SĂ SPERĂM... / Pain se apropie de România

 Încă o (po)veste proaspătă de la Peter Tagtgren. "Salutare painheads, mulţumim pentru suportul oferit în turneul nostru ca headlineri (alături de Brother Firetribe din Finlanda, trupa în care activează Emppu Vuorinen de la Nightwish - n.r.). Au fost mult mai mulţi spectatori decât puteam visa vreodată". 

"Ca atare, vă prezentăm încă o veste bună: putem confirma oficial că Pain se va alătura iarăşi trupei Nightwish în turneul lor european din martie, aşa că sperăm să vă vedem din nou!", spune "Peter Pain" pe pagina de MySpace a formaţiei. Turneul va cuprinde Marea Britanie, Belgia, Olanda, Germania, Franţa, Elveţia, Italia, Croaţia şi Ungaria şi se va desfăşura în perioada 11 martie - 4 aprilie, ultimul show fiind programat la Debrecen.

Şi asta nu e tot: Michael Bohlin confirmă tot pe MySpace încă trei show-uri, unul în Bulgaria şi două în Polonia. La 25 aprilie vor cânta în Blue Box, din Sofia, iar la 16 şi 17 mai, în Club Progresja din Varşovia, respectiv Club Stusio (Cracovia). "Pain is coming to town...", a mai adăugat Michael. Prin urmare, Peter&Co sunt tot mai aproape de România. Poate-poate...

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

"AND IN THE NIGHT..." / Vote for... Tiamat

Cine a (pre)zis că Tiamat ar fi în scădere de formă trebuia să-i fi văzut pe suedezi în turneul curent! La patru ani de la ultimul periplu european, Johan Edlund, tot numai fibră, a rupt gurile rele ale târgului, precum şi scena de la Szene.

Precum în cunoscutul mit al bătrânului rege pescar, lui Edlund i s-a pus în sfârşit întrebarea corectă; în cazul său, aceasta a fost: "Când începeţi un nou turneu?". Răspunsul n-a întârziat să apară. Plecaţi de acasă şi la figurat, dar şi la propriu, având primul concert al Hellhounds Fest în Suedia, cei cinci s-au urcat "în autobuz cu prietenii de la 69 Eyes pentru a promova «Amanethes» în stil mare - şi cu o mare întârziere...", aşa cum spunea basistul Anders Iwers. Şi chiar că a fost în stil mare, căci Johan Edlund s-a dovedit a fi într-o formă de zile mari. Nu se ştie care a fost secretul, dar pofta de scenă a lui "Hellslaughter" a fost satisfăcută din plin şi la Viena la 19 februarie, când a susţinut un concert cu sala plină, alături de celălalt Johan (Niemann, ex-Therion), Anders Iwers, Lars Skold şi Martin Brandstrom.

SUPORT LOCAL. Lydia’s Gemstone a deschis seara gothică. Cele două manechine... din plastic, unul reprezentând un înger cu aripi albe, celălalt cu aripi negre, care i-au "însoţit" pe cei trei membri ai trupei austriece, ar fi fost potrivite şi la headlineri (prietenii ştiu de ce), însă decorul s-a schimbat la fiecare trupă. Următoarea formaţie, Ava Inferi, a părut ruptă din alt film. Vocalista căuta, parcă, aplauzele cu felinarul cu care a intrat în scenă. Chiar dacă instrumentaţia portughezilor a sunat a gothic-doom, solista Carmen Susana Simoes n-a impresionat prea tare. "Danca das Ondas" s-ar fi potrivit mai degrabă la un festival pe malul Mediteranei, "Pulse of the Earth", care le-a încheiat playlistul, fiind cât de cât pe placul celor prezenţi.

GOTHIC-GLAM METAL. De când au descins din autocarul de turneu, membrii The 69 Eyes au fost acostaţi de admiratoarele din Viena, care le-au adus chiar şi cadouri, s-au fotografiat cu ei în faţa clubului şi i-au îmbrăţişat călduros. Look-ul pe care şi l-au păstrat din perioada glam a grupului i-a fascinat pe fanii vienezi, fetele din sală ţipând de mama focului... interior, mai ales la piese precum "Gothic Girl", "Christina Death" sau "Betty Blue". Cântecul cu numărul 13, "Devils", i-a făcut pe spectatori să-i recheme pe scenă pentru încă două melodii, iar finlandezii au răspuns cu "Lost Boys" şi "L.A. Woman".

HAIL… HELLIE! Revenit în forţă, căci se vede că în ultima vreme a tras tare şi de fiare, şi de metale, Johan a adus mirosul zăpezilor nordului şi în Austria. "Regele viselor" a intrat în scenă la bustul gol, etalând un trapez bine lucrat şi proaspăt tatuat. De asemenea, s-a mai înţepat şi desenat recent pe braţe şi pe piept, însă tatuajul său de suflet, întunecat, poziţionat în dreptul inimii, a stat ascuns sub cureaua chitării. Partea albă din spectacol a constituit-o îngerul care i-a fost alături pe tot parcursul show-ului: chitara din seria personalizată Angel White.

CÂINII IADULUI. Dacă restul trupelor şi-au afişat pe fundal bannerele cu titulatura, headlinerii au surprins prin simplitate şi ingeniozitate deopotrivă. Din două bucăţi de bandă adezivă galbenă, lipite pe cortina de catifea neagră, ei au realizat un simbol drag inimii solistului. Tiamat a dat glas întrebării pe care şi-au pus-o fanii lor în ultimii patru ani: "Will They Come?" a fost prima piesă din program. Ploaia de îngeri căzuţi de pe "Amanethes" a fost urmată de clasicul "Cain". Apoi "câinii iadului", învăluiţi în fumul şi luminile scenei, au interpretat melodia ce a inspirat titlul turneului european, "Until the Hellhounds Sleep Again". Şi pentru că ne aflam în Viena, trebuia să fie o noapte romantică. Aşa că în playlist au fost incluse "Do You Dream of Me?", "Divided" (cu Johan Niemann pe post de Sonja Brandt), "Vote for Love", "For Her Pleasure" şi chiar "Phantasma De Luxe", ce au ilustrat multiplele faţete ale iubirii în stil Johan Edlund. Ultima dintre acestea a înlocuit în ultimul moment "The Equinox of the Gods". "Brighter Than The Sun", "Wings of Heaven" şi "Cold Seed" i-au extaziat pe nostalgici, care au avansat spre gardul de protecţie pentru a-şi scutura pletele pe ritmurile şi riff-urile amintite.

GAIA. Pentru bis, Tiamat a păstrat melodiile cele mai dragi atât lor, cât şi fanilor. "Drag me down and chain me", a sunat intro-ul la "Via Dolorosa". Sala a "explodat" la "Sleeping Beauty" şi "Gaia", confirmând spusele mai vechi ale lui Anders Iwers: "Ne-ar linşa fanii dacă n-am interpreta aceste cântece". Şi cum Viena nu-i Sibiu (unde organizatorii români le-au redus timpul fix la piesele de rezistenţă menţionate, iar Edlund s-a enervat atât de tare, încât a aruncat cu chitara de pământ şi a dat cu picioarele în stativele microfoanelor), s-a dovedit că, dacă băieţii sunt lăsaţi să-şi facă treaba, sunt într-adevăr în stare să cânte la 200% din potenţial. Chiar a fost un show pe cinste: suedezii au sărit de pe scenă şi au făcut turul de onoare prin faţa spectatorilor, dând mâna cu ei, iar la final au ieşit, in corpore, în hol şi au stat minute în şir pozându-se cu fanii, dând autografe şi povestind peripeţii din actualul turneu. Au plecat apoi direct înspre Bologna. Hellhounds Fest va avea ultima oprire la Londra la 2 martie.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

EXTREME POWER METAL / DragonForce, maeştrii vitezei

Un chinez, un ucrainean şi-un francez s-au întâlnit cu trei englezi… Nu e începutul unui banc, ci al poveştii trupei DragonForce. Cei şase "britanici”, căci formaţia multinaţională s-a constituit în Londra, au inclus în turneul lor european şi o oprire în Viena. Cu Turisas în deschidere, ZP Theart & Co. au concertat la Szene, vineri seară.

Ca şi alţi artişti care cântă în fiecare zi în alt oraş, membrii celor două trupe din programul de vineri au dormit pe drumul dintre Budapesta şi capitala Austriei. "Înviorarea” şi-au făcut-o cu arte marţiale, "sensei” Herman Li arătându-le colegilor de turneu câteva scheme. În timp ce chitaristul DragonForce şi-a pus apărătorile, Netta de la Turisas a lăsat acordeonul pentru mănuşile de box şi a încercat să execute mişcările indicate de instructorul-muzician. Ba chiar s-a antrenat cot la cot cu Li, făcând flotări, în timp ce Jussi sărea coarda. Alţii au optat doar pentru pregătirea instrumentelor: Olli şi-a uns arcuşul şi şi-a lustruit îndelung vioara. Totuşi, după experienţa trăită acum ceva vreme, când i s-a furat costumul de scenă, violonistul tot nu s-a învăţat minte, lăsându-şi instrumentul la vederea fanilor care începuseră deja să se adune în club. Artiştii au fost foarte scrupuloşi când a venit vorba de probele de sunet. Spectatorii au aşteptat în spatele uşilor până ce şi ultimul talger de la tobă a sunat conform normelor. 

FESTIN. "E un timp pentru bătălie, dar e şi un timp pentru a petrece”, s-a auzit în boxele clubului vienez. Ce a urmat le-a îmbinat pe amândouă: battle metal şi festin, simultan. De altfel, piesa care i-a individualizat pe Turisas a deschis recitalul. Războinicii conduşi de Warlord au fost la fel de buni ca şi headlinerii. De la bun început fanii s-au dezlănţuit, atmosfera fiind incendiară pe tot parcursul show-ului. A fost intens, dar prea puţin, cele şase piese ale finlandezilor fiind insuficiente pentru admiratorii însetaţi de… metal. După "A Passage to the Unknown” a urmat "One More”, prilej pentru Warlord să dezvăluie care este cel mai bun leac al mahmurelii ("cea mai rea din tot turneul”, după propriile declaraţii): încă o bere! "Va urma o nouă mahmureală mâine, dar voi fi deja în Slovenia, aşadar… cui îi pasă?”, a completat vocalul. "At The Court of Jarisleif” (cu "Ochi Chornye” la pachet) şi "Rasputin” au amintit de atmosfera de la curtea ţarilor, iar "To Holmgard and Beyond” a încheiat recitalul exploziv. 

