Rockerii s-au pregătit deja pentru festivalurile de vară. Prestigiosul Summer Breeze de la Dinkelsbuehl (care se va desfăşura în perioada 19-22 august în Germania) se vinde bine şi la ediţia din vara aceasta. Deşi mai sunt aproape şase luni până la primul show, fanii sunt avertizaţi să se grăbească.
Primele 10.000 de bilete s-au vândut deja, iar cumpărătorii şi-au asigurat deja un exemplar al DVD-ului oferit gratuit de organizatori. Discul amintit, care nu se va mai găsi nicăieri altundeva, cuprinde materiale realizate în timpul ediţiei 2008 a Summer Breeze. Preţul pentru următoarea categorie de tichete a rămas acelaşi, 66 de euro, şi include, pe lângă accesul la concerte, şi taxa de camping. Doritorii le pot găsi pe site-ul www.silverdust-shop.de.
Dat fiind că la ediţia din 2009 toate biletele se vânduseră deja la jumătatea lunii mai, organizatorii estimează că vor epuiza şi în 2010 întregul stoc cu şi mai mult timp înainte de începerea festivalului. Ediţia din 2010 a Summer Breeze va aduce câteva noutăţi: pe cele patru scene vor cânta nu mai puţin de 100 de trupe. În afară de cele două scene în aer liber şi de Party Tent, va fi deschisă şi Camel Stage, unde vor evolua opt formaţii, de miercuri până sâmbătă.
În prima zi, la 18 august, Blasmusik Illenschwang va deschide seria spectacolelor, la fel ca şi anul trecut. Alături de aceştia vor mai cânta The Smack Ballz, Tieflader, Grailknights, The Mean, Das Pack, The Very End şi Breschdleng.
De asemenea, şi înscrierile pentru trupele debutante se apropie de final. Grupuri din Germania, Austria şi Elveţia, care încă nu au contracte cu case de discuri, sunt aşteptate să-şi trimită demo-urile până la 31 martie, pentru a participa la New Blood Award.
Printre cele mai cunoscute formaţii care vor susţine maratonul de metale de la Summer Breeze Open Air 2010 se numără: Children of Bodom, Subway to Sally, Hypocrisy, Dark Tranquillity, Sepultura, Cannibal Corpse, Obituary, My Dying Bride, Agnostic Front, Dark Funeral, Ensiferum, Gorgoroth, Anathema (foto), Korpiklaani, The Black Dahlia Murder, Leaves Eyes, Manegarm şi mulţi alţii. Lista completă a formaţiilor este afişată pe site-ul oficial al festivalului, la www.summer-breeze.de.
Dacă generaţiile "epocii de aur" au aşteptat 10-20 de ani să vadă în România trupe precum Rolling Stones sau AC/DC, pentru noi e mult mai simplu acum: putem oricând trece graniţa să ne bucurăm de trupele sau de artiştii preferaţi. Astfel a luat avânt turismul muzical.
Doritorii împuşcă doi iepuri dintr-un foc: vizitează şi o ţară străină şi urmăresc un show de care nu pot avea parte în România. Cel mai simplu este să plecaţi în călătorie cu biletul de spectacol în buzunar. Cumpărat din România adică. Pentru asta există Eventim, reţeaua cu cele mai multe legături în afară. Aşadar, dacă aţi "ochit" un concert care are loc în Germania, Olanda, Elveţia, Austria, Slovenia, Croaţia, Serbia, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Italia, Finlanda, Suedia, Cehia, Marea Britanie sau Rusia vă puteţi procura biletul direct de la sediul firmei amintite, fără a mai fi stresaţi că nu mai prindeţi tichete la intrare. De altfel, la multe dintre concerte biletele se vând şi cu câteva luni înainte, aşa că trebuie să ştiţi din timp cum stau lucrurile. Oferte sunt pentru toate gusturile: de la muzică clasică la pop, rock/metal/hard&heavy, blues/ country/folk, jazz, hip-hop, soul, reggae, punk, ba chiar şi muzică populară sau evanghelică. După cum probabil vă imaginaţi, cele mai multe cerinţe pentru spectacolele de-afară sunt în domeniul pop şi rock.
Pe partea de metal puteţi alege ce nu s-a văzut încă la noi: Lacuna Coil, la 28 februarie, la Arena din Viena, Austria. Sau ce s-a văzut, dar e întotdeauna plăcut: Katatonia, la 28 martie, la Szene, în Viena, ori Nazareth, la 6 mai, tot în Szene, sau Tarja: "Clasic & Divine", la 12 iunie, la Miskolci Jegcsarnok, Miskolc, Ungaria. Ca să nu mai spunem de festivaluri, care mai de care mai tentante: MetalFest Open Air Hungary, la 24 mai, în Budapesta, Ungaria, sau Rock Im Park, la 4 iunie, la Nurnberg, Germania.
