Turiştii s-au împărţit în două tabere: din prima categorie fac parte cei care spun că au venit la mare să se distreze. Ceva de genul "Să facem gălăgie şi s-o ţinem până mâine, e petrecere şi pereţii cad pe tine". Sau "Astă seară vreau să moară toţi vecinii de pe scară", vorba cântecelor.
De partea cealaltă, sunt cei care strigă sus şi tare că au venit la mare să se odihnească. Şi vor linişte. Şi fac scandal pe la Primărie ca spectacolele să nu mai ţină până noaptea târziu. Fiindcă ei nu pot dormi. Şi unii, şi alţii au dreptate. Să vedem cine mai are dreptate. Toţi patronii de terase dau muzica la maximum. Şi auzi, stereo, două melodii diferite, dacă nu chiar trei. De diverse genuri. Pe care-l ţin mai tare boxele şi decibelii, ăla câştigă. Mătuşi şi soacre, bunici şi mămici ţipă după odrasle ca sirenele-n port. În port popular, căci am văzut şi femei îmbrăcate în ii (dar fără fote), asortate la costumul de baie. Copiii, cel puţin, mai ţipă şi de plăcere, fiindcă le place-n apă, dar mai urlă şi necondiţionat când nu primesc lopăţica şi găletuşa. Şi nu poţi să le dai coloana sonoră mai incet. Nici măcar o palmă la dos, dacă nu-s ai tăi.
În câteva rânduri, la Costineşti, am avut parte de artificii. Toate bubuite după miezul nopţii. O dată cu steluţele multicolore de pe cer, se zgâlţâie şi geamurile, de zici că te afli pe poligonul de tragere sau, mai rău, pe front. Ce explozii, ce minune! Ca imagine, dau bine, dar dacă eşti mai sensibil la zgomote puternice, timpanele îţi vibrează puternic. Dacă ai nenorocul să te cazezi pe lângă gară, auzi toate locomotivele cum şuieră, mai ceva ca arbitrii de fotbal pe teren. La o adiere de vânt mai puternică, încep să piuie păsărelele sau sirenele autoturismelor. Numai proprietarii dorm duşi şi nu le-aud.
Din cauza poluării fonice nu mai poţi nici să visezi. Nici măcar cu ochii deschişi. În aceste condiţii, mi-am creat pe laptop un playlist care să contracareze efectul remixului involuntar de disco şi manele. Mi-am "injectat" nişte gothic metal în creier, care mi-a pătruns până-n vene. Astfel, am luat câte-o "supradoză" de mp3-uri Tiamat direct în urechi, la căşti: l-am programat pe Johan Edlund să-mi cânte "In a Dream", "I Am the King (...Of Dreams)" sau "A Deeper Kind of Slumber". Şi, ca mulţumire că m-a scăpat de gălăgie, l-am lăsat să-mi şoptească, în fiecare noapte: "Do You Dream of Me?"
Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)
