Iris, o iubire fără sfârşit

"Începi cu «A fost odată»/ Poveşti ce poate s-au mai spus"... Nu ne vom sătura niciodată de muzica sau de poveştile lor. Fiindcă ne-au dăruit o "Floare de Iris". 

CEI CE VOR FI. Sălile erau arhipline. Fanii îi aclamau în picioare. Le ştiau versurile pe dinafară. Umbla vorba, înainte de Revoluţie, că Iris îşi isterizează fanii în aşa măsură, încât îi aduce în pragul sinuciderii colective. De isterizat se isterizau, într-adevăr, dar n-aveau de gând să-şi pună capăt zilelor. Fiindcă nici nu se termina bine show-ul, iar admiratorii întrebau când va fi viitorul concert.  

A FOST ODATĂ. În 1977, în plină iarnă, Nelu Dumitrescu s-a întâlnit cu Nuţu Olteanu şi cu Emil Lichinteanu, care i-au zis că fac o trupă şi i-au propus să cânte cu ei. Cel care a deschis uşa Iris-ului se numeşte Aurel Gherghel. "Ne-a introdus într-un spectacol la Polivalentă. Am cântat doar trei piese, dar sala s-a ridicat în picioare şi a strigat «Iris!». În acel moment s-a ştiut că există o trupă de băieţi, cam toţi în vârstă de vreo 18 ani. Chiar de-a doua zi ne-au chemat să înregistrăm piese la radio. Apoi la televiziune. Au început să curgă concertele", ne-a declarat Nelu Dumitrescu. Bună seara, prieteni! În Iris a venit Cristi Minculescuuu! La 7 ianuarie 1980, chiar de ziua lui Nelu. Îşi aminteşte de parc-a fost ieri. "Am dat o probă şi am rămas. Peste câteva săptămâni am avut primul concert." Venea din trupa Harap-Alb şi cânta mai mult pe la petreceri. Spre disperarea părinţilor, a renunţat la Facultatea de Construcţii. "M-aş fi lăsat oricum. Nu eram făcut pentru inginerie. A fost mare deranj în familia mea din cauza asta."

INTERZIŞI. Erau în plină glorie, dar pericolul plutea în aer, căci Iris strângea prea multă lume pe stadioane şi era considerată un "pericol". "Unii au renunţat din motive obiective sau subiective, alţii n-au rezistat presiunii, hăituielii şi cenzurii şi au fugit din ţară. În astfel de momente te agăţi de orice. Iris s-a agăţat de public", ne-a declarat Cristi. Aşadar, Iris a ales să rămână. Dar erau cu sabia lui Damocles deasupra capului. Au fost interzişi de trei ori. În primele două rânduri au scăpat. "Primele două au fost ca nişte semnale de alarmă. Ştiam că dacă vine şi a treia, va fi ultima." În 1988, inevitabilul s-a produs. Membrii trupei au fost avertizaţi că li se pregăteşte interdicţia definitivă, tocmai de aceea au compus "Floare de Iris", melodia care a devenit imnul trupei. "Dacă noi nu vom mai fi/ Vă veţi aminti/ Că a fost odată Iris!" Cristi Minculescu n-ar spune nici să-l pici cu ceară cine le-a purtat sâmbetele. "Nu mai contează, nici măcar nu le purtăm ranchiună celor care ne-au făcut rău." "Prietenii" însă îl arată cu degetul pe Mihai Tatulici, pe atunci angajat al UTC. Acesta ar fi scris, se pare, ceva despre o sală devastată şi sugera interzicerea rockului. Iar autorităţile atâta aşteptau. Noroc c-a venit Revoluţia! Ce mai freamăt, ce mai zbucium la concertele Iris! Au cântat în cluburi, în săli de sport, în teatre, în cămine culturale, pe stadioane arhipline cu Cenaclul Flacăra. Aveau peste 180 de concerte pe an. Prin '86 au avut un turneu prin Valea Jiului: Anina, Uricani, Lupeni. Au cântat chiar şi în comuna Pui din judeţul Hunedoara, la Căminul Cultural! S-a strâns o mulţime de spectatori. O întâmplare de pomină au trăit la Haţeg. "Ni s-a stricat maşina pe drum şi n-am putut s-o reparăm decât după câteva ore. Credeam că lumea a plecat de mult, dar nimeni nu s-a mişcat din sală. Concertul a început după ora 2:00 noaptea şi-a ţinut pân' la 5:00 dimineaţă. De la concert oamenii au plecat direct la serviciu. A fost extraordinar! Absolut emoţionant", povestesc Iriş-ii.  