Din zona pop, cel mai tentant este Mika, la 29 martie, Planet.tt Bank Austria Halle Gasometer, în Viena, Austria. La capitolul clasic nu trebuie să rataţi Andre Rieu! La alegere, între 26 mai, pe Salzburgarena, la Salzburg sau la 27 mai, TipsArena, la Linz, ambele în Austria. Pentru nostalgici Tereza Kesovija, la 7 martie, pe Sportska dvorana "Graberje", la Varazdin, în Croaţia, sau Mireille Mathieu, la 3 mai, la BRP-Rotax Halle, Wells, Austria. Pentru toate aceste spectacole şi pentru foarte multe altele vă puteţi procura bilete prin Eventim (www.eventim.ro).
Cine caută găseşte. Mai precis, cine e interesat de evenimente pe care eventim.ro nu le-a "urcat" încă pe site, dar ele există la partenerii externi (întreaga platformă din care fac parte ţările enumerate mai sus) poate solicita introducerea concertului în cauză pe pagina românească şi după câteva zile biletele se pot cumpără fără probleme. Astfel, cei care nu mai au răbdare până ce un promotor român va aduce trupa Hypocrisy şi în România pot participa la show-ul pe care Peter Tagtgren&Co îl vor susţine la Sofia, în Bulgaria, la 27 februarie, cât timp evenimentul figurează pe eventim.bg.
Varianta ideală este să aveţi de-acasă biletul de concert, iar prin internet să vă căutaţi cazare, în funcţie de buget. Cu o simplă căutare pe Google puteţi găsi un hotel în zona dorită fie aproape de sala de concert, fie în preajma unor obiective turistice. Deşi vă puteţi face rezervarea printr-o agenţie sau printr-un site specializat, cel mai simplu este să contactaţi direct hotelul, eliminând intermediarii şi costurile presupuse de aceştia.
Cu toate că multe informaţii le puteţi afla chiar de pe site-ul unităţii de cazare, cu o simplă corespondenţă pe mail puteţi rezolva şi cele mai mici amănunte. Aşa veti şti în ce condiţii puteţi beneficia de conexiune internet (wireless sau cablu, contracost sau inclus în preţ), puteţi opta pentru breakfast şi să aflaţi dacă acesta implică un cost suplimentar etc.
Există o soluţie şi pentru cei care nu cunosc limbi străine: pachetul cu bilet de concert plus cazare. Captain Travel, de exemplu, are o secţiune numită chiar Concerte 2010: astfel, pentru show-ul Andre Rieu din Viena, care va avea loc la Wiener Stadthalle la 29 mai, în Viena, Austria, pachetul de servicii este de 315 euro de persoană şi include cazare două nopţi (28-30 mai) în cameră dublă la un hotel de trei stele, mic dejun şi biletul la concertul Andre Rieu (categoria 1).
La cerere se poate aranja schimbarea perioadei, cazarea la un hotel de categorie superioară şi bilet de avion Bucureşti-Viena şi retur. Cu acelaşi gen de pachet (hotel plus bilet la spectacol) puteţi opta pentru super concertele: U2 de la Atena, la 3 septembrie (Olympic Stadium), Paris la 18 septembrie (Stade de France) sau Roma la 3 octombrie (Stadio Olimpico) 292 euro, Deep Purple la München, la 19 noiembrie (Olympiahalle), sau Berlin la 22 noiembrie (Max-Schmerling Halle) 297 euro, Bon Jovi, 16 iunie Paris (P.O.P Bercy) 320 euro, cel mai scump din listă fiind Leonard Cohen, 375 de euro la Marseille, Franţa, la 7 martie (Le Dome Marseille). Mai multe detalii şi mai multe concerte puteţi găsi la captaintravel.ro.
Dar nu numai noi ne ducem prin vecini după formaţii şi artişti de marcă, ci şi vecinii vor veni la noi, de data aceasta mulţumită lui Marcel Avram, East European Concert şi D&D East Entertainment, care aduc în România AC/DC, la data de 16 mai. "La acest concert avem cele mai multe bilete vândute. De altfel, cele mai multe cereri pe care le primim din străinătate sunt, bineînţeles, pentru AC/DC. Avem solicitări din Italia, Germania, Polonia, Marea Britanie etc. Şi Eric Clapton & Steve Winwood se află în top pentru acest spectacol cele mai multe cereri sunt din Bulgaria", ne-a declarat Valentin Vasiloiu, senior project manager Eventim.ro.
Trupa suedeză In Flames l-a pierdut şi pe ultimul dintre membrii fondatori: chitaristul Jesper Strömblad a luat o lungă pauză „pentru a-şi înfrunta demonii”, după cum a anunţat trupa pe pagina de MySpace.
Jesper Strömblad le dă el însuşi fanilor trista veste: „Am decis că e mai bine pentru mine să părăsesc In Flames definitiv. Ultimii 17 ani au fost explozivi şi sunt mândru că am luat parte la această minunată călătorie, alături de cei mai talentaţi şi minunaţi oameni, cu care oricine în locul meu ar fi considerat că e un privilegiu să lucreze. Sunt cel mai norocos om din lume, având alături cei mai buni fani, care m-au susţinut de-a lungul perioadelor dificile. Înseamnă totul pentru mine, şi sunt decis să-mi înfrunt - şi să-mi înfrâng - demonii o dată pentru totdeauna... iar cu sprijinul vostru sunt pe drumul cel bun. Sunt departe de a-mi fi încheiat socotelile cu muzica, metalul sau în ce direcţie mă voi îndrepta, aşa că puteţi fi siguri că veţi mai auzi de mine”, încheie chitaristul.
Cei patru membri rămaşi în In Flames îşi exprimă la rându-le regretul: „Pierdem un chitarist şi muzician extraordinar, dar pentru a-l păstra ca prieten drag aceasta e singura cale. Dacă Jesper consideră că aşa e cel mai bine pentru el, îl susţinem 100%. E mult prea devreme pentru a ne gândi la ce vom face în viitor sau dacă îi vom căuta un înlocuitor. Totuşi, vă asigurăm că In Flames îşi va continua activitatea ca trupă, va scoate albume şi va pleca în turnee. Uşa In Flames va rămâne mereu deschisă pentru Jesper. Îl susţinem pe Jesper în eforturile sale de a-şi reveni”, afirmă Anders, Peter, Daniel şi Björn.
Strömblad este ultimul dintre membrii fondatori care părăseşte trupa, după ce Glenn Ljungström şi Johan Larsson au plecat din In Flames în 1997. Problemele cu alcoolul s-au acutizat pentru Jesper în ultima vreme, astfel că el a ratat turneul care a inclus şi Bucureştiul la 30 martie anul trecut. Dacă atunci a lăsat o portiţă revenirii sale, acum decizia pare a fi definitivă. Fanilor, care au reacţionat prompt şi în număr mare pe MySpace, le rămân totuşi cele nouă albume de studio ale In Flames la care chitaristul a contribuit, dintre care unul, „Come Clarity”, a fost ales prin votul internauţilor drept cel mai bun produs discografic al ultimului deceniu în Suedia. Deocamdată, Jesper nu a anunţat vreo decizie similară în cazul proiectelor sale, Dimension Zero (unde cântă alături de fostul său coleg din In Flames Glenn Ljungström), All Ends (fondată împreună cu Björn Gelotte, dar din care ambii s-au retras din cauza programului încărcat din In Flames) sau în ceea ce priveşte colaborarea cu fostul vocal al Sonic Syndicate, Roland Johansson.
Solistul trupei feroeze Tyr are de ceva vreme un proiect solo, iar în curând acesta va scoate un prim album.
Heri Joensen a terminat de înregistrat albumul de debut al noului său proiect, Heljareyga. Discul, ce poartă numele acestei trupe, conţine cinci piese "Regnid", "Heljareyga", "Lagnan", "Feigdin" şi "Vetrarbreytin" ce însumează circa 48 de minute. Înregistrat în decembrie şi mixat şi masterizat în ianuarie, albumul poate fi deja descărcat contra cost de pe câteva site-uri de specialitate, înainte de a fi lansat la o dată ce nu a fost încă stabilită sub formă de CD propriu-zis. Una dintre piese ("Feigdin") poate fi ascultată gratuit pe pagina de MySpace a Heljareyga. Versurile sunt integral în feroeză şi vor fi incluse în booklet, însă fără o traducere engleză.
În prezent, Heri Joensen se ocupă alături de Jan Yrlund de partea grafică a booklet-ului, care va include şi fotografii realizate de Kristfrid Tyril. Yrlund este o mai veche cunoştinţă a lui Joensen, cu care a colaborat atât în cazul albumelor Tyr precedente, cât şi în realizarea layout-ului paginii de MySpace a Heljareyga. Din proiectul amintit fac parte Heri Joensen (voce şi chitară), John Ivar Venned, Ken Johannesen (ambii chitară), Isak Petersen (bass) şi Amon Djurhuus (tobe). Cel din urmă a făcut parte şi din Tyr, timp de aproape un an, înlocuindu-l pe Kari Streymoy din ianuarie până în octombrie 2008.
Cei mai “vechi” din formula de şapte a turneului Bonecrusher Fest au fost suedezii de la Necrophobic. Am prins “caravana metalică” la Paris, la 30 ianuarie, aproape de finalul turneului, început la 8 ianuarie şi terminat la 6 februarie.
Înainte de a împărţi scena cu formaţii ca The Black Dahlia Murder, 3 Inches of Blood, Obscura, Carnifex, The Faceless şi Ingested, cei de la Necrophobic ne-au acordat un interviu în autocarul de turneu. Ca de obicei, au fost “delegaţi” tobarul Joakim Sterner, singurul membru fondator care mai cântă în trupă, şi chitaristul Sebastian Ramstedt, principalul autor al muzicii şi versurilor Necrophobic în ultimii ani.
Sunteţi în ultima parte a turneului, cum a fost până acum? Sebastian: A fost super, mult mai bine decât speram. Nu ştiam la ce să ne aşteptăm mai ales că, cel puţin teoretic, făceam notă discordantă cu celelalte trupe, majoritatea de deathcore şi alte asemenea. Dar am fost surprinşi să vedem că mulţi au venit chiar pentru Necrophobic, şi asta a fost bine, ne-a făcut să ne simţim minunat.
Anul trecut aţi aniversat 20 de ani de carieră şi sunteţi mai agresivi ca niciodată. Creşte agresivitatea o dată cu vârsta?
Pe măsură ce te maturizezi devii mult mai conştient de felul în care e viaţa, devii mult mai conştient de tot ce e în lume, şi de-aici blasfemia ca formă de agresivitate, ca reacţie la tot ceea ce ei numesc lume. Într-un fel, avem acum mai multă energie pentru a riposta la lucrurile pe care le urâm cu adevărat. Iar asta ne ţine încă în priză, iar "Death To All" - ca album şi ca sintagmă - reprezintă afirmaţia ultimă, lovitura finală de pumnal în inima acestei chestiuni.
Versurile blasfemice au rămas o constantă a trupei. Cum aţi ales această temă?
Câteodată venim cu versuri care să se potrivească melodiei. Mereu alegem conceptele în care să credem cu adevărat. Trebuie să fie puterea ce izvorăşte din noi, membrii trupei, pe care o punem în textele noastre. Versurile nu trebuie luate în sens propriu. Întotdeauna strecurăm sensuri multiple şi, dacă părem a ataca Biblia, de fapt prin ele atacăm întregul sistem. Joakim: Credem de asemenea că aceste piese de pe ultimul album sunt mai directe decât cele de pe albumul anterior, care era atmosferic, cu un sound amplu. Versurile de pe "Death To All" sunt mult mai dure, mai brutale.
"Muslim, christian, orthodox... your lies are all the same". Cum priviţi religiile? Sebastian: Ar trebui interzise. În viitorul apropiat ar trebui să fie interzis chiar şi să te rogi (râde).
Alte trupe folosesc întoarcerea la tradiţia odinică, nu atât la religia nordică propriu-zisă, cât la filosofie. Voi aţi ales să vă îndreptaţi spre Adversarul creştin. Care cale este mai bună?
Religiile păgâne au contribuit la formarea mentalităţii a generaţii întregi în lumea nordică, dar azi e greu să-l mai foloseşti pe Odin drept armă principală împotriva stării de lucruri actuale. Creştinii pur şi simplu nu te-ar lua în serios dacă ai face asta. Noi considerăm că trebuie să răspunzi cu aceeaşi monedă, să foloseşti propria lor religie împotriva lor. Să-i ataci din interior.
"Revelation 666" e inspirată din Biblie. Cum reinterpretaţi acest capitol? La Ioan câştigă God, la Necrophobic câştigă Goat?
Probabil (râde). Când am scris versurile, am citit Scriptura şi alte texte similare şi m-am jucat cu sensul, l-am întors. Am vrut să arăt şi cât de brutal a fost creştinismul însuşi, aşa cum e descris în texte, în vechile cărţi, în timp ce acum creştinii se consideră umili, pacifişti, şi gata de a avea grijă de toate problemele lumii, de orfani, etc. Dacă citeşti Biblia rămâi cu o cu totul altă impresie. Astfel că eu am luat povestea şi am întors-o, punându-le în faţă adevărul aşa cum e.
Aţi lansat "Satanic Blasphemies", cum priviţi acum perioada în care au fost compuse piesele? Joakim: Aş zice că atunci când am început încercam să facem acelaşi lucru pe care l-am făcut şi de atunci încoace. Cântăm de 20 de ani, iar demo-urile noastre au fost primele încercări de a crea soundul pe care îl avem şi astăzi, sunt mândru de tot ce am făcut până acum. Viziunea asupra felului în care trebuie să sunăm a rămas aceeaşi de la demo-uri şi până astăzi.
Un singur album a avut o temă oarecum diferită: în "Hrimthursum" aţi abordat mitologia nordică. Cum priviţi moştenirea vechilor vikingi? (Religie, cultură, concepţii?). Sebastian: Conceptul de "Hrimthursum" cred că a început cu piesa "Isaz" de pe "The Third Antichrist" şi, pentru că versurile acelei piese au fost printre cele mai bune ale albumului amintit, am vrut să dezvoltăm conceptul. Ideea a crescut de-a lungul anilor şi am considerat-o potrivită pentru a o dezvolta într-un album epic. Nu e vorba că l-am slăvi pe Odin pe acel album sau vechiul mod de viaţă, ci e un fel de readucere a vechilor timpuri în contextul actual creştin, pe care l-ar dezintegra. De altfel mulţi oameni în ziua de azi se îndepărtează deja de religie.
Pe "Hrimthursum" aveţi o piesă, "Blinded By Light, Enlightened By Darkness", în care spuneţi că iluminarea poate fi găsită şi în întuneric, aşa cum zicea şi Thomas Karlsson (n.r. - autorul versurilor trupei Therion), într-un interviu anterior.
Am făcut parte din Dragon Rouge timp de câţiva ani. Şi cel puţin titlul piesei e inspirat din acea perioadă. E o idee comună în Dragon Rouge să te cufunzi în întuneric pentru a găsi lumina. Mesajul cântecului însă e că trebuie să explorezi întunericul din tine pentru a deveni o fiinţă completă. Câteodată normele de comportament ale acestei lumi te determină să te autocenzurezi, te limitează.
