miercuri, 27 august 2008

DVD Lacuna Coil


Trupa italiană va scoate un nou album anul viitor, însă pînă atunci Lacuna Coil le oferă fanilor un nou produs discografic: primul DVD pe care formaţia milaneză l-a editat în cei 14 ani de existenţă. 

Discul dublu, intitulat "Visual Karma (Body, Mind and Soul)", vine la doi ani după producerea ultimului album de studio, "Karmacode", şi urmăreşte concertele susţinute în această perioadă de Cristina Scabbia & Co. Zece filme realizate de fani, alese de membrii trupei în urma unui concurs online, imagini înregistrate în culise, dar şi alte cîteva surprize vor completa albumul. "Visual Karma" va avea şi o ediţie limitată, în care vor mai fi incluse un DVD audio "Karmacode" şi un CD bonus, cu înregistrări live de la concertul din cadrul Wacken Open Air.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Negură Bunget, din nou în turneu


Fără îndoială, Negură Bunget este cea mai valoroasă formaţie black metal din România. De altfel, Negură a "bifat" în ultimii ani cele mai importante festivaluri de gen, performanţă cu care nu se poate lăuda vreo altă trupă de la noi.  

MARATON. Acum, timişorenii pregătesc un foarte lung turneu de toamnă. În octombrie-noiembrie nu-i veţi mai prinde pe-acasă, întrucât vor străbate Europa, după cum urmează: 13 octombrie, Ljubljana (Slovenia) - Orto Bar, 14 octombrie, Bratislava (Slovacia) - Randal Club, 17 octombrie, Praga (Cehia) - Exit Chmelnice, 21 octombrie, Barcelona (Spania) - Apolo 2, 22 octombrie, Madrid (Spania) - Ritmo y Compas, 23 octombrie, Sevilla - (Q), 24 octombrie, Salamanca (Spania) - Irish Rover, 25 octombrie Lisabona/ Benavente (Portugalia) - B-Side, 26 octombrie, Guimaraes (Portugalia) - Vimaranes MF - Trovadores do Cano, 27 octombrie,Vigo (Spania) - La Fabrica de Chocolate, 28 octombrie, Leon (Spania) - Scanner, 29 octombrie, Oviedo (Spania) - Blade, 30 octombrie, Bilbao (Spania) - Santana 27, 2 noiembrie, Paris (Franţa) - Pena Festayre, 3 noiembrie, Gent (Belgia) - Frontline, 5 noiembrie, Hengelo (Olanda) - Metropool, 6 noiembrie, Rotterdam (Olanda) - Baroeg, 7 noiembrie, Berlin (Germania) - K7, 8 noiembrie, Bitterfeld, (Germania) - Festung, 11 noiembrie, Hamburg (Germania) - Marx, 12 noiembrie, Rostok (Germania) - Alte Zuckerfabrik, 13 noiembrie, Essen (Germania) - Turock Club, 16 noiembrie, Ravenna (Italia) - Bronson Club, 21 noiembrie, Glasgow (UK) - Soundhaus, 26 noiembrie, Exeter (UK) - The Hub, 27 noiembrie, Londra (UK) - The Purple Turtle, Camden, 28 noiembrie, Cork (Irlanda) - An Cruiscin Lan, 29 noiembrie, Dublin (Irlanda) - Fibber Magees TBC, 30 noiembrie, Belfast (Irlanda) - Auntie Annies.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Travel with the Devil! Rockstarul Fernando Ribeiro vă arată Lisabona natală


Dacă aţi ratat concertul Moonspell din România, veţi avea ocazia să vă întâlniţi cu solistul Fernando Ribeiro chiar la el acasă: Langsuyar vă aşteaptă în Lisabona natală. 

