Mariangela Demurtas - Tristania: “Să lăsăm prejudecăţile acasă”

În acest weekend, trupa norvegiană Tristania va cânta pentru prima dată în România. Cu aproape o săptămână înainte de concertul pe care îl vor susţine vineri la Sibiu, în cadrul ARTmania, liderul trupei, Osten Bergoy, şi solista de origine italiană Mariangela Demurtas ne-au răspuns la câteva întrebări.

Mariangela, cum priveşti scena metal italiană acum, la aproape doi ani după ce te-ai mutat în Norvegia?
Italia nu are o scenă metal puternică. Diferenţa dintre ţara mea natală şi Norvegia este imensă, atât din punct de vedere cultural, cât şi în ceea ce priveşte susţinerea muzicienilor. În Peninsulă, nici trupele nu se sprijină între ele, nu au nici suportul autorităţilor. În Scandinavia e mai uşor să te concentrezi asupra proiectelor pe care le ai, pentru că viaţa e mai puţin stresantă, iar oamenii respectă cu adevărat opiniile celorlalţi. În plus, în Italia, influenţa clericilor afectează viziunea omului de rând asupra acestui gen muzical, ba chiar asupra rock’n’roll-ului. Sunt încă destui care consideră metalul drept o muzică satanică, promovând idei malefice. Aşa că, din acest punct de vedere, mulţi sunt cu adevărat ignoranţi în ceea ce priveşte rolul şi rostul unei scene metal.

Cum şi când ai luat decizia de a te muta în Norvegia?
Hotărârea am luat-o atunci când m-am alăturat trupei. Mi se pare o idee excelentă câtă vreme astfel îi pot cunoaşte mai bine, putem empatiza mai bine, iar asta e un lucru extrem de important într-o formaţie. În plus, aşa îmi este mult mai uşor să colaborez la realizarea albumului şi să lucrez direct cu băieţii. Un alt motiv determinant a fost pasiunea mea de a descoperi noi culturi şi de a învăţa limbi străine. Filozofia mea de viaţă se bazează pe acumularea de experienţe, viaţa mea se învârte în jurul acestei idei. Maturizarea este parte a acestui proces, care nu întotdeauna este unul neapărat plăcut, dar cu cât te adaptezi mai repede, cu atât mai repede poţi oferi la rându-ţi, cu atât eşti o persoană mai bună. Pentru mine, întotdeauna “carpe diem” a fost un principiu în viaţă, nu mi-a fost niciodată greu să mă motivez, să-mi spun: “Haide, Mary!” şi să încerc ceva nou. Cât timp sunt pe acest pământ vor exista pentru mine noi provocări şi aventuri.

Cât de greu ţi-a fost să te adaptezi? Duci dorul a ceva din ce-ai lăsat în urmă?
Bineînţeles că mi-a fost greu, mereu apar momente când ţi-e greu să exprimi exact ce simţi, momente mai grele, momente când n-ai bani şi trebuie să faci rost de ei, momente când simţi că nu ai o casă, că nu aparţii nici unui loc, că singurii care ţin la tine sunt rudele tale, că trebuie să-ţi laşi în urmă vechii prieteni şi să-ţi faci alţii noi. E mai uşor să fii înţeleasă de oameni care deja te cunosc şi e la fel de uşor să fii greşit înţeleasă de oameni care n-au habar ce înseamnă să vii dintr-o altă cultură. Îmi lipsesc familia, plajele, marea, vara, mirosul vechilor lucruri. Nu-mi place frigul din nord, dar încerc să mă adaptez.

În timp ce noi, latinii, suntem mai deschişi, nordicii sunt mult mai reticenţi, mai reci în relaţiile interumane. Te-ai obişnuit cu stilul scandinav? Dar ei cu al tău?
Sunt lucruri pe care le ador la nordici. De exemplu, îşi văd de treabă şi nu-şi bagă nasul peste tot, precum cei născuţi pe malurile Mediteranei. În plus, te respectă la fel de mult indiferent dacă eşti bogat sau sărac, alb sau negru. Nu sunt superficiali când vine vorba de a cunoaşte pe cineva. Îţi trebuie multă răbdare până să-ţi faci prieteni în nord, dar, odată ce ai reuşit, îţi vor fi prieteni pe viaţă. Noi avem alt gen de a ne exprima, avem sângele fierbinte, în timp ce scandinavii îşi pot controla sentimentele. Sunt obişnuită cu asta şi îi respect. Şi ei mă respectă, deşi uneori poate mă cred mai nebună, în sensul bun al cuvântului.

Ce concert Tristania te-a impresionat cel mai mult până acum?
Nu i-am văzut live înainte de a intra în trupă. În noua formulă pot spune că ultimele două show-uri, din Norvegia, au fost superbe, s-a creat o atmosferă minunată între mine şi restul colegilor.

Deşi a trecut destul timp de când eşti în Tristania, unii fani încă nu s-au obişnuit cu ideea că Vibeke a fost înlocuită de tine. Pe de altă parte, trebuie să fii tu însăţi, şi nu o copie a lui Vibeke. Te deranjează ideile preconcepute ale unora dintre vechii fani ai trupei?
Cred că fiecare trupă este conştientă că există şi oameni cărora nu le place muzica pe care o face acea formaţie. Noi compunem ceea ce ne place nouă, pentru noi, pentru cei care ne apreciază munca şi nu ne batem prea mult capul cu ce cred unii sau alţii. Cei care preferă mixul între metal şi vocea de soprană trebuie să îşi lase ideile preconcepute acasă şi să asculte noul nostru album!

Kjetil şi Gyri vi s-au alăturat, pentru a aminti doar două dintre cele mai recente modificări de componenţă. Cum vă descurcaţi cu atâtea schimbări?
Nu este o problemă foarte mare. Eram deja prietenă cu Gyri şi mă bucur că, după venirea noii chitariste, nu mai sunt singura fată din trupă. Kjetil este un vocal foarte bun şi cred că ne vom simţi foarte bine împreună.

Anders spunea într-un blog că ai contribuit foarte mult la piesa “Protection” de pe viitorul vostru album. În ce măsură te implici? Îţi scrii singură versurile?
Pe “Protection” mi-am scris singură linia melodică, pornind de la o idee pe care Osten a dezvoltat-o în versurile întregii piese. Mereu mi-am dorit să contribui. Având propria personalitate muzicală, nu-mi e întotdeauna uşor să colaborez cu întreaga trupă, atât în ceea ce priveşte versurile, cât şi linia melodică. Dar am reuşit să ajungem cu toţii la un sentiment comun, iar asta e cel mai important aspect.

Osten, ai de gând să reînregistraţi în noua formulă o parte a pieselor vechi, pentru a lega trecutul cu prezentul şi viitorul?
Ce-i drept, a trebuit să rearanjăm câteva piese de dinainte de Mariangela (precum “Libre” sau “Beyond the Veil”), pentru a le putea include în setlistul viitoarelor concerte. Ne-am gândit să reînregistrăm “Down”, dar până una-alta prezentul înseamnă pentru noi lucrul la viitorul album.

Că veni vorba, cum merge treaba? Câte piese aveţi gata? V-aţi gândit şi la un titlu al albumului?
Majoritatea pieselor, adică vreo nouă deja, sunt gata, cu versuri, cu părţi vocale etc. Mai sunt câteva încă în lucru. Ba mai mult, deja am inclus “Protection” şi “The Emerald Piper” în setlistul câtorva concerte susţinute până acum. Nu ne-am hotărât încă asupra titlului viitorului album, dar vă mai pot spune două melodii deja finalizate: “Sirens” şi “Patriot Games”.

Veţi lucra, din nou, cu Waldemar Sorychta, un nume extrem de cunoscut în lumea metalului, un foarte bun producător, dar şi un foarte bun muzician. Cum colaboraţi cu el?
Este plin de idei muzicale, aşa că am colaborat cu el încă din fazele primare ale procesului creativ, iar el şi-a pus deja amprenta pe sound şi pe structura pieselor. Sorychta este primul producător “adevărat” cu care am lucrat vreodată. Când vine vorba de procesul de creaţie, deja ştim cum vor suna piesele.

Când vorbesc despre un album în lucru, mulţi muzicieni încep prin a spune că acel produs discografic “va purta amprenta” acelei trupe. La voi, “amprenta” înseamnă o continuă schimbare, o evoluţie perpetuă. Fiecare album al vostru e diferit de toate cele care l-au precedat. Cum este de data aceasta?
Aşa este, “amprenta Tristania” este reprezentată de diversitate şi de dezvoltare. Părerea mea este că toate albumele noastre trebuie văzute într-un context. Ele reflectă, fiecare în parte, în ce punct al vieţii se află membrii trupei - şi trupa în ansamblu. Reflectă de asemenea personalităţile muzicienilor, sursele de inspiraţie ale fiecăruia, şi toate acestea la un loc adaugă un parfum specific muzicii. Dar, pe de altă parte, trebuie să fim permanent fideli rădăcinilor noastre. Dacă am scoate pe bandă albume care să sune toate la fel, asta ar fi din partea noastră un semn de creativitate scăzută. Ole, basistul nostru, a fost foarte implicat în procesul de creaţie al noului album, aducând un suflu nou pieselor. Mariangela a contribuit cu linia melodică, un lucru pe care, de exemplu, Vibeke îl făcea rareori. Bineînţeles, vocea solistei actuale va suna diferit de cea a predecesoarei sale.

Spuneaţi pe pagina voastră de MySpace că aveţi intenţia de a compune circa 15-16 piese; câte vor ajunge până la urmă pe CD? Spuneaţi şi că sunt cazuri în care folosiţi idei muzicale cărora nu le-aţi găsit locul pe albumele precedente, dar acum se potrivesc - e cazul şi de data aceasta?
În condiţiile actuale, cred că albumul va avea circa 12 piese. Cât despre a doua parte a întrebării, îţi pot spune că da, sunt unele idei pe care le reluăm după câţiva ani. Totuşi, nu eu sunt cel în măsură să-ţi dau un răspuns complet în acest caz.

Pe albumul “Illumination”, lucrul asupra pieselor a ţinut până în ultimul moment, cum va fi de data aceasta?
Suntem mai bine pregătiţi acum, s-au dus vremurile când stăteam în studio câte două-trei luni pentru un CD. Şi la “World of Glass”, şi la “Ashes” au fost cazuri când am creat o parte dintre bucăţile muzicale chiar în studio. Ce-i drept, asupra detaliilor vom mai lucra, dar atât. Noul album va fi repetat “live”, astfel încât să intrăm în atmosferă înainte de a începe înregistrările.

Aţi semnat deja cu o nouă casă de discuri?
Încă nu, dar avem câteva oferte dintre care vom alege.

Veţi avea vreun bonus track de data asta?
E prea devreme să răspund, dar este foarte posibil să avem.

În timpul înregistrărilor precedentului album aţi produs un scurt film, “Illuminated”. Ce ne poţi spune despre el? Unde îl vom putea găsi - pe site-ul vostru sau pe vreun viitor DVD, ca bonus material?
Într-adevăr, e un film despre înregistrarea discului “Illumination”. A ieşit bine, cred. Planul A este să-l postăm pe site-ul trupei; cât despre includerea sa pe un disc video digital, şi asta este posibil.

Cu atâtea schimbări de componenţă, dar şi cu atâtea probleme (cum ar fi accidentarea suferită de tobarul vostru), în ce formulă vă putem vedea la Sibiu?
Într-adevăr, eu voi absenta de la show-ul din România. Prietena mea este însărcinată, va avea gemeni, şi ne aşteptăm să-i aducă pe lume foarte curând. Ca atare, a trebuit să-i rămân alături. În locul meu îl veţi asculta pe Kjetil Nordhus (ex-Green Carnation, ex-Trail of Tears). De asemenea, de foarte scurtă vreme ni s-a alăturat chitarista Gyri Losnegaard, de la Octavia Sperati. Kenneth încă se reface după accidentarea suferită la un meci de fotbal, deci vom continua cu Tarald “Taraldinho” Lie la tobe. În rest, formula este cea consacrată: Mariangela Demurtas (voce feminină), Anders Hoyvik Hidle (chitară şi growls) şi Ole Vistnes (bass şi backing vocals).

La final, un mesaj pentru fanii români.
În primul rând, îmi pare rău ca nu pot fi pe scena din Sibiu, sper că veţi înţelege că a trebuit să rămân alături de familie. Sper să vă întâlnesc însă cu prima ocazie ce se va ivi. Membrii trupei Tristania abia aşteaptă să vă ofere un super show! Respect şi salutări tuturor!

Paul Iancu (Cotidianul)