Precis şi la obiect, aşa am putea rezuma interviul "nemţesc" pe care ni l-au acordat membrii trupei Diary About My Nightmares înainte de concertul susţinut în weekend, în Live Metal Club din Bucureşti. "ConD.A.M.N.aţi" la asemănarea cu alte formaţii, Antonie, Andre, Mat, Daniel şi Regi ne-au demonstrat că nu copiază pe nimeni, ci sunt ei înşişi şi au un stil distinct în peisajul death metal.
V-aţi săturat, probabil, să fiţi comparaţi cu Arch Enemy. Ambele trupe au soliste blonde, germance, care abordează stilul growl. Cum contracaraţi această asociere făcută atât de frecvent?
D.A.M.N.: Ni se întâmplă tot timpul să auzim această comparaţie. Însă, când oamenii ne ascultă muzica îşi pot da seama că suntem D.A.M.N., nu altă trupă, pot realiza că suntem noi înşine. Dacă publicul vrea să ştie cine suntem, trebuie să ne asculte muzica.
Care ar fi totuşi diferenţele?
Eu cânt de la 16 ani şi mi-am început cariera înainte ca Angela Gossow să ajungă în formaţia ei actuală. Când am debutat, nu ştiam că mai sunt şi alte vocaliste care merg pe acest stil, abia mai târziu am aflat de Holy Moses sau Arch Enemy.
Într-un blog recent, aţi dezminţit zvonurile privind semnarea unui contract cu Pure Mind Records. Aţi găsit o casă de discuri sau încă mai căutaţi?
Încă nu avem o casă de discuri, negociem cu câteva şi sperăm să semnăm un contract cât de curând. Mai ales că avem deja gata piesele şi grafica pentru coperta CD-ului "Forbidden Anger".
Aţi stabilit o dată pentru lansarea noului album?
Încă nu, dar estimăm că prin septembrie sau octombrie îl scoatem pe piaţă.
Aţi postat două piese noi pe MySpace. Cum vor suna celelalte?
Va fi un pas înainte faţă de precedentul album, avem un tobar nou, pe Regi. Vom înregistra CD-ul în Danemarca, cu Ziggy şi Jacob Hansen. Am colaborat foarte bine cu ei, suntem foarte mulţumiţi.
Ce ne puteţi spune despre versurile voastre? Care sunt sursele de inspiraţie şi ce subiecte abordaţi?
Piesa de titlu de la primul album, "Das Vermächtnis", are o poveste aparte. Am scris-o amintindu-mi de nişte casete horror pe care le-am văzut în copilărie. Poveşti cu zombie şi lucruri de genul ăsta. Deşi nu e în stilul meu, m-am gândit că e o sursă bună de inspiraţie pentru o piesă şi că pot transforma nişte imagini în versuri. La început scriam piese în germană deoarece îmi era mult mai uşor să mă exprim în limba maternă, să transform astfel toată bogăţia de idei. De altfel asta încerc, să creez imagini prin cuvinte. Acum, însă, încerc să fac acelaşi lucru în engleză, astfel încât mesajul nostru să ajungă la cât mai mulţi oameni. Ca subiecte abordăm problemele vieţii de zi cu zi, neînţelegerile care apar între oameni din cauza diferenţelor de mentalitate.
Pe pagina de MySpace aveţi un banner ce promovează gruparea Metalfans Gegen Nazis (fanii metalului împotriva naziştilor - n.r.). De ce?
Venim din Germania, unde problema aceasta e încă vie. De multe ori trebuie să spunem că, chiar dacă suntem nemţi, nu avem legătură cu această mişcare. Chiar nu înţelegem de ce, dacă eşti trupă germană şi ai versuri în limba maternă, lumea te asociază cu această ideologie. Am pus acest banner şi pentru a contracara aceste posibile asocieri. Chiar fratele lui Andre a fost agresat la un moment dat de un fan al unei trupe din zona nazistă. Însă cu excepţia unor rare cazuri, ne ţinem departe de orice activism. Nazismul a lăsat la noi în ţară urme adânci, aşa cum la voi a lăsat comunismul. Personal, credem că fascismul şi comunismul sunt la fel de rele.
Antonie, ai vreo tehnică anume pentru a-ţi proteja vocea?
E greu de explicat. Sunetele vin din stomac, nu-mi forţez coardele vocale foarte mult. Am învăţat câteva tehnici, mai mult de respiraţie decât propriu-zis de protejare a vocii. Ce-i drept, după două ore de cântat live mă simt cam obosită. La început repetam foarte mult, dar apoi am învăţat cum să-mi controlez muşchii. Tehnicile sunt similare cu cele ale cântăreţilor de muzică clasică. Andre a învăţat aceste tehnici din muzica clasică. Pe lângă asta, îţi menţine tonusul muscular în general, te menţine în formă.
Concertaţi pentru prima dată în Est. Cum vi se pare zona?
Ne bucurăm să fim aici, să cunoaştem locuri noi, să vedem lucruri deosebite. Ce-i drept, nu am avut timp să vizităm mai nimic, am văzut doar Arcul de Triumf. Ne-am dus direct la hotel, dar am remarcat că oamenii sunt foarte prietenoşi. Şi alte trupe cu care am mai fost în turnee ne-au spus că sunt mulţi pasionaţi de metal în Est. Am fi vrut să vedem Casa Poporului, ştim că este a doua clădire din lume ca mărime şi mulţi prieteni ne-au spus că trebuie neapărat să o vizităm. Nu am ajuns încă, dar sperăm că mâine, în drum spre Ruse, vom trece cu maşina prin dreptul ei. Promotorul turneului este din Bulgaria, şi ne va duce cu autocarul până acolo.
Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu