Silja Festival - Concert titanic pe Metal Boat

"Orice vas pe care cântăm noi devine un vas al dragostei", a spus Anders Iwers de la Tiamat. Şi într-adevăr, sub pretexul Sfântului Valentin, rockeri din toate colţurile lumii au luat drumul Stockholmului pentru a se îmbarca la bordul vasului Silja. 

Evenimentul "Metal Boat - Silja Festival" a fost organizat de revista suedeză CloseUp, care, la aniversarea a 15 ani de la înfiinţare, le-a oferit rockerilor o croazieră între Stockholm (Suedia) şi Turku (Finlanda). În timp ce vasul înainta printre sloiuri, a spart gheaţa Dimension Zero. Trupa, înfiinţată în Göteborg în 1996 de Jesper Strömblad (ex-In Flames), a declanşat ostiliăţtile. Pentru ei a fost primul concert în care basistul Jesper a preluat chitara, alăturându-i-se lui Daniel Antonsson, în timp ce instrumentul cu patru coarde a trecut în mâinile lui Niclas Pepa Andersson, de la Lord Belial. Dimension Zero a profitat de ocazie pentru a cânta piese de pe viitorul album, ce urmează să apară în cursul acestui an.  

VOTE FOR LOVE. A urmat un recital în binecunoscutul stil hipnotic. Tiamat şi-a început recitalul cu mesajul "Vote for Love". "Children of the Underworld" au reînviat mitul lui "Cain", iar în setlist au mai figurat "To Have and Have Not", "Brighter Than the Sun", "In a Dream", "Whatever that Hurts", "I Am in Love With Myself", "Clovenhoof", "Cold Seed", "Wings of Heaven". "Phantasma Deluxe", Johan Edlund, şi-a introdus guest starul anunţând că şi-a luat un ucenic, cu care publicul trebuie să fie îngăduitor, pentru că încă nu ştie toate versurile. Spre surpriza generală, pe scenă a urcat însuşi Peter Tagtgren, care a cântat în duet cu Johan. Peter a fost "Sleeping Beauty" şi la propriu, şi la figurat. După cele 13 piese ale trupei, bisul nu putea fi decât mult cerutul "Gaia". Hardcore Superstar a pus capăt primei seri de concerte. Şi ei sunt aproape de finalizarea viitorului album, câteva dintre piese urmând a apărea luna viitoare pe un single care va prefaţa CD-ul ce va ieşi pe piaţă în cursul verii. Mulţi au preferat să facă noapte albă, chiar dacă a doua zi îi aştepta o nouă porţie de rock. Câtă vreme pasagerii au fost furaţi de muzică, "popasul" în portul finlandez a trecut aproape neobservat.

Sala de spectacol a fost din nou inundată de tricouri negre şi de membrii "clubului celor cu părul lung" o dată cu intrarea în scenă a greilor de la Necrophobic. Aceştia au pus accentul pe piese de pe albumul "Hrimthursum" (cuvânt islandez însemnând "Uriaşii de gheaţă"), recent lansat pe piaţă. Ca în toţi cei 14 ani de activitate, Necrophobic nu a făcut nici un compromis în ceea ce priveşte latura comercială, mergând pe linia death-metal-ului pur. O cafea neagră şi un sound la fel de întunecat i-a trezit pe cei mai mulţi dintre pasageri, la fix pentru a prinde recitalul Pain. Când pe scenă a urcat Peter Tagtgren a fost durere..., şi asta în adevăratul sens al cuvântului. Celor din primul rând li s-a imprimat pe corp modelul barei de protecţie, care a rezistat în ciuda presiunii enorme la care a fost supusă. Proiectul de suflet al solistului de la Hypocrisy a revenit în concerte după mai bine de jumătate de an, timp pe care Peter Pa(i)n l-a dedicat trupei permanente. Pain a apărut într-o nouă formulă, cu doi "vikingi bărboşi" în locul frumoaselor germance Andrea Odendahl şi Alla Fedynitch. După reţeta consacrată, 2007 va fi anul Pain, urmând ca în 2008 Hypocrisy să apară live. Ultimii pe listă, dar nicidecum cei din urmă, au fost Dark Tranquillity, pionierii death-metal-ului melodic. Trupa revine cu albumul "Fiction", care va fi lansat în aprilie. Piesa "Focus Shift", cea mai mediatizată de pe CD, nu putea fi omisă din maratonul rock.

DIN PROGRAM. Toate cele 23 de ore în care nava a plutit pe marea îngheţată au fost acoperite de cel puţin un eveniment, fie că a fost vorba de concerte, de concursuri, de karaoke, ca să nu mai vorbim de programul de masă, de voie sau chiar de shopping. "Oraşul plutitor" a oferit pasagerilor centre de distracţie pe nouă etaje: un cinema, baruri, restaurante, magazine, loc de joacă pentru copii, plus sala de concerte. Zece DJ au întreţinut atmosfera pe tot parcursul croazierei. Cei mai îndrăzneţi şi-au arătat talentul la chitară şi şi-au etalat calităţile vocale într-un concurs pentru amatori. Trupele au avut propriile standuri, alături de cel al gazdelor de la CloseUp. În numărul din decembrie-ianuarie al revistei suedeze de metale i-am descoperit menţionaţi pe copertă, printre alţii, pe cei de la Negură Bunget, care i-au acordat un interviu lui Lars Martinsson. De altfel, redactorul-şef Robban Becirovic ne-a declarat că formaţia românească sus-amintită este "o trupă excelentă". Tot el ne-a dezvăluit amănunte din culisele evenimentului. Astfel, am aflat că Metal Boat este prima aniversare "plutitoare" a CloseUp, dar gazdele au de gând să-şi plimbe cititorii în fiecare an de-acum înainte. 

AFTER PARTY. Evenimentul nu s-a terminat o dată cu aruncarea ancorei în Stockholm. Din port, rockerimea a luat drumul metroului pentru a ajunge la clubul Rocks, din centrul vechi al oraşului. Într-o atmosferă tipic nordică, oamenii în negru au stat la coadă pentru a putea intra la petrecere. Membrii trupelor au fost în fine în afara serviciului, alăturându-se admiratorilor, dar şi grupurilor de prieteni de la alte formaţii. Party-ul a ţinut până la 3 dimineaţa, suedezii desfiinţând mitul nordicilor reci şi distanţi. O altă legendă spune că la bere subiecte de conversaţie sunt doar fotbalul şi femeile. Myth busted! La această reuniune s-a vorbit despre muzici şi faze.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional) - Corespondenţă din Stockholm

Therion la Bucureşti

Diseară, de la ora 20.00, la Sala Palatului, trupa suedeză Therion va susţine un concert simfonic, alături de prestigioase voci clasice ale marilor scene de operă din lume. 

Alături de membrii trupei (Christofer Johnsson - chitară, Kristian Niemann - chitară, Johan Niemann - bass şi Petter Karlsson - baterie), pe scenă se vor afla muzicieni din Suedia, Germania şi Austria. România va fi reprezentată de Corul Academic Radio (dirijor Dan Mihai Goia) şi de Orchestra Naţională Radio. Concertul de la Bucureşti are loc în cadrul unui proiect mai amplu, "Ars musicae, ars medicinae - muzica împotriva cancerului", încasările urmând să fie donate copiilor care suferă de cumplita maladie.

Cei 100 de instrumentişti şi corul de 70 de persoane vor fi conduşi de dirijorul german Markus Stollenwerk, care a mai colaborat cu trupele Rage şi Guano Apes. În prima parte a spectacolului, trupa Therion va interpreta piese proprii în versiuni instrumentale, urmând ca în partea a doua să abordeze muzică simfonică. Suedezii au păstrat pentru final piese de referinţă ale formaţiei. Invitat special va fi Uli Jon Roth, fost chitarist al trupei Scorpions, un artist polivalent: regizor, pictor, poet şi filosof. 

Paul Iancu (Cotidianul)

Megaconcert - Gothic simfonic suedez cu orchestră românească

9 decembrie, Sala Palatului, Bucureşti. "Therion Goes Classic". 100 de instrumentişti şi 70 de corişti, alături de trupa suedeză Therion. Liderul formaţiei, Christofer Johnsson, ne-a acordat un interviu înaintea acestei premiere mondiale. 

O trupă suedeză, un cor românesc şi un dirijor german. Cum crezi că va ieşi?

Christofer Johnsson: Va merge strună!

Cum a apărut ideea unui "Therion Goes Classic" şi de ce aţi ales România pentru această premieră mondială?

E un vis mai vechi, dar nu am avut niciodată posibilitatea să-l realizăm. Am vrut să se desfăşoare la Viena, tot în beneficiul copiilor bolnavi de cancer, dar proiectul a căzut din lipsa sponsorilor. Fundaţia Aquarius ne-a sugerat să-l facem în România şi, câtă vreme am fost mulţumiţi de spectacolul organizat de ei, tot la Bucureşti, în iunie 2005, am avut încredere să-i lăsăm să se ocupe şi de acest megaeveniment.

Va fi singurul show sau intenţionaţi să organizaţi ceva asemănător?

Cât timp acest spectacol costă peste 100.000 de euro, nu pot promite că vom avea ocazia să-l repetăm. Aşa că n-ar trebui să lipsiţi de la un eveniment poate unic în viaţă. Evident, ar fi fantastic să avem ocazia să mai punem în scenă o asemenea desfăşurare de forţe, dar ştiu foarte bine că va fi extrem de dificil.

Au fost cereri de bilete din Brazilia, Japonia, Mexic şi din toate ţările Europei. Iar admiratorii români au epuizat, după doar 10 zile, biletele de categoria a III-a. Aveţi emoţii?

Nu. Suntem obişnuiţi să cântăm în faţa unui public numeros. Mă bucur pentru fiecare bilet vândut, cât timp banii merg la copiii bolnavi de cancer. Biletul nu asigură doar intrarea la un astfel de show, ci şi sentimentul că faci un bine acestor copii. Şi, fiindcă a venit vorba de Mexic: unul dintre fanii noştri din această ţară şi-a vândut maşina pentru a-şi permite costurile deplasării şi preţul biletului. Sper ca fanii din România să înţeleaga ce privilegiu este ca acest show să se desfăşoare în ţara lor. Fiecare loc gol din sală va fi o ruşine, când oameni din ţări mult mai sărace vin din cealaltă parte a planetei pentru a vedea concertul.

Ce ţi se pare mai aproape de... chitara ta: Wagner, Mozart sau Verdi?

Wagner este favoritul meu. De la Verdi ascult cu plăcere "Traviata", iar o parte din "Trubadur" chiar o interpretăm şi îmi dă fiori de fiecare dată când o cântăm. Mozart a fost un geniu, cred, dar compoziţiile sale sunt deseori prea vesele pentru gustul meu. Le-aş folosi ca muzica ambientală la cină sau la picnic. Dar n-aş sta să ascult ore întregi. Astfel că în alegerea repertoriului voi face o selecţie de piese clasice şi nu de compozitori. Wagner a fost singurul om de pe planetă care şi-a ţintuit auditoriul în fotolii timp de opt ore cu "Rienzi". Nu vă îngrijoraţi însă, noi vom include în show-ul nostru doar o arie de 12-15 minute, alături de bucata mea favorită din "Siefgried".

Dacă versurile lui Thomas Karlsson se inspiră din mitologie, muzica ta de unde se inspiră?

Din muzica clasică, din operă, Wagner în special. De asemenea, trupe de rock progresiv şi simfonic precum Eloy, Klaatu, Kansas. Recent am descoperit o trupă românească, Phoenix, şi mi-a plăcut foarte mult. Dintre trupele hard rock din anii '70 pot aminti şi Uriah Heep. Nu pot trece cu vederea trupele heavy metal cu care am crescut în anii '80, precum Accept, Iron Maiden sau Judas Priest. De asemenea, Uli Jon Roth m-a inspirat în găsirea căii muzicale.

Ce scrieţi mai întâi, versurile sau muzica?

Muzica este compusă întotdeauna înaintea versurilor.

Ai intrat în Dragon Rouge. De ce acest ordin şi nu altul? Şi ce influenţă a avut asupra ta?

Să spunem doar că Dragon Rouge este un vânt de înnoire în aceste timpuri în care ordinele se axează pe păstrarea tradiţiilor străvechi. Cineva trebuie să şi pună în practică aceste concepte, altfel totul va sta în loc. Nu cred că alte ordine ar fi greşite, dar contează ce cauţi tu însuţi. Unii preferă vechiul, dar e dreptul lor, e propria lor alegere. Dragon Rouge mi-a deschis mintea şi, mai mult, mi-a trezit interesul pentru culturile orientale şi implicit muzica din aceste zone. Şi era inevitabil ca asta să nu se reflecte şi în muzica Therion.

Ce ne poţi spune despre noul vostru album, "Gothic Kaballah"?

E mai progresiv, are mai multe părţi de chitară, a costat mai mult decât orice album de până acum, iar de mixaje s-a ocupat Stefan Glaumman.

Crezi că muzica ta poate vindeca suflete?

E greu de găsit un răspuns care să nu fie interpretabil. Cred că da, într-un fel. Aş face o analogie cu terapia prin râs. Multe spitale au demarat astfel de proiecte. S-a dovedit ştiinţific că râsul şi buna dispoziţie influenţează pozitiv sănătatea. Mi se pare la fel de logic ca şi muzica să aibă un astfel de efect. Oricine îşi poate demonstra asta printr-un simplu experiment: nu mai ascultaţi muzică o perioadă mai lungă şi veţi vedea că nu vă veţi simţi deloc bine.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Metale grele şi ocultism

Fondator şi lider al trupei Therion, Christofer Johnsson este considerat de critica de specialitate drept „un Stravinski al metalului“.

Pentru prima dată în istoria trupei, Therion va cânta alături de o orchestră şi un cor. De unde a venit ideea acestui show, „Therion Goes Classic“?
De mulţi ani ne gândim să realizăm un astfel de concert, dar de fiecare dată ne-am lovit de problema financiară. Evenimentul de la Bucureşti a costat 110.000 de euro, destul de mult pentru bugetul unei trupe.

România va găzdui singurul concert de acest gen pe care îl realizaţi. De ce aţi ales tocmai ţara noastră?
De fapt, România ne-a ales pe noi, dacă pot spune aşa. Fundaţia Aquarius nu a organizat doar evenimentul din 9 decembrie, ci şi concertul pe care l-am susţinut în formula obişnuită, din iunie 2005, iar condiţiile pe care ni le-a oferit atunci ne-au surprins plăcut. Iniţial, Austria ar fi trebuit să găzduiască show-ul „Therion Goes Classic“, dar nu am găsit sponsorii în timp util. Fundaţia Aquarius ne-a propus să cântăm în Bucureşti şi am acceptat, ştiind că este cea mai bună ocazie de a ne împlini, în fine, acest vis pe care îl aveam de mult.

Anul trecut aţi cântat tot la Sala Palatului. Ce credeţi despre primirea pe care v-a făcut-o publicul român? V-a plăcut România?
Mi-a plăcut foarte mult, aş include-o printre ţările mele favorite. Oamenii sunt foarte ospitalieri, iar cultura m-a surprins plăcut. Publicul a fost şi el la înălţime. Deşi fanii metal nu se simt în largul lor într-o asemenea sală, din cauza rândurilor de scaune, m-a impresionat deosebit reacţia lor în timpul concertului.

Mitologia este una dintre temele care apar cel mai des în versurile trupei. Ca român, nu pot să nu te întreb: cunoşti opera conaţionalilor mei, istoricii religiilor Mircea Eliade şi Ioan Petru Culianu?
Opera lui Eliade nu-mi este străină, dar din păcate nu pot spune acelaşi lucru şi despre Culianu.

Citindu-vă versurile, se poate spune că îţi sunt familiare teoriile marelui ocultist Aleister Crowley. Ce părere ai despre opera sa? Unde l-ai plasa în sistemul tău de valori?
Pentru timpurile în care a trăit, teoriile sale au fost revoluţionare. Dar de la moartea sa au trecut aproape 60 de ani, astfel că acum nu mai prezintă o atât de mare influenţă. În plus, părerea mea este că a făcut multe lucruri doar pentru a provoca, pentru a atrage atenţia, or, eu nu văd scopul unei asemenea atitudini.

Potrivit site-ului trupei, eşti membru al ordinului Dragon Rouge, care e dedicat ocultismului. Cum te-a influenţat asta ca muzician?
Pot spune cu certitudine că mi-a oferit o perspectivă mai largă şi mi-a deschis mintea şi mai mult spre noi experimente.

Thomas Karlsson, fondatorul Dragon Rouge, este autorul majorităţii textelor pieselor Therion din ultimul deceniu. Ce a însemnat asta pentru Therion?
Cu siguranţă, am avut versuri mai bune.

În această lume atât de dominată de tehnologie şi de teorii „raţionaliste“, unde mai este astăzi locul GOTA (acronim desemnând, în engleză, caballa goetică, runosofia odinică, tantra şi alchimia, principii promovate de Dragon Rouge – n.r.)?
În inima şi în spiritul celor care caută.

Ce crezi despre spectrul religios actual al Europei?
Toate religiile sunt interesante. Totuşi, aparţinând spaţiului germanic, sunt mai familiarizat cu credinţele de aici.

Care ar fi scriitorul tău preferat?
Dacă vine vorba despre beletristică, l-aş alege pe Mihail Bulgakov.

Niciodată nu aţi dat publicităţii versurile piesei „Siren of The Woods“, doar membrii fan-clubului Therion având acces la ele. De ce?Pentru că nu mi-a plăcut cum au ieşit. A trebuit să adaug silabe suplimentare, să „chinuiesc“ unele cuvinte pentru a se potrivi cu muzica pe care deja o scrisese Jonas Mellberg. În plus, titlul însuşi este o formulă rămasă din varianta iniţială a versurilor. Trebuie să îi dezamăgesc pe cei care căutau vreun secret în textul acestei piese.

Albumul „Secret of The Runes“ este structurat pe formula 1 haos primordial + 9 tărâmuri mitice + 1 epilog. De asemenea, Dragon Rouge foloseşte aceeaşi formulă în iniţiere. Totalul de 11 îmi aminteşte de steaua în 11 colţuri care apare pe copertele albumelor voastre de la „Symphony Masses...“ încoace. Poţi explica aceste, să le zicem, coincidenţe?Versurile se inspiră deseori din acelaşi izvor ca şi ideile Dragon Rouge. Era inevitabilă apariţia lor.

Viitorul album se va numi „Gothic Kaballah“. Ce ne puteţi spune despre el, pornind de la titlu şi continuând cu povestea din spatele pieselor?Johannes Bureus este unul dintre cei mai excentrici mistici din nordul Europei. În plus, Bureus călătorea în mod frecvent prin ţară pentru a studia folclorul şi tradiţiile secrete ale ţăranilor. În afară de faptul că a scris cărţi de magie, a fost profesorul regelui Gustav II Adolf şi al Reginei Kristina. Ca atare, el a putut influenţa deciziile monarhului în timpul Războiului de 30 de ani. În plus, a jucat un rol important în mişcarea culturală numita goticism. În toamna anului 1613, l-a însoţit pe rege prin Suedia pentru a organiza tipărirea Bibliei. Pe când se aflau în Dalarna, Bureus a avut un moment de exaltare mistică, iar aceasta l-a determinat să se considere un profet în mijlocul unei lumi oarbe în faţa realităţilor ultime. Bureus a creat o filosofie mistică pe care a numit-o Caballa Gotică, în care a amestecat magia, astrologia şi alchimia secolului XVII, dar şi runosofia şi vechile religii scandinave. A încercat să readucă runele în actualitate, scriind „Adulruna rediviva“.

Spuneaţi cândva că, de prin 1980-1990, majoritatea trupelor se copiază între ele: introduc voci feminine şi chiar părţi clasice, deşi n-au ascultat în viaţa lor operele unui Wagner, de exemplu. Cât de original mai poţi fi însă în ziua de azi, când pe piaţa muzicală sunt atâtea formaţii?Este, într-adevăr, foarte greu pentru majoritatea trupelor, câtă vreme s-a experimentat cam tot ce se putea experimenta. Dar cel mai mare obstacol pe care îl întâlnesc aceşti muzicieni este frica de a-şi crea un drum propriu. Tinerii visează la un succes facil, motiv pentru care copiază sau cel puţin se lasă influenţaţi de alte trupe şi de „reţeta“ acestora. Nu zice nimeni că ar fi rău să te laşi influenţat de creaţiile predecesorilor, ba dimpotrivă, dar totul este să ştii să-ţi creezi propria operă, fie şi înglobând aceste influenţe.

Vreţi ca fiecare album să vină cu ceva nou faţă de precedentele. Care ar fi secretul originalităţii voastre?Pur şi simplu, doresc să realizez de fiecare dată albumul pe care eu însumi l-aş cumpăra. Ignor tendinţele şi nu mă las cuprins de tentaţia de a vinde cât mai multe CD-uri. În schimb, realizez un album ca şi cum aş munci pentru un salariu lunar.

Discografie
„Of Darkness“ (1991); „Beyond Sanctorum“ (1992); „Symphony Masses: Ho Drakon Ho Megas“ (1993); „Lepaca Kliffoth“ (1995); „Theli“ (1996); „A’arab Zaraq Lucid Dreaming“ (1997); „Vovin“ (1998); „Crowning of Atlantis“ (1999); „Deggial“ (2000); „Secret of The Runes“ (2001); „Live in Midgard“ (2002) „Lemuria“/„Sirius B“ (2004); „Gothic Kabbalah“ (2007).

Concert-mamut la Bucureşti
Therion - fondatoarea stilului opera/gotic simfonic - va susţine, alături de prestigioase voci clasice ale marilor scene de operă din lume, un concert simfonic pe 9 decembrie, la Sala Palatului. Alături de membrii trupei (Christofer Johnsson - chitară, Kristian Niemann - chitară, Johan Niemann - bass şi Petter Karlsson - baterie), pe scenă se vor afla 170 de muzicieni din Suedia, Germania, Austria şi din România, conduşi de dirijorul german Markus Stollenwerk, care a mai colaborat la proiecte similare, cu trupele Rage şi Guano Apes. Concertul are loc în cadrul unui proiect mai amplu, „Ars musicae, ars medicinae - muzica împotriva cancerului“. Evenimentul este realizat cu sprijinul Ambasadei Regatului Suediei la Bucureşti. Preţul biletelor variază între 89 şi 245 RON.

Paul Iancu (Cotidianul)

Tiamat - "Votaţi iubirea"

În Sala Agronomia din Capitală a avut loc sâmbătă seară primul concert în România al cunoscutei formaţii suedeze Tiamat.  