Tobias a activat o vreme în Therion, soprana Sandra Camenisch - a cărei voce se aude pe "Hrimthursum" - a colaborat cu Therion, iar în booklet-ul albumului amintit le mulţumiţi lui Thomas şi Dragon Rouge. Sunt cei de la Therion printre prietenii voştri cei mai apropiaţi? Sau e doar o chestiune de colaborare?
Christopher a fost prieten bun al meu şi al lui Tobias, dar în ultima vreme relaţiile s-au mai răcit. Tobias se mai întâlneşte ocazional cu Christopher, dar ţine mai mult legătura cu Thomas Karlsson.
"Death To All" e primul album înregistrat în propriul studio. Cum vă descurcaţi? Veţi înregistra şi următorul acolo? L-aţi închiria şi altora?
Experienţa de a-l face singuri a însemnat în special o muncă mult mai susţinută, dar am avut un program mult mai flexibil decât dacă am fi apelat la un studio obişnuit. Am putut lucra cât am vrut, la orice oră am vrut, am putut aduce oricâte modificări am vrut pieselor noastre fără a ne costa ca într-un studio obişnuit, ăsta e marele avantaj. La viitorul album vom apela la ajutoare, cum ar fi un producător sau un inginer de sunet, dar asta nu am decis încă. S-ar putea să închiriem studioul şi altor trupe, dar nu în ideea asta l-am creat. L-am făcut strict pentru a avea mână liberă la înregistrări.
E al doilea LP la Regain. Cum merge colaborarea, având în vedere experienţele cu casele de discuri de dinainte?
E mult mai bine, treburile merg mult mai bine cu casa de discuri actuală.
Unele trupe scot albume frecvent, alţii (printre care şi voi) preferă să lase mai mult între două albume. Cum se explică?
Nu simţim nevoia de a scoate un album pur şi simplu, inspiraţia ne vine... atunci când vine. Nu vrem să scoatem piese doar de dragul de a le scoate, nu vrem să scriem cântece la număr riscând să avem melodii slabe pe album. S-a întâmplat să avem 10 piese, dar să fim nevoiţi să renunţăm la toate, pentru că nu ne mulţumeau, şi a trebuit să le rescriem. Piesele trebuie să fie în concordanţă cu ideile noastre. Câteodată nu ies deloc cum ne-am dori, iar dacă în spatele unui număr de melodii nu se simte focul acela al nostru, pur şi simplu nu scoatem acel album. Procedăm astfel pentru că aşa simţim, e o parte a stilului nostru de viaţă, e iubirea noastră pentru metal şi am simţi că ne trădăm pe noi înşine prin scoaterea unui album doar cu scopul de a mai obţine nişte bani sau de a fi prezenţi pe piaţă.
Johan şi Sebastian sunt şi în Nifelheim. Cum se împacă munca în două trupe? Pregătiţi ceva cu Nifelheim?
Până acum nu ni s-au suprapus programele, am tras albumele alternativ. Iar în privinţa concertelor tot aşa, alternăm programul. Până acum nu ni s-a întâmplat să refuzăm nici o ofertă din cauză că ar putea fi ocupată cealaltă trupă. Cât îi priveşte pe gemeni (n. r. - Erik şi Per Gustavsson, alias "Bröderna Hardrock"), lucrează în feluri ce nouă ne sunt necunoscute (râde). E destul material deja scris, dar nu pot spune că ne putem aştepta la un album nou în viitorul apropiat.
Un mesaj pentru fanii din România. Sebastian: Avem în plan să cântăm cât mai mult pe unde n-am prea ajuns până acum, inclusiv în Estul Europei. Joakim: Ne dorim să cântăm la voi, dar pentru asta trebuie să găsim promotorii potriviţi.
Biografie
Necrophobic a fost formată în 1989 de tobarul Joakim Sterner şi de chitaristul David Parland. În cei peste 20 de ani de existenţă, trupa suedeză de death metal a scos şase albume de studio: "The Nocturnal Silence" (1993), "Darkside" (1997), "The Third Antichrist" (1999), "Bloodhymns" (2002), "Hrimthursum" (2006) şi "Death To All" (2009). După mai multe schimbări de componenţă, Joakim Sterner a rămas ultimul supravieţuitor al formulei de început, din lineup-ul actual mai făcând parte Tobias Sidegard (voce), Johan Bergeback şi Sebastian Ramstedt (chitară), cărora li s-a alăturat anul trecut Alex Friberg (bass). La fel de multe au fost şi schimbările în privinţa casei de discuri. Din 2006 băietii par a-şi fi găsit label-ul potrivit: conaţionalii de la Regain Records le-au produs cele mai recente două albume, iar colaborarea se desfăşoara sub cele mai bune auspicii, afirmă muzicienii.
La şapte ani de la ultimul album, "Perkonkalve" (2003), Skyforger lansează un nou CD, "Kurbads", iar recent au semnat cu o renumită casă de discuri.
Una dintre cele mai cunoscute trupe letone de metal, Skyforger, a început anul cu multe veşti bune pentru fanii săi. Formaţia, care a concertat acum doi ani şi în România, la Cluj, a semnat zilele acestea cu label-ul Metal Blade. Sub egida cunoscutei case de discuri, ei vor lansa albumul "Kurbads", aflat în prezent la mixaj. Între 23 şi 26 aprilie, sunt programate lansări succesive în Europa, iar pe 11 mai CD-ul va ajunge şi în magazinele de peste Ocean.
Peteris Kvetkovskis, liderul grupului, a comentat pe pagina de MySpace: "Cu siguranţă acesta e un nou capitol în istoria Skyforger. Am fost multă vreme în underground, astfel că e cu certitudine un lucru deosebit pentru noi să fim recunoscuţi de Metal Blade Records, renumită drept una dintre cele mai active şi mai cunoscute din industria muzicală".
"Kurbads" vine la şapte ani după "Perkonkalve", ultimul album de studio de până acum al trupei. Skyforger a mai scos, tot în 2003, CD-ul "Zobena Dziesma", o colecţie de cântece războinice din folclorul leton, şi a reeditat în 2005 demo-ul de debut, "Semigalls' Warchant", într-o formulă cu patru bonus track-uri. Formaţia de pagan metal letonă va anunţa noi detalii despre albumul "Kurbads" pe măsură ce acestea vor fi disponibile. În acest weekend, grupul va concerta la Winterfire Festival, în Germania, alături de trupe ca Napalm Death, The Apokalyptischen Reiter, Equilibrium sau Alestorm.
Legendara trupă americană Megadeth aniversează anul acesta 20 de ani de la lansarea "Rust In Peace". Emblematicul album va fi sărbătorit cum se cuvine, cu un turneu, dar şi cu o mare surpriză: basistul David Ellefson, membru fondator, se va întoarce în Megadeth după opt ani de absenţă.
David Warren Ellefson a făcut parte din Megadeth din 1983, când Dave Mustaine a pus bazele grupului, şi până în 2002, când formaţia s-a destrămat. "Dave Junior", cum a fost numit basistul pentru a-l diferenţia de Mustaine însuşi, a fost prezent pe toate albumele scoase în acea perioadă, de la "Killing Is My Business... And Business Is Good!" (1985) până la "Rude Awakening" (2002). O dispută cu liderul trupei a făcut ca, în 2004, când Mustaine a reînfiinţat Megadeth, Ellefson să nu mai facă parte din noul lineup. Mai mult, cei doi Dave s-au atacat reciproc în presă, dar şi în instanţă.
Cu timpul, animozităţile dintre cei doi s-au atenuat, astfel că, din 8 februarie anul curent, "Junior" a revenit în trupa care l-a consacrat, mai ales că anul acesta se împlinesc 20 de ani de la apariţia "Rust In Peace". Albumul va fi aniversat cum se cuvine, cu un turneu ce va demara la 1 martie în Spokane, WA, şi se va încheia la 31 martie, în Hollywood. Alături de Megadeth, pe scenă vor urca alte două nume legendare: Testament şi Exodus. Trupa va interpreta toate cele nouă piese de pe "Rust In Peace", cărora li se vor adăuga în setlist şi alte hituri lansate de-a lungul anilor.
"Această revenire arată puterea iubirii fraterne şi a iertării. Locul lui David Ellefson este în Megadeth", a comentat Mustaine pe pagina de MySpace a formaţiei, iar "Junior" a adăugat: "E un moment foarte important pentru noi toţi, trupă şi fani deopotrivă. E o celebrare a muzicii de pe unul dintre albumele noastre cele mai bune, o piatră de hotar a carierei noastre". Ellefson se va alătura lui Mustaine, Shawn Drover (tobe) şi Chris Broderick (chitară) şi în turneele de promovare a celui mai recent produs discografic Megadeth, "Endgame", apărut anul trecut, album care, la rându-i, a fost primit cu entuziasm de critică şi de public. "Îi mulţumim basistului James LoMenzo pentru anii în care ne-a fost loial şi îi transmitem şi pe această cale cele mai bune gânduri din partea noastră", a adăugat Mustaine.
Deşi în plin turneu cu Hypocrisy, muzicianul suedez Peter Tagtgren şi-a făcut timp să anunţe şi planurile pentru 2010 cu cealaltă trupă a sa, Pain.
La început, Pain a fost doar un proiect, însă cu timpul s-a dezvoltat într-o formaţie propriu-zisă. Ca atare, Peter Tagtgren a decis să se dedice câte un an fiecăreia dintre ele. Însă workaholicul artist a mers şi mai departe, dat fiind că muzica ambelor grupuri a prins, iar fanii îl aşteaptă cu aceeaşi nerăbdare şi în fruntea Pain, dar şi alături de colegii din Hypocrisy.
Trupa sa "de bază" e în plin turneu european, început pe 24 ianuarie în Hamburg (Germania) şi prevăzut a se termina la 19 februarie în Helsinki (Finlanda), urmat de alte câteva show-uri. Suedezii vor ajunge în Sofia (Bulgaria), la 27 februarie, unde intenţionează să înregistreze concertul pentru un viitor DVD live, după care vor urma câteva concerte în ţara natală şi un recital în Moscova. Hypocrisy va participa şi la două prestigioase festivaluri de vară: Arvika (Suedia), în iulie, şi Summer Breeze (Germania), în august.
Într-una dintre zilele de pauză ale turneului european, Peter şi-a făcut timp să anunţe câteva veşti din tabara Pain. Astfel, "copilul său de suflet" are un nou forum, găzduit de www.ultimatemetal.com. În programul şi-aşa destul de încărcat cu Hypocrisy, Peter va "strecura" şi un unic concert alături de Pain, la unul dintre festivalurile acestei veri, ce va fi anunţat ulterior, iar fanii vor putea urmări show-ul susţinut anul trecut în Paris, alături de Nightwish, pe un CD live ce va apărea în curând.
Pentru a-i răsplăti pe americanii care au avut răbdare până ce Peter şi colegii săi din Hypocrisy şi-au rezolvat problemele cu viza (turneul a fost reprogramat pentru mai 2010), Pain va relansa în State "Cynic Paradise" la pachet cu înregistrarea amintită a concertului francez.
Dar cea mai bună veste este aceea că la finalul acestui an (sau cel mai târziu la începutul lui 2011) Pain va lansa un nou album, la care munca deja a început. Bineînţeles, aşa cum ne-a obişnuit, Peter va pleca din nou la drum, pentru a promova noul produs discografic.
Şapte trupe, numai una şi una, au format "osatura" metalică a Bonecrusher Fest. Formaţiile fac un tur de forţă, început la 8 ianuarie în Wiesbaden, iar finalul e programat pentru 6 februarie, la Utrecht. Turneul, aproape fără zile de pauză, a inclus un show nebun la Paris, la 30 ianuarie.
Clubul parizian Trabendo, situat în Parc de la Villette, a găzduit superconcertul celor şapte magnifici. În noaptea rece de ianuarie, rockerii francezi (şi nu numai) s-au încălzit cu metalul încins la maximum de The Black Dahlia Murder, 3 Inches of Blood, Necrophobic, Obscura, Carnifex, The Faceless şi Ingested. Pentru aproape 30 de euro, fanii au văzut un show incendiar, pe care l-au trăit intens până aproape de miezul nopţii.
La ora 18:00, când doar o parte dintre spectatori apucaseră să intre, iar restul încă formau o lungă coadă la intrare, britanicii de la Ingested au dat tonul. Pe ritmurile (şi riff-urile) death metal ale băieţilor din Manchester, publicul aproape că a năvălit în club, grăbindu-se să prindă un loc în zona fierbinte de la baza scenei. Vechea rivalitate franco-engleză s-a transformat imediat în "Fraternite", parizienii fiind cuceriţi pe loc de Jay Evans, Sean Hynes, Sam Yates, Brad Fuller şi Lyn Jeffs. Ei au prezentat piese de pe albumul de debut, "Surpassing the Boundaries of Human Suffering", lansat în vara trecută.
Veniţi tocmai din însorita Californie, The Faceless le-a arătat francezilor cum sună death metal-ul progresiv pe Coasta de Vest. Michael Keene "Machine", Derek "Demon Carcass" Rydquist, Brandon Giffin, Steve Jones şi Lyle Cooper i-au strâns din nou pe pletoşi lângă bara ce separa publicul de scenă. Americanii au inclus în setlist piese de pe cel mai recent album al lor, "Planetary Duality", melodii caracterizate de riff-uri rapide şi de vocea guturală a lui "Demon Carcass". The Faceless e o mai veche cunoştinţă a 3 Inches of Blood şi The Black Dahlia Murder, alături de care a mai cântat în cei şase ani de existenţă a trupei californiene.
"Hell Chose Me", noul album Carnifex, a fost prezentat în avanpremieră în cadrul turneului Bonecrusher Fest. Formaţia americană, compusă din Scott Lewis, Cory Arford, Ryan Gudmunds, Fred Calderon şi Shawn Cameron, a interpretat piese de pe cel de-al treilea produs discografic, care va apărea la 16 februarie. Melodiile trupei de deathcore din San Diego au fost inclusiv pe placul "capetelor de afiş", care i-au urmărit dintr-un colţ al scenei.
După trei grupuri anglofone, a venit rândul nemţilor. Obscura, trupă de death metal formată în München, a înteţit ritmul impus de muzicienii din deschidere. Vocalul şi chitaristul Steffen Kummerer, secondat de chitaristul Christian Muenzner, basistul Jeroen Paul Thesseling şi tobarul Hannes Grossman, au prezentat atât melodii de pe "Cosmogenesis", apărut anul trecut, cât şi de pe "Retribution", albumul de debut ce va fi reeditat anul acesta de casa de discuri Relapse, cu care colaborează în prezent. Bavarezii îi vor însoţi pe aceiaşi The Black Dahlia Murder în turneul american ce va începe la finalul acestei luni.
A venit şi momentul mult aşteptat, în care cei trei "grei" au urcat succesiv pe scena clubului Trabendo. Necrophobic a început prin a-şi cere scuze celor care n-au mai apucat să-şi cumpere tricouri şi CD-uri, deoarece cererea de merchandise a depăşit toate aşteptările: fanii au "curăţat" întregul stand de produse cu logo-ul suedezilor în doar câteva minute. Tobias Sidegard, Sebastian Ramstedt, Joakim Sterner, Johan Bergeback şi Alex Friberg au avut un show concentrat, în care au inclus piesele cele mai îndrăgite din cei 20 de ani de existenţă ai formaţiei. N-au lipsit "Isaz" ("The Third Antichrist"), "Blinded By Light, Enlightened By Darkness" ("Hrimthursum"), dar nici mai recentele "Revelation 666" şi "For Those Who Stayed Satanic", ambele de pe "Death To All", album lansat anul trecut. La un moment dat, Tobias a fluturat pe deasupra capetelor fanilor un steag purtând necrograma. Un amator de suveniruri a profitat de ocazie pentru a i-l smulge din mână, dar suedezul, deloc impresionat, a coborât în mulţime, recuperând stindardul trupei.
După un show exploziv, nordicii au fost singurii cărora publicul le-a scandat numele, fiind rechemaţi la rampă, însă organizatorii au ţinut să se respecte ora de program. Aşa că suedezii s-au conformat, promiţându-le parizienilor că vor reveni curând în oraşul de pe Sena pentru un show mult mai amplu. Apoi au trecut în rândul publicului, lăsându-le locul canadienilor de la 3IOB, pe care i-au urmărit de lângă standul de merchandise, prilej pentru fani de a obţine autografe şi de a se poza cu favoriţii lor.
3 Inches of Blood au continuat maratonul metal într-un ritm susţinut. Cei patru muzicieni din Vancouver Cam Pipes, Justin Hagberg, Shane Clark şi Ash Pearson, plus basistul de turneu Steve Ericksson au arătat că bătrânul heavy metal mai are multe de spus pe scena anului 2010. Ei au prezentat piese de pe "Here Waits Thy Doom" (2009, primul album din istoria trupei pe care nu mai apare nici unul dintre membrii fondatori).
Show-ul a devenit de-a dreptul incendiar, cât timp bodyguarzii şi-au făcut datoria doar în punctele fierbinţi, respectiv la intrare şi la uşa de acces spre culise. Spectatorii au dat din cap şi şi-au făcut de cap în voie. Fotoreporteii din fosa nu mai lată de o lungime de braţ şi-au ferit cum au putut obiectivele de asaltul "zburătorilor" amatori de senzaţii tari care au făcut stage diving, lăsându-se purtaţi pe braţe până în spatele clubului.
Scena a devenit o adevărată trambulină la The Black Dahlia Murder. Muzicienii nu păreau deloc deranjaţi de faptul că, la câteva secunde, se trezeau cu un "invitat" alături de ei, care imediat îşi lua elan şi plonja peste capetele celor din primele rânduri. N-au făcut excepţie nici canadienii de la trupa precedentă, care, inspiraţi de avântul spectatorilor, au profitat de "ieşirea de urgenţă" din zona zero. Unul dintre ei şi-a luat şi berea cu el, făcându-le instant o baie celor peste care a aterizat.
Sportul serii a fost încercat şi de neiniţiaţi, care n-au ştiut cum se sare corect, picând în poziţii nefireşti la loc în mulţime. Acest du-te-vino permanent, din public către scenă şi retur, i-a făcut şi pe muzicienii din Michigan să iuţească ritmul pieselor. Inspiraţia şi transpiraţia headlinerilor Trevor Strnad, Brian Eschbach, Ryan Knight, Ryan "Bart" Williams şi Shannon Lucas au curs din abundenţă. Setlistul a cuprins piese de pe ultimul album, "Deflorate", lansat în septembrie anul trecut, dar şi de pe CD-urile anterioare.
După un scurt intro, americanii "au intrat în subiect": "Funeral Thirst", "Necropolis", "A Vulgar Picture", "Everything Went Black", "Black Valor", "Christ Deformed", "Closed Casket Requiem", "What A Horrible Night To Have A Curse", "Denounced, Disgraced", "Deathmask Divine" şi "Miasma". Trupa a încheiat cu o promisiune: "I Will Return" piesa ce încheie albumul "Deflorate" a pus capăt şi recitalului din clubul parizian.
Formula de "şapte dintr-o lovitură" a fost apreciată de fani, care au văzut trupe şi stiluri diverse concentrate într-o singură seară. Pe de altă parte, spectatorii au rămas cu regretul că formaţiile nu au putut oferi mai multe piese, limitându-şi setlisturile la "creme de la creme".
De-a lungul timpului am publicat, în Jurnalul Naţional şi Adevărul, o serie de articole şi interviuri cu şi despre trupe. Cum paginile online ale ziarelor au suferit modificări, unele subiecte fiind arhivate, altele dispărând cu totul, am creat acest blog ca o arhivă a textelor mele. De asemenea, am adăugat şi opera "concurenţei loiale", texte publicate de soţul meu, Paul Iancu, în Cotidianul.
Rockerii s-au pregătit deja pentru festivalurile de vară. Prestigiosul Summer Breeze de la Dinkelsbuehl (care se va desfăşura în perioada 19-22 august în Germania) se vinde bine şi la ediţia din vara aceasta. Deşi mai sunt aproape şase luni până la primul show, fanii sunt avertizaţi să se grăbească.
