Megaconcert - Gothic simfonic suedez cu orchestră românească

9 decembrie, Sala Palatului, Bucureşti. "Therion Goes Classic". 100 de instrumentişti şi 70 de corişti, alături de trupa suedeză Therion. Liderul formaţiei, Christofer Johnsson, ne-a acordat un interviu înaintea acestei premiere mondiale. 

O trupă suedeză, un cor românesc şi un dirijor german. Cum crezi că va ieşi?

Christofer Johnsson: Va merge strună!

Cum a apărut ideea unui "Therion Goes Classic" şi de ce aţi ales România pentru această premieră mondială?

E un vis mai vechi, dar nu am avut niciodată posibilitatea să-l realizăm. Am vrut să se desfăşoare la Viena, tot în beneficiul copiilor bolnavi de cancer, dar proiectul a căzut din lipsa sponsorilor. Fundaţia Aquarius ne-a sugerat să-l facem în România şi, câtă vreme am fost mulţumiţi de spectacolul organizat de ei, tot la Bucureşti, în iunie 2005, am avut încredere să-i lăsăm să se ocupe şi de acest megaeveniment.

Va fi singurul show sau intenţionaţi să organizaţi ceva asemănător?

Cât timp acest spectacol costă peste 100.000 de euro, nu pot promite că vom avea ocazia să-l repetăm. Aşa că n-ar trebui să lipsiţi de la un eveniment poate unic în viaţă. Evident, ar fi fantastic să avem ocazia să mai punem în scenă o asemenea desfăşurare de forţe, dar ştiu foarte bine că va fi extrem de dificil.

Au fost cereri de bilete din Brazilia, Japonia, Mexic şi din toate ţările Europei. Iar admiratorii români au epuizat, după doar 10 zile, biletele de categoria a III-a. Aveţi emoţii?

Nu. Suntem obişnuiţi să cântăm în faţa unui public numeros. Mă bucur pentru fiecare bilet vândut, cât timp banii merg la copiii bolnavi de cancer. Biletul nu asigură doar intrarea la un astfel de show, ci şi sentimentul că faci un bine acestor copii. Şi, fiindcă a venit vorba de Mexic: unul dintre fanii noştri din această ţară şi-a vândut maşina pentru a-şi permite costurile deplasării şi preţul biletului. Sper ca fanii din România să înţeleaga ce privilegiu este ca acest show să se desfăşoare în ţara lor. Fiecare loc gol din sală va fi o ruşine, când oameni din ţări mult mai sărace vin din cealaltă parte a planetei pentru a vedea concertul.

Ce ţi se pare mai aproape de... chitara ta: Wagner, Mozart sau Verdi?

Wagner este favoritul meu. De la Verdi ascult cu plăcere "Traviata", iar o parte din "Trubadur" chiar o interpretăm şi îmi dă fiori de fiecare dată când o cântăm. Mozart a fost un geniu, cred, dar compoziţiile sale sunt deseori prea vesele pentru gustul meu. Le-aş folosi ca muzica ambientală la cină sau la picnic. Dar n-aş sta să ascult ore întregi. Astfel că în alegerea repertoriului voi face o selecţie de piese clasice şi nu de compozitori. Wagner a fost singurul om de pe planetă care şi-a ţintuit auditoriul în fotolii timp de opt ore cu "Rienzi". Nu vă îngrijoraţi însă, noi vom include în show-ul nostru doar o arie de 12-15 minute, alături de bucata mea favorită din "Siefgried".

Dacă versurile lui Thomas Karlsson se inspiră din mitologie, muzica ta de unde se inspiră?

Din muzica clasică, din operă, Wagner în special. De asemenea, trupe de rock progresiv şi simfonic precum Eloy, Klaatu, Kansas. Recent am descoperit o trupă românească, Phoenix, şi mi-a plăcut foarte mult. Dintre trupele hard rock din anii '70 pot aminti şi Uriah Heep. Nu pot trece cu vederea trupele heavy metal cu care am crescut în anii '80, precum Accept, Iron Maiden sau Judas Priest. De asemenea, Uli Jon Roth m-a inspirat în găsirea căii muzicale.

Ce scrieţi mai întâi, versurile sau muzica?

Muzica este compusă întotdeauna înaintea versurilor.

Ai intrat în Dragon Rouge. De ce acest ordin şi nu altul? Şi ce influenţă a avut asupra ta?

Să spunem doar că Dragon Rouge este un vânt de înnoire în aceste timpuri în care ordinele se axează pe păstrarea tradiţiilor străvechi. Cineva trebuie să şi pună în practică aceste concepte, altfel totul va sta în loc. Nu cred că alte ordine ar fi greşite, dar contează ce cauţi tu însuţi. Unii preferă vechiul, dar e dreptul lor, e propria lor alegere. Dragon Rouge mi-a deschis mintea şi, mai mult, mi-a trezit interesul pentru culturile orientale şi implicit muzica din aceste zone. Şi era inevitabil ca asta să nu se reflecte şi în muzica Therion.

Ce ne poţi spune despre noul vostru album, "Gothic Kaballah"?

E mai progresiv, are mai multe părţi de chitară, a costat mai mult decât orice album de până acum, iar de mixaje s-a ocupat Stefan Glaumman.

Crezi că muzica ta poate vindeca suflete?

E greu de găsit un răspuns care să nu fie interpretabil. Cred că da, într-un fel. Aş face o analogie cu terapia prin râs. Multe spitale au demarat astfel de proiecte. S-a dovedit ştiinţific că râsul şi buna dispoziţie influenţează pozitiv sănătatea. Mi se pare la fel de logic ca şi muzica să aibă un astfel de efect. Oricine îşi poate demonstra asta printr-un simplu experiment: nu mai ascultaţi muzică o perioadă mai lungă şi veţi vedea că nu vă veţi simţi deloc bine.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Metale grele şi ocultism

Fondator şi lider al trupei Therion, Christofer Johnsson este considerat de critica de specialitate drept „un Stravinski al metalului“.

Pentru prima dată în istoria trupei, Therion va cânta alături de o orchestră şi un cor. De unde a venit ideea acestui show, „Therion Goes Classic“?
De mulţi ani ne gândim să realizăm un astfel de concert, dar de fiecare dată ne-am lovit de problema financiară. Evenimentul de la Bucureşti a costat 110.000 de euro, destul de mult pentru bugetul unei trupe.

România va găzdui singurul concert de acest gen pe care îl realizaţi. De ce aţi ales tocmai ţara noastră?
De fapt, România ne-a ales pe noi, dacă pot spune aşa. Fundaţia Aquarius nu a organizat doar evenimentul din 9 decembrie, ci şi concertul pe care l-am susţinut în formula obişnuită, din iunie 2005, iar condiţiile pe care ni le-a oferit atunci ne-au surprins plăcut. Iniţial, Austria ar fi trebuit să găzduiască show-ul „Therion Goes Classic“, dar nu am găsit sponsorii în timp util. Fundaţia Aquarius ne-a propus să cântăm în Bucureşti şi am acceptat, ştiind că este cea mai bună ocazie de a ne împlini, în fine, acest vis pe care îl aveam de mult.

Anul trecut aţi cântat tot la Sala Palatului. Ce credeţi despre primirea pe care v-a făcut-o publicul român? V-a plăcut România?
Mi-a plăcut foarte mult, aş include-o printre ţările mele favorite. Oamenii sunt foarte ospitalieri, iar cultura m-a surprins plăcut. Publicul a fost şi el la înălţime. Deşi fanii metal nu se simt în largul lor într-o asemenea sală, din cauza rândurilor de scaune, m-a impresionat deosebit reacţia lor în timpul concertului.

Mitologia este una dintre temele care apar cel mai des în versurile trupei. Ca român, nu pot să nu te întreb: cunoşti opera conaţionalilor mei, istoricii religiilor Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu?
Opera lui Eliade nu-mi este străină, dar din păcate nu pot spune acelaşi lucru şi despre Culianu.

Citindu-vă versurile, se poate spune că îţi sunt familiare teoriile marelui ocultist Aleister Crowley. Ce părere ai despre opera sa? Unde l-ai plasa în sistemul tău de valori?
Pentru timpurile în care a trăit, teoriile sale au fost revoluţionare. Dar de la moartea sa au trecut aproape 60 de ani, astfel că acum nu mai prezintă o atât de mare influenţă. În plus, părerea mea este că a făcut multe lucruri doar pentru a provoca, pentru a atrage atenţia, or, eu nu văd scopul unei asemenea atitudini.

Potrivit site-ului trupei, eşti membru al ordinului Dragon Rouge, care e dedicat ocultismului. Cum te-a influenţat asta ca muzician?
Pot spune cu certitudine că mi-a oferit o perspectivă mai largă şi mi-a deschis mintea şi mai mult spre noi experimente.

Thomas Karlsson, fondatorul Dragon Rouge, este autorul majorităţii textelor pieselor Therion din ultimul deceniu. Ce a însemnat asta pentru Therion?
Cu siguranţă, am avut versuri mai bune.

În această lume atât de dominată de tehnologie şi de teorii „raţionaliste“, unde mai este astăzi locul GOTA (acronim desemnând, în engleză, caballa goetică, runosofia odinică, tantra şi alchimia, principii promovate de Dragon Rouge – n.r.)?
În inima şi în spiritul celor care caută.

Ce crezi despre spectrul religios actual al Europei?
Toate religiile sunt interesante. Totuşi, aparţinând spaţiului germanic, sunt mai familiarizat cu credinţele de aici.

Care ar fi scriitorul tău preferat?
Dacă vine vorba despre beletristică, l-aş alege pe Mihail Bulgakov.

Niciodată nu aţi dat publicităţii versurile piesei „Siren of The Woods“, doar membrii fan-clubului Therion având acces la ele. De ce?Pentru că nu mi-a plăcut cum au ieşit. A trebuit să adaug silabe suplimentare, să „chinuiesc“ unele cuvinte pentru a se potrivi cu muzica pe care deja o scrisese Jonas Mellberg. În plus, titlul însuşi este o formulă rămasă din varianta iniţială a versurilor. Trebuie să îi dezamăgesc pe cei care căutau vreun secret în textul acestei piese.

Albumul „Secret of The Runes“ este structurat pe formula 1 haos primordial + 9 tărâmuri mitice + 1 epilog. De asemenea, Dragon Rouge foloseşte aceeaşi formulă în iniţiere. Totalul de 11 îmi aminteşte de steaua în 11 colţuri care apare pe copertele albumelor voastre de la „Symphony Masses...“ încoace. Poţi explica aceste, să le zicem, coincidenţe?Versurile se inspiră deseori din acelaşi izvor ca şi ideile Dragon Rouge. Era inevitabilă apariţia lor.

Viitorul album se va numi „Gothic Kaballah“. Ce ne puteţi spune despre el, pornind de la titlu şi continuând cu povestea din spatele pieselor?Johannes Bureus este unul dintre cei mai excentrici mistici din nordul Europei. În plus, Bureus călătorea în mod frecvent prin ţară pentru a studia folclorul şi tradiţiile secrete ale ţăranilor. În afară de faptul că a scris cărţi de magie, a fost profesorul regelui Gustav II Adolf şi al Reginei Kristina. Ca atare, el a putut influenţa deciziile monarhului în timpul Războiului de 30 de ani. În plus, a jucat un rol important în mişcarea culturală numita goticism. În toamna anului 1613, l-a însoţit pe rege prin Suedia pentru a organiza tipărirea Bibliei. Pe când se aflau în Dalarna, Bureus a avut un moment de exaltare mistică, iar aceasta l-a determinat să se considere un profet în mijlocul unei lumi oarbe în faţa realităţilor ultime. Bureus a creat o filosofie mistică pe care a numit-o Caballa Gotică, în care a amestecat magia, astrologia şi alchimia secolului XVII, dar şi runosofia şi vechile religii scandinave. A încercat să readucă runele în actualitate, scriind „Adulruna rediviva“.

Spuneaţi cândva că, de prin 1980-1990, majoritatea trupelor se copiază între ele: introduc voci feminine şi chiar părţi clasice, deşi n-au ascultat în viaţa lor operele unui Wagner, de exemplu. Cât de original mai poţi fi însă în ziua de azi, când pe piaţa muzicală sunt atâtea formaţii?Este, într-adevăr, foarte greu pentru majoritatea trupelor, câtă vreme s-a experimentat cam tot ce se putea experimenta. Dar cel mai mare obstacol pe care îl întâlnesc aceşti muzicieni este frica de a-şi crea un drum propriu. Tinerii visează la un succes facil, motiv pentru care copiază sau cel puţin se lasă influenţaţi de alte trupe şi de „reţeta“ acestora. Nu zice nimeni că ar fi rău să te laşi influenţat de creaţiile predecesorilor, ba dimpotrivă, dar totul este să ştii să-ţi creezi propria operă, fie şi înglobând aceste influenţe.

Vreţi ca fiecare album să vină cu ceva nou faţă de precedentele. Care ar fi secretul originalităţii voastre?Pur şi simplu, doresc să realizez de fiecare dată albumul pe care eu însumi l-aş cumpăra. Ignor tendinţele şi nu mă las cuprins de tentaţia de a vinde cât mai multe CD-uri. În schimb, realizez un album ca şi cum aş munci pentru un salariu lunar.

Discografie
„Of Darkness“ (1991); „Beyond Sanctorum“ (1992); „Symphony Masses: Ho Drakon Ho Megas“ (1993); „Lepaca Kliffoth“ (1995); „Theli“ (1996); „A’arab Zaraq Lucid Dreaming“ (1997); „Vovin“ (1998); „Crowning of Atlantis“ (1999); „Deggial“ (2000); „Secret of The Runes“ (2001); „Live in Midgard“ (2002) „Lemuria“/„Sirius B“ (2004); „Gothic Kabbalah“ (2007).

Concert-mamut la Bucureşti
Therion - fondatoarea stilului opera/gotic simfonic - va susţine, alături de prestigioase voci clasice ale marilor scene de operă din lume, un concert simfonic pe 9 decembrie, la Sala Palatului. Alături de membrii trupei (Christofer Johnsson - chitară, Kristian Niemann - chitară, Johan Niemann - bass şi Petter Karlsson - baterie), pe scenă se vor afla 170 de muzicieni din Suedia, Germania, Austria şi din România, conduşi de dirijorul german Markus Stollenwerk, care a mai colaborat la proiecte similare, cu trupele Rage şi Guano Apes. Concertul are loc în cadrul unui proiect mai amplu, „Ars musicae, ars medicinae - muzica împotriva cancerului“. Evenimentul este realizat cu sprijinul Ambasadei Regatului Suediei la Bucureşti. Preţul biletelor variază între 89 şi 245 RON.

Paul Iancu (Cotidianul)