în aceste condiţii să se afirme la nivel internaţional. În Suedia am crescut înconjuraţi de toate aceste simboluri şi ar fi fost destul de uşor să le includem în piesele noastre.

Fanii japonezi sunt foarte avizi de metal european, iar destule trupe suedeze au fost deja „adoptate" acolo. Cel mai la îndemână exemplu este Arch Enemy, o formaţie pentru care Japonia a devenit aproape a doua ţară. Visaţi ca într-o bună zi să le călcaţi pe urme din acest punct de vedere?
Primul pas ar fi să ne găsim un prim concert acolo, iar asta depinde în primul rând de promoteri. O altă problemă este bariera lingvistică, sunt destui în Japonia, ca şi în Germania, care nu vorbesc engleza. Apoi se pune problema ca aceşti promoteri să ne descopere şi să vrea să ne găsească un concert acolo. Cu fanii ne va fi uşor, pentru că metalul este un „limbaj" familiar publicului nipon.


„Quest For Hades" este diferită de restul melodiilor voastre: este o piesă epică, de circa 7 minute. Ce ne puteţi spune despre ea?
Linia melodică mi-a venit în minte de-a lungul timpului, puţin câte puţin, până ce s-a conturat. Bineînţeles, principala sursă de inspiraţie pentru „Quest For Hades" a fost stilul Iron Maiden. Cât despre versuri, povestea lor e partea cea mai interesantă. Nu mai ştiu iniţial ce poveste am considerat că poate fi spusă de această piesă, dar cert e că versurile nu se potriveau, aşa că le-am abandonat cu totul. Atunci am început să mă gândesc ce pot istorisi acordurile melodiei şi am plecat din acest punct. Am ajuns astfel la o poveste ce devine obsedantă, a unei fete care porneşte într-o călătorie iniţiatică, ce devine în cele din urmă un coşmar.

V-aţi format în 2003, dar primul album urmează să-l scoateţi anul acesta. De ce aşa târziu? În prezent, lucraţi la vreun material nou?
Sperăm ca al doilea album să nu ne ia atât de mult ca primul. În cei şapte ani de existenţă, aşa cum spuneam, am avut în primul rând probleme legate de lineup, şi stilul s-a cristalizat abia când componenţa trupei a fost una stabilă. Pentru primul disc am avut discuţii legate de piesele care să intre, unii le voiau, alţii voiau altele. La primul album am lucrat cam trei ani, iar acum, că e aproape gata, va trebui să treacă ceva vreme până ce îl vom „epuiza" în concerte, suntem foarte satisfăcuţi de muzică, de felul în care a ieşit. L-am înregistrat într-un studio din Göteborg. Prima noastră grijă în prezent este să-l vedem lansat. Abia apoi ne vom gândi la următorul CD.

Fiind la început, din ce vă întreţineţi? Aveţi joburi?
Avem slujbe diverse. Johan e angajat într-o fabrică, la linia de ambalat. Patrik e mecanic, Susanna lucrează în industria tutunului, se ocupă de producerea snus-ului.


Scena suedeză în general şi cea din Göteborg în special sunt pline de trupe bune, din diverse generaţii. Credeţi că vă puteţi croi propriul drum folosind katana drept armă?
Da, cred asta. Muncim din greu, punem suflet în ceea ce facem, deci cred că da. Să-ţi spun ceva despre katana: este o sabie cu un singur tăiş. Atunci când loveşti cu ea, taie şi nu-ţi vine înapoi.

Paul Iancu (Cotidianul)