Uriah Heep - Deplasare cu peripetii

Legendarul grup rock Uriah Heep a concertat la 26 august în încheierea Zilelor Aradului. Fundaţia Phoenix, care l-a adus în România, intenţionează să organizeze un spectacol şi la Bucureşti, în noiembrie. 

Britanicii au fost încântaţi de cazare şi masă şi, lucru mai rar întâlnit, de sonorizarea asigurată de "Sincron Music". La capitolul gastronomie, au apreciat în mod special micii, frigăruile, salata de vinete şi brânza, dar mai ales o palincă veche de 25 de ani şi un vin adevărat, care i-au făcut să uite de Jack Daniel's, Remy Martin şi vinurile franţuzeşti cerute prin contract. Vârsta sau bunul-simţ britanic i-au determinat să cântărească doar din priviri şi din vorbe frumuseţile feminine locale. Aradul li s-a părut patriarhal şi... teutonic! Iar ştrandul... pitoresc. Dacă organizatorii şi colaboratorii tehnici şi-au făcut treaba ca la carte, deplasarea grupului s-a lăsat cu peripeţii. Sosiţi cu avionul de la Londra, membrii trupei urmau să fie preluaţi de la aeroportul din Budapesta şi aduşi la Arad cu un autocar de lux. Dar, din cauza tradiţionalei cozi de la Vama Nădlac, era cât pe ce ca maşina să nu ajungă la timp la aeroport şi oaspeţii să stea să-şi păzească cele peste 400 de kilograme de bagaje. Din fericire, gazdele au ajuns "la mustaţă", deoarece şi avionul a aterizat cu întârziere, aşa că s-au nimerit fix pe fix.  

AVENTURI. Plecarea, însă, n-a mai fost aşa de uşoară. Dacă peste vamă s-a trecut rapid şi fără nici un fel de probleme, de data aceasta pe la Turnu, autocarul i-a lăsat pe interpreţi în drum din cauza unor probleme tehnice. Remedierea a durat peste cinci ore, iar britanicii n-au mai putut ajunge în timp util la aeroport şi au pierdut avionul. Problema era şi mai gravă: cum să găseşti 11 camere libere într-un hotel din Budapesta în weekend chiar în seara respectivă? Şi, mai ales, cum să faci rost de bilete de avion chiar în ziua zborului? Ei bine, cu sprijinul prietenilor şi al unor profesionişti de la o agenţie, Paul Nancă a reuşit imposibilul. Mick Box şi colegii lui au reuşit să ajungă cu bine la destinaţie şi, în ciuda acestor amintiri palpitante, abia aşteaptă să revină în România. Căci Fundaţia Phoenix are de gând să-i aducă şi la Bucureşti, cel mai probabil în noiembrie.

MULŢUMIRI PRIN SMS. "Am ajuns în Londra. Mulţumiri amândurora pentru tot ajutorul. Apreciem foarte mult ce-aţi făcut. Vă voi trimite un e-mail cu detalii când mă întorc la birou. Salutări!" (Mick Box, Uriah Heep)

SHOW MAGNIFIC. Imediat ce-au aterizat pe Heathrow, Mick a trimis un SMS cu mulţumiri pentru Paul şi Mircea Nancă. Să sperăm că "Lady In Black" se va auzi şi la Bucureşti, căci concertul de la Arad a avut un succes imens. Contabilitatea municipală a înregistrat 8.700 de bilete, dar se pare că la spectacol au fost în total aproximativ 15.000 de spectatori. După magnificul show, printre cei care s-au înghesuit la autografe s-a numărat şi viceprimarul Aradului, îmbrăcat într-un tricou cu Uriah Heep. Se pare că edilul este mare fan, căci tricoul părea destul de purtat!

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Concert - Johan Edlund aduce metalul la Bucureşti

Într-un interviu pe care ni l-a acordat în exclusivitate anul trecut la Budapesta, Johan Edlund le transmitea fanilor români că le va aduce metalul în curând. Şi s-a ţinut de cuvânt. La 23 septembrie, la Sala Agronomia, Tiamat va cânta pentru prima dată în România. 

