Înainte de concertul pe care l-au susţinut în Leipzig, în cadrul Wave Gotik Treffen, Fernando Ribeiro şi Mike Gaspar de la Moonspell ne-au acordat un interviu în care ne-au vorbit despre noul album la care lucrează, despre muzică şi poezie, dar şi despre România şi concertul pe care îl vor susţine la Satu Mare, în cadrul Samfest 2010, ce va avea loc în perioada 8-10 iulie.
Cel mai recent album al vostru, "Lusitanian Metal", datează de doi ani. Pregătiţi ceva nou?
Moonspell e întotdeauna o trupă foarte activă. Dar nu e nevoie să avem multe produse discografice pe piaţă pentru asta. Planul major al momentului este noul album, deja ne-am apucat să lucrăm la el, dar va apărea abia anul viitor, pentru că nu vrem să fim sub presiunea timpului, aşa cum am păţit la "Night Eternal". Vrem să ne concentrăm mai adânc pe sensuri, pe fiecare detaliu în parte. În Portugalia, înainte de finalul acestui an, pregătim un turneu acustic. Despre viitorul album, nu pot oferi prea multe detalii, abia ne-am apucat de el. Deja ne ştim de multă vreme, ne cunoaştem stilul de lucru, am discutat cu colegii de trupă despre conceptul viitorului album, deja avem în minte cum va fi, însă o mulţime de lucruri se pot schimba până la final. Va fi un album maiestuos, va surprinde esenţa adevărată a Moonspell, şi cea dură, dar şi cea intensă, ba chiar cea melodică, pe o anume parte a albumului. Toate aceste laturi ne reprezintă ca trupă, asta ne place să compunem, iar dacă nu vom fi sub presiunea timpului, vom obţine cele mai bune rezultate. Va fi şi un album mai lung, ne-am propus să includem 20 de piese foarte bune. Vrem atât de multe şi vrem să fie cele mai bune pe care le putem face. Piese ca "Scorpion Flower" sau ca "Night Eternal", care au plăcut atât de mult publicului. De data aceasta vrem să facem un pas şi mai departe în scrierea cântecelor. Vrem să fim relaxaţi, pentru o muncă atât de intensă cum ne-am propus. Avem deja trei piese, iar curând sper ca numărul melodiilor aproape finisate să ajungă la opt.
Moonspell este o trupă cu multe faţete, iar Fernando Ribeiro e un artist cu şi mai multe. Printre cele mai recente proiecte se numără cel cu Sonia Tavares. Cum aţi început colaborarea?
Noi, portughezii, o avem pe această imensă artistă numită Amalia (Rodrigues n.r.). Pentru ţara noastră a fost de talia unei Edith Piaf sau a unei Maria Callas. Nu a fost o cântăreaţă lirică, ci una de fado, iar fado este o muzică tradiţională, este cea mai cunoscută muzică din Portugalia. Sonia e în trupa The Gift, mi-a dat un telefon, mi-a propus proiectul "Amalia Hoje" (n.r.: Amalia astăzi), care mi s-a părut destul de interesant. A fost foarte bine făcut, pe partea de corzi, de versuri. Pentru mine a fost ca o întâlnire la prima vedere: m-am dus acolo, fără a şti prea multe despre proiect, iar discul s-a dovedit a fi unul cu un mare succes în Portugalia, spărgând recordurile în materie de vânzări. Am obţinut un cvadruplu disc de platină, ceea ce înseamnă 80.000 de albume vândute. Eu unul mai am proiecte colaterale, precum Daemonarch, în care poezia joacă rolul esenţial. Colaborarea cu Sonia e doar unul dintre lucrurile pe care am vrut să le fac în viaţa şi în cariera mea, dar s-a întâmplat să prindă atât de bine în Portugalia. Am cântat şi live, până vara aceasta, dar apoi vreau să mă dedic complet Moonspell. Voi întrerupe toate celelalte proiecte până după lansarea viitorului nostru CD, pentru că acesta trebuie să beneficieze de toată atenţia şi energia noastră. Acest album va fi cel mai important pentru fanii noştri în această perioadă.
Cum au reacţionat presa şi fanii Moonspell faţă de proiectul cu Sonia Tavares?
Cred că fanii noştri adevăraţi ştiu deja foarte bine că nu suntem o trupă care să meargă pe o singură linie. Întotdeauna am încercat să ne creăm propriile căi artistice. Ne avem rădăcinile în zona metal, dar suntem deschişi la influenţe din partea unor trupe din alte genuri, ca Dead Can Dance, din zona dark gothicului. Şi aceşti fani au perceput ce înseamnă ca un muzician din zona lor artistică să fie implicat într-un proiect atât de important în Portugalia. Bineînţeles, mai sunt şi cei care vor numai muzică dură, dar nu mă descurajează din a aborda aceste alte genuri.
Pe "Grito" te-ai descurcat de minune, cum s-ar descurca Sonia pe o piesă Moonspell?
