Cele mai bune concerte ale anului

România a aşteptat cu braţele deschise artiştii străini. Rockeri şi nu numai, însetaţi de muzici bune, şi-au văzut idolii în carne şi oase. În 2005 am avut de toate: de la rock, metal simfonic, gothic, doom metal până la Cocker, Phil şi Bolton. Nici n-a început bine anul, că ne-am şi trezit cu Moonspell la uşă. "Bestial Records" ne-a adus, în martie, "Antidotul": Fernando Ribeiro la Timişoara! Formaţia lusitană a cântat de s-a dus vestea. Poate data viitoare vor veni şi în Capitală.  

PERIPEŢII. În aprilie, Lhasa de Sela, cântăreaţă de origine mexicană, a hipnotizat 4.000 de spectatori. Dar sosirea în România s-a lăsat cu peripeţii: trupa interpretei şi-a rătăcit intrumentele pe drum, dar le-a recuperat cu două ore înainte de ridicarea cortinei. În mai a fost rândul chipeşilor finlandezi de la Catamenia să ne calce pragul. Club A a devenit neîncăpător, iar nonconformiştii metalişti din Oulu au murit de cald în timpul recitalului. Şi-au aruncat tricourile de pe ei şi-au cântat la bustul gol. A fost pentru prima oară când o formaţie şi-a întrerupt concertul ca să-şi toarne apă-n cap. I-am avut şi pe Therion la Bucureşti, chiar în ziua în care şi-au serbat "majoratul". La 4 iunie. La Sala Palatului. Odiseea scandinavă a răsunat în sala de congrese a lui Nea Nicu, unde Mats Leven&Co, soprana Karin Fjellander şi "prinţesele nordice" - Maria Marlov şi Suvi Virtanen - plus cei doi baritoni, Jari-Petri Henio şi Risto Hamalainen, au susţinut un megashow încheiat cu "Mega Therion". Un super spectacol în care Christofer Johnsson, supranumit "Stravinski al metalului", a "electrizat" audienţa.  

ARTIŞTI UNIVERSALI. 2005 a fost, cu siguranţă, anul lui Mircea Nancă. La 1 iunie ne-a servit Faithless, iar la 15 iunie a adus Megadeth la Arenele Romane! În deschidere a cântat trupa australiană Dungeon - 45 de minute, iar Dave Mustaine a prestat timp de două ore. Adică până după miezul nopţii. Megadeth a venit cu un pastor la concert. Şi a cântat "Symphony of Destruction"! Dacă nu intrăm în Europa, vine Europe la noi! S-a întâmplat în august. Europe a concertat la Braşov, după o amânare de două luni. Solistul Joey Tempest a împlinit 42 de ani chiar cu o zi înainte de concertul de la poalele Tâmpei.  

"I LOVE YOU, MICHAEL!" Până şi Rammstein a venit pe plaiuri mioritice. Dar n-a concertat, ci doar a înregistrat un videoclip. În septembrie, s-a auzit la Braşov Cocker. Joe Cocker. "Moşu'" a cântat cu tot ce-a avut în dotare. Cânta şi cu mâinile, atât de intens simţea muzica. Şi tot la Cerbul de Aur a apărut pe scenă Natalie Imbruglia. La 30 septembrie, Romaero, Phil the music! Phil Collins a făcut show de zile mari înainte de a se retrage. "Cheliuţă" s-a dăruit trup şi suflet spectatorilor, demonstrând cât de "bun" este şi la tobe. Iar la 2 octombrie a fost ziua Nightwish. Concertul susţinut de trupa finlandeză, la Sala Polivalentă, s-a dovedit a fi un adevărat regal muzical. Tarja Turunen şi Nightwish. Pe scurt, "Beauty and the Beast". Michael Bolton a cucerit, la 9 noiembrie, Sala Palatului. Locaţia s-a dovedit prea mică pentru muşchii lui Bolton. Paradisul doom/metal-ului din Halifax s-a reîntors în România, după 11 ani. În octombrie, Paradise Lost, adică Nick Holmes, Gregor Mackintosh, Aaron Aedy şi Steve Edmondson, la Arenele Romane! A urmat luna cadourilor, cu Destruction/Candlemass la Escape, la 5 decembrie. Au (re)venit, au cântat, au plecat. Dar mai important e c-au promis că se vor întoarce în România cu prima ocazie. 

AI NOŞTRI. Şi ai noştri au ridicat ştacheta. Nici nu dăduse bine căldura că pe Tudor Chirilă îl şi apucase dorul de mare. Şi-a răsunat Sala Palatului, la concertul Vama Veche fiind mai multă lume decât la Therion! Ştefan Bănică Jr şi nou-lansatele lui "Duete de Crăciun" au umplut, două zile la rând, aceeaşi sală până la refuz. Şi-ncă anul nu s-a terminat. Ne mai aşteaptă un concert extraordinar de Sărbători: Fundaţia Artmania prezintă "Concertul de Crăciun al sopranei Tarja Turunen", la 16 decembrie, ora 19:00, la Sala Thalia, Sibiu. 

DIN VECINI. Dac-ar fi să punem la socoteală câţi români au sărit graniţa pentru a-i vedea pe Tiamat în Ungaria şi pe Black Sabbath în Bulgaria, mai că s-ar umple o sală. Poate-i va aduce vreun organizator de spectacole şi la noi, într-o bună zi. Jurnalul Naţional v-a prezentat, în exclusivitate, un interviu cu Johan Edlund, realizat la Budapesta. Vin ai lor, pleaca ai noştri! Sărind la un alt gen, trupa Activ a făcut furori în Bulgaria, iar Akcent, care are în sfârşit bani de bilet, s-a lansat în Belgia şi Olanda.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Concertele au devenit un lux în România

Ca să aduci o trupă străină pe plaiuri mioritice îţi trebuie curaj, nu glumă. Mulţi cred că, după un show, organizatorii îşi pot cumpăra lejer un Mercedes. Însă o astfel de "afacere" este cât se poate de riscantă.

Cum se procedează? Orice concert trebuie pregătit din vreme. Chiar şi cu un an înainte. Aici e o adevărată "loterie", fiindcă o altă firmă poate aduce în aceeaşi perioadă o altă trupă. În plus, organizatorii îşi potrivesc ceasul după agenda artiştilor. Managementul formaţiei trimite o listă cu condiţiile tehnice, catering, cazare, aşa-numitul rider. După ce-l studiază, organizatorul anunţă managementul dacă poate asigura toate condiţiile, iar secţiunile care nu se pot îndeplini se negociază. Ce se plăteşte? Pe lângă onorariul grupului, mai sunt şi alte cheltuieli: sală, pază, sonorizare, promotion, hotel, catering, tipărirea afişelor, a flyerelor şi a biletelor. Şi impozitele (impozitul local, impozitul pe profit, drepturile de autor)! Cu cât formaţia este mai tare, cu atât pretenţiile cresc. Ce se întâmplă în culise ne dezvăluie trei dintre oamenii avizaţi care au adus rock-ul adevărat la Bucureşti, Timişoara şi Cluj.

FUNDAŢIA PHOENIX. "E riscant să organizezi în România un concert cu o trupă străină, dar m-am plictisit să-i aştept pe alţii să îşi asume riscul ăsta", ne-a declarat Mircea Nancă, după ce i-a adus la Bucureşti pe Megadeth şi Faithless. "Cât costă depinde de cota trupei şi de complexitatea producţiei. Cam între 5.000 şi 1.500.000 de euro. Iar o trupă poate să ceară între 10.000 şi 2.000.000 de euro. Ideea e să reduci cât mai mult numărul de oameni care îşi doresc să vadă concertul, dar nu îşi pot permite.Ca în orice afacere, ca să mergi mai departe, la sfârşitul anului tragi linie şi vezi dacă merită sau nu. Poţi face două sau trei concerte care să îţi aducă un profit mare sau foarte mare şi încă trei sau patru care îţi aduc un profit decent, plus două sau trei care nu îţi aduc nici un profit financiar, dar îţi aduc câştig de imagine, experienţă, îţi întăresc portofoliul." Cu Megadeth în "CV", Mircea Nancă a câştigat şi bani, şi experienţă. Şi un mare plus la capitolul imagine. Căci Dave Mustaine a fost extrem de încântat de primirea care i s-a făcut în România.

BESTIAL RECORDS. Adi Mihailov, reprezentantul Bestial Records, recunoaşte, de asemenea, că e o afacere riscantă. "Contractul se semnează cu multe luni înainte de concert, iar în această perioadă se pot întâmpla multe. La concertul pe care l-am organizat anul acesta cu Moonspell, managementul a dorit o sonorizare mult prea performantă faţă de ceea ce există în România. În final, am lucrat cu o firmă din Ungaria. Când e vorba de bani, circulă tot felul de zvonuri, însă în realitate contractul prevede o clauză de confidenţialitate. Ceea ce pot spune e că pentru concertul Moonspell bugetul a depăşit 12.000 de euro". Adi Mihailov i-a mai adus în România pe fraţii Cavanagh de la Anathema. Clubul The Note din Timişoara a fost arhiplin, iar concertul a fost un succes deplin. "De câştigat, se câştigă destul de puţin, 20%-30% din suma investită - dacă este vorba de un concert de mare succes, dar de regulă câştigul este de sub 10%. De pierdut, însă, se poate pierde foarte mult!"