Ceea ce n-a reuşit nici un organizator de spectacole cu pretenţii au reuşit cei de la Metalfan, care, deşi n-au împlinit decât doi ani de existenţă, au intrat binişor în breaslă. I-au adus anul acesta şi pe cei de la Lake of Tears, care au fost încântaţi atât de primirea care li s-a făcut, cât şi de publicul de pe plaiuri mioritice. De data aceasta, "metaliştii" împreună cu One Event & Cynyc's Masterplan aduc la Bucureşti pe Tiamat, una dintre cele mai de succes trupe suedeze de gothic metal. Alături de Type O Negative sau de Paradise Lost, formaţia a "garnisit" programul multor festivaluri de gen. Trupa cu nume de zeiţă babiloniană a fost în turneu în SUA alături de Black Sabbath şi de Motorhead. A avut săli pline în timpul turneelor în Europa, unde a fost cap de afiş. A făcut furori în Israel, Nightwish a cântat în deschiderea câtorva dintre spectacolele trupei, iar colegi de scenă le-au fost de multe ori Hypocrisy şi Pain, formaţiile lui Peter Tägtgren, dar şi Sirenia sau Theatre of Tragedy. "Nu contează cine cântă înaintea noastră sau după noi, totul e să cântăm bine şi să ne simţim bine", spune liderul formaţiei, Johan Edlund. Iar "fratele Satanfuck", pe numele său adevărat Anders Iwers, declara că la fiecare show încearcă să dea 200% din ce pot. 

ISTORIE. Tiamat i-a cucerit definitiv pe rockeri, inclusiv pe cei români, în 1994, când s-au situat în toate topurile de specialitate. "Vizionarul" Johan Edlund a fost declarat "Cel mai bun solist", "Wildhoney" - "Cel mai bun album", iar "The sleeping beauty" - "Cea mai bună piesă", şi asta nu numai în revistele de gen din Vest, ci şi în autohtonul Heavy Metal Magazine. Mulţi admiratori sunt nostalgici, fiindcă Tiamat a trecut din zona black metal la un sound atmosferic, dar Johan declară, de fiecare dată, că vremea amărăciunii pure s-a sfârşit şi că nu vrea să fie tipul de artist care creează doar o stare de tristeţe şi de melancolie. Discografia Tiamat cuprinde: "Sumerian Cry" - 1990, "The Astral Sleep" - 1991, "Clouds" - 1992, "Wildhoney" - 1994, "A Deeper Kind Of Slumber" - 1997, "Skeleton Skeletron" - 1999, "Judas Christ" - 2002, "Prey" - 2003, iar în 2006 a scos DVD-ul "Church Of Tiamat". Biletele s-au pus în vânzare la sediul Metalfan, din Bulevardul Naţiunile Unite nr. 8, bl. 104, sc. 5, et. 6, ap. 100. Vor fi 1.200 de bilete la preţul de 55 RON, iar după epuizarea acestora vor mai fi disponibile alte 800 la preţul de 65 RON. 

OAMENII ÎN NEGRU DIN BISERICA TIAMAT. Cine este, aşadar, "The king of dreams" (Regele viselor)? Johan Edlund, aka Reverend Hellie, ne-a declarat că e "un suedez drăguţ, foarte puţin complicat". Cu prima parte suntem de acord. În ceea ce priveşte partea artistică, însă, putem spune că este extrem de creativ şi că are o mulţime de idei ciudate. Are aceleaşi pasiuni ca şi basistul trupei: fotbal, pescuit la mare adâncime şi artă modernă. Anders Iwers îi este ca un frate: le plac aceleaşi feluri de mâncare, aceleaşi băuturi (pe care şi le încurcă între ei deseori în turnee). Deşi acesta din urmă pare mai cu picioarele pe pământ, comunicarea dintre ei este perfectă. Anders este tăticul unei adorabile fetiţe, Leia, în vârstă de 1 an, şi îşi împarte timpul între trupă, familie şi un magazin de muzică unde se ocupă de zona "metalelor". Lars Sköld, bateristul trupei, este pasionat de maşini, de tobe, evident, şi de noul lui studio din Stockholm. Iar chitaristul Thomas Petersson Wyreson este căsătorit cu Catherine (DJ de meserie) şi este "mândrul părinte a doi băieţi", Morgan şi Leopold, care vor să devină fotbalişti.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Tiamat, pentru prima dată în România

Trupa suedeză va concerta, în premieră, în România, pe 23 septembrie, în Sala Agronomia din Bucureşti.  

Tiamat s-a format în Täby, în apropiere de Stockholm, în 1987. Dacă iniţial a abordat un sound "dur", death-metal-ul a lăsat locul, cu fiecare nou album apărut, unei muzicalităţi deosebite, atmosferice. După ce a înregistrat un demo în 1988 ("Crawling in Vomits"), urmat de primul album, "Sumerian Cry", formaţia a semnat un contract pentru şapte albume cu casa de discuri Century Media. Ieşirea din zona underground a impus şi schimbarea denumirii trupei, Treblinka, atât din motive obiective (peste Ocean exista o formaţie intitulată similar), cât şi subiective, mai precis evitarea unei asocieri între numele trupei şi cel al unui lagăr nazist de exterminare. S-a optat pentru Tiamat, după numele zeiţei-dragon din trupul căreia, potrivit mitului cosmogonic babilonian, au fost create cerurile şi pământul. Acesta e doar primul indiciu asupra preocupării liderului formaţiei, Johan Edlund, pentru zonele mai puţin explorate ale religiilor şi filosofiei. De altfel, dacă în plan muzical se simte influenţa Pink Floyd, textele aduc aminte de operele lui H.P. Lovecraft şi Aleister Crowley. 

Vis şi miere sălbatică. "Sumerian Cry" i-a adus în atenţia criticii europene de specialitate, dar "Astral Sleep" (1991) le-a confirmat poziţia în topuri, şi datorită începutului colaborării cu producătorul Waldemar Sorychta. Dacă pe "Clouds" (1992) începe să se simtă soundul atmosferic, următorul album, "Wildhoney" (1994), un succes de box-office, a însemnat deschiderea totală spre zonele puţin explorate. Totuşi, acest disc a fost şi cel care i-a adus lui Edlund (voce, chitară) renumele de "dictator": toţi vechii membri ai trupei au fost concediaţi! Chitaristul Thomas Petersson a revenit însă ulterior. "A Deeper Kind of Slumber" (1997) a fost un pas mai departe în materie de sunet, fiind folosite - în premieră în zona metal - instrumente precum theremin-ul. Tot în acel moment, actuala componenţă s-a definitivat, prin sosirea basistului Anders Iwers şi permanentizarea contractului bateristului Lars Sköld. 

"Church of Tiamat". "Arăţi ca un lider de sectă", i-a spus în glumă unul dintre producători lui Edlund. Aceste cuvinte au inspirat titlul piesei "Church of Tiamat", ce deschide următorul disc: "Skeleton Skeletron" (1999), dând totodată şi numele site-ului oficial al trupei. În 2002, pe piaţă a apărut "Judas Christ", titlu ales pentru a stârni controverse prin el însuşi. "Prey" (2003) se remarcă prin versuri pline de semnificaţii, la fel de greu de descifrat ca şi autorul lor. În primele luni ale lui 2006, formaţia a înregistrat DVD-ul "The Church of Tiamat", ce se doreşte o retrospectivă a carierei trupei cu nume de zeiţă.

Show-ul de la Bucureşti face parte dintr-o serie de concerte de promovare a acestui ultim produs discografic. Biletele se vor găsi pe piaţă după 10 august, dar pot fi comandate în avans pe site-ul oficial al evenimentului, tiamat.metalfan.ro.

Paul Iancu (Cotidianul)

Concert - Tiamat, în România!

Formaţia Tiamat va concerta pentru prima dată în România la 23 septembrie, la Sala Agronomia. Înainte de-a ajunge la Bucureşti, trupa suedeză va mai cânta în Ucraina şi Germania. Johan Edlund, liderul grupului, confirma zilele trecute, în stilul caracteristic, zvonul care circula de ceva vreme pe plaiurile mioritice: Tiamat vine la Bucureşti. "Români, pregătiţi-vă cu usturoi, noi vă vom aduce metalul!", le-a spus Johan fanilor.