Despre ce este vorba? Agenţia Rock-Voyager.com a avut ideea de a-l face pe rockstarul portughez ghid pentru o zi prin capitala lusitană. Iată cum o descrie vocalul: "Lisabona este unul dintre cele mai vechi oraşe din Europa şi, evident, din lume. Se spune că numele i-a fost dat în urma călătoriei făcute de Odysseus (sau Ulise), care a vizitat Lisabona în drumul său neîntrerupt prin lumea sa magică. Ce vă ofer este o călătorie pe urmele regelui din Ithaca; veniţi şi descoperiţi minunile unui oraş mare, dar puţin schimbat de-a lungul timpului, pentru a-i afla istoria, dar şi multe dintre secretele sale (puţini ghizi vă vor arăta locurile incluse în acest tur al oraşului), pentru a vă bucura de lumină, soare, mâncare, aer, de frumuseţea şi pulsul oraşului. De asemenea, vom vedea şi Sintra, locul favorit al Lordului Byron, aflat la circa 40 de minute de Lisabona. O privire în adâncurile inimii sale, departe de protocolul turistic obişnuit şi mai aproape de natura umană a călătoriei, a descoperirilor. Ne întâlnim aşadar în Lisabona!", spune Fernando Ribeiro.

"FOR A TASTE OF ETERNITY". Excursia se desfăşoară în perioada 15-18 septembrie. Grupul se va reuni la Frankfurt pe Main sau la Hamburg şi va călători cu avionul până la Lisabona, unde gazdele au rezervat camere la Hostal Residencial Florescente, situat aproape de centrul comercial istoric al oraşului. Chiar de a doua zi dimineaţă, Fernando vă va conduce într-un tur al oraşului. Primul obiectiv: Torre de Belem, construit în 1515 din ordinul regelui Portugaliei, punct central al comerţului şi călătoriilor maritime ale portughezilor. Până în secolul al XIX-lea a fost folosit ca închisoare şi ca arsenal. În 1943, Torre de Belem a fost inclus în patrimoniul UNESCO. Apoi, Padrao dos Descobrimentos, ridicat în onoarea marilor descoperitori, printre care da Gama, Magellan, Dias. În apropiere se află Mosteiro Dos Jeronimos, mănăstire în care sunt îngropaţi o parte dintre regii Portugaliei, dar care adăposteşte şi osemintele lui Vasco da Gama. Prânzul va fi un bun pretext pentru a descoperi ce oferă Lisabona în materie de gastronomie. Veţi merge cu Langsuyar la un restaurant din cartierul Sao Paulo, aproape de gara Cais do Sodre, unde veţi servi specialităţile casei, preparate din fructe de mare. După prânz veţi merge la castelul Sao Jorge, apoi veţi traversa oraşul până la Bairro Alto, unul dintre puţinele cartiere care au scăpat aproape intacte în urma cutremurului din 1755 - pentru mulţi ani, pe străzile sale înguste s-au aflat sediile principalelor ziare şi tipografii din Lisabona. Seara se va încheia cu "A Walk on the Darkside" alături de Fernando prin parcul Miradouro Sao Pedro de Alcantara.

OBIECTIVE. În a treia zi, solistul de la Moonspell vă va însoţi prin oraşul Sintra. Quinta de Regaleira va fi primul castel vizitat. Grădinile luxuriante, lacurile şi grotele din jur nu fac decât să-i sporească farmecul. După un prânz la malul mării, urmează Palacio da Pena. Construit în 1840, din ordinul Regelui Ferdinand II, este numit Neuschwanstein-ul Portugaliei. După o plimbare prin grădinile ce-l înconjoară, vă veţi delecta cu dulciuri tradiţionale portugheze servite alături de o ceaşcă de ceai. Aceasta este ultima ocazie de a-i adresa întrebări ghidului-vedetă, pentru că în următoarea zi sejurul portughez se va încheia. Preţul, de 436 de euro, include zborul din Frankfurt pe Main sau Hamburg spre Lisabona, trei nopţi de cazare la Hostal Residencial Florescente şi taxele de intrare în Lisabona şi Sintra.

TUR DE FORŢĂ. "Lisabona ne-a influenţat în mare măsură muzica, dar şi versurile, datorită peisajelor şi clădirilor ce-ţi taie răsuflarea, datorită respiraţiei sale nocturne. Voi fi cu voi, pentru a vă răspunde întrebărilor, dar şi pentru a vă conduce printr-un oraş cum puţine sunt în lume, clasic ca nici un altul şi de care vă veţi îndrăgosti iremediabil" (Fernando Ribeiro)

