PROVOCARE / Paradise Lost, un nou album "întunecat"

Legendara trupă de gothic metal Paradise Lost va intra în studio pentru a înregistra următorul album, anunţă casa de discuri Century Media. Mult aşteptatul CD, încă fără titlu, va urma marelui succes înregistrat de britanici în 2007, cu "In Requiem". 

Potrivit vocalului Nick Holmes, "discul va conţine în jur de zece piese". Holmes a dezvăluit şi câteva dintre titlurile acestora: "First Light", "As Horizons End", "Faith Divides Us", "Death Unites Us", "Frailty" sau "My Last Regret", însă lista melodiilor e departe de a fi finalizată. "După ce am colaborat cu Rhys Fulbers la «In Requiem», ne-am gândit că e nevoie de un suflu nou, astfel că l-am ales pe Jens Bogren, cu care am lucrat la DVD-ul «Anathomy of Melancholy» (2008 - n.r.). Astfel că înregistrările le vom face în Suedia, la Fascination Street Studios din Orebro".

Scaunul de la tobe a rămas în continuare neocupat după plecarea lui Jeff Singer, astfel că după ce Mark Heron (Oceansize) a preluat bateria în ultimul turneu britanicii vor apela la un alt instrumentist cu statut provizoriu: "Suedia a dat mulţi muzicieni de valoare, iar Peter Damin se numără printre ei", şi-a argumentat Holmes alegerea. Viitorul album va fi unul "întunecat", atât prin versuri, cât şi prin muzică. "Nu vom pierde legătura cu drumul pe care l-am parcurs în aceşti 20 de ani de existenţă", îşi asigură fanii liderul Paradise Lost.

Şi totuşi, "fiecare album e o provocare, dacă nu de a fi mai buni, măcar de a aduce ceva diferit decât ce s-a compus până acum. Visăm încă la albumul gothic perfect şi modern, iar asta pentru mine nu înseamnă câtuşi de puţin «dragoste» şi «trandafiri» - ar trebui să fie acea muzică de care să fii ucis". Trupa a împlinit anul acesta 20 de ani, pe care i-a sărbătorit prin câteva concerte alături de alţi pionieri ai doom/goth metalului, formaţiile britanice My Dying Bride şi Anathema.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

NEGURĂ BUNGET, TURNEU CU PE(RIPE)TIŢII / "Vinovaţii fără vină vor să se facă lumină"!

Un nebun aruncă o piatră în baltă şi 10 înţelepţi nu pot s-o scoată. Prin astfel de momente trece Negură Bunget, cea mai de succes formaţie românească de black metal, care tre-buie să demonteze acuzaţii absurde.

Mai rău ca pe timpul comunismului! Trupa Negură Bunget este suspectată şi filată, potrivit surselor noastre. Atenţie, nu şi acuzată! O autoritate din România a trimis o informare semi-oficială, dacă putem spune aşa, la toate poliţiile din Europa. Nota a circulat ca vântul şi ca gândul şi a ajuns înaintea muzicienilor prin ţările pe unde au avut ei concerte. Nu a fost nici o anchetă, n-au fost chemaţi "la raport", dar au pierdut un contract: organizatorii au încercat din răsputeri să ţină spectacolele, însă, recent, în Manchester, românii nu au putut să mai cânte. Cine este responsabil şi cum se poate aşa ceva? Asta vor să afle şi muzicienii. Altfel spus, vorba cântecului: "Vinovaţii fără vină vor să se facă lumină!".

ACUZAŢII NEFONDATE. Fără îndoială, metaliştii timişoreni formează trupa cu cel mai mare număr de participări la festivaluri de gen din afară. Sunt de altfel printre puţinii, dacă nu chiar singurii care au reuşit să spargă bariera internaţională: prezenţe la evenimente prestigioase precum Wacken Open Air, turnee europene ca headlineri, prezenţa în publicaţii renumite: CloseUp Magazine (Suedia), Terrorizer (Marea Britanie). În topul pe 2006 al albumelor, întocmit de cea din urmă, cd-ul "OM" s-a clasat pe locul 2. "Măiastru Sfetnic", scos în 2000, le-a adus un contract cu casa de discuri italiană Code666, iar în prezent colaborează cu Prophecy/Lupus Lounge din Germania. De la începuturile trupei o ţin numai în turnee şi festivaluri. Şi în 2008 au avut agenda plină, în perioada mai-iunie-iulie-august. După festivalurile de vară, în toamna aceasta au plecat din nou peste hotare timp de două luni. O asemenea ascensiune nu putea să nu stârnească invidii, căci altfel cum s-ar putea explica problemele (incredibile) cu care se confruntă în ultimul timp?

TELEFONUL FĂRĂ FIR. Prima dată au crezut că e o glumă proastă. Apoi şi-au dat seama că cineva vrea să le pună beţe-n roate. Nu s-au plâns însă, şi-au văzut de treabă, adică de muzică, aşa cum au făcut dintotdeauna. Dar situaţia a devenit din ce în ce mai confuză: trebuie să dea explicaţii pentru ceva ce n-au comis! Nu se ştie de unde a plecat telefonul fără fir, cine a scris sau a "informat", dar casa lor de discuri din Germania s-a autosesizat. A fost întâi un articol în Blabbermouth, în care se spunea că turneul Negură Bunget din luna noiembrie e în pericol de a fi anulat, din cauza unor investigaţii demarate de poliţia spaniolă şi cea franceză. Apoi zvonurile au trecut graniţele: spectacolele lor din Ravenna şi Manchester au fost puse sub semnul întrebării, din cauza - ţineţi-vă bine! - "ideilor ultranaţionaliste, naziste, fasciste şi rasiste" care ar fi fost promovate, chipurile, de trupă. Dacă la noi poliţia caută sursa infracţionalităţii sub bretonul emo, tot aşa se pare că şi Garcea occidentali or fi vrut să investigheze nazismul "’n crugu’ bradului". Pentru oricine a ascultat măcar un album Negură Bunget sau a fost prezent la un concert al lor, ideea e hilară de-a dreptul. Şi totuşi...

SUNĂ SUPRAREALIST. Iată ce i-a scris casa de discuri bateristului trupei: "Negru, este o problemă serioasă. Christopher de la Bronson Club din Ravenna a primit un telefon de la poliţia italiană, astfel că m-a sunat şi mi-a spus o serie de lucruri importante: există o avertizare despre trupa voastră şi a turneului Negură Bunget care a fost înaintată tuturor poliţiilor europene. Nu este deloc o glumă. Negură Bunget este suspectată de a promova idei rasiste, fasciste, antisemite şi ultranaţionaliste. Înainte de acest apel mă gândeam că e cineva care răspândeşte zvonuri pe internet, poate din invidie sau gelozie, poate o altă trupă, dar nu pare deloc cazul aici: este o avertizare care vine din ţara voastră. Aşadar, este esenţial ca voi să contactaţi autorităţile cât de repede se poate, să cereţi o audienţă şi să rezolvaţi această neînţelegere tristă şi incredibilă. Altfel lucrurile nu pot decât să se înrăutăţească. Am primit telefoane de la câţiva distribuitori care erau speriaţi că ar avea probleme din cauză că au în stoc discurile voastre, revistele ne sună pentru a ne întreba dacă sunteţi nazişti şi aşa mai departe. Ştiu că sună suprarealist, şi chiar este suprarealist, pentru că nimic legat de trupa voastră nu are conexiuni cu nazismul, fascismul, rasismul... Dar este al naibii de serios, dacă nu rezolvaţi problema cu oficialităţile din România, probleme vor deveni din ce în ce mai grave, afectând spectacolele, turneele, promovarea, albumele, totul. Eu şi Chris încercăm să convingem poliţia să nu vă anuleze spectacolul din Ravenna, dar nu subestimaţi această neînţelegere, trebuie să rezolvaţi imediat această situaţie." Îngrijorarea casei de discuri germane a fost accentuată şi de mesajele trimise de cluburile care urmau să le găzduiască show-urile. Deşi nu voiau cu nici un chip să renunţe la Negură, organizatorii concertelor din Italia şi Anglia şi-au pregătit trupe de rezervă care, la o adică, să înlocuiască formaţia românească. La Ravenna au rezolvat problema într-un final, dar la Manchester, la 23 noiembrie, nu ştiau nici în ziua spectacolului dacă vor urca pe scenă! Au fost prezenţi în club, chiar li s-a permis să-şi vândă merchandise-ul (tricouri, albume etc.), dar nu au mai cântat până la urmă.

SABOTAJ LA SCENĂ DESCHISĂ. În România a rămas celebră vorba unui medic: "La noi ai nevoie de adeverinţă că nu-ţi trebuie adeverinţă". Băieţii trebuie să se disculpe pentru ceva ce nu au comis! Aşa cum spune comunicatul casei de discuri italiene Aural Music: "E de-a dreptul ridicol. Au semnat cu noi în 2000, am avut ocazia să-i cunoaştem bine în cei opt ani de colaborare pozitivă, iar oricine i-a întâlnit în timpul turneelor a putut să-şi dea seama că Negură Bunget sunt probabil muzicienii cei mai talentaţi, prietenoşi şi cu picioarele pe pământ din întreaga scenă black metal (…) Negură promovează umanitatea, natura şi sentimentele. Nu este NIMIC în muzica sau versurile lor despre nazism sau fascism, n-au susţinut NICIODATĂ astfel de organizaţii. Încă de prin 2002 există pe site-ul lor o declaraţie oficială în acest sens".

FILOSOFIE ŞI SPIRITUALITATE. Într-adevăr, băieţii explicau încă de la 7 noiembrie 2002: "Singurul nostru interes constant de la începutul implicării în black metal a fost să creăm prin muzica noastră o experienţă totală. O filosofie, muzică şi spiritualitate ce se unifică în mod magic într-o experienţă personală ce transcede limitele posibilităţii, schimbând percepţia ascultătorului şi oferind o viziune culturală şi esoterică nouă, celor care sunt gata de a o primi. Vedem în black metal o şansă, o ocazie pentru propria evoluţie spirituală ca indivizi, având drept scop ultim alchemizarea sufletului. Mesajul Negură Bunget este livrat, bineînţeles, într-un ambalaj extrem, dar nu unul ce promovează extremismul (într-una dintre formele sale mai mult sau mai puţin consacrate)… Nici unul dintre membrii trupei nu este şi nu a fost vreodată implicat în vreo formă de asociere politică". Deci, de mai bine de şase ani, metaliştii spun că scopul lor este "o evoluţie atât pe plan muzical, cât şi spiritual, ideologic şi cultural". Nu numai că sună suprarealist, cum spun cei de la casa de discuri. Chiar sună ca dracu’, vorba unui politician. Ascultaţi "Dupre reci îmbre", "În miaz de negru", "De rece singie", "Ţesarul de lumini" sau orice altă piesă doriţi, şi vă veţi convinge că nu e nici urmă de nazism sau fascism în versurile lor! Nici măcar "Din afundul adâncului întrupat". Dacă băieţii n-au probleme în ţara de "adopţie", Germania, ştiut fiind cât de sensibili sunt nemţii la astfel de subiecte, de ce să aibă necazuri în Italia sau în Anglia sau în orice altă parte a lumii? Cert este că din România a plecat sesizarea, pe cale oficială. Dacă de la noi, atunci cine? Şi mai ales de ce? "Nu ştie nimeni nimic exact despre ce şi cum e cu toată treaba asta. Chiar asta am vrea să aflăm şi noi", ne-a declarat Negru. Aşa cum susţine Emiliano Lanzoni de la Aural Music, este de-a dreptul ridicol. Băieţii nu au nici o legătură cu nici o organizaţie, şi nici în versurile lor nu se regăseşte NIMIC despre fascism sau ultranaţionalism. Ciudată şi încurcată este situaţia în sine: cum se pot apăra muzicienii de un lucru pe care nu l-au comis? Cine le plăteşte show-ul care n-a mai avut loc şi cine le garantează că nu vor mai pierde şi alte contracte? Răspunsul rămâne în ceaţă. Iar întrebarea următoare este: orice neica-nimeni poate să arunce cu noroi într-o trupă care a muncit atât de mult pentru a ajunge acolo unde este acum? Există unii care învelesc "petiţii" în staniol, iar alţii le iau de bune? Vorba celor de la casa de discuri: "Dacă mai există şi alţi ochi prin e-mail-urile noastre, îi salutăm pe această cale! Ştim că nu aveţi nimic de ascuns, iar dacă sunt unii care vă urmăresc, sunt de-a dreptul nişte dobitoci care îşi pierd vremea cu rahaturi inutile şi absurde".

"Nu ştie nimeni nimic exact despre ce şi cum e cu toată treaba asta. Chiar asta am vrea să aflăm şi noi" (Negru, Negură Bunget)

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Christmas Metal Symphony – poveste de Crăciun

Crăciunul se poate sărbători şi în familia... me­talică. În ultima duminică a anului, la 28 de­cem­brie, va avea loc prima ediţie a Christmas Metal Symphony, în Club 013 din Tilburg, una dintre cele mai cunoscute scene rock din Olanda. 

Vor participa muzicieni de renume: Chuck Billy (Testament), Mats Leven (Therion), Johan Edlund (Tiamat), Doro Pesch, Russell Allen (Symphony X), Floor Jansen (After Forever), Ian Parry (Consortium Project), George Oosthoek (ex-Orphanage), Marcela Bovio (Stream of Passion). Ei vor avea în spate o trupă de şase instrumentişti olandezi: tobarul Koen Herfst (Epica), chitariştii Marcel Coenen (Sun Caged) şi Frank Schiphorst (Control Human Delete), basistul Johan Van Stratum şi Jeffrey Revet (clape), ambii de la Stream Of Passion, ultimul, dar nu cel din urmă, fiind Joost van den Broek, clăparul şi compozitorul trupei After Forever, totodată regizorul şi "creierul" evenimentului.

Atmosfera de Crăciun metalic va fi întregită de o orchestră formată din 30 de persoane. Magnus Opus Rockestra, dirijată de Marcel Heijnen, este unică pe scena clasică: componenţii săi sunt uniţi de pasiunea comună pentru muzica rock. Împreună vor interpreta cele mai cunoscute melodii metal din toate timpurile, abordând de la progresiv la rock, de la death la speed şi de la industrial la heavy. Fiecare solist şi-a ales câteva cântece din propriul repertoriu, dar şi hituri din zona metal. Aşadar, fanii se vor delecta cu me­lo­dii ale unor trupe precum Metallica, Iron Mai­den, Judas Priest, dar şi piese Testament, Symphony X sau Tiamat.

Scenariul spectacolului ur­mă­reş­te povestea unui tânăr singuratic, pe nume Jonathan, care îşi descoperă talentul. În călătoria sa iniţiatică, el învaţă ce înseamnă viaţa, comportamentul uman şi cum să supravieţuiască în lu­mea pe care nu o înţelesese niciodată până atunci. Cu ajutorul talentului, Jonathan se va salva pe sine şi îi va ajuta şi pe cei din jur. Câţiva promotori s-au arătat interesaţi de proiect, ur­mând a se negocia realizarea unui turneu mondial, în aceasta formulă, în 2009.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

RUŞINICĂ! S-a prostit "muzica bună"!

Doamnelor şi domnilor! Doamne... Doamne! Ţineţi-vă bine! S-a descoperit vinovatul în cazul educaţiei şi învăţământului dezastruos din România: rockul! Această afirmaţie - pardon, aberaţie - apare pe site-ul www.muzicabuna.ro! 

Parafrazându-l pe Eminescu, putem spune că ne-am obişnuit ca tot fana...ticul, toţi...iloţii să-şi dea cu părerea de cât de bună sau cât de proastă este o trupă, un artist, un album sau o piesă. Dar să scrii "Cum te distruge rockul" pe un site aşa-zis de muzică, şi "bună" pe deasupra, e ca-n filmele cu proşti! Nu că i-ar lua cineva în serios. Dar este de-a dreptul... nedrept ca o asemenea aberaţie să apară într-un site care-şi zice "muzică bună"! Autorul articolului cu pricina (pe care-l puteţi găsi la http://www.muzicabuna.ro/articole/cum-te-distruge-rock-ul) se autointitulează "Habarnam". Şi credeţi-ne că-şi merită numele cu vârf şi îndesat, căci iată ce debitează, "comentând" un videoclip Porcupine Tree: tinerii "îşi pun metal în limbă şi buze, umblă în haite grohăind obscenităţi, nu în ultimul rând, nu-şi fac temele. Degeaba Parlamentul şi Preşedintele găsesc întruna (sic!) - motive şi soluţii pentru starea jalnică a învăţământului românesc; nu lipsa de fonduri şi dotări sau salarizarea proastă ne-au adus aici, ci nepăsarea elevilor pentru carte. E clar că toate astea au o singură cauză: muzica rock". Poftim?! Am încheiat citatul ţinându-ne de punga care se dă pe avion, în caz de... expulzare prin esofag.

"MUZICA BUNĂ"... DE ARUNCAT! Dacă n-a fost de-ajuns, vă mai oferim o porţie din inepţia scrisă de porcu... ăăă, despre Porcupine: "Vedeţi ce fel de valori sau mai bine zis non-valori sunt promovate de acest tip de muzicieni, uneltele diavolului?" Oh, God, ca să zic aşa! Cum se poate ca în secolul 21 să mai gândească cineva în felul ăsta?! Să fie clar: Muzica rock n-are nici pe dracu’. Este un gen ca toate genurile. Dacă ar fi fost vorba despre un simplu comment, scris de vreun internaut rătăcit (sau cu mintea rătăcită), nici nu l-am fi băgat în seamă. Eventual l-am fi băgat în altă oală. A celor care poartă ochelari de cal. Dar prostioara cu "uneltele", amintită mai sus, este afişată pe www.muzicabuna.ro, la capitolul "Critică muzicală"! Căci am uitat să vă spunem că acest "articol" apare la... da, deci da, aţi citit bine! La "Critică muzicală"! Stimaţi cititori, în România nu există critică muzicală decât cu câteva excepţii numărabile pe degetele de la o mână! Mai sunt câte unii care umblă aşa "de nebuni" pe la concerte şi mai îndrăznesc să informeze publicul avizat de câte un eveniment, vreo lansare de album sau mai fac vreun reportaj de la vreun festival de pe-afară. Şi nu îndrăznesc să pună trupelor vreo etichetă. Cu atât mai puţin să se autointituleze "critici". Dar, după cum se vede, au ajuns să se dea "specialişti" unii care n-au nici un dram de cultură muzicală.

TOP 5. Iniţial, site-ul amintit începuse binişor, conţinând "Melodii copiate" sau "Versuri proaste". Din păcate, şi-au pierdut se pare obiectul muncii. Şi tot din păcate, datele de trafic arată ca site-ul e cât de cât citit. Dar dacă te uiţi pe forum şi vezi cine-l accesează, te cruceşti! De la unii care întreabă "cum agăţi o tipă în discotecă" sau "Cum pot cuceri un băiat care are prietenă" până la cei care răspund că pentru ei contează să-şi treacă în palmares cât mai multe "femele". În aceste condiţii rezultă că "muzicabună.ro" s-a prostit de-a dreptul! Deci, ca şi-n cazul emisiunilor gen OTV - DDDirect, audienţa nu înseamnă neapărat calitate. În concluzie, învăţaţi să vă informaţi. Eliminaţi "criticii" autointitulaţi. Şi, cel mai important lucru, lepădaţi-vă de prostie! Lăsaţi "muzicabună" să-şi poarte numele! Şi, pentru a pune bomboana pe coliva muzicală tipic românească, cine credeţi că e în top 5 la "muzică bună"? Cleopatra Stratan, Mărgineanu, Cristina Rus, Simplu şi Oliver.

Prăvale... "Baba" lui Bănică

Omu’ cu "critica" însă are o obsesie, atât cu rockul, cât şi cu altele, văzute şi nevăzute: dacă a descoperit urme de "Satanism" în cântecele lui Ştefan Bănică, vă daţi seama! Iată cum comentează la http://www.muzicabuna.ro/articole/stai-fa-baba-c-ai-sa-mori.html, piesa Juniorului, "Dansează baba": "Videoclipul reuneşte temele preferate ale maestrului: femeile cam ofilite, kitschul în răspăr, râsul satanic de final (semn că e rockist)". Dumnezeule mare! Chiar murim de râs! Sau e de plâns? Se pare că mai degrabă e de plâns: pe site-ul amintit, la loc de cinste sunt Animal X, Giulia şi Marius, Laurenţiu Duţă, Cleopatra şi mulţi, mulţi alţii. Dacă Ştefan Bănică şi-ar pune mintea cu ei, şi-ar mai scoate nişte bani de Crăciun. Căci a mai avut procese pe care le-a câştigat. Se pare însă că nu e totul pierdut. Muzicabună.ro îşi mai spală păcatele cu rubrica "Albumul zilei", unde promovează CD-ul Compact şi-i face reclamă lui Mircea Baniciu pentru spectacolul din 3 decembrie, de la Sala Palatului.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

OPIUM / Moonspell pune "Metalul lusitan" pe DVD

Începutul lunii decembrie va aduce pe pieţele europene un nou DVD. Portughezii de la Moonspell îşi lansează primul astfel de produs discografic din carieră, "Lusitanian Metal", material la care Fernando&Co. lucrează de patru ani.

Aşteptarea a meritat, deoarece această perioadă i-a permis lui Langsuyar să le ofere fanilor "unul dintre cele mai elaborate şi fascinante DVD-uri din istoria metalului", conform casei de discuri Century Media. Moonspell a concertat în 2004 la Katowice, spectacolul (cu un playlist incluzând 13 piese) fiind înregistrat integral pe "Lusitanian Metal". Primul disc mai conţine toate cele şase videoclipuri ale trupei, de la "Opium" la "Everything Invaded", acesta din urmă fiind însoţit de un "making of". Chiar şi cei mai înfocaţi admiratori vor descoperi lucruri noi despre actuala formulă a Moonspell, urmărind interviul ce încheie DVD 1, alături de discografia completă a formaţiei.

Alte 50 de piese live, înregistrate de-a lungul a 14 ani la Century Media, sunt incluse pe discul 2. De la repetiţiile live şi primele show-uri, păstrate pe peliculă din perioada 1992-1994, şi până la turneul "Spreading the Eclipse" (2003-2005), Moonspell a evoluat continuu, aşa că veţi putea urmări ascensiunea formaţiei preferate. Cutia "Lusitanian Metal", scos în ediţie limitată, va conţine, pe lângă cele două DVD-uri, şi un compact disc cu înregistrarea audio a concertului din Katowice. CD-ul audio va fi comercializat şi separat. Lansarea produsului discografic al portughezilor va avea loc la 5 decembrie, în Italia, şi la 16 decembrie în patria natală a lui Fernando, între datele amintite DVD-ul urmând să ajungă şi în restul ţărilor europene.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

RAGNARÖK - "Vânătoare sălbatică” în Budapesta

"Cei care cred că au văzut tot ce se poate în materie de concerte live ar trebui să se pregătească pentru întunericul ce se va lăsa în această toamnă. În umbra ce coboară peste pământ, figuri întunecate aşteaptă să se năpustească asupra fiinţelor vii şi să lase o urmă de distrugere prin toate marile oraşe europene. Fiţi pregătiţi pentru sălbatica vânătoare care va veni...”

Aşa anunţau organizatorii seria celor 18 concerte reunite sub moto-ul Ragnarök’s Aaskereia. Cinci formaţii şi-au unit forţele pentru a cuceri oraşe din nouă ţări în perioada 8-26 octombrie. Zilele trecute, "războinicii” au ajuns în Budapesta, în Diesel Club. Fanii maghiari, şi nu numai, s-au strâns în faţa clubului, înarmaţi ei înşişi cu săbii şi scuturi (de jucărie) sau îmbrăcaţi în zale "home-made” în aşteptarea "vânătorii sălbatice”. A deschis balul trupa Gwydion. Greu de crezut că în Portugalia există vikingi, şi totuşi, cel puţin în spirit, lusitanii nu se deosebesc deloc de oamenii nordului. Soundul lor e un amestec de black, viking şi folk metal, iar versurile se inspiră din mistica şi cultura celtică. 

