Muzica Irfan, din inimă către inimă

Participantă la festivaluri de prestigiu precum Wave Gotik Treffen sau M'era Luna, trupa bulgară Irfan a susţinut un concert la Bucureşti, în cadrul celei de-a doua ediţii Dark Bombastic Evening, ce a avut loc recent la Kulturhaus. Înainte de recital, Kalin Yordanov (voce, daf, bendir, darbouka) ne-a acordat un interviu în care ne-a vorbit despre muzica, influenţele şi esenţa Irfan, dar şi despre cel de-al treilea album al lor, la care lucrează în prezent.

Irfan e un termen sufit însemnând “gnosis”. Ce înseamnă asta pentru voi? Care e “gnosis”, “revelation” al trupei?
Sensul literal exact este cel de cunoaştere mistică. Fiecare ascultător filtrează muzica prin propriul suflet.

Veniţi din diverse domenii, precum arheologia. Le continuaţi sau aţi rămas numai la arheologia culturală, săpând în cultură, în mentalul colectiv?
Eu, unul, am urmat studiile medievale, şi asta m-a ajutat să obţin inspiraţia şi să fiu mai creativ în zona pe care am ales-o pentru muzica noastră. Şi ceilalţi membri ai trupei îşi concentrează activitatea în domeniul muzical. Unii dintre noi au continuat cu arheologia până anul trecut, când şi-au terminat studiile în acest domeniu.

Prima voastră solistă, Denitza, cu care aţi colaborat o lungă perioadă (2002-2006, 2009-2010 - n.r.), a cântat imnuri ortodoxe, cum a făcut trecerea spre world music, goth etc.?
Într-adevăr, de câteva luni avem o nouă solistă, Hristina. Cât despre Denitza, stilul pe care îl interpreta înainte de Irfan avea legătură cu o altă sursă de inspiraţie a formaţiei, şi anume muzica şi tradiţia ortodoxă. La începuturi, experimentam mult în privinţa stilurilor, le combinam, cream o fuziune a diferitelor culturi.

Aţi amestecat ca într-un creuzet tot felul de genuri muzicale, influenţe, instrumente. Cum aţi defini totuşi muzica voastră?
Muzica noastră este, într-adevăr, o fuziune între mai multe genuri muzicale, iar per ansamblu se încadrează mai mult sau mai puţin în stilul world music.

Cât din muzica voastră mai cuprinde folclor bulgar, balcanic, date fiind toate aceste influenţe?
Folclorul bulgar şi cel balcanic în general reprezintă parte a influenţelor, a inspiraţiei noastre. Nu este însă centrul sau esenţa Irfan, cât timp nu se poate spune că există un astfel de centru. Vorbind în termeni etnico-geografici, am fost inspiraţi de muzica orientală, balcanică, de tradiţia din zona estică a bazinului mediteranean.

Balcanii au fost o intersecţie a culturilor şi religiilor, cultura bizantină, dar şi cea otomană şi-au lăsat influenţele aici. Cum reconciliaţi vechile duşmănii prin muzică?
Asta încercăm să facem prin muzica noastră - prin intermediul compoziţiilor noastre originale, să creăm o legătură între aceste tradiţii diferite, care se întâlnesc într-un anume punct. Folclorul balcanic şi cel est-mediteranean, dar şi tradiţiile zonei, păstrează încă toate aceste influenţe.

Aţi cântat la festivaluri de goth, dar şi de folk music. Aţi primit reacţii diferite din partea amatorilor diferitelor genuri sau i-aţi unit prin muzica voastră?
Nu am făcut niciodată diferenţieri între fanii diferitelor stiluri, iar publicul - indiferent că preferă stiluri ca ethnic sau folk, respectiv gothic - ne-a primit întotdeauna călduros muzica.

Aţi cântat la mari festivaluri, precum Wave Gotik Treffen sau M’era Luna. Cum a fost să participaţi la ele? Cum aţi perceput această experienţă?
La astfel de festivaluri, precum WGT sau M’era Luna, atmosfera este unică. A fost o experienţă deosebită să luăm parte la astfel de evenimente, care în doar câteva zile adună zeci de mii de oameni, care sunt atraşi de un anume stil cultural. Este minunat să luăm parte la astfel de reuniuni.