ISTORIE. Formaţia figurează printre iniţiatorii curentului gothic metal, la începutul anilor '90, disputându-şi întâietatea cu la fel de cunoscutul grup Paradise Lost. Tiamat s-a înfiinţat în 1987, suferind de-a lungul timpului o serie de modificări ale componenţei. "Dictatorul" Edlund, aşa cum i s-a spus, este un caz poate unic în industria metalului: în 1994 şi-a concediat toţi colegii (unii revenind ulterior), însă trupa a rămas în topuri! Mai mult, în noua formulă au scos cel mai de succes album al lor, "Wildhoney". În timpul istoriei sale, Tiamat a trecut printr-un şir de metamorfoze, de la black metal până la sound-ul astral deschis influenţelor. Albumul lor de debut, "Sumerian Cry", a primit fără îndoială un răspuns favorabil din partea criticii, iar al doilea disc, "The Astral Sleep", a demonstrat o creştere substanţială. Prin al treilea album, "Clouds", trupa a dezvăluit deja primele semne pentru ceea ce avea să urmeze. Succesul a fost previzibil: cu "Wildhoney", Tiamat a prezentat o adevărată capodoperă, care a ajuns rapid pe primul loc în topul vânzărilor casei de discuri Century Media.  

MITOLOGIE. Presa a fost entuziasmată de magnificele lor călătorii în sound-ul Pink Floyd şi a atestat că trupa a înregistrat o poveste clasică pe care am putea s-o clasificăm drept "iubire şi spaţiu atmosferice". Doi ani şi jumătate după aceea, următorul disc, "A Deeper Kind Of Slumber", a dezvăluit o formaţie mai puţin rigidă, dar mai inspirată, cu un sound şi mai întunecat, uşor de reperat şi pe "Skeleton Skeletron" sau "Judas Christ". De altfel, "Prey", cel mai recent album al trupei, trădează vasta cultură a solistului în ceea ce priveşte filozofia şi religiile. Cei care i-au urmărit creaţiile cunosc înclinaţia lui Johan Edlund către mitologie, însuşi numele trupei - Tiamat - desemnând-o pe zeiţa-dragon a apelor sărate, personaj central al mitului cosmogonic babilonian. Prin urmare, în toamnă, fanii vor avea ocazia să-i vadă pe suedezi pentru prima oară în România: Lars Johan Edlund Andersson (voce, chitară), Anders Iwers (bass), Lars Sköld (baterie) şi Thomas Petersson (chitară) vor susţine un show psihedelic în binecunoscutul stil Tiamat. Organizatorii sunt Metalfan, iar producătorii evenimentului - One Event & Cynyc's Masterplan. Biletele costă între 55 şi 65 de RON şi vor fi disponibile în jurul datei de 10 august. 

JOHAN EDLUND, UN GENIU MUZICAL CU MULTE CHIPURI. "De multe ori, liderul formaţiei Tiamat, Johan Edlund, a fost descris ca un cameleon, un geniu muzical cu multe chipuri - un om care nu-şi află niciodată odihna, condus mereu de noi schimbări, care ajung în faţa publicului său prin muzica pe care el o creează", spunea germanul Robert Müller. Aceasta este probabil cea mai bună caracterizare care i-a fost făcută vreodată chitaristului, solistului şi compozitorului amintit. El şi-a părăsit ţara natală, Suedia, şi a locuit aproape zece ani în Germania. În 2005, Edlund s-a mutat în Grecia, la Salonic. Care sunt pasiunile lui? Fotbal, artă modernă (în special pictură şi fotografie), pescuit la mare adâncime. În funcţie de ţara în care s-a stabilit, a schimbat locuinţe, iubite, preferinţe culinare. O singură mare iubire a rămas şi va rămâne pentru el întotdeauna aceeaşi şi întotdeauna pe primul loc: echipa suedeză de fotbal Hammarby IF!

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Gothic simfonic - Lacrimosa vine în România!

Iubitorii de gothic simfonic sunt norocoşi: după Nightwish şi Therion, vine în România Lacrimosa! 

La 1 iulie se anunţă un show incendiar la Bucureşti: Tilo Wolff (compoziţie, vocal, pian), Anne Nurmi (keyboards şi vocal), Jens Voigt Leonhardt (bass), Manfred Ruediger Uhlig (baterie), Jan-Peter Genkel (chitară) şi Dirk Wolff (chitară) vor concerta la Sala Polivalentă. Preţul biletelor este între 45 RON şi 60 RON.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Iată că primăvara a început în România

După un concert răsunător la Bucureşti, membrii trupei Lake of Tears vor să revină în ţara noastră.

