duminică, 27 iunie 2010

Ce-aţi avut şi ce-aţi pierdut: Rockin’ Transilvania, la Castelul Bran


Muzică de calitate, trupe bune, peisaj de poveste, istorie şi legende, o minivacanţă la munte, de toate acestea s-au bucurat cei care au fost week-end-ul trecut la Bran, acolo unde s-a desfăşurat Festivalul Rockin' Transilvania. Deloc surprinzător sau aproape deloc, public... ioc. Şi e cu atât mai trist, cu cât evenimentul a fost unul reuşit, iar formaţiile care au evoluat pe platoul Inima Reginei, si­tuat la poalele Castelului Bran, n-ar fi trebuit ratate. Mai ales că preţul biletelor a fost unul extrem de accesibil: 30 de lei.


În cadrul manifestării a avut loc şi etapa W:O:A Metal Battle, ocazie cu care a fost aleasă reprezentanta României la faza finală a concursului Wacken Open Air. A câştigat Altar, trupa clujeană fiind remarcată de membrii juriului internaţional, format din ziarişti, artişti şi organizatori de spectacole. Pentru un loc la Waken s-au întrecut Dirty Shirt, Guerrillas şi Pillfed (sâmbătă), respectiv Altar, Bucium (foto) şi Nexus (duminică). "Este visul nostru, în sfârşit e un vis împli­nit", ne-a declarat Andy Ghost, în culmea fericirii, moment în care a fost luat în braţe şi ridicat pe sus de... o fată! "Acum încearcă şi cu Teo!", i-a sugerat acesteia vocalul. La faza finală a Metal Battle, care va avea loc în cadrul Wacken Open Air Germania şi care va reuni câştigătoarele din cele 26 de ţări participante, Altar va evolua în ziua a doua, la 5 august 2010. Şapte trupe străine au susţinut recitaluri electrizante la Rockin' Transilvania: Handful of Rain (Spania), In Slumber (Austria), Derdian (Italia), Axxis (Germania) - în prima zi, Firefly (Olanda), Shadowside (Brazilia) şi Contradiction (Germania), în cea de-a doua zi a festivalului.

"Ne aflăm pentru prima dată în România şi, de asemenea, suntem la primul nostru concert în afara graniţelor Spaniei. Este absolut minunat acest loc, ne bucurăm din suflet că suntem prezenţi aici, că am avut ocazia să cântăm şi totodată să vizităm aceste locuri minunate", ne-a declarat Jaime, vocalul Handful of Rain. Austriecii de la In Slumber au apreciat mai degrabă berea românească: "Ne bucurăm să fim aici şi să fim beţi", a spus vocalul Wolfgang Rothbauer mai în glumă, mai în serios. Olandezii de la Firefly s-au declarat, de asemenea, entuziasmaţi de privelişte. "Este minunat. E peste aşteptările noastre ce se întâmplă aici, la Bran. Nu ne aşteptam să vedem asemenea locuri de poveste, ne-am simţit foarte bine atât pe scenă, cât şi în această deplasare", ne-au mărturisit artiştii.


Ce să vă mai spunem despre brazilieni? Solista Dani Nolden de la Shadowside, care a făcut şi parte din juriul W:O:A Metal Battle România 2010, a fost de-a dreptul încântată: "Intenţionam să vin ca turist, însă, dacă ni s-a oferit ocazia să şi cântăm, e cu atât mai bine. A fost fantastic. M-am simţit excelent. Am fost surprinsă să constat că există trupe foarte bune de rock în România".


Entuziasmaţi s-au declarat şi nemţii de la Contradiction. "Am vizitat castelul, am admirat împrejurimile, România e o ţară foarte frumoasă. Ne bucurăm că am cântat aici şi poate vom susţine, cu altă ocazie, şi un concert la Bucureşti", ne-au declarat headlinerii celei de-a doua seri.

Recitalul lor a încheiat evenimentul de la Bran, iar marele final a aparţinut practic tuturor. Artiştii i-au invitat pe scenă pe toţi cei prezenţi, muzicieni, organizatori, admiratori, pentru a cânta împreună Rockin' Transilvania, imnul festivalului pe care trupa germană l-a compus special pentru această a treia ediţie.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

marți, 22 iunie 2010

Un vis împlinit după 20 de ani: Altar la Wacken Open Air


Câştigarea W:O:A Metal Battle Romania 2010 a însemnat pentru grupul clujean Altar încununarea unei cariere de aproape 20 de ani. 

Formată în 1991, trupa a susţinut primul concert naţional la Festivalul Samrock, unde a obţinut premiul de popularitate. Un an mai târziu, trupa a fost desemnată cel mai bun newcomer de către presa de specialitate. „The Last Warning" (1993), primul lor album, este cel mai bine vândut disc de rock de după 1989, iar în 1994 participă alături de celebrele grupuri Anathema şi Schnitt Acht la „Manic Depression Tour". „Respect" (1995), „Born Again" (1998) şi „Atitudine" (2006, singurul disc Altar cu versuri în română) le-au reconfirmat valoarea şi le-au adus prezenţa la festivaluri precum Sziget (Ungaria), Skip Rock, Top T, Artmania, Peninsula, Rock la Mureş etc.

Concursul desfăşurat la Bran, weekendul trecut, în cadrul Festivalului Rockin' Transilvania, le aduce calificarea în finala W:O:A Metal Battle 2010, care va avea loc la Wacken, între 4 şi 7 august. Altar este a doua trupă care reprezintă România la cel mai mare eveniment metal din Europa, după X-plod în 2009. La câteva minute de la anunţul oficial de duminică seară, Andy Ghost (voce), Damian (chitară), Teo Peter jr. (bas) şi Levi (tobe) au acordat un interviu pentru cotidianul.ro. Membrii trupei clujene ne-au vorbit despre semnificaţia acestei victorii, venită la aproape 20 de ani de la înfiinţarea grupului Altar.

