Trei zile şi trei nopţi de rock la Râşnov

OST Mountain Fest şi-a ţinut a doua ediţie în acest weekend, la Râşnov. La poalele muntelui, în umbra cetăţii, povestea rock de anul acesta a ţinut trei zile şi trei nopţi.

32 de formaţii din 14 ţări au cântat în poiana din Valea Cetăţii, de la orele prânzului până spre 2.00 dimineaţa. Muntele a răsunat de acordurile metalice, stârnind interesul localnicilor şi al turiştilor, unii cumpărând bilet de la faţa locului.

Cazaţi la corturi, la căsuţe sau la pensiunile din apropiere, participanţii la festival s-au bucurat în acelaşi timp de muzica bună şi de aerul curat, dar şi de o minivacanţă la munte, într-o zonă încărcată de istorie. Şi artiştii străini s-au declarat încântaţi de locurile pitoreşti, însă i-a impresionat şi entuziastul public român, venit din toate colţurile ţării.

Miniorăşelul construit pe terenul de biatlon a avut de toate: câteva standuri de bere şi unul de mâncare, mese şi băncuţe acoperite, toalete ecologice, standuri de merchandise (CD-uri, DVD-uri, îmbrăcăminte şi încălţăminte, accesorii, inclusiv pentru motociclişti, şi, bineînţeles, tricouri şi hanorace cu sigla festivalului). A existat inclusiv o „galerie" de fotografii, intitulată Live Aeons şi găzduită de un cort militar.

Pe patru panouri au fost expuse cele mai reuşite instantanee surprinse în concerte din România, dar şi de afară. OST a avut „monedă" proprie, reprezentată de jetoanele - evident - negre, ce au putut fi folosite pentru achiziţionarea produselor alimentare.

Vremea a ţinut cu rockul: într-o singură noapte a plouat, însă după încheierea concertelor. În rest, soarele a strălucit generos, aşa încât spectatorii au putut chiar să facă plajă în pauzele dintre recitaluri - inclusiv muzicienii străini, cum a fost cazul solistei de la The Way of Purity. Tiril Skardal, „o norvegiancă încercând să se bronzeze în România", după cum s-a descris zâmbind, a fost încântată să ne viziteze ţara şi pe o astfel de vreme, deoarece la precedentul concert, în noiembrie, în Timişoara, până şi pentru scandinavii din trupa amintită a fost prea frig.

Vineri şi sâmbătă au evoluat în deschidere cele trei grupuri alese în urma preselecţiei din toamnă. În prima zi de festival, au deschis spectacolul Ka Gaia An şi Spectral. The Way of Purity (Suedia/Norvegia, foto) au impresionat mai ales prin prestaţia solistei Tiril, care i-a cucerit din prima pe cei prezenţi prin stil şi dinamism.

Ruşii de la Put Solnca s-au impus prin atitudine, determinându-i pe cei din public să le scandeze numele. Deşi nemţi, Action Bass Tom Band n-au fost deloc „reci", ba dimpotrivă, au încălzit şi mai mult atmosfera. Băieţii de la Piatra şi-au justificat prin valoare poziţia de pe afiş. Deja la lumina reflectoarelor, au urcat pe scenă Damned Spirits' Dance (Ungaria), urmaţi de Taine. Headlinerii primei seri au fost italienii de la The Foreshadowing şi austriecii de la Dornenreich.

Şi cea de-a doua zi a început cu două grupuri tinere, dar care promit: Apa Sâmbetii şi True Mind. Alte patru formaţii româneşti au completat programul zilei: Deliver The God, L.O.S.T., Spiritual Ravishment şi Mediocracy, unii mai „nebuni" ca alţii.

Artiştii s-au dezlănţuit pe scenă, dar şi pe boxele plasate în faţa acesteia. Au sărit gardul de protecţie şi au cântat în mijlocul publicului, dându-le ocazia fanilor să-i atingă şi să-i vadă de aproape. Trupa israeliană Winterhorde s-a intercalat între aceştia şi alte două grupuri româneşti: Bolthard şi Laonlyness. Seara a fost încheiată de invitaţi de prestigiu: Keep of Kallesin (Norvegia) şi E-Force (Canada/Franţa).

Norii ce ameninţau să strice ultima zi de festival s-au risipit o dată cu primele acorduri. Tonul l-au dat cei de la Malpraxis, urmaţi de vecinii de peste Dunăre de la Eufobia.

Deathdrive, Akral Necrosis şi Sincarnate au demonstrat că metalul românesc e în plină creştere. Legiunea străină reprezentată de Insult (Polonia), Methedras (Italia) şi Fen (Marea Britanie) a făcut trecerea spre capetele de afiş ale serii. Solistul italienilor a făcut un show de zile mari: a sărit de pe scenă, a cântat pe boxe, a stropit spectatorii cu apă, ba mai mult decât atât, s-a aruncat în public, interpretând una dintre piese purtat pe braţe de admiratori.

Unul dintre cele mai aşteptate momente ale festivalului a fost, cu siguranţă, recitalul celor de la Negură Bunget, care şi-au adus pe scenă, ca de obicei, instrumentele tradiţionale de suflat, dar şi toba mare şi toaca. Timişorenii au fost la înălţime, fiind răsplătiţi cu urale şi aplauze la scenă deschisă. Au preluat ştafeta britanicii de la Onslaught, care i-au făcut pe rockeri să scuture şi mai abitir din plete, cu toate că trecuse de miezul nopţii, iar oboseala celor trei zile începuse să se simtă.

Nimeni însă nu s-a clintit de lângă scenă, trăind din plin muzica. Ultimii, dar deloc din urmă, au fost membrii grupului Din Brad, care au încheiat maratonul de rock de la Râşnov.

Trăgând linie, festivalul a fost unul reuşit, bine organizat: nimic nu a lipsit şi nici nu s-a întâmplat vreun incident. Poate şi pentru că şeful poliţiei locale a empatizat cu tinerii veniţi în poiană, fiind el însuşi amator de rock. Ca de fiecare dată la evenimentele de gen din România, publicul a fost destul de puţin, dar cei care au venit au compensat prin entuziasm şi energie.

Tânăra generaţie a avut câţiva reprezentanţi, copiii scuturând din cap mai ceva decât adulţii şi demonstrând că muzica bună îşi poate găsi fani la toate vârstele.

Cătălina Iancu (Adevărul)