O trupă mare venită dintr-un teritoriu mic a cucerit lumea: Tyr din Feroe sînt într-o continuă creştere de formă. Vocalul Heri Joensen ne-a acordat, recent, un interviu la Metalshow.lv, desfăşurat în Blome, Letonia.
Se spune că oamenii au creat zeii şi nu invers. Se poate spune acelaşi lucru şi despre simboluri?
Heri Joensen: Da, bineînţeles. Toţi zeii sunt părţi ale miturilor, care au fost create de oameni.
Care e puterea simbolurilor? E cea pe care le-o dau oamenii?
Oamenii dau putere simbolurilor, evident, iar simbolurile pot fi foarte puternice. Totuşi, un simbol puternic într-o cultură poate deveni lipsit de putere dacă îl mutăm într-o alta.
Aţi avut probleme cu grafia runică a denumirii trupei. Ce crezi despre asocierea runelor cu simboluri "sensibile” în anumite zone ale lumii?
Germanii au foarte mari probleme cu unele simboluri păgâne folosite şi de Al Treilea Reich. În Scandinavia, aceste confuzii nu există. E drept că nemţii provin din aceeaşi rădăcină cu popoarele nordice, dar ei au avut ghinionul unui trecut tulbure, în care simbolurilor le-au fost ataşate alte sensuri.
Cânţi în feroeză, norvegiană, islandeză, daneză şi engleză. Dacă prin engleză oferi lumii o privire asupra folclorului feroez, ce ne poţi spune despre interpretarea în limba natală?
Majoritatea textelor în feroeză sunt cele preluate din baladele locale, ar fi aproape imposibil să le traducem în engleză, deoarece nu s-ar mai potrivi cu linia melodică tradiţională. Am scris eu însumi texte în feroeză, dar doar la câteva piese. În engleză scriu pentru ca oamenii să înţeleagă melodiile pe care le cântăm. Dar am văzut cu surprindere că publicul savurează la fel de bine şi melodii cu versuri feroeze, chiar dacă nu le înţeleg. Nu scriu atât de mult în feroeză pentru că a devenit dificil pentru mine, deoarece majoritatea muzicii metal este în engleză, heavy metalul sună mult mai natural astfel. Pe "Wings of Time” partea feroeză provine dintr-o baladă locală şi doar partea în engleză îmi aparţine.
Baladele feroeze au chiar şi mai mult de 80 de stofe...
Da, cea mai lungă piesă pe care am făcut-o este o baladă la finalul albumului "How Far to Asgaard”, are peste 20 de minute, dar aceasta este o excepţie în discografia noastră.
La prima vedere, Feroe pare o zonă izolată geografic. V-a ajutat asta să vă menţineţi cultura nealterată?
Într-adevăr, influenţele culturale au fost minime. Cea mai mare parte a culturii provine de la strămoşii noştri norvegieni sosiţi aici încă înainte de secolul IX. Chiar dacă pe hartă ţi s-ar părea că suntem undeva departe, noi ne simţim în mijlocul lumii.
De ce aţi ales zeul Tyr şi nu un altul?
Pe de o parte din cauza albumului cu acest nume scos de Black Sabbath, dar am fost şi fascinat de miturile despre zeul Tyr. A fost la origine cel mai important zeu din pantheonul nordic. În mitul despre legarea lupului Fenrir şi-a sacrificat o mână, iar pentru un zeu al războiului acest sacrificiu este un gest total necaracteristic. De asemenea, Tyr este şi zeul diplomaţiei.
"Hail to the Hammer” a devenit un fel de imn al trupei. De ce aţi simţit nevoia să-l includeţi şi pe ultimul album, "Land”?
Am vrut să le oferim fanilor o înregistrare a acestei piese de o calitate mai bună decât cele două versiuni precedente. De altfel, primele variante au fost înregistrate cu vocalul anterior. Acum sunt mulţumit şi cu siguranţă pe viitoarele albume nu va mai fi reluată.
În acest an aţi făcut în premieră un turneu în America de Nord, cum ţi s-a părut?
Nu numai că fanii au venit în număr mai mare decât ne aşteptam, dar ne-au întâmpinat cu foarte multă căldură. Cele două concerte din Canada le-aş considera cele mai bune pe care le-am avut până acum. Abia aştept să mă întorc peste Ocean pentru un nou turneu.
Cum a fost episodul din Polonia, când un fan a vrut să te strângă de gât, iar altul a ţinut morţiş să cânte cu voi? Ţi s-au mai întâmplat astfel de episoade?