Dacă „American Justice" (piesă inspirată de cazul Teo Peter, tatăl basistului Altar - n.r.) e o utopie, putem spune că s-a făcut măcar „German Justice"?
Andy: S-a făcut „Justice"... for Romania.
Teo: E OK, noi ne bucurăm foarte mult că o să ajungem la Wacken, practic noi ne trăim în continuare visul pe care îl avem de 20 de ani, de când ne-am apucat de muzică, și o facem cu plăcere, iar asta e ceea ce contează cel mai mult. Am trecut peste orice ar însemna orgoliile unei trupe vechi de 20 de ani în a participa la o competiţie, dar, aşa cum am spus, ne face foarte mare plăcere. Cred că merităm să ajungem acolo. Dacă nu se poate altfel, măcar aşa. Chiar ne-a plăcut foarte mult.

Vor lua nemţii „Atitudine"?
Andy: Să vedem. Noi îi vom chema la atitudine. Îi vom ţine „Under Control" şi îi vom îndemna: „Make Yourself Heard" (râsete). Teo: Nu ştiu dacă vor lua atitudine, pentru că ei în general sunt un popor cu atitudine. Eu sper să le arătăm că şi noi avem cel puţin la fel de multă atitudine ca şi ei.

Cum e să fiţi printre câştigători? Cum e să ajungeţi la Waken tocmai acum?
Levi: E foarte OK. Până la urmă, şi pentru noi e o onoare şi avem oportunitatea să arătăm, între trupe tari, că suntem cineva. E o provocare, dar simultan e un semn că nu ne facem degeaba treaba. Sincer, m-am mirat foarte tare că am câştigat noi, pentru că ştiu că în România de obicei astfel de concursuri se tranşează pe alte căi. Nu mă gândeam că vom câştiga noi. Întotdeauna am fost cam ai nimănui.
Andy: Eu cred că după 20 de ani de cântat în România, reprezentând scena metal aşa cum se cuvine, a fost momentul nostru. Suntem onoraţi că am fost în primul rând chemaţi şi suntem onoraţi că am fost aleşi pentru a reprezenta România la W:O:A. Şi cred că vom fi într-adevăr trupa care va sta în prima linie pentru România şi nu vom da ţara de ruşine, ca să zic aşa. Ci, dimpotrivă, vom arăta că şi la noi se poate face muzică la nivel internaţional şi cred că era momentul ca într-adevăr cineva din România să poarte steagul acolo. Şi noi îl vom purta cu mare mândrie şi cu mare drag.

Vă aşteptaţi să fiţi învingători?
Damian: Într-un fel, parcă nu mai conta. Am mai fost la concursuri din astea, deşi nu mi se pare fair ca o trupă care, fără să ne lăudăm, de 20 de ani scrie istorie în România, care a făcut ce n-a mai făcut nimeni în timpul ăsta, cu membri de aproape 40 de ani, să trebuiască să vină să concureze contra unor copii de 15 ani, ca pe vremea când eram la şcoală şi mergeam la olimpiade. Se putea face şi chestia următoare: hai să reprezentăm România printr-o trupă veche şi de profesionişti, iar trupele tinere să se bată pentru prima poziţie la Metal Battle. Dacă n-a fost varianta asta, am venit să participăm la concurs, cu cei tineri, cu cei care au fost aici.


Poate, în fine, valoarea îşi spune şi la noi cuvântul...
Levi: Au mai fost cazuri când am cântat alături de trupe mega-penibile, în timp ce noi am avut o audienţă dublă sau triplă faţă de ele, apoi am citit în presă că „Altar a reuşit să nu fie penibilă". Am cântat şi la Sziget în 2006, înainte de Napalm Death, şi ne-am mirat că, deşi pe scenă am vorbit şi engleză, şi maghiară, şi română, până la urmă în public erau şi mulţi veniţi din România, dar şi din alte ţări.

Veţi trage după voi şi alte trupe?
Andy: Sigur că da. Eu consider că e momentul ca trupe din Est, care de atâţia ani au aşteptat o astfel de şansă, să-şi reprezinte ţara la Wacken. Au trecut 20 de ani, iar noi dintotdeauna ne-am dorit să cântăm pe o scenă internaţională, pe o scenă metal unde într-adevăr vine un public care ştie la ce să se aştepte, şi cred că momentul nostru va fi unul care va scrie istorie.

Poate data viitoare veţi merge invitaţi direct, şi nu prin intermediul concursurilor.
Teo: Practic asta ne-am fi dorit. Dar din păcate în România, de 20 de ani de când facem treaba asta, n-a existat vreun promoter care să aibă interesul sau dorinţa să scoată o trupă de metal românească afară. Asta fiind singura variantă de a ajunge la Wacken, am ales să facem pasul acesta. Noi ne trăim în continuare visul.
Levi: O luăm pas cu pas, nu poţi să mergi din prima în vârf. Aşa şi în 1996, când am fost la Sziget, am fost prima trupă din România ajunsă acolo. Şi am cântat şi pe scena mare. Tot aşa am trimis o casetă şi am fost selectaţi pentru scena mare. Dar atunci a fost, cred, un noroc din acesta, din 1.000 o dată. Acum e mai normal traseul acesta, să mergi la concursuri. Oricum, noi evoluăm mai bine în deplasare.

Aveţi ceva special pregătit pentru show-ul de la Wacken? Ştiţi câte piese veţi cânta?
Teo: Să vedem întâi regulamentul. În principiu însă va fi acelaşi program de la Metal Battle Romania, poate vom schimba o piesă sau două. Toate melodiile sunt noi, cu excepţia „Prison of Death", care e de pe primul album, e compusă în 1992. Am decis să cântăm numai şi numai piese noi, care vor figura pe noul album, care sper ca în toamna asta să fie editat. Deocamdată nu putem dezvălui numele albumului, îl ţinem în mânecă. Este gata în proporţie de 70%, în luna iulie dorim să intrăm în studio.


Cum e să concuraţi cu trupe din ţări cu tradiţie? Reprezentanţii Suediei, de exemplu, sunt programaţi în aceeaşi zi cu voi.
Teo: Nu e o regulă fenomenul ABBA, să se repete şi în metal. Noi, cred, ne merităm locul acolo şi ne vom face treaba cât putem mai bine. De aici încolo, alţii decid.
Damian: Ştim că o să fie bine. Nu ne-am gândit niciodată la concurenţă, ne-am gândit să ajungem acolo şi să dăm tot ce ştim noi mai mult şi să fim aşa cum ştim noi că putem fi, în ziua noastră bună. De obicei, la concursuri rezultatul depinde de factori care nu ţin de noi. Noi vrem să fim acolo, să reprezentăm România şi munca noastră de 20 de ani, la care noi chiar am pus umărul, chiar am încercat să ţinem visul ăsta viu. În atâtea momente am fost aproape constrânşi şi siliţi de împrejurări să renunţăm, şi totuşi n-am făcut asta. Ne-am dat seama că fără pasiune n-am putea trăi, n-am fi la fel de compleţi sau de fericiţi ca persoane, aşa că încercăm să mergem mai departe.

Aveţi o casă de discuri care să vă susţină? Dacă label-urile româneşti nu vă „văd", ar fi o şansă acum să vă „vadă" cele de-afară?
Damian: Suntem complet independenţi. Şi când am avut o casă de discuri, tot pe cont propriu se poate spune că am fost. A trebuit să ne autofinanţăm şi, în afară de un clip şi de distribuţia şi producţia unui album, nu s-a întâmplat nimic. Noi ne-am făcut concertele, noi ne-am făcut afişele, noi am făcut totul, pe buzunarul fiecăruia. Nici ei nu erau mulţumiţi că nu le aduceam milioane, nici noi nu eram mulţumiţi că nu ne sprijineau în nici un fel. Dacă nu e o casă de discuri care să se ocupe strict de mişcarea asta... Categoric nu o să ne vezi alături de muzică mainstream.
Levi: Nu-i vorba numai de noi, ci sunt nu-ştiu-câte trupe de metal care nu sunt susţinute. E vorba mai mult de curent, e vorba de faptul că nu există interesul ca oamenii să promoveze un gen de muzică, piese care să-i pună pe gânduri şi aşa mai departe. Este interesul ca oamenii se asculte muzică şi să nu se mai gândească la nimic după aceea. Aşa că este evident că n-o să fie promovată o trupă de metal sau alt gen care transmite mesaje, lucruri care te pun eventual pe gânduri. Chiar şi afară este situaţia asta. Chiar dacă acolo showbiz-ul înseamnă mai mult, iar pentru trupele de metal există evenimente mai mari, dacă le comparăm cu celelalte chestii, rezultă tot o cantitate redusă, procentual vorbind.


Andy: Deocamdată nu avem nimic, noi oricum pregătim un album în engleză, un album complex şi foarte masiv, foarte brutal şi super-agresiv, ca să zic aşa, super-metal, va fi cred cel mai masiv şi mai complet album al trupei Altar. Chiar lucrăm de multă vreme la acest album şi chiar în seara asta am cântat două piese în primă audiţie, şi anume „Disaster" şi „Never Back Down". Au fost piese cântate prima oară şi suntem onoraţi că putem aduce ceva de calitate în România şi cred că asta se va simţi în orice ţară. Simt că muzica asta nu are bariere, nu are naţionalitate. Eu cred că muzica pe care o cântăm noi în vremurile acestea sună pentru oricine, oriunde, pentru vremurile noastre. Trupa Altar este, cred, o trupă actuală şi va demonstra acest lucru prin viitorul album.

Cum e cu visul care s-a împlinit tocmai acum, după aproape 20 de ani? E mult 20 de ani?
Damian: E bine... da-i păcat că-i tocmai acum. Dacă şansa asta era acum zece ani, măcar acum cinci ani, cred că se întâmplau mult mai multe lucruri. Aşa, stăm în ţara asta, închişi ca-ntr-o închisoare, unde, vezi, mişcarea nu-i dezvoltată, nu există un circuit de cluburi, de organizatori care să facă din asta o chestie continuă, să poţi să trăieşti din asta, mă refer la un nivel de subzistenţă. Ori faci totul pe banii tăi, şi ai un job şi îţi întreţii pasiunea, ori altă şansă n-ai. Sperăm ca Wacken să fie măcar o poartă deschisă, măcar spre altceva.

În 1993, când deschideaţi pentru marile trupe venite în România, vă gândeaţi că veţi ajunge la Wacken?
Andy: Noi întotdeauna ne-am dorit acest lucru, am pornit cu acest vis, este visul nostru de a cânta la festivaluri internaţionale, de a fi o trupă recunoscută pe plan internaţional. Până acum cel puţin, nu ni s-a dat această ocazie, dar uite că, odată cu Metal Battle-ul pentru Wacken Open Air, pe care l-am câştigat, şi le mulţumim tuturor celor care ne-au susţinut, cred că trupa Altar şi-a atins în sfârşit un vis, iar acolo ne vom face treaba aşa cum ne-o facem de fiecare dată pe orice scenă, oriunde cântăm, 100%.

Tot la Wacken va cânta şi Anvil, o trupă care nu a obţinut decât recent succesul pe care îl merita de 20 de ani, abia acum se poate spune că i se face dreptate. Puteţi spune acelaşi lucru şi despre situaţia voastră?
Andy: Asta vorbim după concertul de acolo. Deocamdată nu avem vreun manager, ne avem pe noi înşine şi credinţa în noi şi în ce am făcut în cei 20 de ani şi cred că vom face faţă cu brio...
Teo: ...şi spate! (râsete)
Andy: Teo cu spatele, eu cu faţa. Eu cred că va fi momentul nostru şi vom exploata acest moment 100%.

Steffen Kiederer, membrul german al juriului, îşi exprima convingerea că trupa care va câştiga la Metal Battle România se poate clasa între primele şapte la finala de la Wacken (din 26 de ţări participante - n.r.).
Damian: Atunci va trebui să fim mai buni şi decât celelalte şase.

Paul Iancu (Cotidianul)

luni, 21 iunie 2010

Graspop, la a 15-a aniversare


Patru scene, 75 de trupe şi trei zile de festival. Aceasta este oferta Graspop, renumitul eveniment care se desfăşoară în Belgia, în perioada 25-27 iunie, şi care anul acesta a ajuns la cea de-a 15 ediţie.

Pe scenă vor urca Aerosmith, Motorhead, Slayer, Stone Temple Pilots, My Dying Bride, Tarja, Saxon, Therion, Anathema, Doro, Billy Talent, UDO, Nile, Sepultura, Krypteria, The Poodles, Devin Townsend, The Devils Blood, Anvil, Raven, Bleeding Through, Ghost Brigade, Oceans of Sadness, Revamp şi încă o formaţie în locul Ratt care nu mai poate ajunge (vineri), Soulfly, Channel Zero, Slash, Carcass, Bullet for My Valentine, Immortal, Sabaton, Airbourne, Paradise Lost, Sick of It All, Fear Factory, Obituary, Cannibal Corpse, Eluveitie, Walls of Jericho, Death by Stereo, Tankard, Dark Funeral, 3 Inches of Blood, Hail of Bullets, Killing Machine, Sylosis, Dear Superstar, Iron Mask, Spoil Engine (sâmbătă), respectiv Kiss, Hatebreed, Killswitch Engage, Amon Amarth, Bloodbath, Jon Oliva's Pain, Devil Driver, Evergrey, Finntroll, Korpiklaani, Exodus, Unearth, A day to Remember, Behemoth, As I Lay Dying, Katatonia, Alestorm, Atreyu, Muckypup, 36 Crazyfists, Job for a Cowboy, Necrophobic, The Faceless, Deadlock şi Between the Buried and Me (duminică).

Marea manifestare are loc în Kastelsedijk (Dessel). Gara Mol e cea mai apropiată de locul festivalului (8 km). Maşinile se parchează în zonele din apropiere, în camping fiind permise doar rulotele. Pentru cei care vin din străinătate sunt recomandate aeroporturile Bruxelles şi Bruxelles Sud (Charleroi), de la care se ajunge cu trenul sau cu AirExpressBus (autocare). Cu această companie se poate călători dinspre Olanda (Schiphol, Eindhoven, Amsterdam, Utrecht, Nijmegen) sau Germania (Dusseldorf). Cursele sunt directe. Doritorii de a împărţi costurile unei călătorii cu maşina pot să-şi posteze anunţurile pe site-ul Graspop, menţionând, după caz, dacă oferă sau caută locuri în autovehicul.

Biletul costă 145 de euro plus taxe, şi include intrarea la concerte, în camping, călătorii cu trenul şi autobuzul până la zona festivalului. Tichetul pentru o zi costă 75 de euro plus taxe şi nu include camparea - aceasta costă 15 euro, iar parcarea - 5 euro (dar include tren şi autobuz). Biletele se pot cumpăra prin diverse agenţii din Belgia, Irlanda, Marea Britanie, Spania, Suedia, Germania, iar pentru restul ţărilor prin intermediul site-ului www.proximusgoformusic.be/en/fest/graspop.

Între zona de concerte şi camping se află 24h Zone, ce include un post de poliţie, un restaurant şi diverse puncte pentru distracţii. Tot aici este Metaldome, unde se ţin petreceri până în zori. Aria concertelor este deschisă de la 10 dimineaţa şi se închide după ultimul recital. Standuri cu mâncare se află pe toată suprafaţa rezervată pentru Graspop, de la pizza până la fructe, îngheţată sau alimente pentru vegetarieni. Barurile sunt răspândite de asemenea pe raza festivalului: Belgian Beer Cafe din 24h Zone îşi îmbie clienţii cu renumitele mărci de bere locale. Mâncarea şi băutura se cumpără cu cupoane care costă 2,25 euro la faţa locului, şi 50 de euro setul de 24 bucăţi (numit boozebag) în presale. Pentru a stimula reciclarea, la 24 de pahare returnate se primeşte un cupon gratuit, iar 50 de pahare sunt răsplatite cu un suvenir Graspop.

Toaletele sunt gratuite, iar persoanele cu dizabilităţi au cabine speciale. În 24h Zone se află şi casete în care pot fi încuiate lucrurile de valoare. Cheile se închiriază pe zi sau pe toată perioada. Nu sunt permise la intrare: băuturi şi mâncare, recipiente de plastic/tablă/sticlă, beţe, obiecte ascuţite, camere foto/video, droguri, scaune pliante, parasolare, animale de companie (cu excepţia câinilor pentru nevăzători). De asemenea este interzis crowdsurfingul. Sunt totuşi permise camerele foto mici (aşa-zisele "săpuniere"), sandvişurile, umbrelele retractabile, saltelele, loţiunile de soare. În camping există trei zone conţinând toalete, duşuri şi bazine (folosirea duşului costă un cupon). Tot în camping se află un complex comercial cu preţuri de supermarket, care vinde: mâncare, produse de îngrijire, băutură, răcoritoare. Campingul e împărţit pe "felii", separate prin zone de siguranţă antiincendii. Corturile amplasate pe aceste fâşii vor fi demontate pe loc. Atenţie! Cei care încalcă regulile din camping pot fi excluşi de la întregul festival. Nu sunt permise sticle, lumânări, artificii, butelii de dimensiuni mari, aparate alimentate cu lichide inflamabile, arme şi alte obiecte potenţial periculoase, alcool, animale, surse de curent, cărucioare. Activităţile comerciale şi împărţirea de pliante sunt de asemenea interzise. Sunt însă permise grătarele, chiar şi cele alimentate din butelii mici, berea şi răcoritoarele (echivalentul a maxim 24 cutii de 0,33 de persoană).

La 1 km de fest se află Graspop Metal Town, un "hotel" în aer liber, cu grupuri sanitare, cort pentru breakfast, recepţie proprie, care funcţionează de la 24 iunie (ora 16:00) până la 28 iunie (ora 12:00). Cazarea se face în rulotele proprii sau în căsuţele din lemn. Acestea din urmă sunt pentru maxim 4 persoane, conţin paturi şi saltele, o lanternă, curent, dar lenjeria de pat trebuie adusă de-acasă. Mai există o zonă de merchandise, un târg metal şi unul de haine şi încălţăminte. Pe site-ul www.graspop.be se găsesc detalii pentru alte variante de cazare (7 hoteluri) şi de transport. Majoritatea trupelor vor organiza sesiuni de autografe în ziua concertului.

"Preistoria" Graspop a început în 1986, cu trupe locale, iar în prezent a ajuns unul dintre festivalurile cele mai mari ale Europei. Ediţia cu numărul 10, cea din 1995, a fost una de cotitură: deşi au participat Joe Cocker şi Simple Minds, festivalurile pop nou apărute au "suflat" publicul Graspop, care a ieşit în pierdere. Ca atare, învăţând din precedentele două experienţe (1993, 1994), organizatorii au decis să încline spre partea heavy, mai ales că Motorhead, Paradise Lost sau Biohazard au atras multă lume în anii anteriori. Graspop a "înghiţit" şi un eveniment indoor, Midsummer Metal Meeting, astfel că echipele de organizatori s-au coalizat pentru a realiza Graspop Metal Meeting, în 1996, pe 30 iunie. Prima ediţie a fost un succes total: peste 10.000 de metalişti, 15 trupe, două scene, Iron Maiden şi Type O Negative headlineri. Nici vremea rea nu i-a mai gonit pe fanii adevăraţi, care au înfruntat ploile torenţiale în 1997: Tiamat, Megadeth şi Alice Cooper i-au ţinut la faţa locului. În acelaşi an a fost introdusă a treia scenă. În 1998 festivalul s-a mutat la Boeretang, iar headlineri au fost Black Sabbath.

Manowar, Cradle of Filth şi Danzig (1999), Iron Maiden şi Machine Head (2000), Judas Priest, Nevermore şi Marduk (2001, an în care s-a introdus camparea gratuită) au atras peste 20.000 de rockeri. Numele mari au continuat să vină: Saxon, My Dying Bride şi Slayer (2002), Sepultura, Iron Maiden, Alice Cooper (2003, ediţie cu circa 50.000 de fani). În 2004 festivalul s-a extins pe trei zile, iar circa 75.000 de spectatori au venit pentru Iced Earth, Exodus, Alice Cooper sau Judas Priest. Bariera de 80.000 a fost spartă în 2005 (cu Slayer şi Iron Maiden reveniţi la festivalul belgian). Ploaia a oferit spectacolul principal în 2006, deşi iniţial se anunţa caniculă. Ruperea de nori i-a împiedicat pe Korn să mai ajungă, dar Soulfly, Opeth, My Dying Bride şi Alice in Chains au acceptat să ofere recitaluri mai lungi. În 2007 a căzut inclusiv bariera celor 100.000 de spectatori, atraşi de Iron Maiden, Aerosmith, Ozzy Osbourne, Slayer şi mulţi alţii. Ediţia 13 a fost una cu noroc: în 2008, 17 trupe au beneficiat de o vreme superbă, iar KISS a susţinut primul (şi ultimul până acum) lor concert în Belgia. Anul trecut, 130.000 de metalişti au venit la Graspop, iar numărul trupelor care au trecut cel puţin o dată pe la festivalul belgian a ajuns la fix 384.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Rockin' Transilvania: metale într-un loc de legendă


În weekendul 18-20 iunie, pe Platoul Inima Reginei din apropierea Castelului Bran a avut loc ediţia a treia a Festivalului Rockin' Transilvania. Şase trupe româneşti au luptat pentru un loc pe afişul Wacken Open Air, iar alte şapte formaţii străine au completat spectacolul.

Evenimentul a scos din nou la iveală o situaţie deja bine cunoscută: avem spaţii pentru concerte open air, avem peisaje apreciate de oaspeţii de peste hotare, avem legende, avem muzică bună şi trupe de valoare, avem o trupă participantă la W:O:A pentru al doilea an consecutiv, dar nu avem un public plătitor de bilet care să vadă toate acestea.

Deşi 30 de lei pentru două seri de rock de calitate reprezintă un preţ mai mult decât accesibil, puţini s-au îndurat să îl achite. Însă cei care au plătit suma, echivalentă cu cinci beri pe seară, n-au avut decât de câştigat. Muzicienii au dat tot ce-au avut mai bun, ca şi cum platoul din Bran ar fi fost plin de spectatori. Iar cei prezenţi s-au bucurat de un festival la înălţime, şi la propriu, şi la figurat, având ce povesti celor de-acasă.

Vineri seară a fost organizată recepţia oficială pentru artişti, ceremonie la care au luat parte şi oficialităţile din Bran. Şi, deşi castelul nu e deloc aşa cum şi l-au imaginat citind cartea lui Bram Stoker, au rămas impresionaţi de încărcătura istorică a locurilor. Majoritatea au vizitat impunătoarea construcţie medievală, în timp ce ceilalţi şi l-au inclus în program în zilele următoare, la insistenţele celor care i-au trecut pragul.


România trimite la W:O:A o trupă cu „Atitudine"

Rockin' Transilvania a inclus, pentru al doilea an consecutiv, concursul W:O:A Metal Battle. România se numără printre cele 26 de ţări care au dreptul de a trimite o trupă la Wacken Open Air (4-7 august 2010), acolo unde va avea loc faza finală a competiţiei.

În urma preselecţiei, juriul internaţional a ales şase formaţii, care au concurat la Bran pentru un loc pe afişul celei de-a 21-a ediţii a W:O:A, festival care are loc în Germania. An de an, evenimentul din Wacken strânge cele mai grele nume ale rockului mondial, în 2010 printre capetele de afiş numărându-se Iron Maiden, Motley Crue, Slayer, Arch Enemy, Anvil, Atrocity, Alice Cooper, Grave Digger, Corvus Corax şi Tiamat.


Finala Metal Battle va avea loc în două zile, pe W.E.T.-Stage. Reprezentanţii noştri urmează a cânta joi, pe 5 august, în aceeaşi seară cu învingătorii din Suedia, Elveţia, Spania, Portugalia, Olanda etc. Deşi premiul cel mare, constând în echipament şi instrumente, este tentant, marea miză a competiţiei este vizibilitatea pe care o obţin participanţii, putând să se facă remarcaţi de către marile case de discuri şi de organizatorii de spectacole prezenţi la eveniment.

Aşa se face că trupele româneşti care au concurat la Bran au dat tot ce au avut mai bun, în faţa unui juriu internaţional compus din jurnalişti, artişti şi specialişti, pe care urmau să-i convingă, prin câte un recital de 30 de minute fiecare, că merită un loc la W:O:A.


Sâmbătă au concurat maramureşenii de la Dirty Shirt, Guerrillas (Cluj-Napoca) şi Pillfed (Alba Iulia). Primii s-au prezentat cu piese ca „Manifest", „Luna", „Tell Me Why" şi „Săracă inima me". Clujenii au inclus în setlist „Start The Fight", „Sickness", „Time Will Tell" şi nelipsitul „Guerrilla Spirit". Cea de-a treia trupă a interpretat, printre altele, „Break", „Fate", „Words Can Kill" şi „The More I Carry".


Duminică, clujenii de la Altar s-au concentrat mai mult pe melodii de pe viitorul album, interpretând în premieră absolută „Disaster" şi „Never Back Down". N-au lipsit nici „Back in my Business", „Make Yourself Heard" şi „Invasion". Andy Ghost (voce), Damian (chitară), Levi (tobe) şi Teo Peter Jr. (bass) au ţinut publicul „Under Control". Deşi compuse cu aproape două decenii în urmă, „Words" şi „Prison of Death" au rămas piese de rezistenţă pentru trupa clujeană, fiind deseori cerute în concerte.


Concursul a fost încheiat de două formaţii bucureştene, Bucium şi Nexus. Primii au impresionat şi prin instrumente (cu două viori), dar şi cu piesele „Războieni", „Sorbul Apelor", „Morgana" şi „Rovine 1394", în timp ce Nexus a inclus în setlist „I", „Grin of Madness", „To The Light", „Unbeliever", „Nowhere" şi „Bait for the Fear".

Membrii străini ai juriului au fost impresionaţi de scena metal românească, pe care au descoperit-o abia la faţa locului. Cu toţii ar fi trimis mai mult de o trupă în finala de la Wacken (acest veritabil „campionat mondial" al formaţiilor de rock), însă din păcate unele dintre formaţii vor trebui să aştepte ediţiile viitoare. Toate cele şase grupuri, aparţinând unor stiluri diverse, au făcut o bună propagandă muzicii metal româneşti.


Germanul Steffen Kiederer, organizator de festivaluri, a remarcat Altar şi Pillfed, pe când brazilianca Dani Nolden, vocal în Shadowside, i-ar fi premiat pe Dirty Shirt şi Guerrillas, dar nu a putut trece peste experienţa dovedită de Altar în recitalul lor. De altfel, numele clujenilor a fost pe buzele tuturor, iar anunţul făcut duminică seară nu a făcut decât să dea glas gândului pe care îl aveau cu toţii: o trupă ca Altar nu avea cum lipsi de la Wacken Open Air 2010.

Deşi această reconfirmare a valorii lor vine destul de târziu, Andy Ghost&Co. se bucură că măcar acum ajung la W:O:A şi speră ca astfel să arate că şi în România se cântă muzică de calitate şi să deschidă şi altora porţile marilor festivaluri.

Rockul a mers la Inima Reginei

Dacă până anul trecut Rockin' Transilvania se desfăşura la Sibiu, ideea de a-l muta la poalele Castelului Bran s-a dovedit a fi una inspirată. Locul este încărcat de istorie, fiind în apropierea cetăţii cu o istorie datând din 1377, construcţie făcută celebră în Occident de cartea lui Bram Stoker, irlandezul plasând aici întâmplările al căror erou este vampirul Dracula. Pe una dintre laturile platoului se află locul unde a fost depusă în 1940 inima reginei Maria a României.


În asemenea loc de legendă, trupele au încercat să se ridice la nivelul maxim pe care-l puteau atinge. Cei de la Handful of Rain au fost la primul concert în România, dar şi la primul în afara graniţelor Spaniei. Grupul din Cadiz a prezentat piese precum „Valeria", „Just Can Do It", „Until The End", „Hard Way Of Life", „All The Pieces (Of My Life)" sau „Hit And Scream". Ibericii s-au declarat impresionaţi de peisaje şi de castel. „Cel care ne-a ajutat să ajungem aici a fost tobarul nostru, Tini, cel care se ocupă de managementul trupei", ne-a declarat Jaime, solistul de la Handful of Rain.


In Slumber din Austria au deja şapte ani de experienţă şi trei albume la activ, cel mai recent, „Arcane Divine Subspecies", fiind lansat anul trecut. „Ne bucurăm să fim aici şi să fim beţi", au declarat ei glumind. Şi totuşi, pe scenă n-a fost deloc de glumă: trupa din Linz a susţinut un show de zile mari, făcând să răsune valea cu acorduri și riff-uri de cea mai bună calitate.


Fraţii noştri latini, italienii de la Derdian, au ajuns şi ei la al treilea album, „The Apocalypse" fiind lansat în 2010. Milanezii au fost impresionaţi de fanii care le cunoşteau versurile pe de rost şi care au cântat odată cu ei melodii ca „The Spell", „Betrayer", „Black Rose", „The Hunter", „Il Padrino", „I Don't Wanna Die", „Forevermore", „Battleplan", „Burn" şi „Cage of Light". Alături de ei a fost prezentă pe scenă şi soprana Elisa „Lisy" Stefanoni, cea care apare ca guest musician şi pe cel mai recent produs discografic al trupei.


Finalul primei seri a aparţinut trupei germane Axxis. Nemţii tot nemți: mai întâi i-au făcut pe fani să aştepte aproape o oră pentru riguroasele probe de sunet, încheiate abia când şi ultimul cinel a sunat cum trebuie. Însă aşteptarea a meritat: muzicienii i-au făcut pe spectatori să uite de ploaia ce a început să cadă odată cu primele acorduri. Cei care au stat pe platou până târziu în noapte n-au avut motive să regrete.


Duminică, în timp ce juriul de la Metal Battle a început deliberările, pe scena din apropierea Castelului Bran a urcat Firefly din Olanda. Grupul a prezentat piese precum „Get Me Out", „House of the Seven", „Live by the Day", „Sold My Soul" sau „Lucifer", încheind cu un colaj de hituri ale trupelor Metallica şi Judas Priest.


După ce a jurizat concursul Metal Battle, brazilianca Dani Nolden şi-a luat în primire al doilea rol, cel de vocal al trupei Shadowside. A electrizat realmente publicul strâns pe platou cu un setlist conţinând 12 piese, numai una şi una. „Nation Hollow Mind", „In The Night", „Red Storm", „Memories", „Life Denied", „Illusions", „Baby In The Dark", „Here To Stay", „Hideaway" şi „Dare To Dream" i-au convins pe cei strânşi în faţa scenei să-i recheme pe artişti la rampă pentru încă două melodii: „Rainbow in the Dark" şi „Highlight".

„Câţi dintre voi visează să mă ia acasă?", a întrebat frumoasa braziliancă. Văzând privirile nedumerite ale publicului, Dani a explicat: „Mă puteţi lua cu toţii: cumpărând CD-urile noastre, veţi avea vocea mea la voi acasă tot timpul". După show, solista ne-a declarat că venirea în România era un vis pe care-l avea de multă vreme: „Intenţionam să vin ca turist, dar dacă mi s-a oferit această posibilitate, să vin să cânt aici, cu atât mai bine". Dani a făcut o paralelă între situaţia scenei muzicale braziliene şi cea din România, cu care a luat primul contact aici: „Şi la noi, şi la voi sunt o mulţime de grupuri de valoare, dar din păcate sunt prea puţin promovate în afara graniţelor".


Finalul zilei a aparţinut tot nemţilor. Contradiction, cei care au compus şi imnul festivalului, au avut un setlist consistent, cu 14 piese, printre care „Warchitect", „Nation Of Fear", „Hate Patrol", „For The Light", „All We Hate" sau „Break The Oath". La „Rockin' Transilvania" i-au invitat pe scenă pe cei de la Firefly, în timp ce la final i-au chemat alături de ei pe toţi cei care au făcut posibil acest eveniment şi au rezistat în ciuda vremii schimbătoare specific montane: organizatori, artişti şi fani deopotrivă, pentru a cânta împreună, din nou, melodia ce-i va însoţi pe amatorii de muzică bună până la următoarea ediţie a Rockin' Transilvania.

Paul Iancu (Cotidianul)

Altar va reprezenta România la Wacken Open Air


Duminică seară, în cadrul etapei româneşti a W:O:A Metal Battle, a fost aleasă reprezentanta ţării noastre la faza finală a concursului, care va avea loc în cadrul prestigiosului festival german Wacken Open Air.

La W:O:A, cel mai mare şi cel mai aşteptat eveniment metal al anului, va fi prezentă trupa clujeană Altar. Cei aproape 20 de ani de experienţă şi-au spus cuvântul şi la W:O:A Metal Battle România, competiţie care a avut loc la Bran, în cadrul festivalului Rockin' Transilvania.

Sâmbătă şi duminică, pe scena de pe platoul Inima Reginei, din spatele Castelului Bran, au concurat şase trupe: Dirty Shirt, Guerrillas şi Pillfed (în prima zi), respectiv Altar, Bucium şi Nexus (în cea de-a doua). Un juriu internaţional, ce a cuprins ziarişti, artişti şi organizatori de evenimente, i-a ales pe Andy Ghost şi colegii săi drept câştigători.

La faza finală a Metal Battle, care va avea loc în cadrul Wacken Open Air şi care va reuni câştigătoarele din cele 26 de ţări participante, Altar va evolua în ziua a doua (pe 5 august 2010).

În afară de W:O:A Metal Battle România, festivalul Rockin' Transilvania a mai cuprins recitalurile altor şapte trupe străine: Handful of Rain (Spania), In Slumber (Austria), Derdian (Italia), Axxis (Germania) sâmbătă, respectiv Firefly (Olanda), Shadowside (Brazilia) şi Contradiction (Germania) duminică.