Alte oferte

Dacă mai doriţi să călătoriţi cu... Dracul, Rock Voyager vă înlesneşte întâlnirea şi cu alte vedete: Dark Tranquillity, Poisonblack şi Fear My Thoughts, toate trei într-un pachet intitulat "Where Death Is Most Alive" (în Berlin, Koln sau Stuttgart), trupa irlandeză de pagan metal Primordial (al cărei solist vă va prezenta oraşul natal, Dublin), formaţia grecească Firewind, aflată în turneu în Germania, dar şi o călătorie de două săptămâni, pe motocicletă, prin sud-vestul SUA. Turul include opriri în Las Vegas şi în Santa Fe şi vă oferă "visul american": autostrăzi nesfârşite, aventură, libertate şi peisaje ce te lasă mut de uimire.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

luni, 25 august 2008

Tiamat, în ediţie de colecţie


Century Media a emis un comunicat oficial în replică la seria de anunţuri incomplete sau incorecte cu privire la colecţia Tiamat ce va fi lansată în vara aceasta de casa de discuri germană. Box-setul intitulat "The Ark Of The Covenant ­ - The Complete Century Media Years" va conţine 12 CD-uri şi un DVD şi va fi dedicat colecţionarilor, incluzând, alături de melodiile celebre ale suedezilor, şi o serie de înregistrări inedite. 

De la începuturile doom/death ale Tiamat şi până la momentul în care a devenit una dintre cele mai renumite şi respectate formaţii de atmospheric gothic rock/metal, această ediţie limitată oferă o viziune asupra istoriei colaborării dintre Tiamat şi Century Media. Scos în numai 3.000 de exemplare, fiecare box-set va conţine un certificat de autenticitate înseriat, două CD-uri audio exclusive, dar şi un booklet de 74 de pagini, cu toate versurile pieselor, grafică de excepţie, fotografii rare şi comentarii scrise de însuşi Anders Iwers, basistul trupei.

Potrivit Century Media, lista completă a produselor audio-video incluse în box-setul "The Ark Of The Covenant -­ The Complete Century Media Years" este următoarea: CD-urile "The Astral Sleep", "Clouds", "Live In Israel", "Wildhoney", "Wildlife", "Gaia", "A Deeper Kind Of Slumber", "Skeleton Skeletron", "Judas Christ", "Prey", "The Church Of Tiamat" (un CD audio editat în premieră în acest format, disponibil numai în cadrul box-setului), "Panopticon" (o colecţie de piese rare şi b-sides, reunite pe CD cu ocazia alcătuirii colecţiei Century Media). De asemenea, din serie nu putea lipsi DVD-ul "The Church Of Tiamat". "The Ark Of The Covenant" va ajunge în magazinele din Germania, Austria, Elveţia şi Benelux pe 15 august, urmând a fi lansat succesiv şi în alte ţări europene între 18 august şi 5 septembrie.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Michael Nicklasson pleacă din Dark Tranquillity după 10 ani


Sâmbată, Dark Tranquillity a anunţat, atât pe site-ul oficial, cât şi pe pagina de MySpace a trupei, despărţirea de basistul Michael Nicklasson, şi aceasta cu doar câteva luni înainte de începutul turneului european din octombrie-noiembrie 2008.  

Şi totuşi, concertele vor avea loc, basul fiind preluat de un muzician de turneu. Anunţul include şi o declaraţie a lui Michael, care încheie lăsând o portiţă pentru o posibilă revenire. "După aproape zece ani şi o grămadă de turnee şi festivaluri, am ales să părăsesc trupa din motive personale. A fost extraordinar să cunosc atâta lume şi să văd zecile de mii de fani din toată lumea, dar şi să leg atâtea prietenii, fie că a fost vorba de colegii de trupă, de cei din jurul formaţiei sau de fani. Nu-i pot numi aici pe toţi, pentru că lista ar ocupa întregul website, dar îmi va fi dor de toţi cei alături de care am lucrat, ca şi de cei care ne-au susţinut în aceşti ani. Însă aveam mare nevoie de o pauză. Rămân în relaţii bune cu restul trupei, cu toţii am ajuns la concluzia că acesta este cel mai bun lucru pentru noi. Voi rămâne deoparte pentru o vreme, urmând ca apoi să văd ce-mi mai oferă viitorul. Le urez toate cele bune colegilor din vechea echipă, iar pentru toţi am un singur mesaj: mă voi întoarce, într-un fel sau altul. Mulţumiri tuturor." Anunţul basistului de la Dark Tranquillity vine la doar câteva săptămâni după ce chitaristul Thomas Wyreson de la Tiamat a părăsit la rându-i trupa, invocând nevoia unei pauze, în care să se ocupe mai mult timp de familie.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

miercuri, 20 august 2008

Peter Tägtgren, solistul care a dansat cu moartea


Despre Peter Tägtgren s-a spus că este workaholic. Într-adevăr, concertele şi proiectele sale se ţin lanţ. Peter Pain, aşa cum i se spune, lucrează în serie mixând pentru alţi artişti şi, în paralel, pentru noile albume Hypocrisy şi Pain. L-am văzut în Ungaria, în Suedia şi în Letonia, iar cel mai recent concert l-a avut la Vaasa, în Finlanda. Urmează Minsk, Belarus (29 august) şi Kherson, Ucraina (31 august). Muzician, producător şi compozitor suedez, Peter a jucat chiar şi în filme.

A trecut ceva vreme de când ai renunţat la fetele din Pain, Andrea Odendahl şi Alla Fedynitch, şi ai adus în trupă doi "vikingi bărboşi". Mai ţii legătura cu nemţoaicele, le-ai urmărit cariera artistică? 
Peter Tägtgren: Da, ne-am întâlnit la diverse festivaluri, am rămas în relaţii foarte bune. Andrea cântă în Jesus on Extasy, iar Alla în trupa lui Waldemar Sorychta. JoE e o trupă foarte bună şi la fel pot spune şi despre Enemy of the Sun.

Lucrezi la un nou album. Ce ne poţi spune despre piese?
Sunt despre viaţă, în general. Albumul se va numi "Cynic Paradise". "Follow Me", "Feed Us", "I’m Going In" sunt doar câteva dintre piesele noi. Pe prima am cântat-o deja în concerte şi a fost foarte bine primită de public.

În paralel lucrezi şi la un nou album Hypocrisy. Cum merge?
Plănuim să-l scoatem anul viitor. Cred că prin aprilie-mai 2009 va apărea. Deocamdată însă mă concentrez pe albumul Pain. Am în schimb o mulţime de riff-uri şi îmi va lua ceva vreme până să-i găsesc fiecăruia locul potrivit în piese.

De ce ai simţi nevoia să reeditezi albumul Hypocrisy "Catch 22" ca "variantă 2.0.08"?
Unii s-au arătat dezamăgiţi de prima versiune. Aşa că am vrut să le ofer fanilor o variantă mult mai bună.

În concerte ai făcut o serie de featuring-uri alături de Tiamat, pe "Sleeping Beauty", şi de Nightwish, pe "Wish I Had An Angel". Cine urmează?
Nu-ţi pot spune, pentru că toate au fost impulsuri de moment, n-a fost nimic planificat dinainte.

Eşti, de asemenea, un cunoscut şi foarte căutat producător. Prin studioul tău, Abyss, au trecut o mulţime de nume mari ale metalului. Ai mixat chiar şi o piesă cântată de cei doi prezentatori ai emisiunii "Rundgang" de la televiziunea suedeză. Care a fost cea mai mare provocare de până acum?
Abumul "Monotheist", al celor de la Celtic Frost. Am lucrat sub o mare presiune şi eu, dar mai ales ei, fiindcă veneau după o pauză de aproape 15 ani.

Ai avut foarte multe concerte în ultima vreme. Care a fost publicul care te-a impresionat cel mai mult?
Cei mai gălăgioşi mi s-au părut francezii. Dar la fiecare concert am avut reacţii neaşteptat de bune din partea publicului.

Însă ai avut şi ceva probleme în Leipzig... (n.r. - Peter a fost lovit în faţă cu o sticlă şi a avut nevoie de opt copci).
"Shit happens"...

Ce s-a întâmplat?
Am fost într-un bar, am băut ceva, apoi am plecat înspre hotel şi am trecut printr-un gang. Ne-am întâlnit cu vreo trei localnici. Ei ne-au strigat ceva, noi le-am răspuns peste umăr, iar ei au sărit la bătaie.

Ţi s-a mai întâmplat ceva similar?
Niciodată până atunci.

S-au creat adevărate legende despre faptul că inima ta s-a oprit la un moment dat, iar în urma acestei experienţe ai compus piesa "Dancing With the Dead". Ce ai simţit?
Absolut nimic. Totul s-a întunecat brusc. Unii spun că în astfel de momente îşi văd filmul vieţii. Eu n-am văzut nimic. Pur şi simplu s-a rupt filmul pentru câteva clipe.

Apropo de filme, ai jucat în două producţii, "Sleepwalker" şi "Exit".
Da, dar au fost roluri episodice.

E binecunoscută pasiunea ta pentru extratereştri. De unde, de când?
E o pasiune care mă urmăreşte din copilărie, a fost ca un hobby.

Ai fost recent în turneu cu Nightwish şi v-aţi făcut surprize unii altora.
Da, am făcut featuring-uri, însă cele mai mari surprize ni le facem în ultima zi a turneului. De exemplu, în turneul cu Soilwork am avut nişte miere la noi, am suflat peste ei praf de ciocolată, la a treia piesă din recitalul lor. Evident că atunci când a venit rândul nostru să urcăm pe scenă ne-am gândit că băieţii îşi vor lua revanşa. Aşa că ne-am păzit cu străşnicie hainele. Am urcat desculţi pe scenă… unde ne aştepta surpriza: pe o rază destul de mare în jurul microfoanelor podeaua era lustruită cu săpun, aşa că orice pas, oricât de mic, ne făcea să derapăm. Aşadar am stat înfipţi şi am cântat aproape nemişcaţi.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

sâmbătă, 9 august 2008

Pe culmile disperării, în variantă doom metal


Frailty şi-a lansat anul acesta CD-ul de debut, "Lost Lifeless Lights”. Edmunds şi Girts, doi dintre membrii fondatori ai trupei şi principalii autori ai pieselor, ne-au dezvăluit cum a apărut unul dintre cele mai întunecate albume de pe scena metal letonă: sondarea celor mai negre adâncuri ale sufletului uman, dar şi romanele lui Lovecraft, scriitor "noir” prin excelenţă.

Sunteţi o trupă letonă, cum aţi ajuns să scoateţi albumul de debut la casa de discuri Solitude Production, din Rusia? 
Frailty: E meritul managerului nostru, Janis Jansons, el a negociat acest contract. Ne bucurăm că suntem la o casă de discuri străină, pentru că asta implică o audienţă mai mare şi mai multe concerte în afara ţării.

Cum vedeţi scena metal letonă?
Sunt foarte multe trupe, dar fiecare cântă un cu totul alt gen. Această diversitate e însă un dezavantaj, prin faptul că nu s-a creat o tradiţie în fiecare subgen în parte. Pe segmentul de doom suntem singurii.

Ce trupe v-au influenţat?
La început, Paradise Lost, My Dying Bride şi trupe de doom şi death metal. Dar de ceva vreme încercăm să ne definim propriul drum. Includem în piesele noastre şi elemente care nu au legătură cu muzica în sine, cum ar fi experienţele proprii, viaţa umană în general, natura, psihologia, religia, mitologia, iar muzica noastră se leagă de aceste abordări şi viziuni. Nu ne propunem ca albumele să sune într-un anume gen. Ne creăm însă propriul stil, unul psihotic, care să reprezinte stările noastre interioare. Reflectăm şi stări ale altor oameni pe care îi vedem: nebunia şi tristeţea, dar şi bucuria sau fericirea lor.

Aţi menţionat mitologia şi religia, ce vă atrage din această zonă?
Da, ne pasionează mitologia greacă, dar sunt şi elemente din zona fantasy, mitologia ficţională. Ne fascinează scrierile lui Lovecraft, în special romanele sale care au ca punct central "Necronomicon”, încercăm să încorporăm aceste elemente în muzica noastră.

Cântaţi de multă vreme, dar aţi scos primul album abia în 2008. Ce ne puteţi spune despre istoria Frailty?
Ne-am format în 2003. Însă doar noi doi am rămas din prima formulă a trupei. Ne-a fost greu să găsim muzicieni letoni care să se plieze pe stilul nostru. În cele din urmă însă se pare că am găsit oamenii potriviţi, astfel că scoaterea acestui album a devenit posibilă.

Este Ariadne din piesa voastră legată de personajul omonim din mitologia greacă?
Da, personifică şi la noi, la fel ca şi în mitologia antică, iubirea, încrederea, dar noi interpretăm mitul într-un stil mult mai apropiat de ideea de doom. Totul se năruie, iar din încredere nu mai rămâne decât o ruină.

În versurile voastre, totul moare, totul se destramă. Chiar aveţi o piesă intitulată "A Summer to Die”, vara însăşi devine un simbol al morţii pentru voi...
E drept că în fantasy totul e verde, viu, frumos. Dar noi ne aplecăm asupra naturii în mod realist, vedem că totul are şi un sfârşit. Începutul a fost deja, îl cunoaştem cu toţii, la noi în piese apare sfârşitul. Totul va dispărea, şi nu ştim ce anume ne aşteaptă.

Care e povestea piesei "I Know Your Pain”?
E vorba despre intensitatea sentimentelor. Despre o pasiune atât de mare încât iubirea însăşi duce la crimă. E o poveste despre partea întunecată a iubirii.

Dar în "The Fall of Eve”? 
E o piesă foarte epică, despre un bătrân rege războinic care nu mai poate decât să privească decăderea regatului pe care l-a construit prin lupte. Fraţii lui de arme au murit cu toţii, totul e o ruină acum.

Timpurile se schimbă. Dacă n-ai piese online, aproape că nu exişti. E un dezavantaj sau nu faptul că mp3-urile pot fi ascultate gratis?
Trăim într-o societate postmodernă, în care toate lucrurile se aglomerează, se comasează în acest secol 21: trecut, prezent şi viitor deopotrivă. Perioada mitică şi tehnologia modernă se îmbină. Nu poţi obliga pe nimeni să-ţi cumpere CD-urile dacă nu-ţi cunoaşte muzica deja. Însă dacă respecţi cu adevărat o trupă, ar trebui să cumperi produsul original şi să nu te mulţumeşti cu o copie luată de pe Internet. Nu te poţi numi fan al unei trupe dacă nu ai cumpărat nici un CD original. În felul acesta le arăţi că susţii ideile pe care trupa le lansează şi le oferi mijloace de a continua să creeze. Ni se pare absurd să îi îndemnăm pe oameni să ne cumpere CD-urile înainte de a şti ce muzică facem. Oamenii ar trebui să asculte mai întâi muzica şi, dacă îşi permit financiar, abia apoi să cumpere albumul. Nimeni nu ar cumpăra "o pisică în sac”, altfel spus fără a şti ce se află înăuntru.

Ce concerte veţi mai susţine în viitorul apropiat?
Ne-am aranjat pentru această toamnă un turneu în Finlanda, iar un altul, în Europa Centrală, se află în stadiu de proiect. La început am fost reticenţi în colaborarea cu Solitude Production, nu ştiam ce ne aşteaptă. Când am aflat că sunt ruşi nu am fost prea entuziasmaţi, mai ales că istoria a creat destule prejudecăţi. Şi pentru noi a fost "o pisică în sac” casa de discuri. Însă cu timpul am descoperit că am făcut o alegere bună pentru că mai ales în partea de promovare se descurcă foarte bine. Pentru noi a contat mai mult să scoatem acest CD decât numele casei de discuri. Fără un album, ci doar cu câteva concerte live, nu poţi să devii cunoscut. Şi totuşi, în noroi poţi găsi şi un grăunte de aur. Iar acesta este începutul filosofiei...

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

duminică, 3 august 2008

Heri Joensen, Tyr: "Nu poţi pretinde că eşti ceea ce nu eşti"


O trupă mare venită dintr-un teritoriu mic a cucerit lumea: Tyr din Feroe sînt într-o continuă creştere de formă. Vocalul Heri Joensen ne-a acordat, recent, un interviu la Metalshow.lv, desfăşurat în Blome, Letonia.

Se spune că oamenii au creat zeii şi nu invers. Se poate spune acelaşi lucru şi despre simboluri?
Heri Joensen: Da, bineînţeles. Toţi zeii sunt părţi ale miturilor, care au fost create de oameni.

Care e puterea simbolurilor? E cea pe care le-o dau oamenii?
Oamenii dau putere simbolurilor, evident, iar simbolurile pot fi foarte puternice. Totuşi, un simbol puternic într-o cultură poate deveni lipsit de putere dacă îl mutăm într-o alta.

Aţi avut probleme cu grafia runică a denumirii trupei. Ce crezi despre asocierea runelor cu simboluri "sensibile” în anumite zone ale lumii?
Germanii au foarte mari probleme cu unele simboluri păgâne folosite şi de Al Treilea Reich. În Scandinavia, aceste confuzii nu există. E drept că nemţii provin din aceeaşi rădăcină cu popoarele nordice, dar ei au avut ghinionul unui trecut tulbure, în care simbolurilor le-au fost ataşate alte sensuri.

Cânţi în feroeză, norvegiană, islandeză, daneză şi engleză. Dacă prin engleză oferi lumii o privire asupra folclorului feroez, ce ne poţi spune despre interpretarea în limba natală?
Majoritatea textelor în feroeză sunt cele preluate din baladele locale, ar fi aproape imposibil să le traducem în engleză, deoarece nu s-ar mai potrivi cu linia melodică tradiţională. Am scris eu însumi texte în feroeză, dar doar la câteva piese. În engleză scriu pentru ca oamenii să înţeleagă melodiile pe care le cântăm. Dar am văzut cu surprindere că publicul savurează la fel de bine şi melodii cu versuri feroeze, chiar dacă nu le înţeleg. Nu scriu atât de mult în feroeză pentru că a devenit dificil pentru mine, deoarece majoritatea muzicii metal este în engleză, heavy metalul sună mult mai natural astfel. Pe "Wings of Time” partea feroeză provine dintr-o baladă locală şi doar partea în engleză îmi aparţine.

Baladele feroeze au chiar şi mai mult de 80 de stofe...
Da, cea mai lungă piesă pe care am făcut-o este o baladă la finalul albumului "How Far to Asgaard”, are peste 20 de minute, dar aceasta este o excepţie în discografia noastră.

La prima vedere, Feroe pare o zonă izolată geografic. V-a ajutat asta să vă menţineţi cultura nealterată?
Într-adevăr, influenţele culturale au fost minime. Cea mai mare parte a culturii provine de la strămoşii noştri norvegieni sosiţi aici încă înainte de secolul IX. Chiar dacă pe hartă ţi s-ar părea că suntem undeva departe, noi ne simţim în mijlocul lumii.

De ce aţi ales zeul Tyr şi nu un altul?
Pe de o parte din cauza albumului cu acest nume scos de Black Sabbath, dar am fost şi fascinat de miturile despre zeul Tyr. A fost la origine cel mai important zeu din pantheonul nordic. În mitul despre legarea lupului Fenrir şi-a sacrificat o mână, iar pentru un zeu al războiului acest sacrificiu este un gest total necaracteristic. De asemenea, Tyr este şi zeul diplomaţiei.

"Hail to the Hammer” a devenit un fel de imn al trupei. De ce aţi simţit nevoia să-l includeţi şi pe ultimul album, "Land”?
Am vrut să le oferim fanilor o înregistrare a acestei piese de o calitate mai bună decât cele două versiuni precedente. De altfel, primele variante au fost înregistrate cu vocalul anterior. Acum sunt mulţumit şi cu siguranţă pe viitoarele albume nu va mai fi reluată.

În acest an aţi făcut în premieră un turneu în America de Nord, cum ţi s-a părut?
Nu numai că fanii au venit în număr mai mare decât ne aşteptam, dar ne-au întâmpinat cu foarte multă căldură. Cele două concerte din Canada le-aş considera cele mai bune pe care le-am avut până acum. Abia aştept să mă întorc peste Ocean pentru un nou turneu.

Cum a fost episodul din Polonia, când un fan a vrut să te strângă de gât, iar altul a ţinut morţiş să cânte cu voi? Ţi s-au mai întâmplat astfel de episoade?
A fost singura dată când a încercat cineva să mă omoare pe scenă (râde). Dar au mai fost cazuri când fanii au venit lângă noi, fie pentru a cânta, fie pentru a face stagediving. Dar asta au făcut-o din entuziasm. S-a întâmplat chiar ca muzicieni din alte trupe să ne facă surprize. La turneul cu Amon Amarth în 2006, în timpul ultimului spectacol, basistul de la Wintersun s-a îmbrăcat cu un costum ridicol, şi-a pus o mască şi a venit cu o oaie de pluş în vârful unei undiţe. A urcat pe scenă, iar bodyguarzii crezând că e un fan nebun au încercat să-l imobilizeze. Jukka şi-a scos masca şi a început să strige că e de la o altă trupă. E o tradiţie ca la ultimul spectacol din turneu să se ne facem farse unii altora.

Şi vremea v-a jucat farse în Feroe...
Da, în 2007. Întâi ne-a fost amânată cursa, din cauza vremii nefavorabile, iar după un zbor teribil am aflat că festivalul la care urma să cântăm a fost anulat. Corturile au fost luate de vânt, a fost un adevărat uragan. Interesant de menţionat este că în ziua precedentă Scorpions cântase piesa "Rock you like a hurricane”.

Vă începeţi show-urile de obicei cu "Gandkvaedi Trondar”. Pe albumul "Land” aţi inclus această piesă. Cum l-ai convins pe Hanus G. Johansen să recite versurile?
Plănuisem asta de multă vreme. Am vorbit cu el şi, pentru că îi place muzica noastră, a acceptat.

Viziunea ta asupra lumii este destul de greu de acceptat de tradiţionalişti. Respingi dogmele, dar eviţi să cazi într-un dogmatism antidogmatic. Ţi-ai botezat copilul, Torur, deşi te declari păgân. Ce ne poţi spune?
Pe de o parte nu e bine să rupi legăturile cu comunitatea din care faci parte. Nu poţi schimba starea de fapt decât dacă acţionezi pe cale politică. Mi-am botezat copilul într-un ritual creştin, dar dacă ar fi existat un ritual similar budist sau hinduist n-aş fi ezitat să îl botez în această religie, chiar dacă nici budismul nu consider că mă reprezintă. În ciuda semnificaţiei aparent religioase a acestui botez, pentru mine a fost mai mult un ritual social decât unul religios. Nu există ritual în afara religiei.

Spuneai cândva că dacă Feroe şi-ar cîştiga independenţa ar elimina şi o parte din influenţa religioasă a Danemarcei.
Cât timp suntem doar o provincie daneză, resimţim influenţa metropolei. În marile oraşe nu mai găseşti fanatici, ci oameni cu mintea deschisă. Conservatorismul se manifestă atât în plan religios, cât şi politic. Astfel că rezolvând problema politică vom scăpa de conservatorismul din ambele domenii.

La început aţi vrut să fiţi americani şi v-aţi numit Cruiser, apoi nemţi - Wolfgang, când v-aţi descoperit identitatea feroeză şi ce înseamnă asta pentru voi?
Când am fost în Danemarca, mi-am dat seama că nu are sens să pretind că sunt ceva ce nu sunt, că aparţin de fapt unei naţiuni bine definite. Te simţi bine doar fiind ceea ce eşti. Dar când ai 17 ani nu poţi vedea lucrurile astfel, mai ales când în jurul tău auzi doar muzică americană sau britanică, nu poţi crede că poţi cânta într-adevăr metal feroez.

Ce înseamnă păgânismul în secolul 21?E greu să ştergi 1000 de ani de creştinism din Feroe, dar poţi schimba viitorul. Problema nu ţine de religie în sine. Pentru mine păgânismul înseamnă întoarcerea la rădăcini.

Spuneai că speri ca după ce scoţi "Land” membrii trupei să poată trăi doar din muzică. Cât de aproape eşti de acest vis?
Din aprilie suntem în turneu, astfel că nici unul dintre muzicieni nu şi-a mai putut păstra o slujbă stabilă. Când se va termina turneul, membrii trupei se vor întoarce la serviciu. Dar asta doar din august până în octombrie, când vom pleca din nou în turneu. Atunci vor trebui să-şi părăsească din nou slujbele.

Ce părere ai despre grupa de la Campionatul Mondial? Feroe va întâlni România, dar şi Austria.
Nu urmăresc îndeaproape fenomenul fotbalistic, dar nu pot să nu fiu mândru că am învins Austria în 1990. Ştiu sigur că austriecii nu ne vor mai lăsa niciodată să-i batem. Franţa ne va zdrobi ca de fiecare dată, n-avem şanse nici cu Serbia sau România, iar un rezultat pozitiv n-am putea obţine decât cu Lituania, dar nici aici nu pot spune că avem mari speranţe. Însă de fiecare dată cînd cântăm în Austria nu uit să menţionez de victoria noastră din urmă cu 18 ani. Portarul de atunci al naţionalei, Jens Martin Knudsen, trăieşte în aceeaşi localitate cu mine.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)