La 19 ani după ce şi-a înfiinţat trupa, Johan Edlund a ajuns şi la Bucureşti. Chiar de echinocţiu, "prietenii ştiu de ce", s-a împlinit visul fanilor români, care îi aşteptau de pe vremea când albumul "Wildhoney" domina topurile din întreaga Europă, inclusiv cele întocmite pe plaiurile mioritice. Unii, poate şi mai de dinainte... Deşi uşile sălii s-au deschis, conform anunţului oficial, la ora 18.00, rockerii au mai avut de aşteptat câteva zeci de minute în hol, mulţi profitând de asta pentru a cumpăra tot stocul de produse Tiamat (pe CD sau DVD) de la taraba amplasată acolo. Nici recitalul trupelor de deschidere nu a început "nemţeşte", dar aşteptarea a meritat: trupa Kratos a cântat un gothic a la Nightwish, încălzind atmosfera. Au avut şi o invitată, care a accentuat cu flautul său contrastul dintre vocea feminină şi sunetele dure ale instrumentelor tipice metalului. Nici Grimegod nu a dezamăgit, ardelenii arătând că apropierea Aradului de Ungaria nu e una doar geografică, ci şi muzicală.

"Copiii lumii de dincolo". Din întuneric, au răsărit cei patru Tiamaţi (Johan Edlund, Anders Iwers, Lars Sköld şi Thomas Petersson-Wyreson), plus clăparul de turneu. "Dictatorul" Johan a apărut purtând o manta până în pământ şi o caschetă amintind de uniformele din cel de-al Doilea Război Mondial. "Suntem Tiamat din Suedia", a spus el, deşi Edlund a părăsit de ani buni ţara scandinavă, iar recent a criticat violent schimbarea orientării politice a guvernului de la Stockholm. "Votaţi pentru iubire", i-a indemnat Tiamat pe spectatori, după "Vote For Love" urmând "Children Of The Underworld". După piesa "Cain", fotoreporterii au fost trimişi în zona publicului, spre bucuria fanilor cu aparate foto "neprofesioniste", ale căror blitzuri au sclipit continuu, nestingherite, până la finalul show-ului. Pentru rockerii români, trupa a fost "mai strălucitoare decât Soarele", în setlist venind - după "Brighter Than The Sun" - piesa "To Have And Have Not", urmată de nemuritoarea "Whatever That Hurts" de pe "Wildhoney" şi de "I Am In Love With Myself".

"Pe aripile cerului". Nici gafele organizării n-au putut strica impresia finală: totul a fost ca "într-un vis", cum spune titlul melodiei "In A Dream", ce deschide albumul "Clouds". Fanii au fost purtaţi pe "Wings Of Heaven", ca într-o "Phantasma Deluxe". Tot de pe CD-ul "A Deeper Kind Of Slumber" am putut asculta live "Cold Seed". "Clovenhoof" nu este numai numele dat semnului făcut de rockeri la concerte, ci şi titlul unei melodii de pe ultimul lor album, "Prey". Cu "As Long As You Are Mine" s-a încheiat spectacolul propriu-zis, dar românii nu au vrut deloc să-i lase pe Tiamaţi să plece. Pentru inevitabilul bis trupa a păstrat piese de referinţă: "Love Is As Good As Soma" şi "Sleeping Beauty", finalul fiind rezervat melodiei "Gaia". Toate trei au fost "oldies, but goldies". La fel am putea spune şi despre trupă, anii pe care îi au în spate cei patru însemnând pentru ei experienţă şi o tinereţe fără bătrâneţe. Şi aceasta în ciuda glumei făcute anterior de solist pe forumul formaţiei: "Va trebui să aleg o singură chitară, sunt prea bătrân pentru a putea căra mai multe".

Paul Iancu (Cotidianul)

Concert - Fanii au gustat mierea sălbatică a lui Edlund

Sâmbătă seară, chiar de echinocţiu, trupa suedeză Tiamat a concertat pentru prima dată în România. Aşa cum a promis, Johan Edlund a adus metalul la Bucureşti, la Sala Agronomia. 

În sfârşit, Edlund n-a mai fost pentru români doar "(In) a dream", ci a ajuns în fine şi pe plaiurile mioritice, unde fanii îl aşteptau de pe vremea când superbul său album "Wildhoney" domina topurile de profil din întreaga lume. La ora 18:00 s-au deschis nu numai uşile Sălii Agronomia, ci şi porţile sufletelor fanilor către lumea de dincolo, descrisă de geniul Edlund în cântecele sale. În deschidere au cântat trupele Kratos şi Grimegod, şi s-au descurcat bine, dar rockerii veniţi din toate colţurile ţării aşteptau cu nerăbdare headlinerii. Cei patru Tiamaţi, cărora li s-a adăugat clăparul de concert, au intrat în sală pe întuneric. Vocalistul Johan Edlund a apărut într-o haină neagră, lungă până-n pământ, cu ochelari asortaţi ţinutei şi o şapcă de piele, amintind mai degrabă de imaginea unui Obersturmbahnführer. "Doar nu degeaba s-au numit iniţial Treblinka", au comentat cunoscătorii.

VOTE FOR LOVE. Tiamat a demonstrat că este o trupă de gothic metal. Johan Edlund, Anders Iwers, Lars Sköld şi Thomas Petersson-Wyreson au creat o atmosferă psihedelică, în stilul lor caracteristic. "Suntem Tiamat din Suedia", a spus liderul, care a comentat pe la jumătatea concertului, impresionat de primirea surprinzător de caldă: "Romania fucking rules!". Setlistul a inclus "Vote for love", "Children of the Underworld", "Cain", "Brighter than The Sun" (partea feminină fiind interpretată de Thomas şi de Anders), "To Have and Have Not", "Whatever That Hurts" (trilurile păsărelelor, care deschid melodia, fiind "interpretate" de Johan şi Thomas), "I Am In Love With Myself", "In a Dream", "Wings Of Heaven", "Phantasma Deluxe", "Cold Seed", "Clovenhoof" şi "As Long As You Are Mine". Pentru bis au păstrat probabil cele mai cerute piese ale lor: "Love Is As Good As Soma", "Sleeping Beauty" şi genialul "Gaia". "Ne-ar omorî fanii dacă n-am cânta «Sleeping Beauty» în concerte", ne-a declarat Anders Iwers înainte de a porni spre Bucureşti. Mai pe româneşte, i-ar fi luat "Gaia" dacă l-ar fi omis.

TOO FAR GONE. Fiindcă nu li s-au dat nici un fel de explicaţii, fanii au luat neacordarea autografelor drept o aroganţă a solistului. Dar n-a fost nici pe departe aşa, din moment ce, după show, membrii trupei au coborât de pe scenă să dea mâna cu admiratorii. Iar faza cu paza a fost jenantă. Organizatorii au vrut probabil ca fanii să nu-l lase "Undressed" sau să nu-i taie lui Johan Edlund vreo şuviţă de păr, ca amintire - după cum se ştie, Hellie are cea mai strălucitoare chelie, şi la propriu, şi la figurat, din lumea metalului. Deci securitatea a fost sublimă, dar a lipsit (aproape) cu desăvârşire: o admiratoare care probabil s-a spălat pe cap cu şamponul Andreei Raicu a trecut de bodyguarzi şi a sărit pe Johan mai-mai să-l dărâme. Aşadar, cine a vrut să "e(d)lu(n)deze" măsurile de securitate a putut s-o facă în voie. Cu alte cuvinte, paza a fost o frecţie la picior de lemn. Cu toate gardurile de metal din jur, Tiamat a demonstrat încă o dată, dacă mai era nevoie, că muzica trupei poate sparge toate barierele. Primele care au cedat au fost barierele sufletului, căci admiratorii au fost cu inima alături de ei.

BILE NEGRE. Micuţe, dar cam multe. Le-am acordat exclusiv organizatorilor, care au zbârcit-o din primul moment, întârziind nepermis de mult anunţul oficial, care a apărut după ce deja aflase toată lumea. Aţi văzut vreun afiş cu Tiamat prin oraş? Nici noi. Interviul luat de Metalfan lui Johan Edlund (retradus în engleză) a avut şi hibe, căci i-au interpretat greşit declaraţiile despre credinţă, iar Johan le-a dat peste nas în stilul său ironic, spunând că erorile or fi apărut din cauza "dialectului transilvănean". În viziunea celor trei oameni care au semnat interviul, Anders ar fi părăsit trupa într-o perioadă, fiindcă s-a căsătorit. În realitate, basistul trupei nu este însurat. În varianta în română, Anders Iwers avea un copil, iar în varianta retradusă în engleză s-a pricopsit cu mai mulţi. Personajul în cauză era chitaristul Thomas Petterson-Wyreson. 

