Johan Edlund - "Sângele meu e foarte dulce şi gustos"

Din ianuarie 2005, atunci când v-am prezentat primul interviu cu Johan Edlund, am ţinut legătura cu solistul trupei Tiamat. Am descoperit o parte dintre multiplele faţete ale personalităţii sale. Un lucru e cert: umorul lui e la fel de negru (şi de calitate) ca muzica pe care o compune... Am cules câteva dintre cele mai sugestive replici date fanilor prin Internet. Vă dezvăluim şi un secret: i-am pus şi noi câteva întrebări, în calitate de fani. Am putea spune că la acest interviu au contribuit toţi admiratorii care au navigat împreună cu Johan Edlund... Iată ce a ieşit!

Te vei opri şi în România, eventual la Castelul lui Dracula?

Johan Edlund: Sunt claustrofob, aşa că n-aş putea să dorm într-un sicriu.

Că veni vorba de vampiri, ce tip de sânge ai?

Roşu ca-n filme, foarte dulce şi gustos, ţinut 34 de ani în cele mai bune butoiaşe! Ca un Macon de calitate căruia i s-a adăugat o linguriţă de zahăr.

Care sunt cele mai mari dorinţe ale tale?

Să văd echipa (suedeză - n.r.) Hammarby IF evoluând în Europa, eventual să joace finala Cupei UEFA cu Hamburger SV. Şi mai vreau ca lumea să supravieţuiască epocii Bush! 

Dacă ai ieşi cu maşina din garaj, iar în faţa ta l-ai vedea pe G.W. Bush aplecat să ridice o bancnotă de pe carosabil, ce-ai face?
Hehe, aş accelera!

Te recunoaşte lumea pe stradă?

Depinde de stradă...

Ce faci cu şosetele când ţi se rup?

Crezi că apucă să se rupă? Le pierd până atunci...

Câte beri poţi să bei?

100 de beri! Doar suntem o trupă de rock!

Şi reţeta împotriva mahmurelii...?

Încă o bere! Ba nu, un Bloody Mary! 

Când te-ai maturizat?

Nu m-am maturizat încă.

Ce înseamnă pentru tine romantismul?

Ştii, stilul Baudelaire: fumezi opiu, îţi îneci amarul în autocompătimire, te faci nesuferit celor care ţin la tine, scrii poeme despre moarte şi frumuseţe... 

Ai plecat vreodată la pescuit în costumul de scenă?

Dacă eşti expus soarelui mexican arzător 16 ore într-un costum de latex negru, devii agresiv şi vrei să-l ucizi pe nenorocitul ăla de peşte! 

Ce părere ai de Eurovision? În 2005 a câştigat Elena Paparizou din Grecia...

Piesa ei sună mai degrabă a Lucyfire (proiectul său solo - n.r.): "You're my lover undercover..." Cred că am o şansă. Şi-aşa germanii mă invită în fiecare an să particip. Dar îmi trebuie o solistă, o grecoaică-minune superplasticată! Sigur am prinde topul! 

Hellie, tu cine mai eşti?

Eh, doar un ratat trist care pretinde că e cântăreţul ăla chel, cu burtă şi cu un curcan înfipt în gât...

Ce noutăţi mai ai?

Lucrăm la câteva melodii noi. Plănuim să înregistrăm un demo de vreo trei-patru melodii în săptămânile viitoare. Cu demo-ul asta vom încerca să stoarcem nişte bani de la o casă de discuri, noi suntem gata să înregistrăm un nou album!

Ce părere ai de Hagi? Îţi aduci aminte de el?

Sigur că noi, suedezii, ne aducem aminte cu plăcere de Hagi! Era căpitanul echipei pe care am eliminat-o în sferturile Cupei Mondiale din 1994! În acel meci, România putea profita de faptul că Hakan Mild a ratat un penalty... Crede-mă, îl ştiu bine pe Mild, nu numai că deseori ratează poarta, dar de multe ori nici mingea n-o nimereşte!

Un mesaj pentru fanii români.

Pregătiţi usturoiul, noi vă aducem metalul!

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)