Sonia e un cu totul alt gen de voce. E o voce care poate aborda zone inaccesibile altora. Ar putea cânta piese Moonspell, dar ar trebui să-i cedez partea mea, în timp ce mie mi-ar rămâne tonalităţile înalte. Piesa ei favorită e "Nocturna".
Ce înseamnă pentru tine sintagma "poet electric"?
Am preluat-o de la numele unei piese a unei foarte bune trupe olandeze, Gorefest. Am fost în turneu alături de ei prin '96, când au scos albumul intitulat "Soul Survivor". Am citit versurile şi, deşi vine din partea unei trupe de death metal, conceptul de "electric poet" e unul foarte interesant: muzica e electrică, noi lucrăm cu chitare electrice şi tobe la volum maxim, dar cred că textele pieselor pot fi definite drept poezie. Astfel că această idee defineşte foarte bine ceea ce face Moonspell "poezie electrică". Oamenii sunt interesaţi de ce avem de spus, inclusiv prin versuri, dar de asemenea le place să se manifeste scuturându-şi pletele pe ritmurile noastre. Ca atare, e o definiţie bună atât pentru mine, cât şi pentru restul trupei.
Ai publicat deja trei cărţi: "Como Escavar um Abismo", "As Feridas Essenciais" şi "Diálogo de Vultos". Să ne aşteptăm la o a patra în curând?
Sper să o lansez în cursul acestui an, mai ales că ultima a fost scrisă într-o cu totul altă stare de spirit, într-o altă perioadă a vieţii mele. O scriu, încet-încet, şi sper ca până la finalul lui 2010 să apară. Plănuiesc să o public în ediţie bilingvă, o pagină în engleză alternând cu una în portugheză, astfel încât cei care nu cunosc portugheza să-şi găsească răspunsul la întrebările privind poezia mea: "Este oare altfel decât textele Moonspell? Sau e o continuare a versurilor?". Când vor avea la îndemână o ediţie în engleză, vor putea avea o perspectivă mai clară a ceea ce fac, ca poet, lipsit de electricitatea Moonspell, dar exprimându-mă mult mai mult pe mine însumi.
Plănuieşti să traduci şi celelalte trei cărţi?
Să nu spui niciodată niciodată... Fanii deja mi-au cerut asta. Am tradus deja cărţi din engleză în portugheză, precum "I Am Legend" sau nuvelele lui H.P. Lovecraft. Este o muncă foarte solicitantă, este mult mai solicitantă decât, de exemplu, a scrie o carte de la zero. Cineva mi-a tradus câteva poezii în rusă, dar nu pot să mă pronunţ dacă sunt bine traduse sau nu, cât timp nu ştiu prea bine nici alfabetul chirilic. Deja am traduse vreo 10 sau 15 poeme, am postat câteva dintre ele, pe MySpace şi pe paginile Moonspell. Cred că e o idee bună, dar, aşa cum am spus, mă concentrez întâi pe noul volum de poezie şi abia apoi mă voi gândi şi la traducerea celorlalte, când voi avea destul timp pentru asta.
Se poate spune că pentru tine a traduce e un job?
Sunt plătit pentru traduceri, deci pot spune că e un job. Dar mă plătesc pentru că e într-adevăr o muncă grea. Traduc ceea ce îmi place, în primul rând. Ador scrierile lui Richard Matheson, autorul "I Am Legend". Mai ales că scrie într-o engleză contemporană, ceea ce mi-a înlesnit traducerea. Dar, când am tradus Lovecraft, care a trăit în New England, m-am lovit de o engleză foarte arhaică, mi-a luat mult timp să traduc. Plus de asta, mă ţin în formă traducând. Miguel repetă la tobe, Ricardo la chitară, Pedro de asemenea... eu mă ţin în formă scriind, rămânând conectat cu cuvintele, într-un fel. Am avut şi invitaţii de a traduce diverse cărţi, chiar şi "Biblia Satanică" a lui LaVey, şi cred că mă voi ocupa de ea în viitor.
Ce alţi autori ai mai lăsat pe lista de aşteptare?
Pe LaVey vreau să-l traduc în primul rând pentru că nu mi-a plăcut deloc precedenta traducere în portugheză, traducătorul anterior o face să pară o carte stupidă, şi nu e deloc drept să fie considerată astfel. Întotdeauna am oferte de a traduce din Lovecraft, Edgar Allan Poe şi alţii... oamenii ştiu dinainte că îmi plac operele acestor autori.
...Şi Crowley?
Aleister Crowley e foarte greu de tradus, nu am suficiente cunoştinţe pentru a mă apuca de o asemenea muncă. Trebuie să studiezi înainte o mulţime despre Crowley, în nici un caz ca un hobby, ci trebuie să te ocupi de asta vreme îndelungată. Aş vrea însă să traduc autori care nu sunt disponibili sau chiar atât de disponibili în Portugalia. Mi-a trimis cineva operele lui Hart D. Fisher, are două cărţi superbe, "Poems For The Dead" şi "Still Dead", care nu sunt disponibile în Portugalia. El este pe lista mea de aşteptare, alături de romanele despre vampiri ale unui scriitor francez, Sire Cedric. Din păcate, nu ştiu suficientă franceză. E un fan al Moonspell, aşa că mi-ar plăcea să-l ajut să-şi scoată cărţile în Portugalia.