FURTUNĂ ÎNTR-UN PAHAR CU… BERE. Solistul trupei Svartsot, Claus B. Gnudtzmann, sprijinit într-un topor "asortat” la un pieptar din zale, a încins şi mai mult atmosfera. Danezii au îmbinat duritatea tipică death metal-ului cu rafinamentul melodiilor folk tradiţionale. Furtuna s-a declanşat o dată cu intrarea în scenă a piraţilor de la Alestorm. Echipajul, format din "cei patru nebuni din Perth”, cum li se spune, au cântat despre raiduri, comori şi femei, în piese energice şi pline de umor. Dacă basistul Dani a arătat că e scoţian adevărat, venind îmbrăcat în kilt, Christopher (voce şi clape) n-a fost deloc zgârcit, dimpotrivă, a oferit cu generozitate piese "agitate” ca valurile mării. Mai mult decât atât, s-a alăturat celor de la Svartsot, cântând o melodie împreună cu aceştia. Hollenthon şi-a făcut revenirea, după şapte ani de tăcere, cât a trecut între albumul "With Vilest of Worms to Dwell" şi recent lansatul "Opus Magnum”. Austriecii au adus cel mai brutal metal din concert, combinând elemente clasice, melodii tradiţionale şi riffuri agresive. Deşi publicul i-ar mai fi vrut pe scenă, au trebuit să lase locul headlinerilor de la Tyr.

VIKING METAL. Feroezii conduşi de Heri Joensen au deschis show-ul cu "Gandkvaedi Trondar”, cu versuri în limba maternă. "Hail to the Hammer”, "Wings of Time”, "Dreams” au fost cântate cu acompaniamentul fanilor, care şi-au pus limba la grea încercare în tentativa de a interpreta, împreună cu trupa, balade feroeze ca "Lokka Tattur”, "Sinklars Visa” şi mult ceruta "Regin Smidur”. Scena s-a umplut, la propriu, atunci când lângă Heri, Terji, Gunnar şi Kari au urcat muzicieni de la trupele din deschidere, ba chiar şi câţiva fani. Cum berea a curs în valuri, nu se putea un final mai potrivit decât "The Wild Rover”, balada irlandeză pe care Tyr a păstrat-o pentru bis. Mai ales că scoţianul Dani a adus din culise "whiskey and wine of the best”, din care le-a dat şi spectatorilor să tragă câte o duşcă. De altfel, lângă boxe tronau şiruri de sticle de bere. Admiratorii au fost atât de aproape de muzicieni încât îşi puteau atinge idolii: una dintre metaliste a încercat, pe tot parcursul recitalului, să-i desfacă basistului Gunnar şirul de catarame de pe pantaloni, iar pe chitaristul Terji l-a mângâiat tandru pe picioare, de fiecare dată când prindea ocazia. Întreg concertul a fost peste aşteptări, artiştii răspunzând pe măsură entuziasmului publicului. Tricourile oficiale ale turneului s-au vândut ca pâinea caldă, epuizându-se încă înainte ca show-ul să înceapă. A fost într-adevăr aşa cum ne avertizau organizatorii: "Nici un muritor nu ar trebui să piardă vânătoarea sălbatică”.

Departe de casă, aproape de fani

Deşi programul a fost unul infernal - Tyr a ajuns la Diesel Club cu şase ore înainte de intrarea pe scenă, iar după show a plecat imediat spre următoarea destinaţie -, vocalul Heri Joensen şi-a făcut timp pentru a ne oferi o declaraţie despre maratonul viking. "În acest turneu am plecat de vreo lună. Înainte de asta, am stat cu familia doar vreo 30 de zile. Cam jumătate din acest an am petrecut-o în concerte. Cea mai lungă perioadă departe de casă a fost în vară, când am participat la diverse festivaluri şi timp de trei luni n-am mai ajuns în Feroe”. Admiratorii şi-ar dori un jurnal online, însă nu e timp: "Un blog al trupei ar fi o idee interesantă, am ţine astfel fanii la curent cu ce se întâmplă, dar pur şi simplu nu am avea vreme să-l scriem. Concertele în Islanda au fost foarte bune, le-aş fi menţionat dacă aş fi ţinut un astfel de jurnal. Am mai avut şi alte concerte care ar fi meritat amintite, cum ar fi cel din München. În rest, ar fi fost întâmplări de zi cu zi, poate nu atât de interesante: condusul, aşteptarea…”. La întâlnirea anterioară cu Heri am vorbit şi despre preliminariile CM 2010. Între timp, au avut loc câteva meciuri din grupa noastră, aşa că ne-am continuat discuţia despre fotbal: "În Viena am cântat pe 17 octombrie, deci după ce Feroe a reuşit din nou să evite înfrângerea în faţa naţionalei Austriei. Nu i-am mai învins, ca în ’90, dar a fost totuşi un rezultat notabil, aşa că am mai pus puţină sare pe rana localnicilor. Trupa Hollenthon e din Austria, motiv de a ne tachina reciproc pe parcursul turneului Ragnarök’s Aaskereia”. Totuşi, muzica rămâne cel mai important lucru pentru Tyr: "Deşi am scos anul acesta «Land», am început deja să lucrăm la un nou album, pe care intenţionăm să-l înregistrăm în această iarnă. Sperăm să-l lansăm până vara viitoare. Nu am inclus în concerte nici o piesă de pe acesta până acum, ne-am concentrat mai mult pe melodiile de pe cel mai recent CD”.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

DEATH METAL SUEDEZ / Al şaselea album Necrophobic

După sezonul concertelor de vară, Necrophobic intră în studio. Trupa suedeză revine cu cel mai pur death metal, noul album urmând să apară în februarie-martie anul viitor.

Toate piesele sunt gata să fie înregistrate, "Wings of Death", "The Tower", "Triumph of the Horned" şi "Revelation 666" fiind doar câteva dintre ele. CD-ul, al cărui nume nu a fost încă ales, vine la doi ani de la ultimul lor produs, "Hrimthursum", şi este al şaselea disc din istoria de aproape 20 de ani a formaţiei din Stockholm. Vocalul Tobias Sidegard a anunţat pe site-ul oficial al Necrophobic întărirea forţelor cu un nou membru, basistul Alex Friberg, "care se potriveşte perfect, atât muzical, cât şi mental cu trupa".

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

DE HALLOWEEN / Pain lansează "Cynic Paradise"

 
Cu o săptămână înainte de lansarea noului album Pain, Peter Tagtgren le-a făcut fanilor o plăcută surpriză: pe pagina de MySpace a trupei, http://www.myspace.com/pain, pot fi ascultate gratuit, timp de şapte zile, toate piesele de pe noul produs discografic al suedezilor.

"I’m Going In", "Monkey Business", "Follow Me", "Have a Drink on Me", "Don’t Care" sunt numai câteva dintre melodii, care se remarcă prin sound-ul specific proiectului de suflet al lui Peter. Pe 31 octombrie, de Halloween, "Cynic Paradise" va fi lansat oficial. Albumul va fi promovat în ianuarie şi februarie 2009, printr-un turneu cuprinzând 18 spectacole în 8 ţări, în deschiderea show-urilor urmând să cânte finlandezii Brother Firetribe.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Battle metal : “A Finnish Summer With Turisas”!

Trupa finlandeză va lansa la 31 octombrie DVD-ul “A Finnish Summer With Turisas”. 

După cum spune vocalul Warlord Nygard, “vara aceasta a fost foarte agitată. Am renunţat pentru un an la marile festivaluri europene şi ne-am concentrat asupra celor din ţara natală. Spectacolele în faţa publicului finlandez au fost înregistrate, iar rezultatul este acest DVD, ce va cuprinde imagini din concerte, dar şi din culise, plus câteva interviuri”.

Unul dintre videoclipurile ce se vor regăsi pe cel mai nou produs din discografia Turisas are o poveste specială: trupa le-a cerut fanilor ajutorul, iar imaginile trimise de aceştia şi-au găsit locul în versiunea 2008 a piesei “Battle Metal”. Circa 30 de nume sunt trecute pe genericul de final al clipului, iar alte filmuleţe îşi vor găsi locul, în timp, pe site-ul oficial al finlandezilor, promite Warlord: “Era momentul ca acest imn de luptă să aibă un videoclip oficial, iar noi îl dedicăm fanilor noştri”.

Lansarea DVD-ului îi va prinde pe vikingi în plin turneu, alături de Dragonforce. Cele două trupe vor cânta în Marea Britanie şi în Statele Unite, între cele două deplasări făcându-şi loc un concert special de Halloween în Germania. În primele luni din 2009, Turisas şi Dragonforce au programat un nou turneu, de data aceasta în Europa, ultimele două show-uri fiind, bineînţeles, în Finlanda. Cea mai apropiată “oprire” pentru admiratorii români va fi cea de la Budapesta, din 12 februarie.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Floare de Iris la Sinaia Forever

Cea de-a 15-a ediţie a Festivalului “Sinaia Forever” a debutat vineri seară cu tradiţionala paradă a costumelor, urmată de trei concerte în Parcul Ghica: Benone Sinulescu, Andreea Bănică şi trupa Iris. În ciuda vremii capricioase, publicul a venit în număr mare la o “porţie” zdravănă de muzică şi distracţie. Scena festivalului a găzduit vineri trei recitaluri diferite ca gen: Benone Sinulescu în deschidere, Andreea Bănică şi băieţii de la Iris. Printre spectatori s-au numărat şi soţii Băsescu, aflaţi în trecere prin Sinaia.

ÎMBRĂŢIŞAREA PREZIDENŢIALĂ. Celebra “baie de mulţime” a fost de data aceasta un “duş rece”, pe de o parte, din pricina ploii, pe de alta, din cauza unui admirator turmentat. Acesta, din prea mult entuziasm şi câteva pahare în plus, s-a repezit să-l ia în braţe pe preşedinte, dar a fost oprit la timp de forţele de ordine. Îmbrăţişarea prezidenţială l-a “costat” 100 de lei plătiţi ca amendă. Băsescu a declarat că a venit să-i vadă pe Andreea Bănică şi pe Iris. Cântăreaţa blondă, proaspăt măritată, i-a delectat pe cei prezenţi cu melodiile cunoscute şi cu cele două dansatoare, iar înainte de show s-a încălzit în holul hotelului situat în spatele scenei. Tot acolo s-a adăpostit de frig şi Alina Sorescu, aleasă să prezinte anul acesta Festivalul “Sinaia Forever”. Andreea a fost norocoasă să aibă în faţă un public venit în mare parte pentru Cristi Minculescu&Co. Microbist convins, vocalul Iris a urmărit meciul CFR - Steaua atât înainte de recital, cât şi după. Băieţii au intrat în forţă pe scenă, iar din setlist au făcut parte piese noi şi mai vechi: “Casino”, “Baby”, “Vino pentru totdeauna”, “Eu şi cu tine”, “Pe ape”, “Floare de Iris”, “Strada ta” şi “Lady în Black”, celebrul cover Uriah Heep. Minculescu a fost în permanenţă în legătură directă cu publicul, pe care l-a invitat să cânte împreună. De altfel, înainte de “Iris Eterna”, Cristi a spus că piesa este “un modest omagiu” adus fanilor care au fost tot timpul alături de trupă. La final, artistul a dat autografe şi a primit un trandafir alb.

DRUMUL TRECĂTORILOR. Deşi în program erau anunţate seri tematice - pop-dance, rock şi folk - concertele s-au transformat într-un cocteil de stiluri. Ar fi mers mai bine Iris şi Cargo într-una dintre seri, iar Andreea Bănică şi Anna Lesko în alta. Totuşi, organizatorii le-au “cuplat” pe fete cu rockerii, doar-doar or avea şi ele un succes răsunător. Astfel că Annei Lesko a fost programat să-i cânte CD-ul sâmbătă, în deschiderea lui Mărgineanu şi a celor de la Cargo. Ce altceva le-a mai mirosit turiştilor şi sinăienilor deopotrivă?! Micii şi fripturile care au sfârâit “la foc continuu” pe grătare pe Bulevardul Carol I (locul unde s-a desfăşurat şi parada de deschidere), care a fost împărţit în patru segmente: “Drumul Vechi”, “Drumul Castelului”, “Drumul Tinerilor” şi “Drumul Trecătorilor”. Prezent tot timpul alături de sinăieni, primarul Vlad Oprea a declarat: “Vă invit să petreceţi aceste zile frumoase de toamnă la Sinaia, oraş care are privilegiul de a fi aşezat într-un cadru natural deosebit, străjuit de Munţii Bucegi. Acum 15 ani, festivalul începea timid, acum iată că a luat-o pe o pantă ascendentă. Anul trecut am avut 40.000 de turişti, sper ca şi anul acesta să fie la fel. Muntele înseamnă pentru Sinaia tradiţie, regalitate, mod de viaţă şi cărări ştiute doar de ciute”. Pentru că oraşul este un reper esenţial al culturii şi geografiei româneşti, “Sinaia Forever” poate fi considerat un adevărat ghid live la faţa locului.