COVOR DE FLORI. "Bună seara, prieteni!" Este introducerea pe care o auzim, invariabil, la fiecare concert. "Bună seara, Sinaia!" sau "Bună seara, Mamaia!", chiar şi "Bună seara, Dâlga!", dacă ar cânta acolo. Odată însă, când au cântat în Lehliu, Cristi a salutat publicul cu "Bună seara, Lehliu gară!", fiindcă acestea au fost primele cuvinte pe care le-a văzut la intrarea în localitate. Circulă şi o glumă printre artişti: singura localitate în care Cristi spune doar "Bună seara, prieteni!" este Băicoi. Acum câţiva ani au avut un spectacol unde se agaţă harta-n cui. La Rădăuţi. "Nu ştiam pe unde să ieşim din scenă să nu călcăm pe flori. Se făcuse un covor gros de-o palmă cu flori pe care le aruncau spectatorii", ne-a povestit Doru. "Nu pot să uit, la una dintre aniversările noastre, erau oameni care nu mai aveau loc în sală. S-au cocoţat pe schelele de metal din apropiere de scenă. Chiar mi-era frică să nu cadă vreunul de-acolo", mărturiseşte Valter. Chiar dacă nu vă vine să credeţi, toţi au simţul umorului. Cristi e o enciclopedie de bancuri şi nimeni n-a scăpat de păcăleli. "Odată, dar asta n-a fost o glumă - ne-a povestit Doru - ne aflam într-un turneu în Italia. Eu aveam cheia de la vilă. Dintr-o dată mi s-a făcut rău. Colegii nu ştiau că sunt în casă, au crezut că am plecat la un chef. S-au dus şi-au dormit la nişte prieteni, la vreo 20 de kilometri distanţă. Dar eu eram în cameră şi nu mai puteam de rău. Mâncasem picioare de broască şi nu mi-au priit." Mai au puţin şi vor împlini 30 de ani. De activitate. Povestea continuă.  

"Cu excepţia unui an în Totuşi şi altul în Voltaj, am cântat numai în Iris. Mergeam la concerte cu Phoenix, Roşu şi Negru, Sfinx. Nu văzusem niciodată Iris. Veneam din Craiova şi vorbeam olteneşte, iar băieţii făceau glume pe seama mea. Am renunţat la facultate, oricum n-aş fi fost un inginer bun. Nu-mi plac ştiinţele exacte. După ani şi ani, regretata mamă m-a înţeles, dar la vremea respectivă a fost mare deranj în familie. Aşa era pe-atunci" - Cristi Minculescu, Iris

"La început puteam să bat doar vreo două ritmuri, dar am repetat cu Nuţu şi Emil un an întreg, zi de zi, de la trei după-amiaza şi până la zece seara. Studiam de pe un magnetofon. Mai târziu a început balul! Cântam rock, nu puteai să-i ţii pe spectatori pe scaun şi să aplaude ca la teatru. Era nebunie! Un moment extrem de dificil pentru noi a fost atunci când ne-au ars instrumentele. A fost o grea pierdere" - Nelu Dumitrescu, Iris

IRIS MAXIMA ŞI BEST OF. Prin trupă au mai trecut Lucian Chivu, Sorin Chifiriuc, Florin Ochescu, Marty Popescu, Anton Hasias, Nikki Dinescu, Nuţu Olteanu şi Adrian Ilie. Iris înseamnă acum Nelu Dumitrescu (singurul dintre membrii fondatori), Cristi Minculescu, Valter Popa, Doru Borobeică şi Relu Marin. Au lansat nu mai puţin de 14 albume: 1988 - Iris III - Nu te opri, 1990 - Iris IV, 1993 - Iris 1993, The best of Iris, 1996 - Lună plină, 1997 - Iris 20 de ani, 1998 - Mirage, 1999 - De vei pleca, 2000 - Iris 2000, Athenaeum 2002 - Da, da, eu ştiu, Mătase albă, 2003 - Iris 4Motion, 2005 - Iris Maxima.

CRISTI MINCULESCU NU SE DECOLOREAZĂ LA SPĂLAT. În urmă cu doi ani, la Mamaia, Cristi Minculescu a stat de vorbă cu fanii în spatele scenei. Le-a dat autografe. Toţi aveau tricouri cu Iris. "Nu ies la spălat?" "Nu, că te spălăm cu grijă", au zis fanii. Toamna trecută, la Sinaia, Cristi & Co. au umplut Parcul Ghica. Fanii îi adoră, fiindcă Iris n-a păcălit niciodată publicul. Printre admiratorii lor circulă o poveste despre câţiva fani care au mers la atâtea concerte şi au luat atâtea autografe, încât trupa s-a obişnuit cu ei. Cică unul dintre tineri a mers într-o iarnă, pe un frig de crăpau pietrele, cu personalul, la toate spectacolele din turneul respectiv. La ultimul show nu mai avea bani decât de tren. Cristi i-a propus să meargă cu microbuzul lor. Au mers la o pizza, la un hotel. Pe drum, a ascultat atâtea bancuri spuse de Cristi că era să leşine de râs. Sau poate de emoţie, cine ştie... Dar l-a emoţionat până la lacrimi când, la una dintre aniversările Iris, pe ecran a apărut şi o poza cu el şi cu Cristi, fotografie pe care băiatul i-o făcuse cadou idolului său de ziua lui.

CEL MAI FRUMOS CADOU. Peste 7.000 de oameni au fost prezenţi la Sala Polivalentă când Iris şi-a lansat albumul "Iris Maxima". Acesta este un omagiu adus Universităţii Maxima, dar şi regretatului Ioan Chirilă. Cristi a primit înaintea concertului, din partea Universităţii Craiova şi a cotidianului Ediţie Specială, "cel mai frumos cadou": tricoul Universităţii Craiova cu numărul 10 şi inscripţionat pe spate "MINCULESCU": "Nu pot să cred, mă bucur enorm. Vă mulţumesc din suflet!", a spus Cristi, iar băiatul lui, Florin, a confirmat: "Nu l-am mai văzut de mult atât de emoţionat pe tatăl meu!".

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)