Peter "Pain"

Trupa Pain, în frunte cu Peter Tagtgren, a cântat pentru prima dată în România. Suedezii au susţinut recent un supershow pe scena amplasată în Piaţa Mare din Sibiu. Dacă la întâlnirile noastre anterioare l-am întrebat pe Peter exclusiv despre muzică, versuri, piese, sounduri, riffuri şi alte asemenea, de data aceasta Peter "Pain", Michael Bohlin şi David Wallin ne-au dezvăluit nu doar lucruri care se întâmplă pe scenă, ci şi în spatele ei, în studio sau în viaţa personală.

Iniţial în Pain au cântat două nemţoaice. Ele au declarat ulterior că "celor doi vikingi bărboşi care ne-au înlocuit nu le-ar sta bine în fishnets".
Michael: N-ai de unde şti că nu ne stă bine! (râsete)

Cine se ocupă de blogul trupei?
Peter: David are în grijă blogul şi site-ul oficial. Dar şi Michael contribuie destul de mult pe MySpace postând diverse noutăţi.

În ceea ce priveşte muzica şi versurile, sunteţi inspiraţi. De unde vă vin însă atâtea idei trăsnite dincolo de scenă?
Michael: De aici! (arătând înspre capul lui Peter)
Peter: Ceee? Nu, nu de la mine... Nu ştiu de unde ne vin ideile astea, cert este că vin pur şi simplu. Totul ţine de moment.

Care a fost povestea tortului pe care l-aţi făcut praf?
David: Tortul a fost pentru un set de poze promoţionale, iar la sfârşit am rămas cu el pe cap. Aşa că a trebuit să-i găsim o întrebuinţare.

Dar poza cu Buddha în care ai fost personaj principal?
Michael: De fapt, Buddha a fost personajul principal, nu eu.

Soarta v-a jucat vreun renghi?
Peter: Întotdeauna ne joacă renghiuri.
Michael: Sunt foarte rare situaţiile în care poantele sunt plănuite de noi, cum a fost cazul la un festival din Suedia, la ziua de naştere a lui Peter. Cineva i-a pus tortul pe faţă. David s-a ocupat de poantă, ştiam cu toţii ce urma să se întâmple. Toţi, cu excepţia lui Peter. Toate celelalte farse vin de la sine.

Dacă David are un băiat de 6 luni, Michael are două fete. Cum se împacă ele cu ideea că tatăl lor e rockstar internaţional?
Michael: Una are 16 ani şi cealaltă 20. Sunt două faţete ale acestui fapt: evident, pe de o parte, sunt mândre de activitatea mea profesională, dar le-am dat şi motive să nu fie chiar atât de mândre. Înţelegi ce vreau să spun... (râde). Amândouă au moştenit pasiunea pentru metal. Acum două săptămâni, cea mare ne-a însoţit la Festivalul Metal Town din Göteborg.

Aţi apucat să vedeţi ceva prin România?
Michael: Nu prea. Am remarcat însă că sunt o grămadă de bise­rici în Sibiu. E un oraş frumos, dar n-am înţeles de ce are atâtea bise­rici? Am numărat vreo 5-6 numai în centru, fiecare de altă confesiune. 

Peter, eşti proprietarul unui sat. Care e povestea?
Peter: E o localitate foarte mică, situată pe malul unui lac. Mi-am făcut întâi studioul acolo, mi-am luat o casă, apoi alte câteva imobile.

La ce mai lucrezi?
Peter: Noul album Hypocrisy e încă în lucru, mai avem de finisat câteva piese. Când vom termina şi cea de a 13-a piesă vom putea şti care rămâne şi care nu. Cât despre Pain, mai facem câteva concerte în care promovăm albumul "Cynic Paradise" (2009) şi apoi vom începe să compunem noi piese. Sper ca într-un an să scoatem ceva nou pe piaţă, dar totul depinde de cât de repede voi putea scrie.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)