“Te uită cum ninge... septembre”

Mai în glumă, mai în serios, “treaba” cu ninsoarea chiar a funcţionat, însă numai pe creste, mai precis la altitudini de peste 1.500 de metri. Aşa că am putea să-l parafrazăm pe Bacovia şi să spunem: “Te uită cum ninge... septembre”, un lucru nu tocmai confortabil pentru unii dintre delegaţii străini (cum ar fi turcii din Kusadasi). Aceştia, veniţi din oraşele înfrăţite cu Sinaia, au avut un program destul de încărcat, care a inclus o vizită la Peleş şi o plimbare cu telegondola până la Cota 1.400, unde s-au încălzit cu un ceai. De asemenea, ieri s-a semnat un nou protocol de înfrăţire între Sinaia şi staţiunea montană Cetinje (Muntenegru), aceasta din urmă fiind, ca şi “Perla Carpaţilor”, o fostă reşedinţă regală. Celelalte oraşe “gemene” sunt Dimona (Israel), Athis Mons (Franţa), Aosta (Italia), Illicevsk (Ucraina), Kusadasi (Turcia), Ohrid (Macedonia), Gainsville (Texas, SUA), în timp ce cu Melissia (Grecia) există doar o colaborare.

“În numele muntelui”

Reunite anul acesta sub tema “În numele muntelui”, evenimentele au fost dintre cele mai diverse. Pe scena Tineretului au urcat grupul Anita, folkiştii de la N.E.G.A.T.I.V., rockerii de la Metalthrone, Teatrul “Oglinzi” de la Colegiul “M. Cantacuzino”, DJ Pin-Pin & Uny. Pe Drumul Castelului a fost amplasată scena muzicii de promenadă, unde a evoluat cvartetul Anima. Pe Scena Populară au venit Filarmonica “Paul Constantinescu” din Ploieşti, Grupul “Teleajenul” din Vălenii de Munte şi Ansamblul Folcloric “Chindia” din Ploieşti. Pentru copii a fost amenajat “Tărâmul Cercetaşilor” şi chiar un spaţiu pentru echitaţie. Nici teatrul n-a fost uitat. La Casino Sinaia au stat “Doi pe o bancă” - Emil Hossu şi Catrinel Dumitrescu de la “Nottara”. La Centrul Cultural “Carmen Sylva” au avut loc concursuri de şah şi table, expoziţii de pictură, goblenuri şi costume populare româneşti.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

S-a stins o legendă - A murit Richard Wright

Clăparul Richard Wright de la Pink Floyd, membru fondator al trupei, a murit de cancer ieri la vârsta de 65 de ani. 

Potrivit purtătorului de cuvânt al lui Wright, citat de Reuters, “familia lui Richard a solicitat ca în acest moment dificil să le fie respectată intimitatea”. Wright a pus bazele legendarei formaţii alături de chitaristul, vocalul şi compozitorul Syd Barrett, de chitaristul Roger Waters şi de toboşarul Nick Mason în 1965, pe când erau studenţi, pe atunci trupa numindu-se The Pink Floyd Sound. Wright i-a cunoscut pe Waters şi Mason la Regent Street Polytechnic College of Architecture. Wright a apărut pe primul album, “The Piper at the Gates of Dawn” ­ 1967, alături de Barrett, Waters şi Mason. Dave Gilmour s-a alăturat formaţiei în 1968, în timp ce Barrett a părăsit Floyd la puţin timp după aceea. “Nimeni nu l-ar putea înlocui pe Wright. Era un coleg foarte bun şi un la fel de bun prieten”, scrie Dave Gilmour pe site-ul său.

Wright a fost coautor la câteva piese de pe “Dark Side of the Moon”, album scos în 1973 şi care a rezistat 14 ani printre cele mai bune 200 de albume în clasamentul întocmit de Billboard. Discul a prins şi la public, fiind printre cele mai bine vândute. Wright a părăsit o vreme formaţia, după o ceartă cu Waters pe când trupa lucra la albumul “The Wall”, însă a revenit în Pink Floyd în 1987. După ce Waters a părăsit grupul în 1981, după concertul de la London’s Earls Court, Pink Floyd a continuat să activeze în format de trio în anii ’80 şi ’90, scoţând ultimul album, “The Division Bell”, în 1994. În 2005, trupa s-a reunit în formulă completă, pentru prima dată în 24 de ani, pentru concertul din cadrul Live 8, desfăşurat în Hyde Park, Londra. Wright a colaborat ca vocal şi clăpar la albumul solo “On An Island” al lui Gilmour.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

DVD Lacuna Coil

Trupa italiană va scoate un nou album anul viitor, însă pînă atunci Lacuna Coil le oferă fanilor un nou produs discografic: primul DVD pe care formaţia milaneză l-a editat în cei 14 ani de existenţă. 

Discul dublu, intitulat "Visual Karma (Body, Mind and Soul)", vine la doi ani după producerea ultimului album de studio, "Karmacode", şi urmăreşte concertele susţinute în această perioadă de Cristina Scabbia & Co. Zece filme realizate de fani, alese de membrii trupei în urma unui concurs online, imagini înregistrate în culise, dar şi alte cîteva surprize vor completa albumul. "Visual Karma" va avea şi o ediţie limitată, în care vor mai fi incluse un DVD audio "Karmacode" şi un CD bonus, cu înregistrări live de la concertul din cadrul Wacken Open Air.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Negură Bunget, din nou în turneu

Fără îndoială, Negură Bunget este cea mai valoroasă formaţie black metal din România. De altfel, Negură a "bifat" în ultimii ani cele mai importante festivaluri de gen, performanţă cu care nu se poate lăuda vreo altă trupă de la noi.  

MARATON. Acum, timişorenii pregătesc un foarte lung turneu de toamnă. În octombrie-noiembrie nu-i veţi mai prinde pe-acasă, întrucât vor străbate Europa, după cum urmează: 13 octombrie, Ljubljana (Slovenia) - Orto Bar, 14 octombrie, Bratislava (Slovacia) - Randal Club, 17 octombrie, Praga (Cehia) - Exit Chmelnice, 21 octombrie, Barcelona (Spania) - Apolo 2, 22 octombrie, Madrid (Spania) - Ritmo y Compas, 23 octombrie, Sevilla - (Q), 24 octombrie, Salamanca (Spania) - Irish Rover, 25 octombrie Lisabona/ Benavente (Portugalia) - B-Side, 26 octombrie, Guimaraes (Portugalia) - Vimaranes MF - Trovadores do Cano, 27 octombrie,Vigo (Spania) - La Fabrica de Chocolate, 28 octombrie, Leon (Spania) - Scanner, 29 octombrie, Oviedo (Spania) - Blade, 30 octombrie, Bilbao (Spania) - Santana 27, 2 noiembrie, Paris (Franţa) - Pena Festayre, 3 noiembrie, Gent (Belgia) - Frontline, 5 noiembrie, Hengelo (Olanda) - Metropool, 6 noiembrie, Rotterdam (Olanda) - Baroeg, 7 noiembrie, Berlin (Germania) - K7, 8 noiembrie, Bitterfeld, (Germania) - Festung, 11 noiembrie, Hamburg (Germania) - Marx, 12 noiembrie, Rostok (Germania) - Alte Zuckerfabrik, 13 noiembrie, Essen (Germania) - Turock Club, 16 noiembrie, Ravenna (Italia) - Bronson Club, 21 noiembrie, Glasgow (UK) - Soundhaus, 26 noiembrie, Exeter (UK) - The Hub, 27 noiembrie, Londra (UK) - The Purple Turtle, Camden, 28 noiembrie, Cork (Irlanda) - An Cruiscin Lan, 29 noiembrie, Dublin (Irlanda) - Fibber Magees TBC, 30 noiembrie, Belfast (Irlanda) - Auntie Annies.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Travel with the Devil! Rockstarul Fernando Ribeiro vă arată Lisabona natală

Dacă aţi ratat concertul Moonspell din România, veţi avea ocazia să vă întâlniţi cu solistul Fernando Ribeiro chiar la el acasă: Langsuyar vă aşteaptă în Lisabona natală. 

Despre ce este vorba? Agenţia Rock-Voyager.com a avut ideea de a-l face pe rockstarul portughez ghid pentru o zi prin capitala lusitană. Iată cum o descrie vocalul: "Lisabona este unul dintre cele mai vechi oraşe din Europa şi, evident, din lume. Se spune că numele i-a fost dat în urma călătoriei făcute de Odysseus (sau Ulise), care a vizitat Lisabona în drumul său neîntrerupt prin lumea sa magică. Ce vă ofer este o călătorie pe urmele regelui din Ithaca; veniţi şi descoperiţi minunile unui oraş mare, dar puţin schimbat de-a lungul timpului, pentru a-i afla istoria, dar şi multe dintre secretele sale (puţini ghizi vă vor arăta locurile incluse în acest tur al oraşului), pentru a vă bucura de lumină, soare, mâncare, aer, de frumuseţea şi pulsul oraşului. De asemenea, vom vedea şi Sintra, locul favorit al Lordului Byron, aflat la circa 40 de minute de Lisabona. O privire în adâncurile inimii sale, departe de protocolul turistic obişnuit şi mai aproape de natura umană a călătoriei, a descoperirilor. Ne întâlnim aşadar în Lisabona!", spune Fernando Ribeiro.

"FOR A TASTE OF ETERNITY". Excursia se desfăşoară în perioada 15-18 septembrie. Grupul se va reuni la Frankfurt pe Main sau la Hamburg şi va călători cu avionul până la Lisabona, unde gazdele au rezervat camere la Hostal Residencial Florescente, situat aproape de centrul comercial istoric al oraşului. Chiar de a doua zi dimineaţă, Fernando vă va conduce într-un tur al oraşului. Primul obiectiv: Torre de Belem, construit în 1515 din ordinul regelui Portugaliei, punct central al comerţului şi călătoriilor maritime ale portughezilor. Până în secolul al XIX-lea a fost folosit ca închisoare şi ca arsenal. În 1943, Torre de Belem a fost inclus în patrimoniul UNESCO. Apoi, Padrao dos Descobrimentos, ridicat în onoarea marilor descoperitori, printre care da Gama, Magellan, Dias. În apropiere se află Mosteiro Dos Jeronimos, mănăstire în care sunt îngropaţi o parte dintre regii Portugaliei, dar care adăposteşte şi osemintele lui Vasco da Gama. Prânzul va fi un bun pretext pentru a descoperi ce oferă Lisabona în materie de gastronomie. Veţi merge cu Langsuyar la un restaurant din cartierul Sao Paulo, aproape de gara Cais do Sodre, unde veţi servi specialităţile casei, preparate din fructe de mare. După prânz veţi merge la castelul Sao Jorge, apoi veţi traversa oraşul până la Bairro Alto, unul dintre puţinele cartiere care au scăpat aproape intacte în urma cutremurului din 1755 - pentru mulţi ani, pe străzile sale înguste s-au aflat sediile principalelor ziare şi tipografii din Lisabona. Seara se va încheia cu "A Walk on the Darkside" alături de Fernando prin parcul Miradouro Sao Pedro de Alcantara.

OBIECTIVE. În a treia zi, solistul de la Moonspell vă va însoţi prin oraşul Sintra. Quinta de Regaleira va fi primul castel vizitat. Grădinile luxuriante, lacurile şi grotele din jur nu fac decât să-i sporească farmecul. După un prânz la malul mării, urmează Palacio da Pena. Construit în 1840, din ordinul Regelui Ferdinand II, este numit Neuschwanstein-ul Portugaliei. După o plimbare prin grădinile ce-l înconjoară, vă veţi delecta cu dulciuri tradiţionale portugheze servite alături de o ceaşcă de ceai. Aceasta este ultima ocazie de a-i adresa întrebări ghidului-vedetă, pentru că în următoarea zi sejurul portughez se va încheia. Preţul, de 436 de euro, include zborul din Frankfurt pe Main sau Hamburg spre Lisabona, trei nopţi de cazare la Hostal Residencial Florescente şi taxele de intrare în Lisabona şi Sintra.

TUR DE FORŢĂ. "Lisabona ne-a influenţat în mare măsură muzica, dar şi versurile, datorită peisajelor şi clădirilor ce-ţi taie răsuflarea, datorită respiraţiei sale nocturne. Voi fi cu voi, pentru a vă răspunde întrebărilor, dar şi pentru a vă conduce printr-un oraş cum puţine sunt în lume, clasic ca nici un altul şi de care vă veţi îndrăgosti iremediabil" (Fernando Ribeiro)

Alte oferte

Dacă mai doriţi să călătoriţi cu... Dracul, Rock Voyager vă înlesneşte întâlnirea şi cu alte vedete: Dark Tranquillity, Poisonblack şi Fear My Thoughts, toate trei într-un pachet intitulat "Where Death Is Most Alive" (în Berlin, Koln sau Stuttgart), trupa irlandeză de pagan metal Primordial (al cărei solist vă va prezenta oraşul natal, Dublin), formaţia grecească Firewind, aflată în turneu în Germania, dar şi o călătorie de două săptămâni, pe motocicletă, prin sud-vestul SUA. Turul include opriri în Las Vegas şi în Santa Fe şi vă oferă "visul american": autostrăzi nesfârşite, aventură, libertate şi peisaje ce te lasă mut de uimire.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Tiamat, în ediţie de colecţie

Century Media a emis un comunicat oficial în replică la seria de anunţuri incomplete sau incorecte cu privire la colecţia Tiamat ce va fi lansată în vara aceasta de casa de discuri germană. Box-setul intitulat "The Ark Of The Covenant ­ - The Complete Century Media Years" va conţine 12 CD-uri şi un DVD şi va fi dedicat colecţionarilor, incluzând, alături de melodiile celebre ale suedezilor, şi o serie de înregistrări inedite. 

De la începuturile doom/death ale Tiamat şi până la momentul în care a devenit una dintre cele mai renumite şi respectate formaţii de atmospheric gothic rock/metal, această ediţie limitată oferă o viziune asupra istoriei colaborării dintre Tiamat şi Century Media. Scos în numai 3.000 de exemplare, fiecare box-set va conţine un certificat de autenticitate înseriat, două CD-uri audio exclusive, dar şi un booklet de 74 de pagini, cu toate versurile pieselor, grafică de excepţie, fotografii rare şi comentarii scrise de însuşi Anders Iwers, basistul trupei.

Potrivit Century Media, lista completă a produselor audio-video incluse în box-setul "The Ark Of The Covenant -­ The Complete Century Media Years" este următoarea: CD-urile "The Astral Sleep", "Clouds", "Live In Israel", "Wildhoney", "Wildlife", "Gaia", "A Deeper Kind Of Slumber", "Skeleton Skeletron", "Judas Christ", "Prey", "The Church Of Tiamat" (un CD audio editat în premieră în acest format, disponibil numai în cadrul box-setului), "Panopticon" (o colecţie de piese rare şi b-sides, reunite pe CD cu ocazia alcătuirii colecţiei Century Media). De asemenea, din serie nu putea lipsi DVD-ul "The Church Of Tiamat". "The Ark Of The Covenant" va ajunge în magazinele din Germania, Austria, Elveţia şi Benelux pe 15 august, urmând a fi lansat succesiv şi în alte ţări europene între 18 august şi 5 septembrie.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Michael Nicklasson pleacă din Dark Tranquillity după 10 ani

Sâmbată, Dark Tranquillity a anunţat, atât pe site-ul oficial, cât şi pe pagina de MySpace a trupei, despărţirea de basistul Michael Nicklasson, şi aceasta cu doar câteva luni înainte de începutul turneului european din octombrie-noiembrie 2008.  

Şi totuşi, concertele vor avea loc, basul fiind preluat de un muzician de turneu. Anunţul include şi o declaraţie a lui Michael, care încheie lăsând o portiţă pentru o posibilă revenire. "După aproape zece ani şi o grămadă de turnee şi festivaluri, am ales să părăsesc trupa din motive personale. A fost extraordinar să cunosc atâta lume şi să văd zecile de mii de fani din toată lumea, dar şi să leg atâtea prietenii, fie că a fost vorba de colegii de trupă, de cei din jurul formaţiei sau de fani. Nu-i pot numi aici pe toţi, pentru că lista ar ocupa întregul website, dar îmi va fi dor de toţi cei alături de care am lucrat, ca şi de cei care ne-au susţinut în aceşti ani. Însă aveam mare nevoie de o pauză. Rămân în relaţii bune cu restul trupei, cu toţii am ajuns la concluzia că acesta este cel mai bun lucru pentru noi. Voi rămâne deoparte pentru o vreme, urmând ca apoi să văd ce-mi mai oferă viitorul. Le urez toate cele bune colegilor din vechea echipă, iar pentru toţi am un singur mesaj: mă voi întoarce, într-un fel sau altul. Mulţumiri tuturor." Anunţul basistului de la Dark Tranquillity vine la doar câteva săptămâni după ce chitaristul Thomas Wyreson de la Tiamat a părăsit la rându-i trupa, invocând nevoia unei pauze, în care să se ocupe mai mult timp de familie.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Peter Tägtgren, solistul care a dansat cu moartea

Despre Peter Tägtgren s-a spus că este workaholic. Într-adevăr, concertele şi proiectele sale se ţin lanţ. Peter Pain, aşa cum i se spune, lucrează în serie mixând pentru alţi artişti şi, în paralel, pentru noile albume Hypocrisy şi Pain. L-am văzut în Ungaria, în Suedia şi în Letonia, iar cel mai recent concert l-a avut la Vaasa, în Finlanda. Urmează Minsk, Belarus (29 august) şi Kherson, Ucraina (31 august). Muzician, producător şi compozitor suedez, Peter a jucat chiar şi în filme.

A trecut ceva vreme de când ai renunţat la fetele din Pain, Andrea Odendahl şi Alla Fedynitch, şi ai adus în trupă doi "vikingi bărboşi". Mai ţii legătura cu nemţoaicele, le-ai urmărit cariera artistică? 
Peter Tägtgren: Da, ne-am întâlnit la diverse festivaluri, am rămas în relaţii foarte bune. Andrea cântă în Jesus on Extasy, iar Alla în trupa lui Waldemar Sorychta. JoE e o trupă foarte bună şi la fel pot spune şi despre Enemy of the Sun.

Lucrezi la un nou album. Ce ne poţi spune despre piese?
Sunt despre viaţă, în general. Albumul se va numi "Cynic Paradise". "Follow Me", "Feed Us", "I’m Going In" sunt doar câteva dintre piesele noi. Pe prima am cântat-o deja în concerte şi a fost foarte bine primită de public.

În paralel lucrezi şi la un nou album Hypocrisy. Cum merge?
Plănuim să-l scoatem anul viitor. Cred că prin aprilie-mai 2009 va apărea. Deocamdată însă mă concentrez pe albumul Pain. Am în schimb o mulţime de riff-uri şi îmi va lua ceva vreme până să-i găsesc fiecăruia locul potrivit în piese.

De ce ai simţi nevoia să reeditezi albumul Hypocrisy "Catch 22" ca "variantă 2.0.08"?
Unii s-au arătat dezamăgiţi de prima versiune. Aşa că am vrut să le ofer fanilor o variantă mult mai bună.

În concerte ai făcut o serie de featuring-uri alături de Tiamat, pe "Sleeping Beauty", şi de Nightwish, pe "Wish I Had An Angel". Cine urmează?
Nu-ţi pot spune, pentru că toate au fost impulsuri de moment, n-a fost nimic planificat dinainte.

Eşti, de asemenea, un cunoscut şi foarte căutat producător. Prin studioul tău, Abyss, au trecut o mulţime de nume mari ale metalului. Ai mixat chiar şi o piesă cântată de cei doi prezentatori ai emisiunii "Rundgang" de la televiziunea suedeză. Care a fost cea mai mare provocare de până acum?
Abumul "Monotheist", al celor de la Celtic Frost. Am lucrat sub o mare presiune şi eu, dar mai ales ei, fiindcă veneau după o pauză de aproape 15 ani.

Ai avut foarte multe concerte în ultima vreme. Care a fost publicul care te-a impresionat cel mai mult?
Cei mai gălăgioşi mi s-au părut francezii. Dar la fiecare concert am avut reacţii neaşteptat de bune din partea publicului.

Însă ai avut şi ceva probleme în Leipzig... (n.r. - Peter a fost lovit în faţă cu o sticlă şi a avut nevoie de opt copci).
"Shit happens"...

Ce s-a întâmplat?
Am fost într-un bar, am băut ceva, apoi am plecat înspre hotel şi am trecut printr-un gang. Ne-am întâlnit cu vreo trei localnici. Ei ne-au strigat ceva, noi le-am răspuns peste umăr, iar ei au sărit la bătaie.

Ţi s-a mai întâmplat ceva similar?
Niciodată până atunci.

S-au creat adevărate legende despre faptul că inima ta s-a oprit la un moment dat, iar în urma acestei experienţe ai compus piesa "Dancing With the Dead". Ce ai simţit?
Absolut nimic. Totul s-a întunecat brusc. Unii spun că în astfel de momente îşi văd filmul vieţii. Eu n-am văzut nimic. Pur şi simplu s-a rupt filmul pentru câteva clipe.

Apropo de filme, ai jucat în două producţii, "Sleepwalker" şi "Exit".
Da, dar au fost roluri episodice.

E binecunoscută pasiunea ta pentru extratereştri. De unde, de când?
E o pasiune care mă urmăreşte din copilărie, a fost ca un hobby.

Ai fost recent în turneu cu Nightwish şi v-aţi făcut surprize unii altora.
Da, am făcut featuring-uri, însă cele mai mari surprize ni le facem în ultima zi a turneului. De exemplu, în turneul cu Soilwork am avut nişte miere la noi, am suflat peste ei praf de ciocolată, la a treia piesă din recitalul lor. Evident că atunci când a venit rândul nostru să urcăm pe scenă ne-am gândit că băieţii îşi vor lua revanşa. Aşa că ne-am păzit cu străşnicie hainele. Am urcat desculţi pe scenă… unde ne aştepta surpriza: pe o rază destul de mare în jurul microfoanelor podeaua era lustruită cu săpun, aşa că orice pas, oricât de mic, ne făcea să derapăm. Aşadar am stat înfipţi şi am cântat aproape nemişcaţi.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Pe culmile disperării, în variantă doom metal

Frailty şi-a lansat anul acesta CD-ul de debut, "Lost Lifeless Lights”. Edmunds şi Girts, doi dintre membrii fondatori ai trupei şi principalii autori ai pieselor, ne-au dezvăluit cum a apărut unul dintre cele mai întunecate albume de pe scena metal letonă: sondarea celor mai negre adâncuri ale sufletului uman, dar şi romanele lui Lovecraft, scriitor "noir” prin excelenţă.

Sunteţi o trupă letonă, cum aţi ajuns să scoateţi albumul de debut la casa de discuri Solitude Production, din Rusia? 
Frailty: E meritul managerului nostru, Janis Jansons, el a negociat acest contract. Ne bucurăm că suntem la o casă de discuri străină, pentru că asta implică o audienţă mai mare şi mai multe concerte în afara ţării.

Cum vedeţi scena metal letonă?
Sunt foarte multe trupe, dar fiecare cântă un cu totul alt gen. Această diversitate e însă un dezavantaj, prin faptul că nu s-a creat o tradiţie în fiecare subgen în parte. Pe segmentul de doom suntem singurii.

Ce trupe v-au influenţat?
La început, Paradise Lost, My Dying Bride şi trupe de doom şi death metal. Dar de ceva vreme încercăm să ne definim propriul drum. Includem în piesele noastre şi elemente care nu au legătură cu muzica în sine, cum ar fi experienţele proprii, viaţa umană în general, natura, psihologia, religia, mitologia, iar muzica noastră se leagă de aceste abordări şi viziuni. Nu ne propunem ca albumele să sune într-un anume gen. Ne creăm însă propriul stil, unul psihotic, care să reprezinte stările noastre interioare. Reflectăm şi stări ale altor oameni pe care îi vedem: nebunia şi tristeţea, dar şi bucuria sau fericirea lor.

Aţi menţionat mitologia şi religia, ce vă atrage din această zonă?
Da, ne pasionează mitologia greacă, dar sunt şi elemente din zona fantasy, mitologia ficţională. Ne fascinează scrierile lui Lovecraft, în special romanele sale care au ca punct central "Necronomicon”, încercăm să încorporăm aceste elemente în muzica noastră.

Cântaţi de multă vreme, dar aţi scos primul album abia în 2008. Ce ne puteţi spune despre istoria Frailty?
Ne-am format în 2003. Însă doar noi doi am rămas din prima formulă a trupei. Ne-a fost greu să găsim muzicieni letoni care să se plieze pe stilul nostru. În cele din urmă însă se pare că am găsit oamenii potriviţi, astfel că scoaterea acestui album a devenit posibilă.

Este Ariadne din piesa voastră legată de personajul omonim din mitologia greacă?
Da, personifică şi la noi, la fel ca şi în mitologia antică, iubirea, încrederea, dar noi interpretăm mitul într-un stil mult mai apropiat de ideea de doom. Totul se năruie, iar din încredere nu mai rămâne decât o ruină.

În versurile voastre, totul moare, totul se destramă. Chiar aveţi o piesă intitulată "A Summer to Die”, vara însăşi devine un simbol al morţii pentru voi...
E drept că în fantasy totul e verde, viu, frumos. Dar noi ne aplecăm asupra naturii în mod realist, vedem că totul are şi un sfârşit. Începutul a fost deja, îl cunoaştem cu toţii, la noi în piese apare sfârşitul. Totul va dispărea, şi nu ştim ce anume ne aşteaptă.

Care e povestea piesei "I Know Your Pain”?
E vorba despre intensitatea sentimentelor. Despre o pasiune atât de mare încât iubirea însăşi duce la crimă. E o poveste despre partea întunecată a iubirii.

Dar în "The Fall of Eve”? 
E o piesă foarte epică, despre un bătrân rege războinic care nu mai poate decât să privească decăderea regatului pe care l-a construit prin lupte. Fraţii lui de arme au murit cu toţii, totul e o ruină acum.

Timpurile se schimbă. Dacă n-ai piese online, aproape că nu exişti. E un dezavantaj sau nu faptul că mp3-urile pot fi ascultate gratis?
Trăim într-o societate postmodernă, în care toate lucrurile se aglomerează, se comasează în acest secol 21: trecut, prezent şi viitor deopotrivă. Perioada mitică şi tehnologia modernă se îmbină. Nu poţi obliga pe nimeni să-ţi cumpere CD-urile dacă nu-ţi cunoaşte muzica deja. Însă dacă respecţi cu adevărat o trupă, ar trebui să cumperi produsul original şi să nu te mulţumeşti cu o copie luată de pe Internet. Nu te poţi numi fan al unei trupe dacă nu ai cumpărat nici un CD original. În felul acesta le arăţi că susţii ideile pe care trupa le lansează şi le oferi mijloace de a continua să creeze. Ni se pare absurd să îi îndemnăm pe oameni să ne cumpere CD-urile înainte de a şti ce muzică facem. Oamenii ar trebui să asculte mai întâi muzica şi, dacă îşi permit financiar, abia apoi să cumpere albumul. Nimeni nu ar cumpăra "o pisică în sac”, altfel spus fără a şti ce se află înăuntru.

Ce concerte veţi mai susţine în viitorul apropiat?
Ne-am aranjat pentru această toamnă un turneu în Finlanda, iar un altul, în Europa Centrală, se află în stadiu de proiect. La început am fost reticenţi în colaborarea cu Solitude Production, nu ştiam ce ne aşteaptă. Când am aflat că sunt ruşi nu am fost prea entuziasmaţi, mai ales că istoria a creat destule prejudecăţi. Şi pentru noi a fost "o pisică în sac” casa de discuri. Însă cu timpul am descoperit că am făcut o alegere bună pentru că mai ales în partea de promovare se descurcă foarte bine. Pentru noi a contat mai mult să scoatem acest CD decât numele casei de discuri. Fără un album, ci doar cu câteva concerte live, nu poţi să devii cunoscut. Şi totuşi, în noroi poţi găsi şi un grăunte de aur. Iar acesta este începutul filosofiei...

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Heri Joensen, Tyr: "Nu poţi pretinde că eşti ceea ce nu eşti"

O trupă mare venită dintr-un teritoriu mic a cucerit lumea: Tyr din Feroe sînt într-o continuă creştere de formă. Vocalul Heri Joensen ne-a acordat, recent, un interviu la Metalshow.lv, desfăşurat în Blome, Letonia.

Se spune că oamenii au creat zeii şi nu invers. Se poate spune acelaşi lucru şi despre simboluri?
Heri Joensen: Da, bineînţeles. Toţi zeii sunt părţi ale miturilor, care au fost create de oameni.

Care e puterea simbolurilor? E cea pe care le-o dau oamenii?
Oamenii dau putere simbolurilor, evident, iar simbolurile pot fi foarte puternice. Totuşi, un simbol puternic într-o cultură poate deveni lipsit de putere dacă îl mutăm într-o alta.

Aţi avut probleme cu grafia runică a denumirii trupei. Ce crezi despre asocierea runelor cu simboluri "sensibile” în anumite zone ale lumii?
Germanii au foarte mari probleme cu unele simboluri păgâne folosite şi de Al Treilea Reich. În Scandinavia, aceste confuzii nu există. E drept că nemţii provin din aceeaşi rădăcină cu popoarele nordice, dar ei au avut ghinionul unui trecut tulbure, în care simbolurilor le-au fost ataşate alte sensuri.

Cânţi în feroeză, norvegiană, islandeză, daneză şi engleză. Dacă prin engleză oferi lumii o privire asupra folclorului feroez, ce ne poţi spune despre interpretarea în limba natală?
Majoritatea textelor în feroeză sunt cele preluate din baladele locale, ar fi aproape imposibil să le traducem în engleză, deoarece nu s-ar mai potrivi cu linia melodică tradiţională. Am scris eu însumi texte în feroeză, dar doar la câteva piese. În engleză scriu pentru ca oamenii să înţeleagă melodiile pe care le cântăm. Dar am văzut cu surprindere că publicul savurează la fel de bine şi melodii cu versuri feroeze, chiar dacă nu le înţeleg. Nu scriu atât de mult în feroeză pentru că a devenit dificil pentru mine, deoarece majoritatea muzicii metal este în engleză, heavy metalul sună mult mai natural astfel. Pe "Wings of Time” partea feroeză provine dintr-o baladă locală şi doar partea în engleză îmi aparţine.

Baladele feroeze au chiar şi mai mult de 80 de stofe...
Da, cea mai lungă piesă pe care am făcut-o este o baladă la finalul albumului "How Far to Asgaard”, are peste 20 de minute, dar aceasta este o excepţie în discografia noastră.

La prima vedere, Feroe pare o zonă izolată geografic. V-a ajutat asta să vă menţineţi cultura nealterată?
Într-adevăr, influenţele culturale au fost minime. Cea mai mare parte a culturii provine de la strămoşii noştri norvegieni sosiţi aici încă înainte de secolul IX. Chiar dacă pe hartă ţi s-ar părea că suntem undeva departe, noi ne simţim în mijlocul lumii.

De ce aţi ales zeul Tyr şi nu un altul?
Pe de o parte din cauza albumului cu acest nume scos de Black Sabbath, dar am fost şi fascinat de miturile despre zeul Tyr. A fost la origine cel mai important zeu din pantheonul nordic. În mitul despre legarea lupului Fenrir şi-a sacrificat o mână, iar pentru un zeu al războiului acest sacrificiu este un gest total necaracteristic. De asemenea, Tyr este şi zeul diplomaţiei.

"Hail to the Hammer” a devenit un fel de imn al trupei. De ce aţi simţit nevoia să-l includeţi şi pe ultimul album, "Land”?
Am vrut să le oferim fanilor o înregistrare a acestei piese de o calitate mai bună decât cele două versiuni precedente. De altfel, primele variante au fost înregistrate cu vocalul anterior. Acum sunt mulţumit şi cu siguranţă pe viitoarele albume nu va mai fi reluată.

În acest an aţi făcut în premieră un turneu în America de Nord, cum ţi s-a părut?
Nu numai că fanii au venit în număr mai mare decât ne aşteptam, dar ne-au întâmpinat cu foarte multă căldură. Cele două concerte din Canada le-aş considera cele mai bune pe care le-am avut până acum. Abia aştept să mă întorc peste Ocean pentru un nou turneu.

Cum a fost episodul din Polonia, când un fan a vrut să te strângă de gât, iar altul a ţinut morţiş să cânte cu voi? Ţi s-au mai întâmplat astfel de episoade?
A fost singura dată când a încercat cineva să mă omoare pe scenă (râde). Dar au mai fost cazuri când fanii au venit lângă noi, fie pentru a cânta, fie pentru a face stagediving. Dar asta au făcut-o din entuziasm. S-a întâmplat chiar ca muzicieni din alte trupe să ne facă surprize. La turneul cu Amon Amarth în 2006, în timpul ultimului spectacol, basistul de la Wintersun s-a îmbrăcat cu un costum ridicol, şi-a pus o mască şi a venit cu o oaie de pluş în vârful unei undiţe. A urcat pe scenă, iar bodyguarzii crezând că e un fan nebun au încercat să-l imobilizeze. Jukka şi-a scos masca şi a început să strige că e de la o altă trupă. E o tradiţie ca la ultimul spectacol din turneu să se ne facem farse unii altora.

Şi vremea v-a jucat farse în Feroe...
Da, în 2007. Întâi ne-a fost amânată cursa, din cauza vremii nefavorabile, iar după un zbor teribil am aflat că festivalul la care urma să cântăm a fost anulat. Corturile au fost luate de vânt, a fost un adevărat uragan. Interesant de menţionat este că în ziua precedentă Scorpions cântase piesa "Rock you like a hurricane”.

Vă începeţi show-urile de obicei cu "Gandkvaedi Trondar”. Pe albumul "Land” aţi inclus această piesă. Cum l-ai convins pe Hanus G. Johansen să recite versurile?
Plănuisem asta de multă vreme. Am vorbit cu el şi, pentru că îi place muzica noastră, a acceptat.

Viziunea ta asupra lumii este destul de greu de acceptat de tradiţionalişti. Respingi dogmele, dar eviţi să cazi într-un dogmatism antidogmatic. Ţi-ai botezat copilul, Torur, deşi te declari păgân. Ce ne poţi spune?
Pe de o parte nu e bine să rupi legăturile cu comunitatea din care faci parte. Nu poţi schimba starea de fapt decât dacă acţionezi pe cale politică. Mi-am botezat copilul într-un ritual creştin, dar dacă ar fi existat un ritual similar budist sau hinduist n-aş fi ezitat să îl botez în această religie, chiar dacă nici budismul nu consider că mă reprezintă. În ciuda semnificaţiei aparent religioase a acestui botez, pentru mine a fost mai mult un ritual social decât unul religios. Nu există ritual în afara religiei.

Spuneai cândva că dacă Feroe şi-ar cîştiga independenţa ar elimina şi o parte din influenţa religioasă a Danemarcei.
Cât timp suntem doar o provincie daneză, resimţim influenţa metropolei. În marile oraşe nu mai găseşti fanatici, ci oameni cu mintea deschisă. Conservatorismul se manifestă atât în plan religios, cât şi politic. Astfel că rezolvând problema politică vom scăpa de conservatorismul din ambele domenii.

La început aţi vrut să fiţi americani şi v-aţi numit Cruiser, apoi nemţi - Wolfgang, când v-aţi descoperit identitatea feroeză şi ce înseamnă asta pentru voi?
Când am fost în Danemarca, mi-am dat seama că nu are sens să pretind că sunt ceva ce nu sunt, că aparţin de fapt unei naţiuni bine definite. Te simţi bine doar fiind ceea ce eşti. Dar când ai 17 ani nu poţi vedea lucrurile astfel, mai ales când în jurul tău auzi doar muzică americană sau britanică, nu poţi crede că poţi cânta într-adevăr metal feroez.

Ce înseamnă păgânismul în secolul 21?E greu să ştergi 1000 de ani de creştinism din Feroe, dar poţi schimba viitorul. Problema nu ţine de religie în sine. Pentru mine păgânismul înseamnă întoarcerea la rădăcini.