A traduce e o muncă grea, spuneai, dar a traduce poezie înseamnă o greutate în plus, a traduce sentimente şi nu şiruri de cuvinte...
Aşa-i, a traduce poezie înseamnă a scrie folosind cât mai multe cuvinte posibil din versiunea originală. Dar nu înseamnă câtuşi de puţin a traduce "cuvânt cu cuvânt", ci trebuie să transpui sentimentele. E mult mai greu, dar mult mai interesant.
Există un poet suficient de apropiat de inima ta încât să-l traduci în/din portugheză?
Trebuie să fie ceva care să-mi placă într-adevăr. Când ceva mă atrage foarte mult, îmi place să împărtăşesc cu ceilalţi, cu oamenii pasionaţi de poezie, prieteni, rude, fani. Câteodată pun mici traduceri pe MySpace sau Facebook astfel încât publicul să afle mai multe, pentru că pe site-uri oamenii îşi fac cunoscute la rându-le gusturile, în materie de muzică, de filme, de artă, şi poţi găsi astfel o mulţime de lucruri de calitate.
"Traduttore traditore", se spune. Iar dacă în cazul literaturii acest dicton e valabil, e şi mai valabil în cazul biografiilor. Ai lăsa pe cineva să scrie istoria Moonspell?
O voi scrie eu însumi, dar cred că o biografie trebuie să fie făcută atunci când subiectul ei în cazul de faţă trupa deja nu mai există. Biografia este un document al existenţei cuiva. Oamenii pot scrie despre Moonspell, e un jurnalist în Portugalia, bun prieten al nostru, a lucrat cu noi la "The Antidote". Revenind la traduceri, fără ele n-aş putea citi cărţi care chiar îmi plac, aşadar pentru mine e un lucru pozitiv. N-aş putea citi nici o carte care nu e scrisă în portugheză, franceză, engleză sau spaniolă. Cu ajutorul traducătorilor, pot citi autori din Ungaria, Rusia, Africa... Iar când te dedici tu însuţi traducerilor, e un lucru foarte bun.
Anul trecut aţi avut un lung turneu sud-american, alături de Tiamat. Dacă la începutul carierei ei erau printre sursele voastre de inspiraţie, acum cântaţi pe aceeaşi scenă. Practic, a fost un "pachet" cu doi headlineri...
A fost prima dată când au concertat în America de Sud. Au fost una dintre primele trupe care ne-au influenţat. Totuşi, suntem prieteni cu ei de multă vreme, deja din 1996 concertam împreună. Şi totuşi, ei au fost printre inventatorii metalului atmosferic. A fi cu ei din nou în turneu a fost ca şi cum ţi-ai vedea rudele pe care nu le-ai mai întâlnit de ceva vreme. Am fost ca o mare familie plecată împreună în călătorie. Îmi place să cânt alături de trupe a căror muzică îmi place. Involuntar, ne-am raportat la ei şi am ridicat şi noi standardele interpretării. Am fost două trupe egale ca valoare, un pachet pe acelaşi stil, două formaţii care au plăcut în egală măsură fanilor. Apropo de poziţia de headliner sau opening act: înainte, Within Temptation deschidea show-urile noastre, acum deschidem noi show-urile lor.
Aţi cântat deja în România de patru ori, iar în curând aveţi programat un concert la Samfest. Cu ce gânduri reveniţi?
Va trebui să venim direct din Portugalia până la Satu Mare. Ne place să cântăm în Est, pentru că show-urile noastre şi cele de metal în general sunt speciale pentru oamenii de acolo. Cererea a început să crească după show-ul nostru din Timişoara. Dar poţi încă face un show unde oamenii să fie fericiţi. În plus, de România ne leagă ideea de Vampiria, oamenii de acolo ştiu foarte bine despre ce vorbim în versuri. Am fost ultima dată la Cluj, alături de Cradle of Filth şi Turisas, a fost un show super. Ne place să cântăm live, pentru că forţa creşte prin legătura pe care o formăm cu publicul, aşadar cred că şi următorul concert va fi fantastic. Ambele ţări sunt latine, astfel că asta implică o legătură în plus între noi şi ţara voastră.
Ce le transmiteţi fanilor români?
Mulţumim pentru susţinere, ne vedem la Satu Mare, pregătiţi-vă şi să sperăm că va fi unul dintre cele mai bune concerte Moonspell.
La Samfest, alături de portughezi vor concerta Agathodaimon, Antract, Altar, Luna Amară, Indian Fall, Dirty Shirt, Ektomorf, Adorned Brod, Necrovile, Spiritual Ravishment, The Aim, Crash. În curând va fi anunţat întregul line-up al festivalului, ce se va desfăşura la Aeroclubul Satu-Mare în perioada 8-10 iulie. Preţul biletelor pentru o zi va fi de 35 de lei, iar pentru trei zile, 60 de lei.
Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)
