duminică, 12 martie 2006

Concert - Lake of Tears, la Bucureşti


Aşa cum a promis, Metalfan a adus Lake of Tears în România. Sâmbătă seară, Sala Agronomia din Bucureşti a fost plină-ochi. 

Daniel Brennare însuşi a ieşit de câteva ori din culise pentru a lua "pulsul" publicului, în timp ce pe scenă evoluau Voices of Silence şi Celelalte Cuvinte. Jumătate din "Lacul Lacrimilor" este din Borås (acolo unde s-a format şi trupa în 1992) şi jumătate din Stockholm. Au pus bazele formaţiei trei dintre foştii membri ai grupului Carnal Eruption (Daniel Brennare, Jonas Eriksson şi Michael Larsson), cărora li s-a alăturat Johan Oudhuis (ex-Forsaken Grief). Au înregistrat un prim demo în 1993, care le-a adus un contract cu Black Mark Production, pentru cinci albume.  

EXPERIENŢE. Acesta a fost începutul, iar restul este istorie. În 1997, suedezii au dat lovitura cu "A Crimson Cosmos", care le-a asigurat o poziţie solidă pe scena metal-ului european. După al patrulea album, "Forever Autumn", trupa s-a desfiinţat, dar au revenit în forţă, în 2004. Formula actuală este: Daniel, Magnus, Johan, Mikael. Dar cine sunt cei patru scandinavi care au isterizat Sala Agronomia? Daniel Brennare (voce/chitară) din Borås. Album favorit: ultimul. Amintiri neplăcute: în Polonia, în primul turneu, când li s-a spart toba pe scenă, iar show-ul a durat... zece secunde. Ar visa să scrie o carte. Îi plac persoanele generoase şi care nu-şi ţin nasul pe sus. Urăşte lăcomia. Teama supremă: timpul şi spaţiul. Cărţi: Tolkien - trilogia "Stăpânul Inelelor" şi Schoppenhauer - "The World as Will and Idea". Obiceiuri urâte în trupa: dieta lui Johan (care mănâncă numai dulciuri şi îngheţată). Mikael Larsson (bass), Borås. Albume favorite: A Crimson Cosmos/Black Brick Road. Amintire urâtă: perioada despărţirii trupei. Ar cânta cu Black Sabbath & Ozzy. Ce visează: să trăiască din muzică, măcar o vreme. Ce-i place la o persoană: toleranţa, altruismul, îndrăzneala de a fi ea însăşi. Teama supremă: să n-aibă prieteni. Cartea favorită: trilogia "Inelelor". În timpul liber: joacă fotbal american. Obiceiuri urâte: Johan. "E un miracol că e încă în viaţă, la cum şi ce mănâncă!"  

OBICEIURI. Magnus Sahlgren (chitara), Stockholm. "De când sunt în trupă? Cine mai ştie?! Echipament: păi... o chitară!?" Album preferat: ultimul. Amintire plăcută: Rusia 2005. Amintiri neplăcute: din fericire, încă nu. Ar vrea să cânte în Siberia. Urăşte egoismul. Teama supremă: o boală incurabilă. În timpul liber evoluează. Obiceiuri urâte: Johan, care are nevoie de un nutriţionist! Johan Oudhuis (baterie), Stockholm. Ocupaţie, în afara LoT: Factotum. Album favorit: ultimul. Cea mai urâtă amintire: când i s-a spart toba în timpul concertului. Ce visează să facă: să-şi trăiască viaţa. Ce-i place la o persoană: umorul şi altruismul. Teama supremă: moartea. Obiceiuri urâte: chiar el. Zice că n-are nici un obicei bun. În timpul liber îşi înrăutăţeşte obiceiurile urâte! 