MUNCĂ DE CHINEZ. DragonForce sunt cunoscuţi în special pentru viteză. Parcă toate piesele lor sunt puse pe repede-înainte! Multe bătăi de cap le-au dat Herman Li şi Sam Totman pasionaţilor de Guitar Hero. Căci "Through The Fire And Flames”, pe care cei doi chitarişti o interpretează cu atâta măiestrie, este printre cele mai grele piese din jocul amintit. Puţini sunt cei care reuşesc să-i ţină ritmul infernal, chiar şi virtual. De altfel, show-ul a fost furtunos de la un capăt la altul. Şi nu e de mirare, câtă vreme playlistul a inclus piese ca "Heroes of Our Time”, "Operation Ground and Pound”, "Reasons to Live”, "Fury of the Storm”, "The Warrior Inside”. Publicului i s-a oferit un scurt respiro, atunci când din "forţa dragonului” n-a mai rămas decât clăparul, Vadim Pruzhanov. El a fost "provocat” de Netta de la Turisas la un duel, transformat în duet. Apoi a reînceput nebunia: "Revolution Deathsquad”, "Soldiers of the Wasteland”, "The Last Journey Home” i-au încins la maximum pe vienezi, atât de tare încât vocalul ZP Theart a simţit nevoia să-i răcorească. De altfel, ne întrebam de ce era nevoie de vreo 20 de doze de apă plată, mai ales că artiştii aveau microfoane dotate cu stativ pentru bere, dar şi două ventilatoare montate chiar pe scenă. Ne-am lămurit spre finalul show-ului: cârlionţatul solist a început să facă duşuri reci spectatorilor din primele rânduri, udând tot ce-i ieşea în cale. Şi cele două "cerveza” care au scăpat de gâtul înfierbântat al vocalului au ajuns tot în capul fanilor. Toate bune şi frumoase până ce admiratorii "botezaţi” cu apă sau bere au ieşit în frigul de afară, cu freza şi hainele ude. Turneul european Ultra Beatdown, început la 28 ianuarie, în Olanda, se află abia la jumătate, urmând să se încheie în martie. 

Companie multinaţională

Ca în orice companie multinaţională, greul cade pe... chinez. În cazul de faţă, pe Herman Li, născut în Hong Kong, un adevărat maestru al shredding-ului. Li a luat şi în sensul propriu termenul de "lick” ("un solo improvizat pe loc, la un instrument cu coarde”), folosindu-şi limba pentru a ne oferi câteva acorduri de chitară. Şi din Ucraina au venit întăriri: Vadim Pruzhanov, la clape. Frederic Leclercq a traversat Canalul Mânecii pentru a prelua basul. Cum trei non-englezi nu erau de ajuns, l-au "repatriat” şi pe Sam Totman: chitaristul, specialist în mutriţe şi în sărituri de 360 de grade, a trăit ani buni în Noua Zeelandă. Dave Mackintosh a bătut la tobe de le-au sărit… capacele. Mai ales că, de la venirea sa în trupă, DragonForce a "avansat” de la eticheta de power metal la cea de extreme power metal. ZP Theart, solistul cu părul spiralat, poate cânta de la blues până la thrash şi metal, mai ales că vocea îi permite să abordeze o gamă largă de note. Neobosit ca iepuraşul din reclama la bateriile Duracell, ZP a dat dovadă şi de această dată de o energie inepuizabilă.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

BATTLE METAL / Vikingii au cucerit Oraşul muzicii

Pictaţi de război şi "îmblăniţi”, finlandezii de la Turisas au luat cu asalt vineri seară clubul Szene din Viena. Folosind ca "arme” chitări, tobe, o vioară şi-un acordeon, trupa a declanşat o atmosferă explozivă. Cu acest prilej, Warlord, liderul formaţiei, ne-a acordat un interviu, în care ne-a vorbit despre turneul lor european, dar şi despre viitorul album.

Sunteţi în plin turneu, cum se desfăşoară "ostilităţile”?
Mathias "Warlord” Nygard: Bine. Chiar mult mai bine decât ne aşteptam. Am pornit la drum alături de DragonForce, practic, din septembrie, deci de luni bune. Am fost în Anglia, Irlanda, vreo opt săptămâni în SUA, apoi am făcut pauză de sărbători şi am luat-o de la capăt. Nu ne aşteptam la o reacţie atât de bună în Europa, mai ales că DragonForce îşi are majoritatea fanilor dincolo de Ocean. Şi totuşi această parte a turneului e cea mai bună de până acum.