"În ultimele luni, am văzut o creştere exponenţială a e-mail-urilor pe care le-am primit din România. Îmi pare rău că nu pot răspunde la toate... dar aş vrea să mulţumesc tuturor, susţinerea voastră e ceva minunat. Ştiu că avem propuneri concrete de la câţiva promotori români. Şi vedem în statistica vizitatorilor forumului că avem tot atâţia membri din România cât avem din Germania, de exemplu. Numai că în Germania am cântat de multe ori şi am fost foarte promovaţi. Simt că în România e un loc pentru noi, iar în Lake Of Tears e un loc şi pentru România. Vom veni în mod sigur!", scria solistul Daniel Brennare anul trecut pe www.lakeoftears.net. De altfel, forumul de pe pagina oficială a trupei suedeze e plin de compatrioţi de-ai noştri, aşa încât membrii formaţiei au mai scris şi... "pentru nonromâni: dacă se va ivi ocazia să cântăm în orice ţară... vom veni în mod sigur şi vă vom mulţumi personal".

SHOW. La 15 noiembrie 2005, când Lake of Tears a bătut palma cu Metalfan, organizatorul superconcertului din 13 martie, de la Bucureşti, Daniel a anunţat: "În foarte puţine cuvinte, pot spune: «România, venim! Cam prin martie 2006 vrem să cântaţi cântecele noastre... aşa că menajaţi-vă vocile până atunci (eventual beţi şi fumaţi pe rupte)! Aveţi grijă de voi. / Daniel»". Şi, imediat după show, nota: "Iată că «anotimpul primăverii a început» în România!»". (parafrază la "Şi anotimpul toamnei începe" - "And the season of the fall begins"; acesta este primul vers din "Forever Autumn", piesă pe care, în timpul spectacolului de la Sala Agronomia, publicul a cântat-o aproape mai tare decât trupa). "Şi ce început a fost! Aş vrea să le mulţumesc tuturor «magicienilor» care au făcut ca vizita noastră în România să fie atât de frumoasă. Celor care ne-au adus, celor care ne-au tratat regeşte cât am fost acolo şi mai ales celor care au făcut adevărata magie... care ne-au făcut să simţim că plutim în timpul concertului. Încă mă întreb cum de-aţi reuşit asta... într-adevăr nemaipomenit! Îmi pare foarte rău pentru cei care au vrut, dar n-au putut vedea spectacolul. Ne vom întoarce într-o bună zi... puteţi fi siguri de asta!" Să sperăm că se vor întoarce, căci suedezii încearcă să includă România şi în turneul de promovare a viitorului lor album, programat să apară la 28 august.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Noua generaţie

După Revoluţie s-a ridicat o nouă generaţie de pletoşi (sau chelioşi). Cu puţin noroc, s-au lansat cu chef de rock.

TRUPE TINERE. Au dat de gustul rockului după ce şi-au cumpărat discuri cu Pink Floyd, Iron Maiden, Deep Purple, Europe, Scorpions, Metallica. Apoi au mers la concertele trupelor româneşti. "Rockerii mai în vârstă mă ridicau pe umeri şi-mi făceau loc în primul rând", povesteşte Andy Ghost. S-au apucat şi ei de muzică. La debutul lui Andy s-au rupt scaune, s-a aruncat cu ele, era ca-n filme. Trupa clujeană Altar a început să facă furori chiar din 1991. "Mi-am dat seama ce înseamnă extazul după ce am ascultat Altar", mărturiseau rockerii. Câţiva ani mai târziu, presa scria: "Balamuc la Ţăndărică. Cântă Altar!". Nu se strângea atâta lume la concerte, decât poate la Phoenix, Iris sau Compact. Fanii disperaţi îi cereau lui Andy fire de păr. "Dacă le-aş da la fiecare, aş rămâne chel", zicea vocalistul. "Sunt răi, da' buni! Nu mai pot fi interzişi de Poliţie sau să li se taie pletele, aşa cum se făcea înainte", spuneau "greii" genului despre Altar. Şi cine credeţi că-i promova, la "Ora 25 tranzit tv"? Jeana Gheorghiu! Altar aducea publicul în delir. "Sunt senzaţionali!", declarau fanii isterizaţi. Dacă Teo Peter junior a fost mai cuminte, vocalul Andy Ghost o luase pe căi greşite. L-a marcat faptul că i-a murit tatăl şi, la 13 ani, a fost internat la dezalcoolizare. Numai muzica l-a salvat. Au cântat pe aceeaşi scenă cu Anathema, Iron Maiden, Kreator şi The Prodigy şi în deschidere la Sepultura, la Arenele Romane. Publicul i-a primit cu "Respect" în 1995. Mai ales că trupa şi-a anulat odată un spectacol, fiindcă organizatorii nu le-au spus că boxele sunt "arse". Fiindcă n-au vrut să facă playback, concertul s-a amânat. După multe schimbări şi frământări, Altar a revenit după opt ani de absenţă cu albumul "Atitudine", pe care l-a lansat recent.

