Wave Gotik Treffen - Festin gothic în Leipzig

Marea familie gotică s-a reunit la jumătatea lunii mai, la festivalul Wave Gotik Treffen, în Leipzig, Germania. Gothicul nu se limitează doar la muzică de scuturat din plete, ci e un adevărat stil de viaţă. Aşa se face că evenimentul din Leipzig a conţinut câte o felie de bucurie pe gustul tuturor. 

Desfăşurat între 9 şi 12 mai, WGT a fost, ca în fiecare an, mult mai mult decât un festival de muzică, singura problemă a participanţilor fiind să aleagă din multitudinea de oferte. "Misiunea" fiecăruia a fost să călătorească de-a lungul şi de-a latul oraşului, între cele nu mai puţin de 26 de locaţii, să urmărească recitaluri, să facă shopping în cel mai mare târg de haine şi accesorii, să petreacă până la răsăritul soarelui, iar norocoşii să găsească timp şi pentru masă şi odihnă. Astfel că pentru fiecare dintre cei peste 20.000 de participanţi, WGT a fost o experienţă individuală în capitala mondială a gothicului.

WGT PE FAŢĂ ŞI PE DOS. Curentul gothic nu înseamnă, aşa cum cred unii, oameni supăraţi pe viaţă, ci am văzut stând laolaltă atât purtători de cruci întoarse, cât şi cu ele puse "în poziţie ortodoxă". Ba mai mult, magazinele de accesorii ofereau crucifixuri cu atârnătoare la ambele capete, pentru ca posesorul să o poarte cum vrea. Dacă la noi chiar şi un tricou cu cranii atrage priviri suspicioase, pentru nemţi gothicul înseamnă cu totul altceva: muzică, poezie, film, teatru, într-un cuvânt cultură. În catedrale s-a putut intra chiar şi în ţinută de concert. Mai mult, bisericile însele s-au aliniat la festival, două importante lăcaşe de cult deschizându-şi porţile participanţilor la WGT: Catedrala Sf. Toma a găzduit un concert de muzică medievală şi renascentistă, în timp ce la Sf. Petru a avut loc evenimentul "Gothic Christ", ce a cuprins, printre altele, un recital de orgă. Atmosfera vechilor burguri a fost reînviată de menestreli şi saltimbanci moderni, care cântau cu aceeaşi virtuozitate la cimpoi, tobă şi… chitări electrice, iar la final îşi scandau adresa paginii de web şi invitau doritorii să le cumpere CD-urile ("A se asculta cu acordul… istoricilor", erau atenţionaţi cumpărătorii pe coperta albumului trupei de comedie Nachtwindheim). În Piaţa Medievală şi în Satul Păgân s-au desfăşurat târguri de obiecte lucrate de mână, iar "spiriduşii" şi "călugării" vindeau mied în carafe.

CLASIC. Doar pentru români ar fi o contradicţie în termeni prezenţa muzicii clasice la un festival de rock. Şi totuşi, Verdi şi Schubert au convieţuit sub umbrela WGT cu trupele metal. La Krystallpalast, amatorii s-au putut delecta (şi nu din snobism, ca la noi) cu "Winterreise", cele 24 de lieduri scrise de Wilhelm Müller şi puse pe note de Franz Schubert. La Opera din Leipzig a avut loc premiera capodoperei "La Traviata" de Giuseppe Verdi, în timp ce în Casa Mendelssohn prezenţa a depăşit toate aşteptările: melomanii au savurat compoziţii de Faure, Debussy şi Ravel, îmbinate cu poezia lui Baudelaire. De altfel, poetul francez e la loc de cinste în pantheonul gothic, însăşi opera sa fiind sursă de inspiraţie pentru multe trupe din zona dark. România a avut o reprezentantă la acest festival, dar nu la capitolul rock. Pianista Carmen Ştefănescu, stabilită chiar în Leipzig, şi ceilalţi muzicieni din Con Pasion Trio au umplut sala din Mendelssohn-Haus, publicul stând inclusiv pe scări. La Krystallpalast, la pian s-a aflat o interpretă din Orientul Îndepărtat, Ayako Tanaka. Pasionaţii de literatură au avut de optat între lecturile din autori ca Edgar Allan Poe ­ în FHL Club ­ şi un tur al oraşului alături de scriitorul Henner Kotte, autor de romane poliţiste.

ŢINUTE… ÎN LESĂ. Complexul Agra, epicentrul festivalului, a cuprins, ­ în afară de săli de concert, ­ un camping pentru 10.000 de persoane, plus o imensă hală, mare cât Polivalenta bucureşteană, în care şi-au instalat standurile cele mai importante firme de vestimentaţie dark, o adevărată peşteră a lui Aladin pentru gothici. N-au lipsit de pe tarabe CD-urile, ba chiar şi accesorii pentru amatorii de bondage şi SM. De altfel, în programul oficial al WGT a fost inclusă şi o "petrecere a fetişurilor", ce a programat performance-uri intitulate sugestiv, "Dancing in Ropes" sau "Romance and Surrender". Accesorii din această categorie puteau fi văzute prin tot oraşul: "stăpâne" în costume de latex îşi purtau "sclavii" în lesă, printre Lolite şi "asistente" în halate pătate cu vopsea imitând sângele. În materie de costume, imaginaţia nu a avut limite: domniţe şi principese se intersectau cu "plasticate" în vestimentaţii futuriste. S-au purtat fustele. La bărbaţi. De la kilturi, la şorturi gen măcelar. Ba chiar şi corsete, tot la bărbaţi. Până şi ziariştii şi-au ales un look în ton cu evenimentul: o jurnalistă din Italia a optat pentru o rochie gen secolul al XVIII-lea, ce i-a atras porecla de "balena nera" din cauza volanelor prea umflate, iar unul dintre reporterii suedezi îşi etala creasta la intrarea în zona rezervată fotografilor acreditaţi. "Iisus" şi "Satana" au circulat cu acelaşi tramvai. Garniturile de pe liniile 11 şi 16, care uneau centrul oraşului de principalele săli de concert ­ - Schauspielhaus, Parkbuhne, Kohlrabizirkus, Werk II şi, bineînţeles, Agra ­ - erau mereu pline de oameni în negru, costumaţi care mai de care mai întunecat, în ton cu sound-ul celor peste 170 de trupe trecute pe lista WGT 2008.

DE TOATE PENTRU TOŢI. Berea a fost la loc de cinste, că doar ne aflăm în Germania. A fost servită în toate punctele fierbinţi, în pahare cu sigla WGT. În sticle personalizate s-a vândut şi "tăria" festivalului. Pentru cei cu gusturi rafinate, absintheria Sixtina de pe Katherinenstrasse oferea licoarea preferată de Baudelaire, în 51 de sortimente, în top aflându-se, se putea altfel, "Fleurs du mal", alături de "Mata Hari", "Grune fee", "Antiqua formula" şi "Seeteufel". Clubul, mereu plin până la refuz, a mai găzduit expoziţii, proiecţii, şedinţe foto în criptă, lecturi şi petreceri. În complexul Cinestar au fost proiecţii de filme şi DVD-uri, precum şi lansări şi sesiuni de autografe. Multe ar mai fi de povestit, atât de multe încât organizatorii au scos chiar o carte a întâlnirii de anul acesta, ediţie glossy în 160 de pagini, însoţită de un CD, pentru cei care şi-au dorit un ghid atotcuprinzător şi, simultan, un suvenir ilustrat.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)