Nox Aurea: "Vrem să-i facem pe oameni să reflecteze"

Trupa suedeză Nox Aurea şi-a promovat în România noul album, "Ascending in Triumph", lansat în 2010, printr-un miniturneu, care a inclus şi Bucureştiul. Înaintea concertului pe care l-au susţinut de Halloween în Cage Club din Capitală (fostul Live Metal Club), artiştii ne-au acordat un interviu în care ne-au vorbit de muzica lor, dar şi despre filosofia care stă în spatele versurilor lor.

Muzica, spuneaţi, este "limbajul zeilor". Înţeleg mulţi oameni acest limbaj, în opinia voastră?
Poate fi înţeleasă, dar la niveluri diferite. Toată lumea, cred, o poate înţelege, cel puţin anumite aspecte ale sale, iar câţiva pot s-o pătrundă până la esenţă.

Care sunt principalele influenţe în muzica voastră?
Din muzica clasică, prefer compozitorii ruşi, precum Mussorgski şi Ceaikovski, dar şi muzica lui Edvard Grieg şi a altora. În general, ascult diverse genuri, black, death, heavy metal, de la Black Sabbath, chiar şi blues. Dar influenţele nu provin numai din muzică.

Fosta trupă în care aţi activat doi dintre voi, Urgginthul, aborda genul death metal, însă cu Nox Aurea v-aţi orientat spre doom. Ce a determinat această schimbare de stil?
Sunt pur şi simplu două căi diferite de a te exprima în muzică, iar eu nu vreau să mă limitez la un singur gen. Îmi plac deopotrivă stilurile death şi black, prin care pot exprima latura intensă a minţii umane, dar îmi plac şi sonorităţile atmosferice, care te îndeamnă la reflecţie. Cu Nox Aurea, vrem să-i facem pe oameni să reflecteze.

Şi voi, ca şi multe trupe tinere din doom (de exemplu Frailty din Lituania), aţi ales să lansaţi albumul de debut, "Via Gnosis", la Solitude Production. Cum aţi ajuns să colaboraţi cu această casă de discuri din Rusia?
Am corespondat prin e-mail, le-am trimis câteva mostre... nu-mi aduc aminte prea multe detalii acum. Mai ales că tipul care a ţinut legătura cu ei nu ne-a însoţit în acest turneu, el v-ar fi putut spune mai multe.

Pentru al doilea album, aţi schimbat label-ul, scoţând "Ascending in Triumph" la Napalm Records. Ce v-a determinat să faceţi acest pas?
Pe scurt... aveam nevoie de mai mulţi bani, de condiţiile pentru a crea un album superior calitativ. La Solitude, timpul pe care îl puteam petrece în studio era limitat, la fel şi bugetul pentru producţia albumului. Detestăm lucrul pe grabă, aşa că am ales o altă casă de discuri.

Paradoxal, sau nu, există o mulţime de trupe în Suedia, din toate generaţiile, dar casele de discuri specializate pe metal sunt foarte puţine în ţara voastră. Care ar fi explicaţia voastră?
Poate că toată lumea vrea să cânte şi nu să facă munca de birou (râde). Sunt câteva case de discuri, totuşi, şi poate că e prea greu pentru un nou label să pătrundă pe piaţă, să înceapă de la zero.

În piesa ce dă titlul celui de-al doilea album, "Acending in Triumph", aţi inclus un citat din Nietzsche, "The higher we soar, the smaller we appear to those who cannot fly" ("Cu cât ne avântăm mai sus, cu atât le părem mai mici celor ce nu pot zbura"). Care este sensul acestui dicton pentru voi?
Oamenilor le e greu să perceapă conceptele pe care le promovăm. De-a lungul istoriei, sunt o mulţime de exemple de indivizi care au mers pe drumul lor, gloata luându-i peste picior pentru simplul motiv că nu i-au putut înţelege.

Versurile voastre vorbesc despre eliberare, iluminare, reîncarnare, materie cosmică, divinitate şi adevăr (pe care îl teoretizaţi folosind grecescul Aletheia). Ce scriitori şi filosofi v-au inspirat?
Pe lângă Nietzsche, ar fi o lungă listă. Aş aminti filosofii gnostici, de exemplu.

Conceptele de gnosticism şi teoria haosului acoperă o paletă largă, de la anticii Valentinus şi Marcion până la gânditorii moderni. Pe de altă parte, mitologia nordică foloseşte, ca şi gnosticismul, ideea de evoluţie circulară a universului, care porneşte din Ginnungagap. Cum aţi defini conceptul de chaos-gnosticism?
Elementul principal pentru noi este libertatea, nevoia de libertate, de eliberare. Bineînţeles, sunt o mulţime de tradiţii subscrise acestui termen, dar esenţa, cel puţin în viziunea noastră, este nevoia de libertate. Chiar dacă, privindu-l din perspectivă academică, este un concept vast, pentru mine este ceva foarte punctual.

Vorbiţi-ne despre coperta celui de-al doilea album, unde apar arborele lumii (care poate reprezenta deopotrivă conceptul de Yggdrasil din mitologia nordică sau simbolul similar din alte mitologii), soarele şi dragonul (ambele, simboluri ale cunoaşterii). Ce alte simboluri aţi mai inclus?
Am folosit multe, aşa cum ai spus. Arborele, simbolul ochiului, dragonul, acesta din urmă reprezentând viziunea, un echivalent spiritual al ochiului, din punctul meu de vedere. La baza copacului se află abisul, originea. Nu-mi aduc aminte acum absolut toate detaliile, mai ales că sunt obosit de pe drum. Ar mai fi soarele, focul, focul spiritual, bineînţeles, şi chipul zeiţei Aletheia în focul spiritual. Arderea copacului în acest foc e un simbol al iluminării.

Spuneaţi că inspiraţia vă vine deseori în urma plimbărilor prelungi prin pădurile suedeze, prin spaţiile neexplorate.
Chiar dacă acestea sunt văzute drept arhetipuri ale necunoscutului, ale increatului, ale haosului, pentru mine aceste plimbări au un sens mult mai larg. Pur şi simplu îmi place să fiu în liniştea pădurii, să meditez, îmi place ambianţa întunecată a pădurii.

Cât de înclinaţi mai sunt oamenii din ziua de azi să "stea cu ochii deschişi", să se autocunoască, aşa cum îi îndemnaţi? Azi, când sunt atâtea surse de distracţie/distragere?
Bineînţeles că este posibil. Însă, într-adevăr, trebuie să treci peste aceste distrageri. Trebuie să alegi să faci acel pas ultim. Dar cel mai important e să te eliberezi de teamă, să priveşti prin ea, dincolo de ea.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)