„Khaos Legions” este un album care, pe de o parte, sintetizează esenţa Arch Enemy, dar, pe de alta, este extrem de variat. Este aceasta una dintre consecinţele faptului că a apărut la patru ani după precedentul disc de studio, “Rise of the Tyrant”?
Da, am avut o perioadă mult mai lungă decât în cazul “Rise of the Tyrant”, în care am strâns riff-uri, melodii şi idei de piese. Bineînţeles, am avut o arie mult mai largă de sonorităţi în momentul în care am intrat în studio pentru a înregistra “Khaos Legions”.
În multe piese abordaţi subiectul ateismului. De ce credeţi că oamenii au nevoie de o “entitate superioară”, fie că aceasta este denumită Dumnezeu sau altfel?
O mulţime de oameni se tem de responsabilităţi, se tem să-şi ia viaţa în propriile mâini. Preferă să creadă într-un basm, într-o zeitate superioară care să aibă grijă de ei, de problemele şi de dificultăţile lor. Am ales să las în urmă credinţele din copilărie şi să înfrunt realitatea aşa cum este ea. Sunt stăpâna propriului destin. Cred în ştiinţă, nu în ficţiune.
În special de la începutul crizei economice, care se manifestă şi în plan social şi spiritual, oamenii aşteaptă un ajutor „de sus”, fie că acest „de sus” desemnează un zeu sau guvernul. Vor înţelege oamenii vreodată că ei sunt de fapt singurii care au puterea de a schimba ceva, vor înţelege că ei sunt cei care trebuie să acţioneze în loc să aştepte ca altcineva să le rezolve problemele?
Sper că da, dar mă tem că nu va fi aşa. Mulţi oameni sunt slabi şi laşi. Se tem de schimbare, se tem să lupte pentru a-şi croi un viitor mai bun. Ei vor ca o putere superioară, fie că e guvernul sau vreun zeu, să aibă grijă de ei şi de problemele lor. Astfel că nu vor putea fi liberi, ci doar sclavii religiei, ai politicii, ai băncilor şi ai corporaţiilor. Dar nu sunt singură în lupta mea: există puternice mişcări ateiste şi revoluţionare în rândul tinerilor. Sper ca aceste noi generaţii să poată schimba ceva. Dar se pare că superstiţiile şi credinţa oarbă deţin încă puterea. Stilul meu este cel de a găsi găurile din acest sistem şi să-mi trăiesc viaţa în această societate în cel mai pur stil anarhic ateist. Fiind un muzician care petrece mult timp în turnee, aceasta este cea mai bună evadare.
În multe ţări - Egipt, Libia, Siria, oamenii au început lupta pentru schimbare. Aceste evenimente au fost una dintre sursele voastre de inspiraţie pentru realizarea videoclipului piesei „Yesterday is Dead and Gone”. Dar, dacă schimbarea care se va realiza nu va fi una în sensul dorit de cei din stradă, vor avea oamenii puterea să continue lupta?
Nu ştiu, dar sper din toată inima că o vor avea. Altfel toate sacrificiile ar fi inutile. Însă este greu să trăieşti într-un permanent climat de ameninţare şi de violenţă. Am cel mai profund respect pentru aceşti oameni care îşi riscă viaţa demonstrând împotriva unor guverne violente, nedrepte şi corupte. Unii tirani cad, alţii sunt ucişi. Astfel că schimbările se petrec. Lucrul care mă înspăimântă cel mai mult este însă faptul că partidele religioase conservatoare obţin încă majoritatea voturilor. Religia este rădăcina tuturor relelor; cât timp în aceste ţări nu se va separa puterea seculară de religie, vieţile acestor oameni nu se vor schimba în bine.
Haosul conţine sămânţa unei noi creaţii. Crezi că este nevoie de acest nou haos, pentru ca din el să se nască o lume nouă, mai bună?
Corect, cuvântul grec „kaos” înseamnă crearea a ceva nou din - evident - haos. Acum avem „haos” în multe părţi ale lumii. Este nevoie de măsuri extreme pentru a produce mari schimbări. Haosul social este o stare extremă, dar are potenţialul de a distruge vechiul sistem plin de disfuncţii şi de a construi unul nou. Depinde foarte mult de cine va prelua conducerea: rebelii tineri, adepţi ai progresului, sau bătrâna elită bogată care va perpetua vechiul sistem.
Eşti un avocat al „totalei libertăţi personale”. Ce înseamnă pentru tine „libertatea”?
Libertatea înseamnă că pot colinda pământul fără a fi hărţuită pentru culoarea pielii, pentru rasa sau sexul pe care îl am. Înseamnă că pot alege dacă vreau să beau alcool sau să fumez iarbă. Libertatea înseamnă de asemenea un sistem de taxe care să încurajeze o clasă de mijloc sănătoasă, taxe mari pentru cei bogaţi şi reduse pentru cei săraci. Libertatea înseamnă ca fiecare să-şi poată permite un standard de viaţă acceptabil, o educaţie corespunzătoare, să aibă acces la servicii de sănătate şi să-şi poată alege activităţile din timpul liber după cum doreşte, cât timp nu interferează cu drepturile altora. Libertatea înseamnă o intervenţie redusă a statului sau a guvernului - iar oamenii să-şi obţină înapoi responsabilităţile.
Pentru turneul european de toamnă, aţi încheiat un parteneriat cu Amnesty International, dar şi cu PETA2. Una dintre piesele de pe albumul „Khaos Legions”, mai precis „Cruelty Without Beauty”, are ca temă drepturile animalelor. Ne poţi spune mai multe despre mesajul vostru pe această temă?
Milităm pentru drepturile oamenilor, pentru drepturile animalelor şi pentru protecţia mediului. Amnesty International îndeplineşte o sarcină foarte importantă, este „câinele de pază” în ceea ce priveşte drepturile omului, iar în astfel de vremuri are extrem de multe de făcut! Genul metal îşi are rădăcinile în punk, şi la începuturi avea un mesaj politic mult mai puternic. Cred că este momentul să ne întoarcem la aceste rădăcini şi să devenim din nou critici la adresa problemelor sociale. Este timpul să ieşim din apatie! Sunt vegan pentru că animalele sunt tratate oribil de către noi, oamenii; producţia şi consumul masiv de carne duc la o mulţime de probleme de sănătate costisitoare şi la o distrugere severă a mediului. Nu vreau să contribui la aşa ceva! Nu vreau să fac rău altei creaturi de pe această planetă şi sper ca din ce în ce mai mulţi oameni să adopte un stil de viaţă „verde”.
Trageţi un semnal de alarmă prin mesajul vostru, dar credeţi că este perceput suficient de clar? Sau sunt mulţi cei care vin la spectacole doar pentru distracţie?
Oamenii pot alege dacă vor să vină să se bucure de un show metal sau dacă vin pentru a primi un impuls care să-i schimbe în bine. Le las această libertate fanilor, pentru că libertatea de a alege este unul dintre cele mai importante lucruri în viaţă! Vorbesc mult despre lucrurile în care cred - cei care au vrut să audă au auzit până acum. De asemenea, ofer o mulţime de sfaturi celor care vor să înceapă să se schimbe, le spun unde să găsească informaţii şi cum să fie motivaţi. Puteţi accepta sau respinge, totul depinde de fiecare în parte.
Ai afirmat că „tot ce nu te omoară te face mai puternic”. Ce experienţe te-au făcut mai puternică?
A trebuit să depăşesc o mulţime de prejudecăţi, ca să încep cu asta. Fiind privită cu suspiciune, am fost nevoită să lucrez de două ori mai intens. În plus, un muzician care pleacă în turnee nu-şi permite să se îmbolnăvească, este expus deseori unor situaţii ameninţătoare, fiecare nouă zi este diferită de precedenta. Au fost multe dăţi când am crezut că nu mă pot ridica din pat, darămite să susţin un concert. Dar de fiecare dată am urcat pe scenă. Indiferent cât de bolnavă, de obosită sau de deprimată aş fi fost. Am învăţat într-adevăr cum să depăşesc durerea fizică sau mentală. Sunt o luptătoare, am căpătat multă energie şi disciplină graţie numeroaselor situaţii dificile cu care m-am confruntat.
Unii te percep drept „frumoasa Angela”, drept „hot chick”, uneori ajung chiar să uite de „artistul Gossow”. Ce mesaj ai avea pentru aceştia?
Nu-mi pasă ce gândesc oamenii despre mine. Acţiunile şi succesul meu vorbesc mult mai puternic decât cuvintele lor ignorante.
Eşti un model pentru multe artiste din metal. Cum priveşti acest lucru? Care ar fi cel mai important sfat pe care le-ai da?
Acest lucru mă face să mă simt fericită şi mândră. Scena metal s-a schimbat foarte mult în ultimii 20 de ani, iar femeile joacă un rol mult mai important astăzi. Îmi plac echilibrul, yin şi yang, tipii şi tipele. Şi le iubesc pe fetele din metal! Sfatul meu ar fi: fiţi voi înşivă, nu vă pretindeţi ce nu sunteţi. Bucuraţi-vă de viaţă, nu vă luaţi în serios mai mult decât trebuie. Nu faceţi niciodată discriminări, fiţi unite şi celebraţi acest stil de muzică, ce vă oferă atâta putere şi tărie. Rămânem uniţi. Nu contează ce sex avem.
Eşti şi manager al trupei, iar în această calitate ai trasat un program ferm pentru următorii doi ani. La ce să ne aşteptăm din partea Arch Enemy după aceste turnee şi după sezonul festivalurilor de vară?
Vom încheia ciclul turneelor de promovare a „Khaos Legions” în 2012, iar anul viitor vom avea doar câteva alte spectacole dedicate acestui album, apoi ne vom sufleca mânecile şi vom începe lucrul la un nou album Arch Enemy. Am înregistrat deja, în condiţii profesionale, concertul din cadrul festivalului Loudpark din Japonia, dar şi cel din oraşul meu natal, Koln, şi vom mai înregistra câteva alte concerte din acest an pentru un DVD „World Khaos”. Acesta va fi lansat undeva în 2013. Un nou album Arch Enemy va apărea în 2014, iar apoi vom relua ciclul turneelor. Cercuri şi cicluri de nebunie metal!
Cu toate aceste turnee în toată lumea, unele deja încheiate, altele care vor urma, îţi permiţi să-ţi rezervi un timp numai pentru tine, în care să-ţi încarci bateriile, între perioada în care promovaţi „Khaos Legions” şi momentul în care veţi începe lucrul la un nou album?
Îmi voi încărca bateriile în 2013. Nu am cum să mă opresc din lucru: am nevoie să mă întreţin, dar pe de altă parte aş fi teribil de plictisită dacă aş sta departe de muzică. Sunt workaholică, ador să muncesc şi să-mi îndeplinesc planurile cu precizie şi succes. Viaţa e prea scurtă ca să stai degeaba. Nu mi-ar plăcea să lenevesc.
Înainte de a te alătura Arch Enemy, ai lucrat tu însăţi ca jurnalistă. Ce părere ai despre interviurile pe care le-ai acordat de-a lungul timpului?
Mi-au fost puse toate întrebările pe care şi le poate imagina cineva. Unele de-a dreptul idioate. Detest faptul că unii oameni încearcă să-şi vâre nasul în viaţa ta personală.
Ai cântat în multe locuri în care lumea nici nu-şi imaginează că există o scenă metal, precum Dubai sau Maldive. Ce ne poţi spune despre aceste experienţe?
A fost o experienţă suprarealistă. Deseori luăm de-a gata multe lucruri pe care cei de acolo nu le au. În Dubai am întâlnit mulţi oameni din Iran, Irak etc. şi am aflat că în aceste ţări încă sunt condamnaţi la închisoare cei care poartă părul lung sau tricouri metal. Au atât de multă pasiune pentru această muzică, pentru ei metalul reprezintă cu adevărat un imn al rebeliunii lor, reprezintă cântecele lor de luptă. Şi nu doar un fundal pentru petreceri. În Maldive, au existat demonstraţii ale unor grupuri musulmane radicale în apropierea zonei unde am cântat. Când ştii că nu te afli în siguranţă, că oricând se poate întâmpla ceva rău, ajungi să apreciezi şi mai mult faptul că trăieşti într-o ţară sigură. Fanii din acele locuri sunt fericiţi şi recunoscători pentru fiecare artist care are curajul să cânte acolo. Suntem mândri că avem astfel de fani şi ne bucurăm că putem să aducem o rază de lumină în viaţa lor.
Acesta va fi primul show Arch Enemy în România. Ce aşteptări aveţi de la concertul pe care îl veţi susţine în Bucureşti?
Cred că va fi o nebunie... La fel cum este acum pe străzile Bucureştiului, unde românii demonstrează în aceste zile. Muzica noastră este fundalul perfect pentru asta. Veniţi şi canalizaţi-vă furia alături de noi, pe 18 ianuarie, la Arenele Romane. Unul pentru toţi şi toţi pentru unul! We are one! Nemesis!
Paul Iancu (Adevărul)