ÎNCEPUTURI. Tot din aripa tânără face parte şi Antract. Grupul a fost înfiinţat în 1984 şi se numea iniţial Mini-Paradox, deoarece se afla în grija trupei Paradox din Râmnicu-Vâlcea. Cei mici s-au gândit să-şi spună Zig-Zag, dar în final au ales numele Antract. Au avut discuţii aprinse referitoare la "Eşti frumoasă", părerea unanimă fiind că e o piesă odioasă, dar, culmea, melodia a ajuns în top! Şi este extrem de folosită ca dedicaţie. Ştiţi continuarea? "Fă, eşti frumoasă, da' eşti proastă, da' eşti proastă/ Fă, eşti frumoasă, proasta dracului!" "Înainte de toate", "Sunt cu cucu' gol!". Şi ele poartă marca Antract. Şi, bineînţeles, "Cârciumăreasa".

Firma s-a înfiinţat în 2001 şi practică un fusion de rock, trip-hop şi blues, cu influenţe din jazz şi funk. Publicul "Crede în ei" şi cere această melodie la fiecare concert. Au "Dinţi de lapte" (doar şapte ani de când s-au lansat), dar grupul lor este unul "Important". Luna Amară a făcut şi ea valuri. O mână de băieţi, studenţi fiind în 1999, s-a gândit să compună muzică la Cluj. Genul abordat a fost de la bun început rock alternativ, cu elemente predominante de grunge, hardcore şi punk. Mai nou, au un "Loc lipsă", pe post de album. Luna Amară este prima formaţie clujeană care a cântat în Basarabia, în Club Elephant, şi sunt din nou aşteptaţi peste Prut.

Avatar a luat fiinţă în 1994, în Craiova, membrii formaţiei mergând pe linia metalului extrem. Au debutat cu "Orgiastic Ceremony", au "recidivat" cu "Holy Infection", iar în 2004 au cântat în deschidere la Pungent Stench într-un show la Salzburg. Au mai apărut alături de Cadaverous Condition şi Possession din Austria.

STILURI. Implant pentru Refuz vine din Timişoara. Spun că au antecedente de prin vara lui '95, când au observat că "nu sunt trupe româneşti care să spună lucrurilor pe nume". Aşa că au dat-o pe hardcore. Trupa, ca atare, există din 1996, când a lansat albumul ce poartă numele trupei. Dacă doriţi "Permis postsinucidere", vi-l oferă cu plăcere! Este unul dintre albumele lor! Iată cum şi-au făcut ieşirea în lume cei de la Trooper. Povestea a început în 1995, când, inspiraţi de trupe ca Maiden sau Priest, decid să se lanseze. Grupul s-a numit Megarock, apoi White Wolf şi, în final, Trooper. Peste trei ani cântau în deschidere la Iris. Coiot şi Balauru au "prestat" alături de Minculescu & Co., într-un concert de poveste, care a adunat peste 5.000 de oameni. Prin Negură Bunget bântuie tot felul de ciudaţi: Hupogrammos Disciple's, Sol Faur Spurcatu, Negru, Ursu, Vampir sau Necuratu. Ciudaţi numai după nume, căci în rest sunt superbăieţi. Care au ieşit pe-afară mai mult decât alţii. Au semnat condica la multe festivaluri, dar cel din Mannheim, unde au cântat cu Destruction şi Dew-Scented, pare a fi cel mai important. "Nu ne interesează neapărat să fim lângă o trupă mare, important e să cântăm noi bine. Dacă cântăm bine alături de oricine, e OK. Dacă nu avem nimic de zis, nu cântăm", spune Negru. Muzica lor are o profundă încărcătură spirituală şi este cam greu de "digerat" de ascultătorii neavizaţi.