A fost singura dată când a încercat cineva să mă omoare pe scenă
(râde). Dar au mai fost cazuri când fanii au venit lângă noi, fie pentru a cânta, fie pentru a face stagediving. Dar asta au făcut-o din entuziasm. S-a întâmplat chiar ca muzicieni din alte trupe să ne facă surprize. La turneul cu Amon Amarth în 2006, în timpul ultimului spectacol, basistul de la Wintersun s-a îmbrăcat cu un costum ridicol, şi-a pus o mască şi a venit cu o oaie de pluş în vârful unei undiţe. A urcat pe scenă, iar bodyguarzii crezând că e un fan nebun au încercat să-l imobilizeze. Jukka şi-a scos masca şi a început să strige că e de la o altă trupă. E o tradiţie ca la ultimul spectacol din turneu să se ne facem farse unii altora.
Şi vremea v-a jucat farse în Feroe...
Da, în 2007. Întâi ne-a fost amânată cursa, din cauza vremii nefavorabile, iar după un zbor teribil am aflat că festivalul la care urma să cântăm a fost anulat. Corturile au fost luate de vânt, a fost un adevărat uragan. Interesant de menţionat este că în ziua precedentă Scorpions cântase piesa "Rock you like a hurricane”.
Vă începeţi show-urile de obicei cu "Gandkvaedi Trondar”. Pe albumul "Land” aţi inclus această piesă. Cum l-ai convins pe Hanus G. Johansen să recite versurile?
Plănuisem asta de multă vreme. Am vorbit cu el şi, pentru că îi place muzica noastră, a acceptat.
Viziunea ta asupra lumii este destul de greu de acceptat de tradiţionalişti. Respingi dogmele, dar eviţi să cazi într-un dogmatism antidogmatic. Ţi-ai botezat copilul, Torur, deşi te declari păgân. Ce ne poţi spune?
Pe de o parte nu e bine să rupi legăturile cu comunitatea din care faci parte. Nu poţi schimba starea de fapt decât dacă acţionezi pe cale politică. Mi-am botezat copilul într-un ritual creştin, dar dacă ar fi existat un ritual similar budist sau hinduist n-aş fi ezitat să îl botez în această religie, chiar dacă nici budismul nu consider că mă reprezintă. În ciuda semnificaţiei aparent religioase a acestui botez, pentru mine a fost mai mult un ritual social decât unul religios. Nu există ritual în afara religiei.
Spuneai cândva că dacă Feroe şi-ar cîştiga independenţa ar elimina şi o parte din influenţa religioasă a Danemarcei.
Cât timp suntem doar o provincie daneză, resimţim influenţa metropolei. În marile oraşe nu mai găseşti fanatici, ci oameni cu mintea deschisă. Conservatorismul se manifestă atât în plan religios, cât şi politic. Astfel că rezolvând problema politică vom scăpa de conservatorismul din ambele domenii.
La început aţi vrut să fiţi americani şi v-aţi numit Cruiser, apoi nemţi - Wolfgang, când v-aţi descoperit identitatea feroeză şi ce înseamnă asta pentru voi?
Când am fost în Danemarca, mi-am dat seama că nu are sens să pretind că sunt ceva ce nu sunt, că aparţin de fapt unei naţiuni bine definite. Te simţi bine doar fiind ceea ce eşti. Dar când ai 17 ani nu poţi vedea lucrurile astfel, mai ales când în jurul tău auzi doar muzică americană sau britanică, nu poţi crede că poţi cânta într-adevăr metal feroez.
Ce înseamnă păgânismul în secolul 21?E greu să ştergi 1000 de ani de creştinism din Feroe, dar poţi schimba viitorul. Problema nu ţine de religie în sine. Pentru mine păgânismul înseamnă întoarcerea la rădăcini.
Spuneai că speri ca după ce scoţi "Land” membrii trupei să poată trăi doar din muzică. Cât de aproape eşti de acest vis?
Din aprilie suntem în turneu, astfel că nici unul dintre muzicieni nu şi-a mai putut păstra o slujbă stabilă. Când se va termina turneul, membrii trupei se vor întoarce la serviciu. Dar asta doar din august până în octombrie, când vom pleca din nou în turneu. Atunci vor trebui să-şi părăsească din nou slujbele.
Ce părere ai despre grupa de la Campionatul Mondial? Feroe va întâlni România, dar şi Austria.
Nu urmăresc îndeaproape fenomenul fotbalistic, dar nu pot să nu fiu mândru că am învins Austria în 1990. Ştiu sigur că austriecii nu ne vor mai lăsa niciodată să-i batem. Franţa ne va zdrobi ca de fiecare dată, n-avem şanse nici cu Serbia sau România, iar un rezultat pozitiv n-am putea obţine decât cu Lituania, dar nici aici nu pot spune că avem mari speranţe. Însă de fiecare dată cînd cântăm în Austria nu uit să menţionez de victoria noastră din urmă cu 18 ani. Portarul de atunci al naţionalei, Jens Martin Knudsen, trăieşte în aceeaşi localitate cu mine.
Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)
