Noua generaţie

După Revoluţie s-a ridicat o nouă generaţie de pletoşi (sau chelioşi). Cu puţin noroc, s-au lansat cu chef de rock.

TRUPE TINERE. Au dat de gustul rockului după ce şi-au cumpărat discuri cu Pink Floyd, Iron Maiden, Deep Purple, Europe, Scorpions, Metallica. Apoi au mers la concertele trupelor româneşti. "Rockerii mai în vârstă mă ridicau pe umeri şi-mi făceau loc în primul rând", povesteşte Andy Ghost. S-au apucat şi ei de muzică. La debutul lui Andy s-au rupt scaune, s-a aruncat cu ele, era ca-n filme. Trupa clujeană Altar a început să facă furori chiar din 1991. "Mi-am dat seama ce înseamnă extazul după ce am ascultat Altar", mărturiseau rockerii. Câţiva ani mai târziu, presa scria: "Balamuc la Ţăndărică. Cântă Altar!". Nu se strângea atâta lume la concerte, decât poate la Phoenix, Iris sau Compact. Fanii disperaţi îi cereau lui Andy fire de păr. "Dacă le-aş da la fiecare, aş rămâne chel", zicea vocalistul. "Sunt răi, da' buni! Nu mai pot fi interzişi de Poliţie sau să li se taie pletele, aşa cum se făcea înainte", spuneau "greii" genului despre Altar. Şi cine credeţi că-i promova, la "Ora 25 tranzit tv"? Jeana Gheorghiu! Altar aducea publicul în delir. "Sunt senzaţionali!", declarau fanii isterizaţi. Dacă Teo Peter junior a fost mai cuminte, vocalul Andy Ghost o luase pe căi greşite. L-a marcat faptul că i-a murit tatăl şi, la 13 ani, a fost internat la dezalcoolizare. Numai muzica l-a salvat. Au cântat pe aceeaşi scenă cu Anathema, Iron Maiden, Kreator şi The Prodigy şi în deschidere la Sepultura, la Arenele Romane. Publicul i-a primit cu "Respect" în 1995. Mai ales că trupa şi-a anulat odată un spectacol, fiindcă organizatorii nu le-au spus că boxele sunt "arse". Fiindcă n-au vrut să facă playback, concertul s-a amânat. După multe schimbări şi frământări, Altar a revenit după opt ani de absenţă cu albumul "Atitudine", pe care l-a lansat recent.

ÎNCEPUTURI. Tot din aripa tânără face parte şi Antract. Grupul a fost înfiinţat în 1984 şi se numea iniţial Mini-Paradox, deoarece se afla în grija trupei Paradox din Râmnicu-Vâlcea. Cei mici s-au gândit să-şi spună Zig-Zag, dar în final au ales numele Antract. Au avut discuţii aprinse referitoare la "Eşti frumoasă", părerea unanimă fiind că e o piesă odioasă, dar, culmea, melodia a ajuns în top! Şi este extrem de folosită ca dedicaţie. Ştiţi continuarea? "Fă, eşti frumoasă, da' eşti proastă, da' eşti proastă/ Fă, eşti frumoasă, proasta dracului!" "Înainte de toate", "Sunt cu cucu' gol!". Şi ele poartă marca Antract. Şi, bineînţeles, "Cârciumăreasa".

Firma s-a înfiinţat în 2001 şi practică un fusion de rock, trip-hop şi blues, cu influenţe din jazz şi funk. Publicul "Crede în ei" şi cere această melodie la fiecare concert. Au "Dinţi de lapte" (doar şapte ani de când s-au lansat), dar grupul lor este unul "Important". Luna Amară a făcut şi ea valuri. O mână de băieţi, studenţi fiind în 1999, s-a gândit să compună muzică la Cluj. Genul abordat a fost de la bun început rock alternativ, cu elemente predominante de grunge, hardcore şi punk. Mai nou, au un "Loc lipsă", pe post de album. Luna Amară este prima formaţie clujeană care a cântat în Basarabia, în Club Elephant, şi sunt din nou aşteptaţi peste Prut.

Avatar a luat fiinţă în 1994, în Craiova, membrii formaţiei mergând pe linia metalului extrem. Au debutat cu "Orgiastic Ceremony", au "recidivat" cu "Holy Infection", iar în 2004 au cântat în deschidere la Pungent Stench într-un show la Salzburg. Au mai apărut alături de Cadaverous Condition şi Possession din Austria.