Omul cu Sobolani a plecat din Constanţa. În 1997. Lansează "Vara pe oliţă" şi "Pasiune", iar în 1999 o iau "Razna". Ce nu fac pentru public? "Ne punem în cap"! Iar anul 2002 i-a găsit cu "Mâinile sus".

Viţa de Vie preferă să lucreze trei ani pentru un album, decât să apară cu un material slab. Au început cu "Rahova", primul lor album, au fost în Hollywood Rock Tour, iar în 2000 Viţa a fost desemnată drept cea mai bună trupă rock.

"Am susţinut primul concert în clasa a IX-a, eram în trupa Asfalt. Pe atunci cântam un fel de euro thrash. În public erau Costi Cămărăşan (Compact), Rareş Totu şi Butzi (Trans Express), Nimrod şi Teo Peter jr. Aveau nevoie de vocal şi toboşar. Aşa a apărut Altar, în 1991" (Andy Ghost, Altar)

"Nu am fost şi nu o să fim implicaţi în vreo mişcare cu tentă politică. Nu ne interesează acest aspect. Ceea ce ne interesează pe noi ţine de spiritualitate, este cu totul altceva. Ne interesează mai mult ceea ce ţine de echilibru. Preocuparea noastră este către spiritualitate" (Negru, Negură Bunget)

DE LA CRIZE LA COMA. Cu ce se mai mândreşte rockul românesc? Ne-a făcut Zob! Formaţia Zob. Ne-a dat Praf în ochi! Unii au intrat în Coma. Alţii în Crize. Unii şi-au lăsat Urma peste genul amintit, iar alţii au intrat în Traffic. Unii s-au conectat la Voltaj, alţii au Taine. Avem Class, avem Vank, avem Shekinah, avem E.M.I.L., Sfera, ba chiar şi-un Pistol cu Capse. Ca să nu mai spunem de AB4, care se mândreşte cu un album "Toxic". Ar trebui să intre în istorie şi trupa 4 1/2, cu Bubu la tobe. Au cântat ei în deschidere la Sepultura? Au cântat!

ROCKUL ROMÂNESC S-A EXTINS ÎN TOATE DIRECŢIILE. În ce direcţie se îndreaptă pop rockul românesc? Cam... în toate direcţiile. De fapt, mai mult spre pop decât spre rock. Direcţia 5, formată în 1991, a dat-o pe cântări de dragoste. Apoi s-a produs marea scindare. Aşa se face că prin 1996 existau două Direcţii 5! Una condusă de Florin Ionescu şi alta de Marian Ionescu, cea de-a doua fiind "Direcţia 5 cu Loredana". Loredana Groza care a tulburat, se pare, apele în trupă, dar, spre binele tuturor, s-a renunţat la această formulă şi din 1998 s-a reînfiinţat trupa, rămănând o singură Direcţie. Fără Loredana. Vama Veche s-a lansat în '96, iar în anul următor trupa cânta în deschidere la concertul Page & Plant (Led Zeppelin) la Bucureşti. Rezistenţa "sarmalistă" a apărut în 1993. După ce au lansat "Ţara te vrea prost", Sarmalelor Reci li s-a pus eticheta de "băieţi sarcastici". Iar cu "Aurolac" le-au pus capac. Proconsul recunoaşte că a cântat inclusiv în puburi, debutând cu piese Queen sau Status Quo. Interpretează doar melodii de dragoste, fiindcă asta ştiu cel mai bine.

ZDUBII BAT TOBA TARE. Cine se scoală dimineaţă departe ajunge! Moldovenii de la Zdob şi Zdub s-au trezit dimineaţa, pe răcoare, toţi cu faţa la soare! Aşa că îi putem considera de-ai noştri. După ce au fost nominalizaţi la MTV Romania, şi-au luat şi un premiu, s-au clasat, cu tot cu bunica cea care bate toba-n casa mare, pe locul 6 la Eurovision 2005. Şi adoptă un etno-rock de succes. Singurul care a rămas la "nivelul" anilor '60 este Ştefan Bănică jr. Care are în repertoriu piese de rock'n roll clasic, de-ale lui Elvis. Dar o are şi pe Veta, care i-a înfundat chiuveta.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)