Spuneai că speri ca după ce scoţi "Land” membrii trupei să poată trăi doar din muzică. Cât de aproape eşti de acest vis?
Din aprilie suntem în turneu, astfel că nici unul dintre muzicieni nu şi-a mai putut păstra o slujbă stabilă. Când se va termina turneul, membrii trupei se vor întoarce la serviciu. Dar asta doar din august până în octombrie, când vom pleca din nou în turneu. Atunci vor trebui să-şi părăsească din nou slujbele.

Ce părere ai despre grupa de la Campionatul Mondial? Feroe va întâlni România, dar şi Austria.
Nu urmăresc îndeaproape fenomenul fotbalistic, dar nu pot să nu fiu mândru că am învins Austria în 1990. Ştiu sigur că austriecii nu ne vor mai lăsa niciodată să-i batem. Franţa ne va zdrobi ca de fiecare dată, n-avem şanse nici cu Serbia sau România, iar un rezultat pozitiv n-am putea obţine decât cu Lituania, dar nici aici nu pot spune că avem mari speranţe. Însă de fiecare dată cînd cântăm în Austria nu uit să menţionez de victoria noastră din urmă cu 18 ani. Portarul de atunci al naţionalei, Jens Martin Knudsen, trăieşte în aceeaşi localitate cu mine.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Skyforger - “Membrii trupei lucrează, dar de obicei au slujbe prost plătite”

Trupa letonă de pagan/folk metal Skyforger şi-a încheiat turneul în Europa Centrală şi de Est cu un concert în ţara natală, la Blome. După show, l-am abordat pe vocalul Peter pentru o scurtă discuţie despre muzică, simboluri şi filosofie.  

Aţi cântat în România, dar întâmplarea face să realizăm acest interviu în Letonia, ţara voastră natală. Cum a fost pentru voi concertul de la Cluj?  
Chiar dacă nu au fost atât de mulţi oameni ca la Blome, publicul a fost senzaţional. Deşi am cântat în premieră în România, am remarcat cu surprindere că oamenii ne cunoşteau piesele.  

Cum vi s-a părut show-ul din seara aceasta? 
Am avut câteva probleme, s-a rupt o coardă, dar, oricum, reacţia fanilor ne-a făcut să uităm de toate problemele. N-am cuvinte să descriu felul în care publicul ne-a făcut să ne simţim.  

De ce l-aţi ales pe Perkons şi nu un alt zeu din pantheonul leton? 
Perkons (zeul tunetului, numit şi “făurarul cerului”, the Sky Forger - n.r.) este patronul spiritual al războinicilor, iar metalul este foarte apropiat de această atitudine. Deci ar fi fost nepotrivit pentru o trupă metal să-şi aleagă drept simbol un zeu al recoltei, de exemplu.  

Dacă ar fi să alegeţi un singur episod din istoria naţională, fie ea şi cea mitologică, asupra căruia v-aţi opri? 
Îmi sunt mai aproape de suflet evenimentele reale decât cele mitologice. Bătălii, lupta pentru libertate, toate acestea sunt datate. Mitologia nu are o sursă credibilă, fiind deseori compusă doar din povestiri care au circulat pe cale orală. Dacă ar fi să aleg doar un episod, m-aş rezuma la evenimentele din Primul Război Mondial, când letonii au rezistat trupelor germane, deşi erau depăşite numeric. Pentru mulţi astăzi aceste bătălii par desprinse direct din legendă.  

Vă definiţi a fi o trupă păgână, ce înseamnă păgânismul în secolul XXI? 
Nu e vorba de păgânism în stilul triburilor din Africa sau din Brazilia, ci mai curând ţine de filosofie. E vorba de relaţia cu puterile naturii, cu lucrurile pe care oamenii nu le pot percepe. Conform filosofiei pe care o îmbrăţişez, totul e o parte a naturii, oameni şi animale deopotrivă. Curios este că oamenii pe care îi considerăm înapoiaţi, de exemplu triburile din Africa, trăiesc în armonie cu natura, în timp ce cei pe care îi numim civilizaţi folosesc excesiv lucrurile pe care natura le poate oferi. Aborigenii au rămas legaţi de natură - îşi extrag leacurile tot din interiorul naturii, şi nu folosesc atâtea chimicale ca europenii. 

În ce stadiu vă aflaţi cu viitorul album? 
Avem mare parte din instrumentaţie deja compusă, momentan lucrăm la versuri, ca atare nu ne-am hotărât nici la un nume pentru viitorul CD. Va continua linia melodică a ultimului album, “Thunderforge”, îmbinând diverse genuri: heavy metal, thrash... Da, va suna deci tot în stilul nostru.  

Mai lucraţi pentru a vă asigura traiul de zi cu zi? 
 Membrii trupei lucrează, dar de obicei au slujbe prost plătite. Avantajul este însă că avem posibilitatea de a pleca în turneu atunci când e nevoie. Iar pentru noi mai important e să avem timp să concertăm, decât să ne asigurăm o stare materială foarte bună. Avem însă familii de întreţinut.  

Veţi reveni în România? 
Ne-a plăcut mult, aşa că ne-ar face mare plăcere să revenim.

Paul Iancu (Cotidianul)

Metale grele în Letonia

25 de trupe din zece ţări au evoluat în weekendul trecut pe estrada din apropiere de Blome, la ediţia 2008 a festivalului din Letonia. Micuţa localitate - situată la aproape 150 kilometri nord-est de Riga, într-un decor pitoresc - a găzduit evenimentul pentru a patra oară. 

An de an, Metalshow.lv ia amploare: în 2008, bătrâna estradă din lemn, construită în stil rustic, a fost dublată de o scenă ultramodernă, ridicată ad-hoc. Dacă anul trecut s-au vândut în total 2.000 de bilete, acum această cotă s-a atins încă din presale. Berea rece s-a vândut ca pâinea caldă, însă căutare au avut şi lichiorul, şi vodca (evident, rusească), iar carnea a sfârâit pe grătare până în ultima zi. Trupele, mai ales cele baltice, au preferat să-şi întindă corturile aproape de fani, doar headlinerii optând pentru vila din vecinătate sau pentru o cameră de hotel în Riga.  

În fiecare dintre cele două zile, primul recital (Lassie the Cat, vineri, respectiv Sandtrout, sâmbătă) a aparţinut formaţiilor noi, alese prin votul publicului în urma celor trei faze preliminare (plus o finală). Vineri, în deschidere, au evoluat cinci trupe letone, alternativ, pe SWH Rock Stage (scena veche) şi pe Metalshow.lv Stage: Lassie the Cat, Ocularis Infernum, Enhet, Invasion şi Heaven Grey, după care au urmat “greii”. Suedezii de la In Mourning au precedat două formaţii letone “cu nume”. Preternatural a bifat a patra ediţie a festivalului, din tot atâtea desfăşurate până acum, iar veteranii Skyforger, reveniţi în faţa conaţionalilor după un turneu ce a inclus şi un recital la Cluj, au cântat despre vremurile de demult, când triburile păgâne ţineau piept cavalerilor cruciaţi, apărându-şi pământurile. Prima seară a fost încheiată de Agnostic Front (SUA) şi Cradle of Filth (Marea Britanie), care i-au ţinut pe metalişti lipiţi de scenă până la ora 2 noaptea. 

Poate şi datorită faptului că vara în Letonia se întunecă foarte târziu, ziua de vineri a trecut extrem de repede, iar rockerii s-au retras în corturi pentru a se reface pentru concertele de sâmbătă. O cafea tare, o farfurie generos umplută cu câteva bucăţi de carne aburindă, asortate cu cartofi şi salată, plus nelipsita “blondă” sau “brună” la pahar de 500 ml, i-au ajutat pe fani să-şi recapete energia consumată cu o zi înainte. La două după-amiază s-a dat startul maratonului de 12 ore şi 15 trupe. Din nou cinci grupuri letone au deschis balul: Sandtrout, Cult of Destruction, The Blackout, Nicticorax, Relicseed, după care a venit rândul estonienilor de la Nihilistikrypt. Concertele formaţiilor “din vecini” au continuat cu lituanienii de la Thundertale, întâmpinaţi de tunete şi trăsnete. Perkons (zeul tunetului la vechile popoare baltice) şi-a făcut de cap însă doar vreo jumătate de oră, după care soarele a început din nou să strălucească. Anj (Rusia) au făcut uitată scurta repriză de ploaie, iar Dead Shape Figure (Finlanda) au ridicat şi mai mult temperatura. Mai ales la figurat: chitariştii Juhani şi Kride au venit până la gard, basistul Neissu a cântat printre spectatori, iar Galzi, vocalul, s-a lăsat purtat pe braţe de public. După concert, cei patru, plus bateristul Mohkis au plonjat în lacul din apropiere, iar seara au asistat, ca fani, la recitalurile headlinerilor serii a doua. 

Trendkill Method şi Frailty au fost ultimele trupe letone din program, cea de-a doua făcând un show în stilul propriu, cu piese întunecate, inspirate din H.P. Lovecraft. De altfel, deasupra scenei se legănau două manechine spânzurate, mişcate din când în când de vocalul Martins. Frailty a cântat atât melodii de pe proaspăt-lansatul album de debut (“Lost Lifeless Lights”), cât şi cântece în premieră absolută, de pe viitorul EP. Olandezii de la Sinister şi cei patru feroezi reuniţi sub numele Tyr au pregătit terenul pentru “capetele de afiş“ ale serii. Vikingii, conduşi de un energic Heri Joensen, au oferit o privire asupra culturii micului arhipelag, prin melodiile locale culese şi prelucrate în stil metal: “Regin Smidur”, “Gatu Rima”, dar din playlist nu au lipsit nici baladele norvegiene (“Ramund hin Unge”) sau irlandeze (“The Wild Rover”). Concertul lor nu putea să nu includă “Hail to the Hammer” sau “Wings of Time”, cea din urmă fiind piesa lor preferată de pe albumul “Ragnarok”. 

Seara a continuat în stil scandinav, cu Pain, proiectul de suflet al lui Peter Tagtgren de la Hypocrisy, devenită cu timpul o trupă de sine stătătoare, cu un lineup neschimbat de vreo doi ani şi cu cinci albume la activ. Pain a cântat atât “Same Old Song”, cât şi piese noi, suedezii oferind publicului o melodie (“Follow Me”) de pe viitorul album. Un moment inedit s-a petrecut la “Clouds of Extasy”. “Este o piesă despre sâni. Şi despre silicoane”, a anunţat Peter. Imediat, o fană din primele rânduri a ţinut morţiş să-i arate că ai ei sunt naturali, astfel că şi i-a etalat până la sfârşitul piesei. Tagtgren şi-a păstrat cumpătul, dar la final nu s-a putut abţine: “Mulţumesc - şi mulţumesc şi pentru sâni”, a spus el, cu umoru-i caracteristic. O altă “veche piesă” a fost păstrată pentru bis: “Greed”, de pe primul lor album. 

Metalshow.lv s-a încheiat cu o trupă britanică de primă mână: punkerii de la The Exploited. Scoţienii, deloc zgârciţi, au cântat circa două ore. Şi aceasta deşi la un moment dat unul dintre generatoare a căzut, lăsând scena în întuneric vreme de câteva minute. A urmat o ultimă noapte în cort, duminică dimineaţă metaliştii pornind spre case, la fel cum au venit: cu autocarele puse la dispoziţie de organizatori, cu maşinile personale sau făcând autostopul.

Paul Iancu (Cotidianul)

Nopţi "albe" la Blome

Două nopţi albe la propriu şi întunecate la figurat au trăit fani din mai multe ţări, care s-au adunat zilele trecute în Letonia, la cea de-a patra ediţie a Festivalului Metalshow.lv, de la Blome.

La aproape 150 de kilometri nord-est de Riga, în "sălbatica" Letonie, aşa cum le place localnicilor să spună, se desfăşoară, de patru ani încoace, Metalshow.lv. Într-un decor de poveste, cu o pădure şi lacul aferent, departe de forfota oraşului, aici vine lumea "dezlănţuită"... să-şi vadă artiştii preferaţi. La Blome se întunecă târziu şi se luminează devreme, aşa că sintagma "nopţi albe" se potriveşte de minune, mai ales pentru cei care stau până la ziuă în jurul focului de tabără, la un pahar de vorbă şi la mai multe de bere.

