Rockerii mioritici "emigrează" în Ungaria pentru a gusta recitaluri de metale grele. Au învăţat cum să-i păcălească pe vameşi, reuşind cu doar o bancnotă de 500 de euro să meargă la toate festivalurile. Ca să nu mai aştepte un an întreg recitaluri de metale grele, rockerii români au găsit soluţia. Se duc în Ungaria.
O gaşcă din Arad, o alta din Timişoara, plus fani din Bucureşti s-au întâlnit la show-ul Tiamat, care a avut loc pe 12 ianuarie, în E-klub, la Budapesta. De ce concertează toata lumea în Ungaria? Simplu: vecinii noştri organizează festivaluri sau concerte fără a se gândi la un profit imediat, pe când ai noştri aşteaptă să dea "un tun".
CU ACCENT. Am plecat la Budapesta ghidaţi de Adi Mihailov, reprezentantul "Bestial Records" din Timişoara, care ne-a "pasat" către organizatorul maghiar Balasz Varga. O data ajunşi în E-klub, locaţia care a găzduit evenimentul, am întrebat de persoana de contact care trebuia să ne fie calauză. După cel de-al treilea "Nem tudom" şi o conversaţie în engleză, unul dintre reprezentanţii clubului ne-a întrebat cu un uşor accent: "Vorbiţi româneşte?". Aşa am aflat că, deşi îl cheamă Zsolt Juhasz, e român de-al nostru din Satu Mare. De aici încolo, totul a devenit mai uşor. Deşi conferinţa de presă s-a ţinut "la grămadă", fiecare ziarist şi-a aşteptat rândul la interviu cu reportofonul închis.
DIFERENŢE. Nu e concert în România la care oamenii să nu se calce pe sau în picioare. În plus, există un spaţiu între scenă şi public prin care poţi să treci şi cu tancul. În E-klub însă, rockerii au stat cu coatele pe scenă. Artiştii au venit atât de aproape de public, încât admiratorii au putut să-i atingă. S-a cântat, s-a dansat, s-au scuturat plete sincron şi fiecare a trăit muzica fără a-i deranja pe ceilalţi. Mare ne-a fost mirarea când un pletos cu cercel în limbă ne-a cedat locul din "zona zero". Uitasem că nu suntem în România, unde de la concertele rock pleci cel puţin cu un cap în gură. Iată însă şi alte motive pentru care românii preferă să meargă la concerte în Ungaria. Nici nu e prea scump - 2.400.000 de lei un bilet dus-întors Bucureşti-Budapesta şi vreo 500.000 de lei biletul la concert.
SHOW HIPNOTIC. Problema ar fi cei 500 de euro care trebuie arătaţi la vamă. Dar au rezolvat-o românaşii şi pe asta: "Am o singură bancnotă pe care-o scot sistematic de la saltea. A văzut toate festivalurile" - ne-a spus un fan din Timişoara. Cum era şi normal, gazdele au deschis show-ul. Trupa "Green Division" a fost doar un aperitiv pentru festinul care a urmat. O altă surpriză a făcut-o formaţia suedeză Pain, având în componenţă două chitariste "supărate". S-a cântat 100% live. Nici chiar trecerea de la o trupă la alta nu s-a făcut... pe bandă. De acordarea instrumentelor s-a ocupat un tip căruia îi strălucea beculeţul. Cel prins în frunte cu ajutorul unui elastic. Lămpaşul nostru cu ţăcălie, favoriţi "în furculiţă" şi părul strâns în stil samurai a pregătit intrarea în scenă a headlinerilor: Tiamat, una dintre cele mai îndrăgite trupe suedeze. Vocalistul a urcat în scenă cu ţigara aprinsă. A mai tras un fum şi şi-a făcut numărul în stilul său caracteristic, aruncând în sală priviri de un albastru electric. N-au lipsit piesele de rezistenţă "In a Dream", "Sleeping Beauty", "Cold Seed", "As long as you are mine", "Wings of Heaven" sau mult cerutul "Gaia". Show-ul hipnotic al lui Edlund i-a extaziat pur şi simplu pe spectatori. Aşa se face că din sală i s-a strigat bilingv - în română şi în ungureşte - "Sărută-mă până intru în comă!!!", un vers al melodiei lor "Love is as good as soma".
TIAMAT, ÎNTRE LEGENDĂ ŞI ADEVĂR.
Trupa Tiamat şi-a luat numele după un personaj mitologic, zeiţa babiloniană Tiamat. Legendă sunt şi zvonurile care circulă despre cei din trupă. Vocalul Johan Edlund îşi ţine crucile cu susul în jos. Se spune că atunci când zboară cu avionul îşi întoarce crucile în poziţie "ortodoxă", căci are o senzaţie de disconfort. Dacă a uitat să le întoarcă, îşi sună prietena şi o roagă să facă operaţiunea amintită. Astfel, se face frate cu... Dumnezeu până trece zborul. Întrebat dacă e adevărat, Edlund a dat-o cotită: "Multe lucruri care se spun despre mine sunt legende".
PAIN, O ALTĂ TRUPĂ SUEDEZĂ DE SUCCES.
Asta este culmea integrării europene: rocker român să te duci în Ungaria să vezi o trupă suedeză care cântă în engleză şi al cărei solist s-a stabilit în Germania. Conaţionalii celor de la Tiamat, membrii formaţiei Pain, au făcut la rândul lor senzaţie. Cele două chitariste brunete, cu pletele până la brâu, au desfiinţat clişeul potrivit căruia doar băieţii cântă rock adevărat. Una dintre cele două interprete şi-a făcut propriul show, dedicând câteva riff-uri anumitor persoane pe care le alegea din public.
Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional) - corespondenţă din Budapesta