STILURI. Implant pentru Refuz vine din Timişoara. Spun că au antecedente de prin vara lui '95, când au observat că "nu sunt trupe româneşti care să spună lucrurilor pe nume". Aşa că au dat-o pe hardcore. Trupa, ca atare, există din 1996, când a lansat albumul ce poartă numele trupei. Dacă doriţi "Permis postsinucidere", vi-l oferă cu plăcere! Este unul dintre albumele lor! Iată cum şi-au făcut ieşirea în lume cei de la Trooper. Povestea a început în 1995, când, inspiraţi de trupe ca Maiden sau Priest, decid să se lanseze. Grupul s-a numit Megarock, apoi White Wolf şi, în final, Trooper. Peste trei ani cântau în deschidere la Iris. Coiot şi Balauru au "prestat" alături de Minculescu & Co., într-un concert de poveste, care a adunat peste 5.000 de oameni. Prin Negură Bunget bântuie tot felul de ciudaţi: Hupogrammos Disciple's, Sol Faur Spurcatu, Negru, Ursu, Vampir sau Necuratu. Ciudaţi numai după nume, căci în rest sunt superbăieţi. Care au ieşit pe-afară mai mult decât alţii. Au semnat condica la multe festivaluri, dar cel din Mannheim, unde au cântat cu Destruction şi Dew-Scented, pare a fi cel mai important. "Nu ne interesează neapărat să fim lângă o trupă mare, important e să cântăm noi bine. Dacă cântăm bine alături de oricine, e OK. Dacă nu avem nimic de zis, nu cântăm", spune Negru. Muzica lor are o profundă încărcătură spirituală şi este cam greu de "digerat" de ascultătorii neavizaţi.

Omul cu Sobolani a plecat din Constanţa. În 1997. Lansează "Vara pe oliţă" şi "Pasiune", iar în 1999 o iau "Razna". Ce nu fac pentru public? "Ne punem în cap"! Iar anul 2002 i-a găsit cu "Mâinile sus".

Viţa de Vie preferă să lucreze trei ani pentru un album, decât să apară cu un material slab. Au început cu "Rahova", primul lor album, au fost în Hollywood Rock Tour, iar în 2000 Viţa a fost desemnată drept cea mai bună trupă rock.

"Am susţinut primul concert în clasa a IX-a, eram în trupa Asfalt. Pe atunci cântam un fel de euro thrash. În public erau Costi Cămărăşan (Compact), Rareş Totu şi Butzi (Trans Express), Nimrod şi Teo Peter jr. Aveau nevoie de vocal şi toboşar. Aşa a apărut Altar, în 1991" (Andy Ghost, Altar)

"Nu am fost şi nu o să fim implicaţi în vreo mişcare cu tentă politică. Nu ne interesează acest aspect. Ceea ce ne interesează pe noi ţine de spiritualitate, este cu totul altceva. Ne interesează mai mult ceea ce ţine de echilibru. Preocuparea noastră este către spiritualitate" (Negru, Negură Bunget)

DE LA CRIZE LA COMA. Cu ce se mai mândreşte rockul românesc? Ne-a făcut Zob! Formaţia Zob. Ne-a dat Praf în ochi! Unii au intrat în Coma. Alţii în Crize. Unii şi-au lăsat Urma peste genul amintit, iar alţii au intrat în Traffic. Unii s-au conectat la Voltaj, alţii au Taine. Avem Class, avem Vank, avem Shekinah, avem E.M.I.L., Sfera, ba chiar şi-un Pistol cu Capse. Ca să nu mai spunem de AB4, care se mândreşte cu un album "Toxic". Ar trebui să intre în istorie şi trupa 4 1/2, cu Bubu la tobe. Au cântat ei în deschidere la Sepultura? Au cântat!

ROCKUL ROMÂNESC S-A EXTINS ÎN TOATE DIRECŢIILE. În ce direcţie se îndreaptă pop rockul românesc? Cam... în toate direcţiile. De fapt, mai mult spre pop decât spre rock. Direcţia 5, formată în 1991, a dat-o pe cântări de dragoste. Apoi s-a produs marea scindare. Aşa se face că prin 1996 existau două Direcţii 5! Una condusă de Florin Ionescu şi alta de Marian Ionescu, cea de-a doua fiind "Direcţia 5 cu Loredana". Loredana Groza care a tulburat, se pare, apele în trupă, dar, spre binele tuturor, s-a renunţat la această formulă şi din 1998 s-a reînfiinţat trupa, rămănând o singură Direcţie. Fără Loredana. Vama Veche s-a lansat în '96, iar în anul următor trupa cânta în deschidere la concertul Page & Plant (Led Zeppelin) la Bucureşti. Rezistenţa "sarmalistă" a apărut în 1993. După ce au lansat "Ţara te vrea prost", Sarmalelor Reci li s-a pus eticheta de "băieţi sarcastici". Iar cu "Aurolac" le-au pus capac. Proconsul recunoaşte că a cântat inclusiv în puburi, debutând cu piese Queen sau Status Quo. Interpretează doar melodii de dragoste, fiindcă asta ştiu cel mai bine.

ZDUBII BAT TOBA TARE. Cine se scoală dimineaţă departe ajunge! Moldovenii de la Zdob şi Zdub s-au trezit dimineaţa, pe răcoare, toţi cu faţa la soare! Aşa că îi putem considera de-ai noştri. După ce au fost nominalizaţi la MTV Romania, şi-au luat şi un premiu, s-au clasat, cu tot cu bunica cea care bate toba-n casa mare, pe locul 6 la Eurovision 2005. Şi adoptă un etno-rock de succes. Singurul care a rămas la "nivelul" anilor '60 este Ştefan Bănică jr. Care are în repertoriu piese de rock'n roll clasic, de-ale lui Elvis. Dar o are şi pe Veta, care i-a înfundat chiuveta.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)