Paul Iancu (Cotidianul)

marți, 15 iunie 2010

OST Mountain Fest intră în linie dreaptă



Fiindcă România era singura ţară din Europa Centrală şi de Est care nu avea un festival de muzică rock underground de anvergură care să se desfăşoare în mijlocul naturii - Bulgaria, Ungaria, Cehia, Slovenia sau Letonia organizând de mulţi ani astfel de manifestări, câţiva iubitori de rock s-au gândit să facă unul. Aşa că au pus la cale OST Mountain Fest la Buşteni, primul festival care va avea loc pe scena de la poalele Caraimanului şi care va aduce peste 20 de formaţii rock din ţară şi din străinătate.

Între 6 şi 8 august 2010, Poiana Mare din Valea Cerbului va răsuna de muzică death, trash, doom, gothic, black, viking, dar şi "de duruitul eşapamentelor motocicletelor", ne asigură organizatorii.

În afară de concertele propriu-zise, OST va cuprinde şi alte manifestări. Activităţile de moto-sport şi divertisment sunt organizate de Chopper Academy, iar cele cu mesaj ecologist vor fi realizate de organizaţia MaiMultVerde. Pe agenda festivalului mai figurează conferinţe de presă, lansări de albume, sesiuni de autografe, tir cu arcul, tatuaje, program de iniţiere în tehnica mânuirii săbiilor şi a scuturilor, precum şi rockoteca festivalului ce va ţine până-n zori, cu acces gratuit.

Programul concertelor este următorul: vineri vor urca pe scenă Concept Insomnia, Funebre, Grimegod, Hyperborea, Kistvaen, Negative Core, Negură Bunget şi She's Dead. Sâmbătă vor evolua Abigail, Ashes You Leave, Ava Inferi, Eisheilig, Inopia, Omega Lithium şi Tiarra, iar duminică vor concerta Belphegor, Bucium, Bucovina, Carpatica, Eternal Tears of Sorrow, GOD, Gwydion şi Northland.

Biletele (sub formă de abonament) sunt disponibile prin reţeaua Eventim şi la partenerii autorizaţi din toată ţara şi costă 150 de lei. În preţul acestora sunt incluse camparea, accesul la toate evenimentele sportive şi sociale ce vor fi incluse în program, precum şi accesul la zona de autografe. În apropierea locaţiei festivalului va fi amenajată zona de campare prevăzută cu toalete ecologice, duşuri (contra cost), zona respectivă fiind păzită, intrarea făcându-se pe baza abonamentului la festival. Alte amănunte puteţi găsi pe pagina oficială a evenimentului.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

luni, 14 iunie 2010

Gitane Demone, mama deathrock-ului


Se poartă, inclusiv pe la noi, ca artiştii să meargă împreună cu părinţii la concert, aceştia din urmă fiind de regulă impresarii lor. Imaginaţi-vă însă cum ar fi ca mama să fie starul trupei! Şi asta la "30 de ani de carieră şi 50 de viaţă", după cum ea însăşi afirma recent. Şi să mai şi adopte o atitudine provocatoare pe deasupra!

Madonna gothicului, aşa cum a fost supranumită de unii ziarişti, Gitane Demone a adoptat de-a lungul anilor o imagine hot. Şi continuă să meargă pe aceeaşi linie, în ciuda vârstei, a timpului şi a timpurilor. Lucru pe care artista l-a demonstrat inclusiv în concertul susţinut recent în cadrul Wave-Gotik-Treffen din Leipzig, alături de trupa The Crystelles, din care face parte şi fiica sa, baterista Zara Kand. Dacă mama e vedeta concertelor, fata, talentata Zara, este cea care o acompaniază la tobe.

Gitane Demone a activat mai întâi în Pompeii 99, alături de nu mai puţin celebrul Valor Kand. L-a urmat apoi în Christian Death, formaţia fondată de legendarul Rozz Williams. S-a despărţit de Valor, dar şi de trupă în 1989 şi a colaborat cu Rozz până în 1995. Aşa se face că, la WGT solista a prezentat piese lansate în diverse perioade ale carierei sale. Deşi nu s-ar putea spune despre Gitane Demone c-ar fi o interpretă emotivă, a abordat cu oarecare reţinere melodiile foarte vechi, declarând că nu ştie dacă o mai ţine vocea să le cânte. Dar a ţinut-o şi încă foarte bine având în vedere apaluzele frenetice cu care era răsplătită după fiecare piesă. Comunicând permanent cu publicul, vocalista a mărturisit că recitalul din Leipzig a fost unul dintre cele mai bune susţinute în ultima perioadă.

Momentul fierbinte al concertului a venit când interpreta şi-a introdus, cu cel mai firesc gest din lume, microfonul în ciorapi de vreo câteva ori în timpul melodiei "Perv", după ce, în prealabil şi-a scos sacoul-pantalon, rămânând doar în sutien şi dress negru. La fel de nonşalant s-a şi îmbrăcat, în uralele şi aplauzele publicului. Din setlist au mai făcut parte, printre altele, "Incendiary Lover", "Tales of Innocence", "Gloomy Sunday", "Sound of War", "Somewhere", "Moon Without A Tear", "Golden Age", "Obituaire" sau "Solitary War".

Admiratorii, care până atunci au savurat fiecare notă a vocii artistei, ascultând fără să respire parcă la piesele mai lente, au aclamat-o la finalul melodiei "Manic Depression", piesă pe care Gitane Demone o interpreta, pe vremuri, împreună cu regretatul Rozz Williams. Ce biss? De vis! Publicul a aplaudat atât de mult încât artista, chiar dacă nu avea nimic pregătit, a trebuit să revină pe scenă. Şi a ales să intrepreteze o melodie a capella, doar cu un pic de ecou pe voce, demonstrând că talentul şi calităţile interpretative nu au vârstă.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)