RUŞINICĂ. Metalfan n-a fost în stare să organizeze o conferinţă de presă, nici măcar o sesiune de autografe pentru fanii care i-au aşteptat pe Tiamaţi de aproape două decenii! Dintre toate televiziunile din România, s-au găsit să-i ducă la un post tv cu audienţă cât o scară de bloc. Din politeţe, probabil, suedezii au stat de vorbă cu o proas...pătă ştiristă, în timp ce ziariştii tobă de rock n-au avut acces la interviuri. Aşa de bine s-au documentat gazdele, că nici numele nu i-l ştiau. În loc de Edlund, l-au botezat "Edmund". Vorba internauţilor: "Duoamne fereshte!". Corigenta în materie de rock nu şi-a găsit altceva mai bun să-i întrebe decât despre satanism, asta în condiţiile în care Johan Edlund a spus de mii de ori că el cântă despre iubire ("Vote for love") şi că multe dintre declaraţiile sale, ca şi simbolurile despre religie, sunt deseori greşit înţelese.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Johan Edlund - "Sângele meu e foarte dulce şi gustos"

Din ianuarie 2005, atunci când v-am prezentat primul interviu cu Johan Edlund, am ţinut legătura cu solistul trupei Tiamat. Am descoperit o parte dintre multiplele faţete ale personalităţii sale. Un lucru e cert: umorul lui e la fel de negru (şi de calitate) ca muzica pe care o compune... Am cules câteva dintre cele mai sugestive replici date fanilor prin Internet. Vă dezvăluim şi un secret: i-am pus şi noi câteva întrebări, în calitate de fani. Am putea spune că la acest interviu au contribuit toţi admiratorii care au navigat împreună cu Johan Edlund... Iată ce a ieşit!

Te vei opri şi în România, eventual la Castelul lui Dracula?

Johan Edlund: Sunt claustrofob, aşa că n-aş putea să dorm într-un sicriu.

Că veni vorba de vampiri, ce tip de sânge ai?

Roşu ca-n filme, foarte dulce şi gustos, ţinut 34 de ani în cele mai bune butoiaşe! Ca un Macon de calitate căruia i s-a adăugat o linguriţă de zahăr.

Care sunt cele mai mari dorinţe ale tale?

Să văd echipa (suedeză - n.r.) Hammarby IF evoluând în Europa, eventual să joace finala Cupei UEFA cu Hamburger SV. Şi mai vreau ca lumea să supravieţuiască epocii Bush! 

Dacă ai ieşi cu maşina din garaj, iar în faţa ta l-ai vedea pe G.W. Bush aplecat să ridice o bancnotă de pe carosabil, ce-ai face?
Hehe, aş accelera!

Te recunoaşte lumea pe stradă?

Depinde de stradă...

Ce faci cu şosetele când ţi se rup?

Crezi că apucă să se rupă? Le pierd până atunci...

Câte beri poţi să bei?

100 de beri! Doar suntem o trupă de rock!

Şi reţeta împotriva mahmurelii...?

Încă o bere! Ba nu, un Bloody Mary! 

Când te-ai maturizat?

Nu m-am maturizat încă.

Ce înseamnă pentru tine romantismul?

Ştii, stilul Baudelaire: fumezi opiu, îţi îneci amarul în autocompătimire, te faci nesuferit celor care ţin la tine, scrii poeme despre moarte şi frumuseţe... 

Ai plecat vreodată la pescuit în costumul de scenă?

Dacă eşti expus soarelui mexican arzător 16 ore într-un costum de latex negru, devii agresiv şi vrei să-l ucizi pe nenorocitul ăla de peşte! 

Ce părere ai de Eurovision? În 2005 a câştigat Elena Paparizou din Grecia...

Piesa ei sună mai degrabă a Lucyfire (proiectul său solo - n.r.): "You're my lover undercover..." Cred că am o şansă. Şi-aşa germanii mă invită în fiecare an să particip. Dar îmi trebuie o solistă, o grecoaică-minune superplasticată! Sigur am prinde topul! 

Hellie, tu cine mai eşti?

Eh, doar un ratat trist care pretinde că e cântăreţul ăla chel, cu burtă şi cu un curcan înfipt în gât...

Ce noutăţi mai ai?

Lucrăm la câteva melodii noi. Plănuim să înregistrăm un demo de vreo trei-patru melodii în săptămânile viitoare. Cu demo-ul asta vom încerca să stoarcem nişte bani de la o casă de discuri, noi suntem gata să înregistrăm un nou album!

Ce părere ai de Hagi? Îţi aduci aminte de el?

Sigur că noi, suedezii, ne aducem aminte cu plăcere de Hagi! Era căpitanul echipei pe care am eliminat-o în sferturile Cupei Mondiale din 1994! În acel meci, România putea profita de faptul că Hakan Mild a ratat un penalty... Crede-mă, îl ştiu bine pe Mild, nu numai că deseori ratează poarta, dar de multe ori nici mingea n-o nimereşte!

Un mesaj pentru fanii români.

Pregătiţi usturoiul, noi vă aducem metalul!

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)