Machiajul vostru e destul de elaborat. Cât vă ia să-l realizaţi?
Cred că ne-am bătut recordul de viteză, de 30 de minute, deoarece tot timpul suntem pe fugă. Ne ia vreo 45 de minute, dar cu tot cu ultimele probe. Deci începem să ne pregătim cam cu vreo oră înainte de a urca pe scenă. De obicei, fiecare îşi realizează propriul machiaj, doar la echipament, unde am câteva curele de piele, sunt nevoit să solicit ajutorul colegilor.

Cum întreţineţi costumele, având în vedere că sunt făcute din blană naturală? Aveţi vreo tehnică specială?
Sunt unele accesorii care se pot curăţa în timpul turneului, dar dacă am spăla tot echipamentul seara, după concert, până a doua zi n-ar reuşi să se usuce. Părţile din piele au nevoie să fie unse periodic, altfel s-ar usca şi s-ar rupe. Avem pe cineva în Finlanda căruia i le dăm pachet după fiecare turneu. Cu această ocazie, ne şi repară şi ne înlocuieşte părţile uzate.

Lui Olli i s-a furat, într-un alt turneu, costumul de scenă. Atunci l-aţi "blestemat” pe hoţ să leşine de cald în costum şi să i se prelingă machiajul pe toată faţa...
Da, aşa a fost. Olli şi-a lăsat lucrurile nepăzite şi au dispărut. Totuşi nu înţeleg de ce cineva ar vrea să fure nişte blănuri purtate vreo câteva săptămâni la rând. E singura dată când ni s-a întâmplat aşa ceva. De multe ori suntem nevoiţi să ne lăsăm lucrurile în zone circulate şi de alte persoane. Bine că nu ne-a dispărut vreun laptop sau alt echipament scump...

Janne "Lisko” Makinen, fostul acordeonist, v-a părăsit fără nici o explicaţie, aţi mai vorbit cu el de atunci?
Nu mi-a spus nici în ziua de azi care a fost motivul. N-a existat nici un conflict între noi, care să-l fi determinat să plece. Dar, dacă de la altcineva nu mă aşteptam să ne lase chiar înaintea unui turneu, la Lisko nu m-a surprins aşa tare acest gest. E drept, am fost mai mult plecaţi de atunci încoace şi n-am mai avut ocazia să ne întâlnim. După ce am luat-o pe Netta, nu ne-am mai pus problema explicaţiilor. Ea s-a dovedit a fi o bună alegere, s-a integrat foarte bine de la început. E ciudat ca într-o echipă de băieţi să te trezeşti cu o fată în turneu. Dar a devenit şi ea "unul dintre băieţi”. N-avem vestiare sau duşuri separate pentru ea, ne e ca o soră, e un membru al familiei Turisas.

Aveţi printre cei mai trăsniţi fani din lumea metalului şi nu numai. Ce "nebunii” mai fac? 
Când cântăm "In the Court of Jarisleif”, sunt foarte entuziaşti, mai sunt şi câte unii care îşi dau în petic, iar noi pe scenă stăm mereu cu grija ca lucrurile să nu degenereze. Cât priveşte partea amuzantă a lucrurilor, în Anglia, pe oriunde ne duceam, ne trezeam cu raţe... Turisas. Ştii, acele jucării de plastic făcute să plutească în cadă... Erau pictate de război, ba chiar şi îmbrăcate în blănuri. În orice loc cântam, apărea de nicăieri câte o raţă. Era lipsit de orice sens, dar era nostim.

Le-aţi pus fanilor creativitatea la încercare, iar rezultatul a fost un videoclip la piesa "Battle Metal”, "fan version 2008”. Aţi primit multe materiale filmate?
Nu pot spune exact câte clipuri au venit, deoarece adresa la care trebuiau trimise aparţinea casei de discuri. Oricum, timpul a fost scurt, ideea ne-a venit cam pe ultima sută de metri. Ar fi fost bine ca fanii să aibă la dispoziţie vreo şase luni, dar nu le-am putut acorda decât câteva săptămâni pentru a-şi trimite creaţiile. Totuşi au fost mult mai mulţi decât ne aşteptam.

Pentru albumul "Varangian Way” te-ai documentat inclusiv în Miklagard, cum îi spuneau vikingii actualului Istanbul. Cât de schimbat l-ai găsit faţă de felul în care ţi l-ai imaginat?
Evident că în ziua de azi Istanbulul te duce cu gândul la o localitate aparţinând lumii orientale. Îţi vine în minte un oraş turcesc, dar, înainte ca otomanii să se aşeze în Constantinopol, acesta era centrul lumii elenistice. Era un punct de intersectare a influenţelor culturale. Lumea îl vede azi drept un oraş islamic, dar eu îl percep cu toată istoria şi cultura sa grecească de până în secolul XV. Am petrecut câteva săptămâni în Istanbul, am vizitat câteva locuri, dar m-am gândit şi la câte obiective deosebite au existat acolo de-a lungul timpului, dar au fost demolate în secolele de dominaţie musulmană. E trist că multe clădiri au dispărut, iar piatra a fost refolosită pentru a ridica moschei şi alte construcţii.