Muzica e limbajul zeilor, spunea o altă trupă. E limbajul inimii, spuneţi voi. Este unul dintre motivele pentru care folosiţi cuvintele cât de puţin se poate? Într-adevăr. Am vrut ca muzica noastră să aibă un mesaj universal, să nu fie constrânsă în limitele unei limbi anume, unei culturi anume, unei scene anume. Bineînţeles, fiecare percepe muzica diferit, vibrează la un alt stimul, dar credem că legătura directă realizată prin intermediul acestui gen de muzică este dinspre inimă către inimă.

Cum reconciliaţi influenţe atât de diverse - indiene, orientale, bizantine, persane?
Încercăm să găsim un punct comun al tuturor acestora, noi toţi suntem interesaţi în diferite tradiţii muzicale şi culturale din diferite părţi ale lumii şi încercăm să reunim toate aceste influenţe.

Cum găsiţi instrumentele pe care le introduceţi, după ce criterii le alegeţi pentru a le folosi în Irfan? Care a fost cel mai dificil instrument?
Fiecare dintre noi cântăm la un anume grup de instrumente - percuţie, instrumente cu coarde sau de suflat. Este o provocare să înveţi să cânţi la fiecare dintre acestea, care provin deseori din zone complet diferite de aria balcanică sau de Bulgaria. Şi noi acceptăm aceste provocări. Toate ne dau bătăi de cap, pentru că instrumentele tradiţionale sunt specifice culturii respective, nu sunt precum cele clasice sau cele folosite în rock. Fiecare dintre ele necesită o anume atitudine.

Ce artişti v-au inspirat? Dar poeţi, filosofi?
Generaţia din care noi, cei din Irfan, facem parte a fost crescut cu muzica unor trupe precum Dead Can Dance, deci cred că această formaţie este una dintre cele mai mari influenţe. În zona muzicii pe care o abordăm sunt, de asemenea, o mulţime de alţi artişti talentaţi. Cât despre idei, suntem interesaţi de filosofiile orientale, dar şi în cele occidentale, dar cred că asta ţine mai mult de domeniul personal. N-aş spune însă că nu se reflectă şi în muzică; la un anume punct, poate că au de-a face şi cu muzica, însă, aşa cum am mai spus, nu încercăm să ne concentrăm mesajul pe vreun punct anume, precum o anume limbă, un anume poem, un anume text.

Aţi contribuit cu muzica Irfan la documentarul “The Great Heresy”, cum v-au ales realizatorii?
Documentarul a fost produs de televiziunea bulgară. Producătorii ne-au contactat, cu ideea că muzica noastră s-ar potrivi cel mai bine pe coloana sonoră. “The Great Heresy” este un documentar în trei părţi având ca temă ereziile medievale şi mişcarea lor dinspre estul către vestul Europei.

Cum priviţi subiectul documentarului (dat fiind că bogomilismul s-a manifestat în Balcani)? V-a atras ca muzicieni, ca artişti, sau mai mult la nivel personal, date fiind studiile voastre în domeniul culturii medievale?
Din ambele, cred. Pentru a putea crea muzica adecvată care să însoţească imaginile documentarului, a trebuit să studiem noi înşine, să cercetăm, pentru a şti mai multe despre istoria din spatele acestui fenomen. A fost un proces foarte interesant pentru noi. 

Lucraţi la un al treilea album, ce ne puteţi spune despre el?
Pentru moment, compunem încă piese. Este un proces de durată, mai avem încă multe de făcut. Pentru publicul bucureştean am pregătit o surpriză: în setlistul pentru Dark Bombastic Evening II am inclus două dintre melodiile noi - “Burana” (nume ce provine de la “buran”, numele unuia dintre vânturile puternice care se manifestă în zona montană) şi “The Golden Horn”.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)