PROMUSIC PROD. Nelu Brânduşan, reprezentantul ProMusic Prod, din Cluj, susţine acelaşi lucru: "Deoarece piaţă din România este în formare şi trebuie să ai în vedere că românul nu are bani. A devenit un lux în România un concert!".Ce se plăteşte în afară de masă, cazare, transport, onorariu, sală? "Păi, nu e suficient? Restul sunt nimicuri..." Nelu Brânduşan a mai adus în România trupe din Ungaria, iar Catamenia a fost prima formaţie străină pentru care a făcut un turneu. Acum se ocupă de concertul Helloween, care va avea loc în ianuarie anul viitor, şi de cel de la data de 5 decembrie 2005, unde vor cânta Destruction şi Candlemass. Cum se calculează preţul unui bilet? Organizatorul pune cât vrea el? "Poate să pună cât vrea el, numai să vină publicul... Ha, ha, ha. Glumeam. E destul de complicat, dacă stai să calculezi. Statul ia 34% din preţul biletului, fără să facă nimic. În cazul ăsta, pe mulţi nu-i mai interesează să facă spectacole". Câţi bani se pot câştigă într-o astfel de afacere? "De ce nu mă întrebi câţi bani se pot pierde? Foarte mulţi bani se pierd!".

APA PLATĂ ŞI PROSOAPE. Ce au dorit artiştii care au venit în România? Dave Mustaine a cerut ursuleţi de gumă. Băieţii de la Catamenia şi-au propus să vadă Castelul lui Dracula şi Casa Poporului, dar, din cauză că timpul a fost prea scurt, au renunţat. Poate data viitoare. Moonspell a vrut o cameră cu duş, oglindă cât un stat de om, becuri puternice şi 30 de prosoape. De altfel, cea mai amănunţită listă pentru mâncare a fost cea trimisă de Fernando & Co., care au cerut 28 de litri de apă plată şi o grămadă de feluri de aperitive.

METALIŞTI CU SOPRANE. Dacă până acum câţiva ani abia ne-au călcat pragul Metallica şi Sepultura, iată că, în ultima perioadă, au început să apară tot mai multe trupe de rock. Păcat că pe Nightwish şi Therion le-a adus Fundaţia Aquarius, care stă prost de tot la capitolul promovare. Noroc că formaţiile amintite n-au nevoie de nici o prezentare! După Paradise Lost, urmează Helloween, plus Destruction şi Candlemass. Astă-seară, la Club Bamboo, la ora 21.00, va concerta trupa italiană Sinergia.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Jurnal de Litoral - Poluarea fonică

Turiştii s-au împărţit în două tabere: din prima categorie fac parte cei care spun că au venit la mare să se distreze. Ceva de genul "Să facem gălăgie şi s-o ţinem până mâine, e petrecere şi pereţii cad pe tine". Sau "Astă seară vreau să moară toţi vecinii de pe scară", vorba cântecelor. 

De partea cealaltă, sunt cei care strigă sus şi tare că au venit la mare să se odihnească. Şi vor linişte. Şi fac scandal pe la Primărie ca spectacolele să nu mai ţină până noaptea târziu. Fiindcă ei nu pot dormi. Şi unii, şi alţii au dreptate. Să vedem cine mai are dreptate. Toţi patronii de terase dau muzica la maximum. Şi auzi, stereo, două melodii diferite, dacă nu chiar trei. De diverse genuri. Pe care-l ţin mai tare boxele şi decibelii, ăla câştigă. Mătuşi şi soacre, bunici şi mămici ţipă după odrasle ca sirenele-n port. În port popular, căci am văzut şi femei îmbrăcate în ii (dar fără fote), asortate la costumul de baie. Copiii, cel puţin, mai ţipă şi de plăcere, fiindcă le place-n apă, dar mai urlă şi necondiţionat când nu primesc lopăţica şi găletuşa. Şi nu poţi să le dai coloana sonoră mai incet. Nici măcar o palmă la dos, dacă nu-s ai tăi.

În câteva rânduri, la Costineşti, am avut parte de artificii. Toate bubuite după miezul nopţii. O dată cu steluţele multicolore de pe cer, se zgâlţâie şi geamurile, de zici că te afli pe poligonul de tragere sau, mai rău, pe front. Ce explozii, ce minune! Ca imagine, dau bine, dar dacă eşti mai sensibil la zgomote puternice, timpanele îţi vibrează puternic. Dacă ai nenorocul să te cazezi pe lângă gară, auzi toate locomotivele cum şuieră, mai ceva ca arbitrii de fotbal pe teren. La o adiere de vânt mai puternică, încep să piuie păsărelele sau sirenele autoturismelor. Numai proprietarii dorm duşi şi nu le-aud.

Din cauza poluării fonice nu mai poţi nici să visezi. Nici măcar cu ochii deschişi. În aceste condiţii, mi-am creat pe laptop un playlist care să contracareze efectul remixului involuntar de disco şi manele. Mi-am "injectat" nişte gothic metal în creier, care mi-a pătruns până-n vene. Astfel, am luat câte-o "supradoză" de mp3-uri Tiamat direct în urechi, la căşti: l-am programat pe Johan Edlund să-mi cânte "In a Dream", "I Am the King (...Of Dreams)" sau "A Deeper Kind of Slumber". Şi, ca mulţumire că m-a scăpat de gălăgie, l-am lăsat să-mi şoptească, în fiecare noapte: "Do You Dream of Me?"

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Mustaine, impresionat de românce

Şase mii de rockeri veniţi din toată ţara, dornici să vadă de-aproape trupa Megadeth, au luat cu asalt miercuri seară Arenele Romane. Şi au ascultat heavy metal la 18.000 W, până după miezul nopţii.

Artiştii au venit direct de la Belgrad şi au ajuns în Bucureşti la ora 18:00. Lăzile cu instrumente au fost aşezate în şir indian şi montate într-o singură oră. Din cele 14 trupe româneşti care au dorit să cânte în deschidere au fost selectate doar două, Avatar şi Implant pentru Refuz. Însă formaţiile amintite n-au prea convins. După reacţia publicului, ar fi fost mai bine să se schimbe ordinea, căci Avatar a avut mai mare "priză". Membrii Implantului şi-au aruncat tricourile în public, iar spectatorii le-au aruncat înapoi pe scenă. Australienii de la Dungeon, care cântă de obicei în deschidere la Megadeth şi care au venit în România la insistenţele lui Dave Mustaine, au pregătit intrarea în scenă a headlinerilor.

ECHIPAŢI. În jurul orei 23:00, Dave Mustaine (voce, chitară), Glen Drover (chitară), James MacDonough (bass) şi Shawn Drover (tobe) şi-au făcut apariţia. "Ce loc frumos în care să cânţi! Ce prieteni frumoşi!", au fost primele cuvinte ale lui Dave Mustaine. Deşi tot echipamentul de sunet, în afară de boxe, a fost adus de Megadeth cu camionul de turneu, metaliştii au avut probleme cu acustica. La prima piesă, vocea lui Mustaine abia se auzea. După câteva piese a urmat o scurtă pauză pentru rezolvarea incidentului tehnic. "Avem o mică problemă cu sunetul. N-am terminat încă", i-a liniştit liderul trupei pe rockerii care abia aşteptau noi acorduri. Au urmat apoi "In My Darkest Hour", "Angry Again", "Skin of My Teeth", "She-Wolf", "Peace Sells", "A Tout Le Monde" (cântată în duet cu publicul), "Trust", "Sweating Bullets" si "Symphony of Destruction". Nu au lipsit nici piesele de pe ultimul album, "The System Has Failed", cu care Megadeth a pornit în turneu pentru a cuceri Europa.

SCHIMBARE. Deşi a văzut România doar în drumul spre Arenele Romane, Mustaine a avut totuşi timp să observe că "sunt multe femei frumoase aici". La finalul a două ore de metal greu, în jurul orei 01:00 publicul nu voia să plece acasă. După o "şedinţă" de cinci minute cu ceilalţi membri, Mustaine a spus: "Îmi pare rău, dar Glen nu mai vrea să cânte la chitară şi nici Shawn nu mai vrea să bată în tobe. Aşa că... schimbăm!". Într-o nebunie generală, chitaristul a luat locul toboşarului, iar toboşarul a dovedit că e maestru şi la chitară. Megadeth a încheiat maratonul heavy metal de peste patru ore cu "Paranoid" (Black Sabbath), melodie pe care n-au mai cântat-o în alte ţări. După ce a plecat şi ultimul spectator, Dave a coborât în Arenă şi s-a fotografiat alături de un munte de sticle goale. Artiştii au părăsit România la ora trei noaptea şi au plecat spre Atena cu cele trei camioane de turneu. 

DAVE S-A ŢINUT DE GLUME. Într-una dintre pauze, Mustaine a spus că s-a dus la doctor, fiindcă îl durea mâna. Iar acesta i-a zis că nu va mai putea cânta niciodată la chitară. "Aşa că l-am omorât", a glumit Dave. Apoi a adus vorba despre Michael Jackson: "Se spune că tipul ăsta este nevinovat. Voi ce credeţi?" "E vinovat!!!" a venit răspunsul. "Şi eu cred la fel. E o altă situaţie în care sistemul american dă greş", a adăugat liderul Megadeth, introducând piesele de pe "The System Has Failed". 

PRIMIRE. Putem spune în sfârşit că am văzut un spectacol la care să nu mai folosim sintagma "organizare mioritică". Fundaţia Culturală Phoenix - reprezentată de Paul Nancă şi Mircea Nancă - nu s-a chinuit degeaba. Dave Mustaine a fost foarte impresionat de primirea făcută la Bucureşti. Pentru că organizatorii au ştiut cu cine să colaboreze. Rockerii, veniţi din Timişoara (prin Bestial Records) şi din Cluj (prin ProMusicProd & Maximum Rock Magazin), plus publicaţiile online Metalfan şi Metalhead, care i-au informat pe rockeri despre concert, au încercat să aducă spectacolul cât mai aproape de cele care se fac afară.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Concert Megadeth

Astăzi, la ora 20:00, Megadeth concertează la Arenele Romane! Avatar şi Implant pentru Refuz vor cânta câte 30 de minute fiecare, trupa australiană Dungeon - 45 de minute, iar Megadeth - două ore! În aceste condiţii, spectacolul va dura până după miezul nopţii. 

Fundaţia Culturală Phoenix a organizat ieri la Baza Militară o conferinţă de presă pentru concertul Megadeth, dar fără Megadeth. Căci celebra trupă soseşte abia astăzi în România. Paul Nancă a dezvăluit că a primit 14 propuneri de la grupurile româneşti care au trimis materiale demonstrative.

ALEŞI. Dintre acestea, Avatar şi Implant pentru Refuz au fost alese chiar de membrii trupei Megadeth să le cânte în deschidere. La insistenţele lui Dave Mustaine, va mai cânta trupa australiană Dungeon. Headlinerii nu vor băuturi alcoolice, în schimb au cerut mâncare fără ceapă şi conopidă şi ursuleţi de gumă. Fiindcă nu va fi timp, artiştii vor lua masa chiar la locul faptei.

ECHIPAMENT. Musafirii vin direct de la Belgrad, iar după concertul din România vor pleca spre Atena. Tot echipamentul de sunet, în afară de boxe - care cuprinde 12 cabine Marshall - este adus de celebra formaţie americană. Artiştii vin "blindaţi" cu două autocare de concert, plus unul de instrumente. Fiecare component al grupului are propriul tehnician care se ocupă de instrumente. Între cele 17 persoane care îi însoţesc pe Dave&Co. se află un copil de 13 ani (probabil copilul unuia dintre interpreţi) şi un pastor! Mai sunt bilete, căutaţi-i pe organizatori, nu cumpăraţi de la bişniţari. Şi nu veniţi cu tricouri cu Metallica. Prietenii (lui Dave) ştiu de ce!

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Therion - 18 ani, la Bucureşti

Fundatia Aquarius n-a învăţat din greşelile anterioare. Naiba a mai văzut rockeri să stea pe scaune la concert! Cei care i-au adus şi pe Nightwish la Bucureşti s-au încăpăţânat să-i invite şi pe Therion tot la Sala Palatului. Singurul lucru rău de la Nightwish care nu s-a mai repetat a fost anunţul organizatorilor: "Tova'ăşi, staţi liniştiţi pe locurile voastre!".   

ODISEE SCANDINAVĂ. Acustica sălii şi vocea puternică a lui Mats Leven au făcut aproape inutile boxele! Dacă ar fi căzut curentul, Therion ar fi putut susţine show-ul, având puterea de a acoperi inclusiv uralele fanilor. Mats s-a alăturat formaţiei puţin înainte de înregistrarea celor două albume (Lemuria/Sirius B) şi are contract inclusiv pentru acest turneu. Concertul a început cu 13 minute întârziere, dar numărul fatidic a fost de bun augur. Rockerii au lăsat baltă meciul cu Olanda, întrebând doar la final: "Cât e scorul?". Coborâtă parcă din "Inelul nibelungilor", soprana Karin Fjellander a arătat că în zona nordică mai toţi au rockul în sânge. Ea a fost secondată cu succes de celelalte două "prinţese nordice", Maria Marlov şi Suvi Virtanen, cele trei justificându-şi pe deplin prezenţa alături de o trupă "dură" ca Therion. Până şi cei doi baritoni, Jari-Petri Henio şi Risto Hamalainen, au făcut binecunoscutul semn "clovenhoof", obişnuit la marea majoritate a concertelor metalice. Iar Christofer Johnsson, supranumit "Stravinski al metalului", a zguduit pur şi simplu Sala Palatului. Timp de peste două ore, rockerii au cântat în picioare piese precum "Blood of Kingu", "Son of the Sun", "Crowning of Atlantis", "Wild Hunt", "In Remembrance", "Rise of Sodom And Gomorrah", "Asgard" şi "Cults of the Shaddow". Spectacolul s-a încheiat cu "imnul" trupei, căci un megashow nu putea să se termine decât cu un "Mega Therion". Pentru bis au păstrat două cover-uri: "Black Funeral" şi "Iron Fist". Cea de-a 18-a aniversare Therion a coincis cu prima vizită în România, iar solistul şi-a dres vocea, chiar pe scenă, cu bere românească, reuşind să-i citească numele de pe etichetă. 

FOAME DE ROCK. Încercările lui Christofer de a dialoga cu majoritatea spectatorilor au fost zadarnice, limba engleză fiind pentru mulţi o necunoscută, la fel ca şi majoritatea melodiilor. Fanii ovaţionau orice. Când au fost întrebaţi dacă au cumpărat ultimele două albume Therion, spectatorii au răspuns cu entuziasm: "Yeeeees"! "Şi care vă place?" - "Yeeeees"!!! Până şi la întrebarea "Sunteti obosiţi?" s-a răspuns tot cu "Yeees"!

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Catamenia, la bustul gol

Miercuri seară, în zona Lipscani, a fost invazie de tricouri negre. Motivul l-a reprezentat concertul susţinut în Club A de trupa finlandeză Catamenia. Pentru prima oară, nonconformiştii metalişti din Oulu au inclus România în cadrul unui turneu. Mai mult, anul acesta zona vizată a fost cea a Balcanilor. 

ÎNGHESUIALĂ. Deşi doar câteva sute de rockeri români au achitat cei 380.000 de lei reprezentând contravaloarea biletului, sala s-a dovedit neîncăpătoare. Iar conferinţa de presă a fost cu public. În sensul că spectatorii au intrat şi ei în sală şi au asistat la interviuri. Cei şase băieţi cucuieţi s-au ţinut de glume, fiind probabil cea mai nonconformistă trupă care ne-a vizitat ţara până acum. Întrebaţi dacă au completat CV-urile de pe pagina lor oficială la mişto sau la beţie, Riku, vocea blondă a trupei, a răspuns: "Nu vrem să ne facem o imagine «serioasă». Importantă e muzica noastră, nu cine suntem noi. Puţin ne pasă de ce crede lumea despre noi ca persoane. Vrei un exemplu? Uite: Fuck you!". La întrebarea ce părere au despre fetele din România, au răspuns: "Ne plac, am vazut nişte părţi dorsale minunate, chiar şi aici, în sală".

CĂLDURĂ MARE. Cele două trupe româneşti care au cântat (sau mai bine zis au ţipat) în deschidere n-au prea reuşit să încingă atmosfera. Mai tare a cântat publicul în pauză "Heart of Steel", melodia celor de la Manowar. Iar scena a fost mult prea mică pentru cei şase metalişti de la Catamenia. Nu s-a luat în calcul faptul că rockul merge cel mai bine cu bere: pe tot parcursul show-ului unica toaletă, plasată imediat în stânga scenei, a fost ţinta unui "pelerinaj" continuu. Inclusiv trupa finlandeză a stat la coadă după fani pentru a ajunge la grupul sanitar. Iar căldura i-a topit de tot. Bateristul s-a descălţat de sandale, au făcut "poştă" două sticle cu apă plată şi şi-au aruncat, pe rând, tricourile, rămânând la bustul gol. La un moment dat însă, din cauza căldurii, n-au mai rezistat şi au cerut o pauză de un sfert de oră, timp în care toată trupa s-a dus la toaletă şi şi-a turnat apă în cap. În pauză, publicul s-a distrat ascultându-l la CD pe Alifantis cântând "Trăiască-n fericire partidul şi poporul / Trăiască România, trăiască tricolorul". "Catamenii" au continuat apoi cu piese de pe "Winternight Tragedies", ultimul lor album, finalul concertului fiind de-a dreptul incendiar. Transpiraţi până la epuizare, metaliştii au cântat o singură piesă la bis. Şi-au strâns în grabă instrumentele, s-au dus la hotel preţ de un duş şi s-au întors în Club A să mai bea bere. 

CV-URI COMPLETATE ÎN BĂŞCĂLIE. Iată cum se prezintă blonzii pe site-ul oficial: Ari "WarsawaTechnics" Nissila cântă la chitară ritmică aerobică şi zice că e vocea beată a trupei şi că s-a născut la 1900. "Sunt acea vacă ciudată cu coarnele înfipte în dosul colegului meu de trupă, Veikko". Mikko "Dildo-Strap" Hepo-oja cântă la "B-ass! Unii ar putea spune că sunt pervers, dar aşa şi sunt!" Vocalul O.J. "Ouch Jesus" Mustonen îşi mai spune şi "Uriaşul", deşi nu-i prea mare de înălţime. Însă la ziua de naştere scrie: "24.8.1989 + 24 cm". S-o fi referit oare la lungimea pletelor!? La "echipament" şi-a trecut o "dotare" uriaşă, ciocan şi jachetă de tâmplar, costum de balerină şi pantofi! Riku "Q-ossi" Hopeakoski, chitarist, backing vocals, "Mă uit la DVD-uri porno cu extratereştri". Tero "I Hate Pussy" Nevala - clape, voce şi backing vocals, dansuri. "Ascult rahaturi disco la modă când gătesc şi fac curat în apartamente. Căsătorit, mândrul tată a doi gemeni de culoare". Bateristul Veikko "Gorepalli" Jumisko, alias Swedish Sucking Machine: "Eu sunt majoretă la gay parades. Nu-i nimic mai bun decât o bătrâna frânghie de 56 de picioare înfiptă în dos".

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Catamenia vrea la Castelul lui Dracula

Trupa finlandeză Catamenia, aflată în turneu european, va ajunge şi în România. Pe 25 şi 26 mai, artiştii vor concerta la Bucureşti, în Club A, şi la Cluj, în Clubul Studenţesc Observator.

Promusic Prod & Maximum Rock Magazin, organizatorul spectacolelor, va "scăpa" ieftin. Artiştii nu au nici o pretenţie ieşită din comun: n-au cerut sute de prosoape, băuturi fine sau hotel de cinci stele. Nici măcar mâncare caldă. Au spus doar că sunt mari amatori de sucuri naturale şi că abia aşteaptă să deguste berea din România. Iar gazda le-a pregătit, ca bonus, o palincă a-ntâia! Producătorul evenimentului, Nelu Brânduşan, ne-a dezvăluit că băieţilor le-a sunat bine "Castelul lui Dracula" şi au spus că doresc să-l vadă neapărat, şi că mai au de asemenea în program vizitarea Casei Poporului. Cei care nu şi-au procurat încă bilete ar trebui să se grăbească, deoarece locurile în Club A sunt limitate (doar 300 de persoane). Clujenii însă sunt mai norocoşi. Pentru ei s-a găsit o locaţie pentru 600 de persoane. Şi tot pentru clujeni se va organiza o întâlnire cu fanii, urmată de o sesiune de autografe.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Moonspell, în România

"Licantropi, îngeri fără stăpân, păcătoşi, bizari alchimişti şi entomologi, dincolo de întuneric şi speranţă, cu toţii ne vom primi într-un final antidotul: Moonspell în Timişoara!" 

Acesta este anunţul prin care Bestial Records ne anunţă că va aduce în România trupa Moonspell. Cel mai important grup al rockului metal de expresie gotică, Moonspell, întreprinde un dublu turneu european. Pe 11 martie, la Sala Olimpia din Timişoara, trupa va susţine un recital special "best of", timp de o oră şi 20 de minute. În calitate de trupă influentă a scenei metal din anii '90 şi la o decadă după legendarul debut "Wolfheart", membrii formaţiei lusitane vor evolua în faţa audienţei din România într-un show demn de reputaţia numelui.

În deschidere este invitat, pentru 50 de minute, cel mai apreciat grup elen de metal - Rotting Christ, de 18 ani activ în undergroundul european, aflat pentru a doua oară în România, după un exploziv recital la Metalheart Fest 2003 din Costineşti. Biletele achiziţionate în avans costă 590.000 de lei, iar cele disponibile la intrare, în ziua concertului vor costa 660.000 lei.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Rockerii fac naveta în Ungaria (interviu cu Johan Edlund)

Aţi cântat în aproape toată Europa, inclusiv pentru "vecinii" noştri unguri şi ruşi. Vă vor putea vedea şi admiratorii din România?

Johan Edlund: Ar fi minunat.

E adevărat că întorci crucile cu susul în jos atunci când compui sau când intri în studio să înregistrezi?

Majoritatea crucifixurilor pe care le am sunt întoarse acum.

E doar pentru a induce o stare propice pentru a compune?

Nu ştiu. Pur şi simplu îmi plac crucile întoarse. Acest simbol este greşit înţeles de multă lume, ca şi pentagrama, de altfel.  

Ultimul vostru album, Prey, este unul foarte personal. Cânţi despre propriile experienţe?

Toate albumele noastre sunt personale. Exprimă fiecare câte un moment aparte din viaţa noastră. Sunt întotdeauna trăiri intense, foarte variate.  

Cum te-ai descrie?

Sunt un tip suedez foarte drăguţ, foarte puţin complicat.  

De ce ai plecat din Suedia?

Din dragoste. Am părăsit Suedia pentru o iubită nemţoaică.  

Vă preocupă mitologia, religia şi propagaţi ideile lui Aleister Crowley.

Mitologia şi religia sunt două capitole extrem de interesante. Abordăm deseori probleme din această zonă, fiindcă avem îndoieli. Există enorm de multe motive pentru care ne aplecăm asupra acestor subiecte. Încercăm să-i facem pe oameni să descopere ideile pe care le-a lansat Crowley, cine a fost şi ce voia să spună, să-l prezentăm într-o lumină obiectivă, dar nu forţăm pe nimeni să accepte ideile lui. În religie, dar şi în dragoste, sunt multe lucruri care rămân neînţelese, multe îndoieli.  

Ideea de femeie a evoluat în cântecele voastre de la "Lady Temptress" şi "Sleeping Beauty" la "Whores of Babylon". Cum se face că acum eşti "Divided (for love)"?

Bună întrebare! Întotdeauna relaţiile sentimentale sunt complicate. Mai ales că pentru un bărbat e foarte greu să înţeleagă femeile.  

Ce le-ai spune celor care nu au auzit până acum de Tiamat?

"Unde aţi fost în ultimii 14 ani?!"  

Ce le transmiţi fanilor din România?

Sper să ne întâlnim curând.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional) - corespondenţă din Budapesta

Rockerii fac naveta în Ungaria (reportaj)

Rockerii mioritici "emigrează" în Ungaria pentru a gusta recitaluri de metale grele. Au învăţat cum să-i păcălească pe vameşi, reuşind cu doar o bancnotă de 500 de euro să meargă la toate festivalurile. Ca să nu mai aştepte un an întreg recitaluri de metale grele, rockerii români au găsit soluţia. Se duc în Ungaria. 

O gaşcă din Arad, o alta din Timişoara, plus fani din Bucureşti s-au întâlnit la show-ul Tiamat, care a avut loc pe 12 ianuarie, în E-klub, la Budapesta. De ce concertează toata lumea în Ungaria? Simplu: vecinii noştri organizează festivaluri sau concerte fără a se gândi la un profit imediat, pe când ai noştri aşteaptă să dea "un tun". 

CU ACCENT. Am plecat la Budapesta ghidaţi de Adi Mihailov, reprezentantul "Bestial Records" din Timişoara, care ne-a "pasat" către organizatorul maghiar Balasz Varga. O data ajunşi în E-klub, locaţia care a găzduit evenimentul, am întrebat de persoana de contact care trebuia să ne fie calauză. După cel de-al treilea "Nem tudom" şi o conversaţie în engleză, unul dintre reprezentanţii clubului ne-a întrebat cu un uşor accent: "Vorbiţi româneşte?". Aşa am aflat că, deşi îl cheamă Zsolt Juhasz, e român de-al nostru din Satu Mare. De aici încolo, totul a devenit mai uşor. Deşi conferinţa de presă s-a ţinut "la grămadă", fiecare ziarist şi-a aşteptat rândul la interviu cu reportofonul închis. 

DIFERENŢE. Nu e concert în România la care oamenii să nu se calce pe sau în picioare. În plus, există un spaţiu între scenă şi public prin care poţi să treci şi cu tancul. În E-klub însă, rockerii au stat cu coatele pe scenă. Artiştii au venit atât de aproape de public, încât admiratorii au putut să-i atingă. S-a cântat, s-a dansat, s-au scuturat plete sincron şi fiecare a trăit muzica fără a-i deranja pe ceilalţi. Mare ne-a fost mirarea când un pletos cu cercel în limbă ne-a cedat locul din "zona zero". Uitasem că nu suntem în România, unde de la concertele rock pleci cel puţin cu un cap în gură. Iată însă şi alte motive pentru care românii preferă să meargă la concerte în Ungaria. Nici nu e prea scump - 2.400.000 de lei un bilet dus-întors Bucureşti-Budapesta şi vreo 500.000 de lei biletul la concert. 

SHOW HIPNOTIC. Problema ar fi cei 500 de euro care trebuie arătaţi la vamă. Dar au rezolvat-o românaşii şi pe asta: "Am o singură bancnotă pe care-o scot sistematic de la saltea. A văzut toate festivalurile" - ne-a spus un fan din Timişoara. Cum era şi normal, gazdele au deschis show-ul. Trupa "Green Division" a fost doar un aperitiv pentru festinul care a urmat. O altă surpriză a făcut-o formaţia suedeză Pain, având în componenţă două chitariste "supărate". S-a cântat 100% live. Nici chiar trecerea de la o trupă la alta nu s-a făcut... pe bandă. De acordarea instrumentelor s-a ocupat un tip căruia îi strălucea beculeţul. Cel prins în frunte cu ajutorul unui elastic. Lămpaşul nostru cu ţăcălie, favoriţi "în furculiţă" şi părul strâns în stil samurai a pregătit intrarea în scenă a headlinerilor: Tiamat, una dintre cele mai îndrăgite trupe suedeze. Vocalistul a urcat în scenă cu ţigara aprinsă. A mai tras un fum şi şi-a făcut numărul în stilul său caracteristic, aruncând în sală priviri de un albastru electric. N-au lipsit piesele de rezistenţă "In a Dream", "Sleeping Beauty", "Cold Seed", "As long as you are mine", "Wings of Heaven" sau mult cerutul "Gaia". Show-ul hipnotic al lui Edlund i-a extaziat pur şi simplu pe spectatori. Aşa se face că din sală i s-a strigat bilingv - în română şi în ungureşte - "Sărută-mă până intru în comă!!!", un vers al melodiei lor "Love is as good as soma".  

TIAMAT, ÎNTRE LEGENDĂ ŞI ADEVĂR. Trupa Tiamat şi-a luat numele după un personaj mitologic, zeiţa babiloniană Tiamat. Legendă sunt şi zvonurile care circulă despre cei din trupă. Vocalul Johan Edlund îşi ţine crucile cu susul în jos. Se spune că atunci când zboară cu avionul îşi întoarce crucile în poziţie "ortodoxă", căci are o senzaţie de disconfort. Dacă a uitat să le întoarcă, îşi sună prietena şi o roagă să facă operaţiunea amintită. Astfel, se face frate cu... Dumnezeu până trece zborul. Întrebat dacă e adevărat, Edlund a dat-o cotită: "Multe lucruri care se spun despre mine sunt legende". 

PAIN, O ALTĂ TRUPĂ SUEDEZĂ DE SUCCES. Asta este culmea integrării europene: rocker român să te duci în Ungaria să vezi o trupă suedeză care cântă în engleză şi al cărei solist s-a stabilit în Germania. Conaţionalii celor de la Tiamat, membrii formaţiei Pain, au făcut la rândul lor senzaţie. Cele două chitariste brunete, cu pletele până la brâu, au desfiinţat clişeul potrivit căruia doar băieţii cântă rock adevărat. Una dintre cele două interprete şi-a făcut propriul show, dedicând câteva riff-uri anumitor persoane pe care le alegea din public.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional) - corespondenţă din Budapesta