Ai mai cercetat şi în alte oraşe din "drumul varangilor”?
Am fost în Ucraina, în Kiev, în Crimeea. Am căutat mai mult locuri şi imagini. Chiar dacă păşind azi pe străzile din Kiev sau din Istanbul nu te poţi simţi ca vikingii din secolul XI, tot te alegi cu un simţ al perspectivei, mai simţi ceva din atmosfera vechilor locuri, chiar dacă totul s-a schimbat în jur.

V-aţi gândit să plecaţi în turneu "Spre Holmgard şi dincolo de el”? Adică să cântaţi în oraşele amintite pe albumul "Varangian Way”?
Da, dar au apărut diverse impedimente şi nu am reuşit să realizăm până acum acest proiect.

Pe lângă piesa "In the Court of Jarisleif”, aveţi două cover-uri, după "Rasputin” şi după o melodie populară rusească, "Those Were The Days”. Ba mai mult, în concerte includeţi acorduri din "Ochi Chornye”. De unde fascinaţia voastră pentru Rusia?
La noi, în Finlanda, se intersectează mai multe culturi. Şi cea scandinavă, dar şi cea baltică şi slavonă. Iar această din urmă influenţă am simţit-o atunci când am scris ultimul album, chiar şi muzical. Acea melancolie slavă mi s-a părut interesant de folosit. Mă simt acasă, cultural vorbind, atât în zona scandinavă, cât şi în estul Europei. Mi s-a părut interesant să includem în concerte o parte din "Ochi Chornye”. Oamenilor le place.

Spuneaţi că veţi lansa în toamnă un nou album. Va fi tot unul conceptual?
Planificarea a rămas, dar întâi să terminăm turneele din această primăvară. În restul anului ne-am propus să refuzăm orice ofertă, cu excepţia câtorva mari festivaluri, Wacken Open Air (ajuns la a 20-a ediţie) sau Brutal Assault (Cehia), astfel încât să ne putem concentra pe scrierea noului material. Există tentaţia de a ne umple iar programul cu show-uri, dar aşa n-am mai ajunge niciodată în studio! Încă de când am început "Varangian Way” am avut o imagine mai largă în minte, o poveste de proporţii mai mari decât am fi putut include pe un singur album. Aşa că, în loc să rezumăm firul narativ sau să prezentăm disparate ale sale, am preferat ca discul să se concentreze pe călătoria varangilor, iar restul să păstrăm pentru albume viitoare. Aşadar noul album e foarte posibil să continue povestea, sau cel puţin aşa ne-am propus iniţial.

Aţi lansat "Varangian Way” la trei ani după "Battle Metal”, iar până la următorul album trec, iată, alţi trei ani. E o perioadă lungă sau scurtă?
Din punctul de vedere al industriei muzicale, ritmul ideal este de un album la un an, un an şi jumătate. Dar vrem să ne lăsăm timp şi pentru turnee, şi pentru ca trupa să crească. Vrem ca fiecare produs discografic să fie un pas înainte. Chiar dacă toate CD-urile vor suna a Turisas, nu vrem să ne repetăm. Sunt trupe care la debut rup gura târgului aducând ceva nou, dar fac şi următoarele albume după aceeaşi reţetă, astfel că fanii se plictisesc. Pentru noi, trei ani nu e mult, mai ales că doi ani i-am dedicat turneelor. Acum ne-au venit idei noi şi avem doza de inspiraţie care să ne permită să intrăm din nou în studio.

Spuneai că bugetul îţi limitează posibilităţile de a te exprima la adevăratul potenţial. Dar spuneai totodată că obişnuieşti să te arunci la a face lucruri dincolo de propriile limite.
Cu bugetul cam aşa e, un fond limitat te împinge să lucrezi din greu, iar când termenul-limită e apropiat e şi mai greu. Dar să nu uităm că toate marile capodopere au fost realizate în aceleaşi condiţii, de la compozitorii clasici (care trebuiau să livreze curţilor regale o anumită creaţie la un anume moment) şi până la marile albume ale anilor ’60. În studio îţi poţi da seama de greşeli sau de lucruri pe care le puteai face mult mai bine, iar experienţa aceasta îţi foloseşte pentru următorul album. În plus, sunt tentat să încerc mereu lucruri noi - dacă n-ar exista astfel de provocări mi-aş pierde interesul pentru a compune sau a produce. De aici ambiţia de a mă arunca la lucruri care îmi depăşesc posibilităţile. 

Cinci vikingi şi-o şcolăriţă

Turisas este formată din Mathias "Warlord” Nygard - vocal, Jussi Wickstrom - chitară, Tuomas "Tude” Lehtonen - tobe, Hannes "Hanu” Horma - bas, Olli Vanska - vioară (încă studiază muzicologia) şi liceeana Netta Skog - acordeon, câştigătoare a "Acordeonului de Aur” în Finlanda. Au la activ două albume ("Battle Metal” şi "Varangian Way”) şi un DVD, "A Finnish Summer With Turisas”.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

IT’S ONLY THEM / Bal de metal cu Peter Tagtgren

 
Dacă-i bal, vienez să fie! Dar să fie de industrial metal! Clubul Szene din capitala Austriei este în această perioadă gazda unei serii de concerte rock. Miercuri seară, formaţia suedeză Pain a susţinut aici un maraton care a inclus 22 de piese.