CIUPERCUŢA LUI DANIEL A RĂMAS LA BUCUREŞTI. Pe cel mai recent album Lake of Tears, intitulat "Black Brick Road" şi lansat în 2004, se simte un amestec de gothic, rock şi metal, toate reunite într-o atmosferă psihedelică. Tocmai de aceea, admiratorii spun despre pălăriuţele în formă de ciupercă pe care Daniel le poartă la concerte că sunt "ciuperci halucinogene". Nici la concertul de la Bucureşti Brennare n-a făcut excepţie şi, după primele două melodii, a aruncat pălăria-ciupercă în public. Mare bătălie a fost şi pe beţele de la tobele lui Johan sau pe penele de chitară pe care Magnus şi Mikael le-au aruncat înspre fani. Suedezii au fost plăcut impresionaţi de publicul român, aşa încât, la un moment dat, când sala cânta mai-mai să-i acopere, Daniel a spus: "It's fucking good!". Singura dezamăgire a publicului, dacă-i putem spune aşa, a fost că n-au interpretat şi piesa "Demon you / Lily Anne", deşi fanii i-au strigat pe tot parcursul show-ului: Daniel, "Demon you!", Lake of Tears, "Demon you!!!". 

 
TRADIŢIONAL ROMÂNEŞTI!

Aţi reuşit să vizitaţi vreun obiectiv turistic?
Magnus: Eu am ajuns cu o zi înaintea celorlalţi colegi. Am văzut oraşul, marele palat al lui Ceauşescu (Casa Poporului). Intenţionam să intru să văd cum arată şi în interior, dar erau foarte mulţi agenţi de securitate prin zonă. M-am speriat şi am renunţat. Am văzut partea veche a oraşului, am fost prin câteva baruri.

Mai toate trupele străine care vin în România şi vorbesc despre frumuseţile ţării se referă la fetele de aici.
Daniel: Da, cam ca peste tot femeile sunt mai frumoase decât bărbaţii (râsete generale). Nu am apucat să vedem prea multe, dar am remarcat arhitectura specifică.

Magnus, ai lucrat cu Tiamat, chiar la Wildhoney. A fost greu? Cum se face că ai sărit apoi în Lacul Lacrimilor?
Magnus: Nu pot să zic că a fost uşor. Era o perioadă tumultuoasă în viaţa lor. Când am înregistrat albumul, am stat vreo lună în Dortmund şi nu e deloc cel mai vesel oraş din lume. Schimbările din trupă, presiunea fanilor şi mass-media ne-au afectat pe toţi. A fost o perioadă dificilă.

Şi Johan Edlund pare o persoană dificilă.
Magnus: Nu, nu e. E o persoană... deosebită. E un tip extrem de creativ şi, ca orice persoană creativă, are o grămadă de idei ciudate.

Să trecem de la filosofia Tiamat la cea a lui Daniel. Te pasionează acest subiect. Care este filozoful tău preferat?
Daniel: În această perioadă n-am prea avut timp să mai citesc. Dar filozoful preferat este Schoppenhauer. Scrie într-un fel foarte special.

Dar despre religie ce ne poţi spune?
Daniel: N-am fost niciodată o persoană pasionată de religie. Nu văd lumea prin prisma religiei. Evident, pot să mă gândesc la cine a creat lumea, dar nu-mi pun problema din punct de vedere religios.

Cât de mult te influenţează filozofia în ceea ce scrii?
Daniel: De fapt, nu căutam nici un fel de filozofie atunci când am început să citesc. Sunt idei pe care le-am avut toată viaţa şi abia acum câţiva ani am aflat că aceste idei pot fi reunite în conceptul de filozofie.

Spuneai că scrii despre propriile trăiri. "Demon you" este despre o experienţă personală sau e un concept general?
Daniel: Pot spune şi că este ceva general, dar da, este vorba despre o experienţă personală. Şi "To Blossom Blue", este, pot spune, un cântec de despărţire.

Aţi avut probleme în ultimii ani pe care le-aţi rezolvat. Se pare că o problemă (insurmontabilă) tot mai aveţi: dieta lui Johan!
(Toţi izbucnesc în râs) Johan: Apropo de dietă şi de mâncare, să-ţi povestesc ceva. Aseară am luat masa la un restaurant cu specific românesc. Pe un platou mare, ni s-au adus o grămadă de feluri de carne, şi ni s-a spus că unul dintre preparate este "cow pussy"! (toţi râd cu poftă).

Poate era uger de vacă...
Nu ştiu, ni s-a spus că e "cow vagina"! (toţi într-un glas, pronunţând perfect româneşte cuvântul): Pi...ulice! (râsete şi mai colorate). În orice caz, am fost surprinşi. Ba chiar şocaţi!

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu