Izegrim a cântat pentru prima dată în România, în weekend, în Live Metal Club din Bucureşti. Membrii formaţiei olandeze ne-au acordat un interviu înainte de concert, la terasa din faţa clubului. Marloes, Jeroen şi Bart ne-au invitat "în barca lor" (mai bine zis pe o bancă înconjurată de apă, fiindcă ploaia tocmai se oprise) şi ne-au vorbit despre proiectele formaţiei.
Anul trecut aţi schimbat tobarul, iar solista Krisz a plecat din grup. Şi totuşi, noua formulă s-a sudat foarte repede, care a fost secretul?
Marloes: Joep a plecat din trupă pentru a se consacra altor proiecte şi a fost înlocuit de Ivo, care e un foarte bun tobar. Eu am trecut de la backing vocal la vocea principală. E bine că am scos EP-ul "Point of No Return" imediat după aceea, pentru că putem demonstra publicului cum sunăm acum. Schimbările de componenţă au adus şi schimbări de atmosferă în trupă, fiind un lucru bun şi din acest punct de vedere.
Jeroen: În mod curios, i-a fost mai uşor tobarului Ivo să se adapteze decât pentru Marloes, care a venit din postura de backing vocal. În plus, Ivo e un baterist talentat, imediat ce-i prezentăm o linie melodică îşi dă seama ce vrem de la el şi cum trebuie să sune. Repetă în fiecare zi.
Cine compune muzica?
Marloes: Cei doi chitarişti, Bart şi Jeroen.
Dar versurile? Pe "Tribute to Totalitarianism" aţi folosit cuvinte destul de dure şi aţi abordat deseori subiecte tabu...
Marloes: Joep, fostul baterist, a scris textele, evident, cu excepţia ultimului EP, scos după plecarea lui din trupă. Eu devenind vocea principală, am preluat şi sarcina scrierii versurilor. Acest lucru înseamnă şi o schimbare de direcţie: abordarea nu va mai fi atât de dură ca pe primele noastre albume. Joep era mai înclinat spre subiecte istorice, războaie, situaţia din America. Acum însă am renunţat la această linie, nu vrem să predicăm un mesaj, nu asta înseamnă muzica pentru noi. Ne vom ocupa mai mult de realitate. "Tribute to Totalitarianism" a fost un album conceptual, scris în contextul politic mondial de dinaintea schimbărilor politice din SUA. Şi totuşi, a fost un album mai mult ficţional, şi nu unul bazat pe fapte concrete. Cât despre actualitatea americană, credem că după încheierea regimului Bush cetăţenii şi-au recăpătat zâmbetul, iar lumea va deveni un loc mai bun.
Comparaţia cu Arch Enemy este inevitabilă, dat fiind că aveţi o solistă blondă, care abordează stilul death growl...
Jeroen: Am fost deseori comparaţi cu Arch Enemy, dar noi ne considerăm mai aproape de stilul Bolt Thrower sau Carcass. Asocierea cu Angela Gossow şi trupa sa vine mai mult din faptul că avem o femeie vocal, cu părul blond. Şi totuşi, am avut voce feminină încă de la înfiinţare, din 1996, cu patru ani înainte ca Angela să se alăture Arch Enemy. Ca atare, faptul că avem ca vocal o fată e o pură coincidenţă. Când formaţia a fost fondată, am vrut să venim cu ceva diferit, iar moda ca trupele să ia fete drept voce principală a venit mult după aceea. În Olanda, în 1996, nu era decât un singur grup care se baza pe o voce feminină.
De ce growling şi nu "voce curată"?
Marloes: Prefer acest stil, e mult mai agresiv. Stilul nostru e mult mai dur decât al altor trupe care merg pe clean vocals.
După EP veţi scoate un album? Cum staţi cu lucrul?
Jeroen: Scriem deja piese noi, iar anul viitor sperăm să lansăm noul CD. În două săptămâni vom începe filmările pentru un nou clip, la "Point of No Return", piesă care dă şi titlul EP-ului lansat recent.
În 2008, aţi cântat în Belgia, la Metal Females Voices Fest, cel mai cunoscut festival destinat trupelor cu fete drept voce principală, iar anul acesta aţi fost nominalizaţi la categoria "Best Band". Ce ne puteţi spune?
Marloes: A fost cel mai mare eveniment la care am participat după schimbările de componenţă. A fost excelent pentru noi. Ne-am simţit minunat. Oamenii au stat la coadă chiar şi o oră pentru a primi autografe de la trupe, iar asta a fost o experienţă cu totul nouă pentru noi. Cât despre nominalizarea la premii, ne onorează, dar ştim că nu avem nici o şansă...
Ei, nu se ştie niciodată... Acum cântaţi în Est, sunteţi în România pentru prima dată, cum vi se pare partea aceasta de lume?
Jeroen: Nu avem aşteptări ieşite din comun, vrem să ne simţim bine împreună, atât aici, cât şi la Ruse, unde urmează să cântăm apoi. Vrem să ajungem cu muzica noastră la sufletul cât mai multor oameni. E o premieră pentru noi să cântăm aici.
Aţi apucat să vizitaţi ceva în Bucureşti?
Jeroen: N-am reuşit să vedem foarte mult. Am sosit cu avionul şi am mers direct la hotel. Am remarcat însă infernul din trafic. Însă oamenii sunt foarte drăguţi şi amabili cu noi. Sperăm să fie un show pe cinste!
Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu