"Cei care cred că au văzut tot ce se poate în materie de concerte live ar trebui să se pregătească pentru întunericul ce se va lăsa în această toamnă. În umbra ce coboară peste pământ, figuri întunecate aşteaptă să se năpustească asupra fiinţelor vii şi să lase o urmă de distrugere prin toate marile oraşe europene. Fiţi pregătiţi pentru sălbatica vânătoare care va veni...”
Aşa anunţau organizatorii seria celor 18 concerte reunite sub moto-ul Ragnarök’s Aaskereia. Cinci formaţii şi-au unit forţele pentru a cuceri oraşe din nouă ţări în perioada 8-26 octombrie. Zilele trecute, "războinicii” au ajuns în Budapesta, în Diesel Club. Fanii maghiari, şi nu numai, s-au strâns în faţa clubului, înarmaţi ei înşişi cu săbii şi scuturi (de jucărie) sau îmbrăcaţi în zale "home-made” în aşteptarea "vânătorii sălbatice”. A deschis balul trupa Gwydion. Greu de crezut că în Portugalia există vikingi, şi totuşi, cel puţin în spirit, lusitanii nu se deosebesc deloc de oamenii nordului. Soundul lor e un amestec de black, viking şi folk metal, iar versurile se inspiră din mistica şi cultura celtică.
FURTUNĂ ÎNTR-UN PAHAR CU… BERE. Solistul trupei Svartsot, Claus B. Gnudtzmann, sprijinit într-un topor "asortat” la un pieptar din zale, a încins şi mai mult atmosfera. Danezii au îmbinat duritatea tipică death metal-ului cu rafinamentul melodiilor folk tradiţionale. Furtuna s-a declanşat o dată cu intrarea în scenă a piraţilor de la Alestorm. Echipajul, format din "cei patru nebuni din Perth”, cum li se spune, au cântat despre raiduri, comori şi femei, în piese energice şi pline de umor. Dacă basistul Dani a arătat că e scoţian adevărat, venind îmbrăcat în kilt, Christopher (voce şi clape) n-a fost deloc zgârcit, dimpotrivă, a oferit cu generozitate piese "agitate” ca valurile mării. Mai mult decât atât, s-a alăturat celor de la Svartsot, cântând o melodie împreună cu aceştia. Hollenthon şi-a făcut revenirea, după şapte ani de tăcere, cât a trecut între albumul "With Vilest of Worms to Dwell" şi recent lansatul "Opus Magnum”. Austriecii au adus cel mai brutal metal din concert, combinând elemente clasice, melodii tradiţionale şi riffuri agresive. Deşi publicul i-ar mai fi vrut pe scenă, au trebuit să lase locul headlinerilor de la Tyr.
VIKING METAL. Feroezii conduşi de Heri Joensen au deschis show-ul cu "Gandkvaedi Trondar”, cu versuri în limba maternă. "Hail to the Hammer”, "Wings of Time”, "Dreams” au fost cântate cu acompaniamentul fanilor, care şi-au pus limba la grea încercare în tentativa de a interpreta, împreună cu trupa, balade feroeze ca "Lokka Tattur”, "Sinklars Visa” şi mult ceruta "Regin Smidur”. Scena s-a umplut, la propriu, atunci când lângă Heri, Terji, Gunnar şi Kari au urcat muzicieni de la trupele din deschidere, ba chiar şi câţiva fani. Cum berea a curs în valuri, nu se putea un final mai potrivit decât "The Wild Rover”, balada irlandeză pe care Tyr a păstrat-o pentru bis. Mai ales că scoţianul Dani a adus din culise "whiskey and wine of the best”, din care le-a dat şi spectatorilor să tragă câte o duşcă. De altfel, lângă boxe tronau şiruri de sticle de bere. Admiratorii au fost atât de aproape de muzicieni încât îşi puteau atinge idolii: una dintre metaliste a încercat, pe tot parcursul recitalului, să-i desfacă basistului Gunnar şirul de catarame de pe pantaloni, iar pe chitaristul Terji l-a mângâiat tandru pe picioare, de fiecare dată când prindea ocazia. Întreg concertul a fost peste aşteptări, artiştii răspunzând pe măsură entuziasmului publicului. Tricourile oficiale ale turneului s-au vândut ca pâinea caldă, epuizându-se încă înainte ca show-ul să înceapă. A fost într-adevăr aşa cum ne avertizau organizatorii: "Nici un muritor nu ar trebui să piardă vânătoarea sălbatică”.
Departe de casă, aproape de fani
Deşi programul a fost unul infernal - Tyr a ajuns la Diesel Club cu şase ore înainte de intrarea pe scenă, iar după show a plecat imediat spre următoarea destinaţie -, vocalul Heri Joensen şi-a făcut timp pentru a ne oferi o declaraţie despre maratonul viking. "În acest turneu am plecat de vreo lună. Înainte de asta, am stat cu familia doar vreo 30 de zile. Cam jumătate din acest an am petrecut-o în concerte. Cea mai lungă perioadă departe de casă a fost în vară, când am participat la diverse festivaluri şi timp de trei luni n-am mai ajuns în Feroe”. Admiratorii şi-ar dori un jurnal online, însă nu e timp: "Un blog al trupei ar fi o idee interesantă, am ţine astfel fanii la curent cu ce se întâmplă, dar pur şi simplu nu am avea vreme să-l scriem. Concertele în Islanda au fost foarte bune, le-aş fi menţionat dacă aş fi ţinut un astfel de jurnal. Am mai avut şi alte concerte care ar fi meritat amintite, cum ar fi cel din München. În rest, ar fi fost întâmplări de zi cu zi, poate nu atât de interesante: condusul, aşteptarea…”. La întâlnirea anterioară cu Heri am vorbit şi despre preliminariile CM 2010. Între timp, au avut loc câteva meciuri din grupa noastră, aşa că ne-am continuat discuţia despre fotbal: "În Viena am cântat pe 17 octombrie, deci după ce Feroe a reuşit din nou să evite înfrângerea în faţa naţionalei Austriei. Nu i-am mai învins, ca în ’90, dar a fost totuşi un rezultat notabil, aşa că am mai pus puţină sare pe rana localnicilor. Trupa Hollenthon e din Austria, motiv de a ne tachina reciproc pe parcursul turneului Ragnarök’s Aaskereia”. Totuşi, muzica rămâne cel mai important lucru pentru Tyr: "Deşi am scos anul acesta «Land», am început deja să lucrăm la un nou album, pe care intenţionăm să-l înregistrăm în această iarnă. Sperăm să-l lansăm până vara viitoare. Nu am inclus în concerte nici o piesă de pe acesta până acum, ne-am concentrat mai mult pe melodiile de pe cel mai recent CD”.
Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)