VECHEA ESTRADĂ. Festivalul a crescut de la an la an. Dacă la ediţia trecută toate formaţiile au evoluat pe Rock Stage, de data aceasta a mai răsărit o scenă, Metalshow.lv Stage, s-au dublat toate cele, de la cantităţile de băutură şi mâncare la numărul biletelor vândute. Campingul s-a mutat pe o suprafaţă mai mare, s-a trecut de la budele turceşti la toalete ecologice, iar corturile au crescut precum ciupercile după ploaia care a venit în cea de-a doua zi a festivalului. Noroc că n-a ţinut mult, ci doar cât pentru un concurs ad-hoc de tricouri ude. La ediţia 2008, pe scenă s-au scuturat plete letone, suedeze, engleze, olandeze, estone şi chiar feroeze, iar în public au fost inclusiv români şi italieni. Mai mult de 2.000 de fani au venit să vadă cele 25 de trupe din zece ţări. Lassie The Cat, Ocularis Infernum, Enhet, Invasion, Heaven Grey, In Morning, SkyForger, Preternatural şi Agnostic Front şi Cradle of Filth au cântat în prima zi. Iar în cea de-a doua, Sandtrout, Cult of Distruction, The Blackout, Nycticorax, Relicseed, Nihilistikrypt, Thundertale, Anj, Dead Shape Figure, Trendkill Method, Frailty, Sinister. La Tyr însă s-a scandat minute în şir: "We want more!". Şi tot n-a fost de-ajuns bis-ul, fanii mai voiau încă să-i asculte, până când le-a spus Heri că pe scena cealaltă aşteaptă Pain.

PAIN! PAIN! PAIN! Trupele letone au trecut de partea publicului şi au rămas să-l vadă pe Peter Tagtgren. "Peter Pain" s-a bucurat de un succes enorm, toată suflarea de la Blome a dansat... cu cine s-a nimerit, ca-n reclama cu fotbalul care ne uneşte pe toţi. Asta când Peter cânta "Dancing with the Dead". Pain a adus şi "Same Old Song"(s), dar şi piese nou-nouţe de pe viitorul album, "Follow Me" fiind una dintre ele. La piesa "Clouds of Ecstasy", surpriză-surpriză: când a auzit "Silicon tits and silicon lips", una dintre admiratoare, cocoţată în cârca partenerului, a vrut să demonstreze că n-are silicoane, aşa că şi-a scos tricoul, lăsând în văzul tuturor un bust generos. Ceea ce l-a făcut pe solist să mulţumească la finalul piesei: "Thanx for the tits", a spus Peter zâmbind, însă vizibil surprins de "cadoul" oferit. Apoi, nebunie de nedescris la "Shut Your Mouth" şi "Zombie Slam". Fanii ar mai fi vrut, vorba cântecului, "On And On", însă îşi aştepta rândul The Exploited, care a încheiat maratonul letal-metal-leton-beton.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Metalshow.lv - Folk, rock şi punk

Dacă vecinii noştri bulgari vin să vadă Metallica la Bucureşti, şi românii se pregătesc pentru festivaluri de peste graniţă.

În weekend-ul ce urmează, la Blome, în Letonia, toată suflarea metalistă se va prezenta cu sacii de dormit şi corturile aferente, deoarece evenimentul are loc departe de lumea dezlănţuită, într-o zonă pitorească. Capete de afiş sunt Cradle of Filth, Exploited, Pain şi Tyr. Pentru prima oară festivalul se desfăşoară pe două scene, pe care vor alterna trupele participante. La 11 iulie, balul va fi deschis de trupele locale, în timp ce invitaţii speciali vor cânta aproape de miezul nopţii.

MARATON. Zece trupe vor evolua pe scenele Metalshow.lv, respectiv SWHrock, printre acestea numărându-se şi formaţia de folk/pagan metal Skyforger, proaspăt revenită în ţara natală după un turneu ce a inclus şi un concert în România, la Cluj. Agnostic Front şi Cradle of Filth vor încheia prima seară, la 2:00 noaptea urmând să fie aprinse focurile de tabără. A doua zi, după prânz, va urma "festinul": 12 ore de metale, cu alte 15 trupe. Printre acestea, Frailty, o trupă de-a casei, care şi-a lansat recent albumul de debut, "Lost Lifeless Lights". Finalul va aparţine "greilor": feroezii de la Tyr, cunoscuţi deja în toată lumea, Pain - proiectul lui Peter Tagtgren (workaholicul lider al trupei Hypocrisy) şi veteranii The Exploited. Aşadar, viking metal feroez, industrial suedez şi punk made in UK, plus metal leton vor fi ingredientele unui festival care creşte de la an la an.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Pian versus violoncel, un duet Con pasion

În aştep­tarea unei ocazii de a concerta în ţara natală, pia­nis­ta Carmen Ştefănescu îi încîntă pe nemţi, fiindcă, la fel ca alţi artişti, este mai cunoscută în Germania, acolo unde locuieşte, decît în patria de origine.

Estul şi implicit România au dat mulţi muzicieni de va­loa­re Occidentului. În aştep­tarea unei ocazii de a concerta în ţara natală, pia­nis­ta Carmen Ştefănescu îi încântă pe nemţi, fiindcă, la fel ca alţi artişti, este mai cunoscută în Germania, acolo unde locuieşte, decât în patria de origine. Am cunoscut-o în Leipzig cu ocazia concertului pe care l-a susţinut în cadrul WGT.

De când aţi plecat din Ro­mânia?
Carmen Ştefănescu: Din 1970 am venit împreună cu părinţii mei. Am fugit în timpul lui Ceauşescu, am călătorit prin Viena, Israel, Italia până am ajuns în RFG definitiv. În Germania am trăit în Aachen, unde am studiat şi pianul. L-am cunoscut pe soţul meu, care este violoncelistul grupului Con Pasion. Cum el are mai mult de lucru în regiunea asta, m-am hotărât şi eu să vin în Leipzig şi trăiesc aici de cinci ani.

Când aţi început să studiaţi muzica?
Prima lecţie de pian am avut-o în România la 4 ani şi jumătate, primii doi ani de lecţii i-am făcut în Bucureşti, şi unde pui temelia acolo este de fapt rădăcina. Am început la liceul de muzică, şi apoi am studiat în Germania. Mi-am luat diploma. Am avut o perioadă în care n-am mai făcut muzică clasică, am făcut zece ani de muzică rock şi pop, şi apoi m-am întors la clasică, pentru că mi-am dat seama că totuşi clasica e mai aproape de inima mea.

De când n-aţi mai fost în ţară?
Am fost acum doi ani pentru o săptămână, să mai văd cum s-a schimbat, cum s-a mai transformat Bucureştiul. De-atunci n-am mai fost. Nici înainte nu mai fu­sesem de foarte mulţi ani.

Aţi venit pentru un concert sau în vacanţă?
În vacanţă. Concerte n-am avut deloc în România.

Se poate trăi în Germania numai din muzică?
Da, se poate. Eu predau foarte mult şi la o şcoală de muzică, dar şi particular. Avem şi concerte, dar numai din spectacole n-aş putea să trăiesc.

Ca româncă v-a fost greu să vă adaptaţi în Vest?
M-am obişnuit să trăiesc aici. Nu-mi dau seama cum ar fi să trăiesc într-o altă regiune, pentru că mereu când plec din Germania mă întreb de ce mă întorc. Deoarece căldura care se găseşte în alte locuri nu e chiar aşa ca aici. Numai că, pe de altă parte, am prietenii, cercul meu social, părinţii mei trăiesc şi ei aici. Acestea sunt motivele pentru care mă întorc de fiecare dată în Germania, chiar dacă nu este ţara care te primeşte cu braţele deschise şi plină de căldură ca alte ţări. Mentalitatea e - în regiunea Leipzig - puţin distantă, ceva de genul “nu vreau să arăt prea mult, nu vreau să vorbesc prea mult despre mine”, şi, cu felul meu de-a fi foarte deschis, la început am avut ceva probleme, am avut impresia că nu pot să trăiesc aici. Dar între timp am găsit prieteni, grupa cu care să fac muzică, am găsit elevi, am găsit oameni care îmi sunt foarte apropiaţi şi pot să spun că aici sunt acasă.

Aveţi copii?
Nu. Doar pe cei pe care-i pregătesc, aşa este. Am avut acum un elev care a câştigat un concurs mare în Sachsen şi îmi face foarte mare plăcere să văd că elevii mei sunt talentaţi. Mă bucur când reuşesc să-i duc la un punct foarte bun, asta îmi dă o motivaţie în plus.

Cum se face că aţi cîntat la un festival gothic, Wave Gotik Treffen?
Am o mare atracţie pentru textele lui Charles Baudelaire şi pentru muzica franceză şi m-am gândit să facem o combinaţie între poezia lui Baudelaire şi muzica lui Faure, care, pe de o parte, contrastează, dar, pe de alta, parcă sunt făcute una pentru cealaltă. Şi de asta m-a fascinat ideea ca grupul Con Pasion să facă parte din WGT, fiind vorba despre un autor pe placul gothicilor. Nu sunt atrasă neapărat de acest curent, adică mă îmbrac în culori vii, dar textele astea şi sensibilitatea lor mă fascinează... Îmi lipsesc cuvintele româneşti ca să explic... Ideea este că tot acest întreg este ceva înălţător, peste lucrurile de toată ziua. Te ridică într-un fel, e o atmosferă care nu e aşa grea ca viaţa de toate zilele.

A fost de vină natura politică a acelor vremuri că mulţi muzicieni români de valoare s-au afirmat în Vest?
Da, probabil. Acum, după schimbarea regimului, foarte mulţi revin, participă la Festivalul Enescu, de exemplu.

Veţi concerta în România?
Nu avem contacte deloc, pentru că eu am plecat când eram co­pil, aveam vreo şapte ani pe-atunci. Am colaborat cu români care cân­tă în străinătate, dar care nu mai au nici ei legături cu ţara, şi-au făcut propriile grupuri mu­zicale în străinătate.

Masterat în muzică de cameră

Carmen Ştefănescu s-a născut în Bucureşti. După ce familia sa a părăsit România, ea şi-a continuat studiile de pian, fiind un elev eminent al profesoarei Ulla Graf, la Universitatea de Muzică din Aachen. La un moment dat şi-a întrerupt cariera cântând la clape în diverse grupuri de pop şi rock ca muzician de turneu şi de studio. Astfel a cunoscut diverse lumi muzicale. Ulterior, pianista şi-a terminat studiile cu Ulla Graf, primind diploma de absolvire. A urmat masteratul în muzica de cameră cu dr Rudolf Neumann şi cu Bruno Canino. În mai multe rânduri a fost lector invitat la clasele de master de la Campus Internationale Sermoneta. Puncte de referinţă în cariera sa artistică sunt colaborările cu nume de prestigiu precum Stephan Picard, Ann Smith şi Mariana Sârbu. Uşurinţa în abordarea diverselor stiluri şi-a demonstrat-o prin numeroasele apariţii alături de partenerul său, violoncelistul Lukas Dreyer, de solista Iane Reisenauer şi în recitaluri alături de mezzosoprana Elvira Dressen şi de soprana Christine Maria Rembeck.

Combinaţii muzicale neobişnuite

Violoncelistul Lukas Dreyer şi pianista Carmen Ştefănescu s-au cunoscut în timpul studiilor pe care le urmau la Aachen. Au format duetul Con Pasion pentru a explora muzica dincolo de repertoriul obişnuit de sonate. Fie că e vorba de Spania sau de America Latină, fantezia în materie de muzică nu are limite. Dar un lucru este comun: ei încearcă diverse combinaţii neobişnuite. Muzica lor nu poate fi abordată la un nivel raţional, trebuie cucerită prin sentiment şi pasiune, “con passion”. Lukas şi Carmen au cântat în Germania şi în alte ţări europene şi şi-au scos primul CD, “Alma y musica”, ce conţine piese de inspiraţie latino-americană. Cei doi au participat, alături de violonistul Sonke Reger, la WGT 2008, la Seara Franceză, care a avut loc la Mendelssohn-Haus din Leipzig. Concertul s-a desfăşurat cu uşile larg deschise, iar publicul, mult mai numeros decât capacitatea sălii, a stat chiar şi pe scări. Probabil că ar face săli pline şi în România, dacă s-ar găsi cine s-o invite… Deocamdată, o puteţi asculta doar pe site-ul www.con-pasion.de.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)