După ce în prima seară a festivalului sibian au cântat Tristania, My Dying Bride şi Opeth, sâmbătă Artmania a continuat cu alte trei show-uri: Subscribe, Pain şi Nightwish.
Pentru mulţi o confirmare, pentru şi mai mulţi o plăcută surpriză, trupa maghiară Subscribe a dat tonul concertului din Piaţa Mare. Interpretând un hardcore cu influenţe folk, jazz, reggae şi funk, vecinii de la vest au cântat şi i-au încântat pe cei strânşi în faţa scenei. Publicul a fost şi mai numeros decât în ziua precedentă şi a avut ce vedea. Cei doi solişti, dovedind o energie inepuizabilă, s-au agitat pe scenă, s-au jucat cu microfoanele învârtindu-le deasupra capului, ba unul dintre ei a coborât în public şi a interpretat o piesă cocoţat pe gardul de protecţie. Cei doi chitarişti (dar şi unul dintre vocali) au afişat coafuri până la brâu, împletite în stil afro. “Kiss and kill your boyfriend” şi “Friendship” au fost doar două dintre melodiile oferite de trupa din Ungaria.
Cele 55 de minute rezervate pentru Subscribe au trecut repede, dar şi mai repede au trecut cele 60 alocate suedezilor de la Pain. Deşi au avut un recital “dureros” de scurt, Peter Tagtgren şi colegii săi au reuşit să cucerească publicul. Cum încă promovează albumul lansat anul acesta, “Cynic Paradise”, Pain şi-a început show-ul cu “I’m Going In” şi “Monkey Business”, dar nu au lipsit nici “Don’t Care” sau “Follow Me”, aceasta din urmă fiind cântată în duet cu Anette Olzon de la Nightwish. De altfel, solista a contribuit la înregistrarea piesei şi pe CD, dar a şi apărut în videoclipul acestei melodii. A fost timp şi pentru câteva dintre cântecele care i-au consacrat pe Peter&Co: “Suicide Machine”, “End of the Line”, “Nailed to the Ground”, “Just Hate Me”, “It’s Only Them” sau “On and On”. Pe lângă amintita “Follow Me”, bisul a mai cuprins “Same Old Song” şi “Shut Your Mouth”. La cea din urmă, Tagtgren a lăsat publicul să interpreteze prima strofă, surprins şi el de faptul că, deşi se afla la primul concert în România, muzica lui a pătruns în ţara noastră cu mult timp înainte. Intermezzo-ul muzical ce a urmat recitalului Pain (Sinatra, cu al său hit răsunând din boxe) n-a făcut decât să sporească impresia lăsată de “extraterestrul metalului”: “I did it my way...” La final, fanii au întocmit o listă ad-hoc a pieselor care n-au încăput în varianta pre(a)scurtată a show-ului, cu melodii la fel de multe ca şi cele incluse în recitalul sibian. Dar chiar şi fără “Dancing With The Dead”, “Clouds of Ecstasy”, “Bitch”, “Stay Away” sau “Bye/Die”, concertul Pain a impresionat. Poate data viitoare când vor veni, suedezii vor avea timp să cânte mult mai mult, poate chiar 20-22 de piese, cum s-a întâmplat pe parcursul “Cynic Campaign”, turneul de promovare a albumului lor din 2009...
Finalul serii de sâmbătă a aparţinut finlandezilor de la Nightwish. Dacă fanii Tarjei Turunen şi-au exprimat nemulţumirea că fosta solistă a părăsit grupul, iar cei ai Anettei au ţinut morţiş să-i contrazică, “neutrii” au savurat, pur şi simplu, muzica. “Romanticide” şi “Wishmaster” au fost doar două dintre piesele care au încăput în cele nu mai puţin de 100 de minute ce le-au fost rezervate. Efectele pirotehnice care au amplificat intensitatea show-ului n-ar fi fost câtuşi de puţin posibile în cortul Artmania 2008, acesta fiind încă un motiv de bucurie pentru fani că s-a renunţat la acoperişul de la ediţia trecută. Emppu Vuorinen a fost “argintul viu” al formaţiei, micuţul chitarist nelăsând neacoperit nici un centimetru pătrat de scenă, spre deliciul unui grup de admiratoare care-l aclamau de fiecare dată când se oprea în dreptul acestora, iar Tuomas, Marco şi Jukka şi-au luat partea lor de aplauze. Anette s-a eliberat, măcar parţial, de “povara” umbrei Tarjei, chiar dacă pentru unii vocea brunetei soprane va rămâne un reper greu de egalat.
Condiţiile meteo au ţinut din nou cu amatorii de muzică de calitate, organizatorii având norocul că “fereastra” de vreme bună a coincis cu perioada festivalului. Renunţarea la sufocantul cort s-a dovedit o idee inspirată şi un pariu câştigat, la fel ca şi alegerea trupelor care au cântat în Piaţa Mare în această vară. Deşi timpul alocat a necesitat setlisturi mult prea scurte faţă de gusturile fanilor, piesele interpretate au astâmpărat, măcar în parte, foamea de metal a spectatorilor. Deşi, aşa cum spune “Peter Pain”: “Too much is never enough...”
Paul Iancu (Cotidianul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu