Universitatea de Muzică şi Dans din Köln a găzduit între 8 şi 10 octombrie congresul internaţional "Heavy Metal and Gender", manifestare la care au participat atât specialişti, cât şi muzicieni, precum Angela Gossow (Arch Enemy), Sabina Classen (Holy Moses), Doro Pesch şi Britta Görtz (Cripper). România a avut şi ea un reprezentant la prestigiosul eveniment, în persoana Mariei Grăjdian, care a susţinut tema "Gender is an Attitude: Heavy Metal in Anime Soundtracks".Cum aţi reuşit să fiţi selecţionată pentru a susţine o prelegere la un eveniment găzduit de prestigioasa universitate din Köln?
Maria Grăjdian: Un prieten mi-a povestit că se organizează acest congres şi mi-a sugerat să propun şi eu o temă. Am făcut o mică prezentare pe care i-am trimis-o organizatorului şi am fost anunţată după câteva săptămâni că tema propusă de mine a fost acceptată.
De unde pasiunea pentru cultura japoneză? Mai ales că nu este prima lucrare în care abordaţi această temă.
Încă de mică m-a pasionat cultura japoneză. Când am venit în Germania, în toamna anului 2000, şi am avut ocazia să fac facultatea de muzicologie, japoneză şi franceză, a fost împlinirea unui vis din copilărie.
V-aş ruga să detaliaţi subiectul prezentat la congres, "Gender is an Attitude: Heavy Metal in Anime Soundtracks".
Ideea de bază a referatului a fost modul în care se încearcă în cultura japoneză cotidiană, de divertisment, crearea unui spaţiu paralel realităţii genului/sexului impus de societate. Ceea ce eu am numit "gen/sex lichid" pornind de la ideea unei "identităţi lichide" - pe care am conceptualizat-o şi analizat-o amănunţit în lucrarea mea de doctorat, "Identitate lichidă: iubirea postmodernă, Takarazuka Revue şi reinventarea iluminismului" ("Fluessige Identitaet: die postmoderne Liebe, die Takarazuka revue und die Suche nach einer neuen Aufklaerung"), apărută în anul 2009 la Editura Universităţii de Muzică din Bucureşti - se referă la ştergerea graniţelor dintre ceea ce este cunoscut drept feminin sau masculin şi apariţia unor zone nedefinite, de tranzit între ceea ce poate fi numit "centre ale genului/sexului". Acest proces are loc cu ajutorul anumitor strategii estetico-ideologice, dintre care eu am enumerat trei, ce corespund celor trei etape: "Viaţa este o petrecere" ("life is a festival"), ce corespunde fazei încă solide a genului/sexului; "apocalipsul, acum" ("apocalypse, now"), ce corespunde fazei de lichefiere a genului/sexului; "dorul după ceva pierdut" ("nostalgia for the lost"), ce corespunde fazei de re-solidificare a genului/sexului într-o nouă formă, uneori incontrolabilă. Menţionez că aceste trei formule au fost preluate din analiza criticului literar american Susan J. Napier referitoare la desenul animat japonez. Prin cele două exemple muzicale prezentate, am încercat să subliniez felul în care soundtrack-urile desenelor animate japoneze subminează o întreagă tradiţie de teorie identitară prin preluarea şi reproducerea modificată a structurilor culturale apusene în contextul estetico-ideologic contemporan nipon.
Japonia este pentru mulţi o "terra incognita", cum percep niponii metal-ul european? De exemplu, între Arch Enemy, trupa Angelei Gossow, şi publicul japonez există o legătură puternică.
Dacă aş putea să-mi exprim o părere generală, japonezii întâmpină de obicei cu mare deschidere tot ceea ce vine dinspre lumea apuseană; după receptarea iniţială, urmează un fenomen de "domesticire" a respectivului import, care într-un al treilea pas urmează să fie prezentat drept fapt autohton. Cam aşa s-a întâmplat şi cu metal-ul european: l-au receptat, l-au adaptat, l-au adoptat.
Aţi asistat şi la alte sesiuni ale congresului? Ce impresii ne puteţi împărtăşi?
Atmosfera congresului a fost în general foarte destinsă, spre deosebire de alte manifestări de acest gen, unde domină o atmosferă extrem de competitivă -nu întotdeauna constructivă. Referatele au fost foarte diferite, atât tematic, cât şi calitativ, dar m-au impresionat în mod deosebit pasiunea şi sinceritatea participanţilor.
Care dintre temele prezentate de ceilalţi specialişti vi s-au părut cele mai interesante şi de ce?
Este o întrebare grea. M-au impresionat în primul rând expunerile teoretice despre rolul heavy metal-ului în legătură cu jocul şi genul/sexul din prezentarea introductivă, precum şi studiile de caz care puneau accentul pe raportul dintre masculinitate şi feminitate, care confirmă de fapt clişeele cotidiene din societate, în timp ce par că vor să le revoluţioneze.
Cum pot fi văzute "Sexele ca atitudine" din exterior, respectiv din ţări precum Germania, cu o largă deschidere către libertatea de exprimare?
În Germania, după modelul american, se merge pe ideea că te naşti ca fetiţă sau băieţel, dar acest fapt nu înseamnă că sexul îţi determină destinul, cum afirma cândva Simone de Beauvoir, ci de-a lungul vieţii poţi să determini singur ce atitudine existenţială - feminină sau masculină - adopţi. În Japonia, dimpotrivă, genul cu care te naşti îţi determină destinul, dezvoltarea şi rolul în societate - de aceea, pentru că şi în cazul Japoniei avem de-a face cu o cultură de tip capitalist târziu, ce a depăşit faza industrializării, se creează la nivel mediatic sau comercial modalităţi de a evada din limitele prescrise ale identităţii şi ale genului; acest fenomen se numeşte escapism. Desenele animate (anime) şi benzile desenate (manga) joacă un rol foarte important, alături de alte produse ale capitalismului târziu, precum turismul, moda sau muzica uşoară, de a te sustrage convenţiilor sociale şi de a le submina fără a te situa propriu-zis în afara acestora.
Va fi singura ediţie a acestui eveniment sau vor mai urma şi altele?
Sper să urmeze şi altele sau cel puţin alte întruniri cu tematică asemănătoare.
Studii şi specializare
Maria Grăjdian s-a născut în 1977, în Bucureşti. După ce a absolvit Universitatea din Köln, specializarea Muzicologie/Etnomuzicologie, Studii Japoneze şi Filologie Franceză, a obţinut titlul de doctor la Universitatea de Muzică şi Teatru din Hannover, cu o teză în care a abordat tema construcţiei culturale a identităţii moderne în Japonia, concentrându-se asupra strategiilor de interpretare şi marketing în Takarazuka Revue (teatru muzical nipon în care toate rolurile sunt interpretate de femei). În prezent, este cercetător în Centrul de Excelenţă în Cercetare Ştiinţifică al Universităţii din Heidelberg.
Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu