Phoenix - Cei ce ne-au dat nume

Au fugit din ţară şi s-au întors. S-au despărţit şi s-au reunit. Au renăscut din propria cenuşă, ca pasărea Phoenix. 

CANTAFABULE MEMORABILE. Phoenix s-a născut pe vremea când mulţi dintre noi nici nu erau pe lume. În 1961, la Şcoala medie nr. 2 din Timişoara. Iniţial, erau Sfinţii, dar numele lor nu era pe placul autorităţilor, care-l considerau prea mistic, aşa că şi-au spus Phoenix. Iar eroii erau Nicu Covaci (chitară, voce), Florin (Moni) Bordeianu (voce), Gunter Reininger (pian, orgă), Bela Kamocsa (bas), Ioan (Pilu) Stefanovici (baterie). Interpretau piese din repertoriul Beatles, The Shadows sau Rolling Stones. Şi cântau în cantina Facultăţii de Medicină din oraşul de pe Bega. Succesul era garantat.

CE VREMURI! În 1968 au obţinut Marele Premiu la Festivalul Naţional al artei studenţeşti de la Iaşi. Se întrevedeau "Vremuri" bune pentru Phoenix. A dat startul emigrărilor Moni Bordeianu, care a plecat în SUA. Au avut loc schimbări de trupe, anul 1971 găsindu-i în componenţa: Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Iosif Kappl, Gunter Reininger şi Costin Petrescu. Pe lângă "Cei ce ne-au dat nume" a mai venit Valeriu Sepi (percuţie). Interesantă a fost povestea cooptării lui Iosif Kappl în formaţie. Ioji s-a rugat zile în şir de Covaci să lucreze împreună, dar Nicu nu şi nu. Până într-o zi când a venit la Kappl şi i-a zis că au de vorbit. Şi-au vorbit o noapte întreagă! Au pus la cale strategii şi proiecte bazate pe folclorul autentic. Au stat închişi în casa unei mătuşi de-a lui Covaci vreo trei luni, timp în care au mâncat tone de iaurt şi cornuleţe. Apoi s-au prezentat în faţa publicului cu "Cei ce ne-au dat nume". În sală era linişte, ei s-au retras la garderobă şi... s-au resemnat. Apoi s-a auzit, ca o explozie, reacţia publicului. Nu se mai opreau din urale şi aplauze. Dar ce nebunie avea să urmeze la concertele Phoenix!

CA-N FILME! În perioada 1972-1973, trupa făcea spectacol la spectacol aducând pe scenă măşti populare, capre, goarne şi tălăngi. Pe-atunci doar numele grupului trecea peste graniţă. Au fost invitaţi la festivalurile "Lira de aur" din Cehoslovacia, la "Festivalul discului" din Polonia, în Ungaria şi Iugoslavia, iar în ţară, cu Cenaclul Flacăra, adunau mii de oameni. "Andrii Popa", "Mugur de fluier", "Mica Ţiganiadă" făceau furori. Dar şi lor li s-a pus pumnul în gură. În 1975, Covaci a fost luat la Poliţie şi interogat zi de zi, timp de două săptămâni, în urma unor acuzaţii false. A renunţat la cetăţenia română şi un an mai târziu a plecat în Olanda. S-a întors în 1977 şi, înfruntând riscurile, a scos din ţară toată gaşca, mai puţin pe Mircea Baniciu, care n-a vrut să plece. După două concerte de pomină la Constanţa şi Tulcea, membrii trupei au trecut graniţa, ascunşi în... instalaţia lor de sonorizare. Secretul era aşa de bine tăinuit, că Nicu nu le-a spus ce avea să se întâmple decât când au ajuns în Timişoara. Boxele Marshall, cu băieţii pitiţi înăuntru, au luat drumul Germaniei. În timp ce Mircea Baniciu a încasat săpuneala autorităţilor. O dată ajunşi în Germania, au înregistrat, cu Moni Bordeianu şi violonistul Erland Krauser, albumul "Medhouse". Iar în 1982, Nicu Covaci şi Ovidiu Lipan Ţăndărică au scos "Transsylvania Phoenix". Prima revenire în România a avut loc, evident, după Revoluţie, la Festivalul Rock '91, în formula Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Volker Vaessen, Mani Neumann, Ovidiu Lipan. A urmat o perioadă fără Baniciu, o alta fără Ţăndărică şi Kappl. Dar la lansarea albumului "Baba Novak" Sala Palatului a fost arhiplină. În 2001 şi-au dat din nou întâlnire, la Sala Operei Române, concert în care s-au reunit Covaci, Baniciu, Ţăndărică, Manfred "Mani" Neumann şi basistul de jazz Eugen Tegu. Dar show-ul show-urilor a fost în 2003: "Phoenix 40 de ani".

"S-au chinuit din răsputeri să ne disperseze, să ne desfiinţeze, să ne interzică. Singura noastră «vină» era că atrăgeam mase mari de oameni. Phoenix era deja un fenomen, iar asta era periculos, în viziunea autorităţilor" - Ovidiu Lipan Ţăndărică

LE-AU FURAT SUCCESUL. În fiecare iarnă, băieţii se retrăgeau la o cabană din Munţii Semenicului, unde compuneau piese. Ioji povestea că i-a fost foarte greu să părăsească ţara, fiindcă au plecat în culmea gloriei şi au simţit că li s-a furat succesul. Când li s-au interzis concertele, s-au hotărât să plece. După Revoluţie, se întrebau dacă fanii îşi mai aduc aminte de ei. Nu numai că şi-au adus aminte, dar nepoţii şi copiii acestora le ştiu fiecare cântec.

COLABORARE ROMÂNO-GERMANĂ, ÎN UMBRA MARELUI URS. Nicu Covaci a primit un premiu de originalitate din partea "Deutschen Phonoakademie", în 1981. Fiindcă în Germania exista o formaţie Phoenix, şi-au spus Transsylvania Phoenix. Iar când s-au întors în ţară, au reeditat "Cantafabulele" pe un dublu album în 1993. Dacă "Mugur de fluier" a fost înregistrat în 24 de ore, la "Vremuri. Anii '60" a pus umărul şi Cornel Chiriac, care realiza în anii respectivi emisiunea "Metronom" la Radio România. "În umbra marelui urs", produs de Nicu Covaci, are la rândul său o poveste aparte. Înregistrările au fost făcute în Germania şi pe lângă Nicu Covaci apar noii componenţi ai trupei, Tavi Colen, Alin Oprea şi Lucian Cioarga, plus Erwin Krauser, Mani Neumann, C. Brylankowski, V. Hildermann, V. Vaessen, S. Dankelmann şi F. Tienemann. O variantă în limba engleză a albumului amintit, "In The Shadow Of The Big Bear", cu Malcolm J. Lewis, fost basist al grupului Black Sabbath, în calitate de solist vocal, a apărut pe piaţa germană.

DISCOGRAFIA DIN ROMÂNIA. "Phoenix" - 1968, "Phoenix" - 1969, "Cei ce ne-au dat nume", "Phoenix (Meşterul Manole)" - 1973, "Mugur de fluier" - 1974, "Cantafabule" - 1975, "Remember Phoenix" - 1990, "Symphoenix - Timişoara" - 1992, "Evergreens" - 1995, "Aniversare 35" - 1998, "Vremuri, anii '60" - 1998, "În umbra marelui urs" - 2001, "Baba Novak" - 2003. Şi în Germania: "Medhouse (From East... to West)" - 1979, "Transsylvania Phoenix" - 1982.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)