Pornit la 3:00 dimineaţă din Stuttgart, autocarul de turneu a fost parcat exact în uşa clubului după un drum de 685 km. Artiştii încă dormeau la bordul masivului Setra când tour managerul Ewo a început debarcarea echipamentelor. În timp ce Michael (chitară) şi Tomas (tobe) au plecat la o cafea şi la o plimbare prin oraş, liderul Peter şi basistul Johan au preferat să rămână la căldură în maşină. 

CYNIC CAMPAIGN. După probele de sunet, Peter Tagtgren ne-a povestit câte ceva despre actualul turneu, European Cynic Campaign 2009. "Până acum, totul se desfăşoară normal, conform programului. Publicul a fost OK, atmosfera ­ minunată. Am pornit chiar din Leipzig, unde, ultima oară când am fost, am avut probleme cu câţiva tipi puşi pe scandal. De data aceasta însă am văzut cealaltă faţă a localnicilor ­ fanii care ne-au aclamat şi s-au bucurat de concert." Chiar dacă în acest şir de spectacole David Wallin a rămas acasă, deoarece prietena tocmai i-a dăruit un băieţel, "el îşi va lua tobele în primire la următorul turneu, când vom pleca din nou alături de Nightwish. Până atunci, Tomas are mare grijă de baterie", a glumit Peter, de altfel un artist extrem de serios când e "în exerciţiul funcţiunii" - şi pe scenă şi la interviuri. Şi, totuşi, în restul timpului dă dovadă de un dezvoltat simţ al umorului. Chiar tricoul pe care-l purta când ne-a dat aceste declaraţii avea un astfel de mesaj: "N-am job, n-am bani, n-am nici maşină, dar... cânt într-o trupă". La fel de inventivi, când vine vorba despre poante, sunt şi ceilalţi membri ai grupului: "Michael este bloggerul nostru, el ţine jurnalul turneului şi vine cu ideile cele mai trăsnite în materie de poze şi comentarii". După ultimele reglaje ale instrumentelor, băieţii au profitat de timpul rămas pentru a urmări un film pe plasma instalată chiar la bordul autocarului. 

I AM ROCK. Porţile s-au deschis nemţeşte la 19:00 fix, aşa cum prevedea programul afişat la intrarea în Szene, un club având o capacitate de 460 de locuri. În deschidere a cântat formaţia finlandeză Brother Firetribe. Cei cinci şi-au luat titulatura grupului de la traducerea în engleză a numelui unei glorii a tenisului local, Veli Paloheimo. Pekka Heino & Co. au cântat şapte piese, ultima dintre ele, "I Am Rock", potrivindu-se cel mai bine cu ceea ce avea să urmeze. Recitalul Pain a început cu un film făcut ad-hoc: un cameraman a surprins imagini cu fani, de la intrarea în club până în faţa scenei, iar secvenţele au fost difuzate pe două ecrane. De altfel, proiecţiile au reprezentat un spectacol în sine, fie că era vorba de scene din videoclipuri, de fotografii, ba chiar de înregistrări inedite. "Sunt femei în sală?", a întrebat Peter şi i s-a răspuns cu un "Da" entuziast. "Ei bine, le dedic acum o melodie. Nu ne înţelegeţi greşit, ne plac femeile, dar de data asta e vorba despre o altfel de femeie. Bitch!", a introdus vocalul piesa cu acest titlu. Pe parcursul melodiei, el a şi exemplificat mesajul versurilor, mai mult decât relevant, prin semne ob...Szene. 

GREED. Playlistul a inclus nu mai puţin de 22 de piese, din care şase au fost păstrate pentru final. "I’m Going In", "Follow Me" (de data aceasta fără Anette Olzon de la Nightwish), "Zombie Slam", "Suicide Machine", "Stay Away", "Bitch", "Dancing With The Dead", "Crashed", "Walking on Glass", "I Don’t Care", "Just Hate Me", "End Of The Line", "Nailed to the Ground", "It’s Only Them!" şi "On and On" i-au făcut pe vienezi să-i recheme de două ori. Mult cerutul "Same Old Song" a deschis primul bis, completat de "Eleanor Rigby" şi "Shut Your Mouth". Cum "too much is never enough", publicul a continuat să scandeze numele trupei. Iar Pain i-a recompensat cum puţini se aşteptau: "Vă place alcoolul? Beţi cu moderaţie, căci uitaţi ce se poate întâmpla", a mai spus liderul formaţiei. În timp ce a interpretat "Have A Drink On Me", pe cele două ecrane au fost difuzate diverse imagini cu faţa mai puţin văzută a trupei. "Bye/Die" şi "Greed" au pus punct unui show de-a dreptul incendiar, iar Peter Pain a promis că va reveni cât se poate de curând la Viena. 

TROFEE. Bodyguarzii au avut mult de lucru, preluând şi expediind înapoi, per pedes, "coletele umane" livrate pe deasupra capetelor celor din primele rânduri. De altfel, s-au "premiat" pentru efort autoservindu-se cu penele de chitară inscripţionate cu sigla Pain. Mare a fost bătălia pe trofeele de concert: s-au împărţit de la beţe de tobă, pene şi playlisturi până la prosoapele cu care s-au şters artiştii. Chiar şi la standul de merchandise, tricourile "Cynic Paradise" au fost sold out. Autocarul (gri-)metalizat a plecat puţin după miezul nopţii spre viitoarea destinaţie, cele două trupe urmând să cânte în această seară la München. Turneul, început la 31 ianuarie la Leipzig, se va încheia la 21 februarie la Barcelona.  

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

POUR LES CONNAISSEURS / Altar, “Under Control”

Poftiţi la Altar! În Irish&Music Pub din Cluj, marţi, 7 martie, la ora 20:00. Trupa care “a scris cea mai mare pagină din istoria metalului românesc” vă invită la petrecerea de lansare a EP-ului “Under Control”.

La trei ani de la apariţia ultimului album de studio (“Atitudine”), Altar (foto) oferă admiratorilor ocazia de a asculta cum sună viitorul CD, al 5-lea din cariera artiştilor. Cu acest prilej, formaţia îşi va răsplăti şi fanii fideli: “Under Control” va apărea în ediţie limitată, 150 de exemplare pentru cei care achiziţionează primele 150 de bilete. Discul va fi imprimat strict pentru acest eveniment şi nu va fi vândut cu nici o altă ocazie. Fiţi pe fază, căci materialul conţine şi câteva surprize.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

E OFICIAL / “Lakonia”, noua solistă Xandria

Trupa germană Xandria a făcut public numele noii sale soliste. După opt ani în care Lisa Middelhauve s-a aflat în prim-planul formaţiei de symphonic metal din Bielefeld, grupul a fost nevoit să-i găsească un înlocuitor. O sarcină dificilă, căci le-a luat aproape un an pentru a o anunţa pe Kerstin “Lakonia” Bischof.

Din 2000 până în aprilie 2008, când s-a retras invocând motive personale, Lisa a lucrat la toate cele patru albume: “Kill The Sun”, “Ravenheart”, “India” şi “Salomé - The Seventh Veil”, plus DVD-ul “Now and Forever - The best of Xandria”, făcând ca pentru fani vocea şi imaginea ei să se confunde practic cu ale trupei. Kerstin, noua vocalistă, este cunoscută mai ales pentru colaborarea cu trupa Axxis, căreia pe ultimele două albume îi imprimase, afirmă critica de specialitate, un sound mai apropiat de gothic sau symphonic decât de hard rock-ul cu care aceştia se consacraseră.

Compatibilitatea dintre stilul ei şi cel al Xandria a făcut ca între ea şi vechii membri să apară acea “chimie”: nu numai că deja trupa priveşte spre turneele viitoare, primul dintre ele între 5 şi 7 martie, în Cehia, dar deja a început lucrul la un nou album: “Suntem ocupaţi cu scrierea noilor piese şi îmi place la nebunie!”, afirmă solista pe site-ul trupei. Cât despre întârzierea “oficializării” sale ca vocal, Kerstin dezvăluie că, deşi “la câteva săptămâni după prima audiţie băieţii simţeau deja că ne potrivim perfect”, au fost câteva probleme care au trebuit rezolvate. “Dar în cele din urmă e ok şi abia aştept să ne vedem în turnee”, încheie “Lakonia” mesajul către fani.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

HELLHOUNDS / MegaTiamat, cu Johan Niemann

Tiamat se pregăteşte de turneu european, după patru ani de absenţă. Aşa cum a declarat Anders Iwers, “ne vom urca în autobuze cu prietenii noştri de la 69 Eyes şi Novembre ca să promovăm «Amanethes» în stil mare - şi cu o mare întârziere...”.

Tot potrivit basistului, a fost “bătut în cuie” numele noului chitarist, după retragerea lui Thomas Wyreson din Tiamat, în toamna trecută. Este vorba despre Johan Niemann, ex-Therion (foto), care i-a însoţit şi în turneul din noiembrie din Rusia. Astfel, cu încă un Johan în componenţă, formaţia va deveni un fel de... MegaTiamat! Trupa va beneficia din nou de aportul bunului lor prieten, Martin Brandstrom (Dark Tranquillity), la clape. Şirul concertelor Hellhounds va începe de acasă, din Suedia, la 8 februarie, şi va cuprinde 21 de show-uri ce includ Germania, Polonia, Cehia, Ungaria, Austria, Italia, Elveţia, Belgia, Olanda, Franţa şi Anglia. Pentru fanii români, cea mai apropiată “oprire” va fi la Budapesta, în data de 17 februarie, la Petofi Hall.

Atenţie, fraţi şi surori din Church of Tiamat, vi se pregăteşte ceva! Casa de discuri Nuclear Blast vă oferă şansa de a-i întâlni pe artişti face-to-face. Tot ce trebuie să faceţi este să trimiteţi un mesaj la meettiamat@nuclearblast.de cu numele vostru, adresa de e-mail şi concertul la care doriţi să ajungeţi şi puteţi obţine un bilet de intrare, plus un pass ce vă va asigura o întâlnire cu trupa, inclusiv autografe şi fotografii alături de muzicienii preferaţi.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

RECONFIRMARE / Kreator: “Ne vedem la Bucureşti”!

Rămâne cum s-a stabilit: Metal Masters prezintă Thrash Masters & Guests cu Kreator / Caliban / Eluveitie la 9 februarie 2009, în Becker Brau Live Music, în Bucureşti. 

Dintr-o regretabilă eroare de tastare, apăruse un zvon cum că show-ul amintit e pus sub semnul întrebării. Deci nu, deci nu! Înşişi membrii trupei Kreator au reconfirmat sosirea în România printr-un comunicat pe care l-au postat pe pagina lor de MySpace: “Dragi fani, evident, a fost o mare confuzie despre show-ul din Bucureşti de la 9 februarie. Vă rugăm să nu plecaţi urechea la toate zvonurile, acest show NU A FOST ANULAT. Nu ştim de unde provin aceste ştiri privind anularea, ştim doar că aceste zvonuri sunt false. Sperăm ca nimeni să nu aibă probleme din cauza acestei neînţelegeri şi abia aşteptăm să ne întâlnim în Bucureşti”.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

In Flames, culegătorii de premii

In Flames şi-a luat porţia de "coroniţe” pe anul trecut. Nu mai puţin de 11 trofee, dintre care 8 le-au fost decernate în ianuarie 2009, au poposit în vitrina suedezilor. Ultimele trei le-au revenit la Bandit Awards, vineri noapte. Şi încă o veste bună: răsfăţaţii presei scandinave vor veni pentru prima oară în România, concertând la Arenele Romane, la 30 martie.

Trupa In Flames traversează o perioadă excelentă. Formaţia din Goteborg a obţinut în ultimul an 11 premii, atât în Suedia, cât şi în străinătate. Albumul "A Sense of Purpose” (2008), al nouălea din istoria de 19 ani a trupei, dar şi seria de turnee care a urmat lansării acestuia, i-a dus în vârful ierarhiilor de specialitate. Primul trofeu a venit din Marea Britanie, unde, în iunie 2008, metaliştii suedezi au fost desemnaţi "Best International Band” de prestigioasa revistă "Metal Hammer”. După premiul obţinut la MH Golden Gods 2008 a urmat cel oferit de postul rus de televiziune A-ONE, unde distincţia supremă a RAMP le-a revenit în urma unui vot online la care au participat peste 120.000 de internauţi. Nici media suedeză nu a rămas indiferentă la succesul compatrioţilor lor: posturile radio-tv le-au recunoscut meritele nominalizându-i la premiile pe 2008.

Dacă P4 Dist Award a fost primit în octombrie, în ianuarie 2009 In Flames a participat la nu mai puţin de cinci ceremonii. Balul a fost deschis de Grammis (echivalentul suedez al celebrelor distincţii ale industriei muzicale americane), unde formaţia din Goteborg şi-a adjudecat trofeul pentru "Albumul metal al anului”, pentru a treia oară în ultimii cinci ani. De altfel, In Flames fusese desemnată, în 2006, "Best Swedish Export”, tot în cadrul Grammis, iar anul acesta a ratat cu puţin la secţiunea "Best Live Act”. Canalul radio P3 i-a nominalizat la două categorii şi i-a premiat la una dintre ele: "Best Rock/Metal”, în timp ce la "Best Band” trofeul a revenit trupei Johnossi. Acelaşi post a realizat şi un sondaj printre ascultători, iar pe prima treaptă a Top 20 albume s-a clasat "A Sense of Purpose”.

La Swedish Metal Awards, Anders, Bjorn, Daniel, Jesper şi Peter şi-au îmbogăţit palmaresul cu încă două victorii, la secţiunile Death Metal şi Videoclipul anului ("Alias”, regizat de Patric Ullaeus). Deşi la Rockbjornen (distincţiile oferite de prestigioasa publicaţie Aftonbladet), Friden & Co. s-au ales doar cu cele patru nominalizări, la Bandit Awards situaţia a stat exact invers: nimeni nu i-a putut depăşi la nici una dintre cele trei categorii la care au participat: Cel mai bun artist, Cel mai bun album şi Cea mai bună trupă live din Suedia.

Dacă festivitatea din noaptea de 30 ianuarie de la Stockholm a încheiat şirul succeselor pe 2008, nici 2009 nu se anunţă a fi un an liniştit pentru scandinavi: la 7 februarie îşi vor începe turneul în America Latină, cu show-uri în Mexic, Columbia, Chile, Argentina şi Brazilia, după care se vor muta cu arme, bagaje şi… instrumente, în Australia şi Japonia. La finalul lunii martie, In Flames va reveni pe bătrânul continent, pentru a ajunge şi la fanii din sud-estul Europei. Între Sofia şi Budapesta, ei vor ajunge, în premieră, şi la Bucureşti, la 30 martie. Un alt turneu, de data aceasta în Regatul Unit, va face trecerea spre sezonul festivalurilor de vară, precum Sweden Rock, Norway Rock şi Wacken Open Air.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)