Necrophobic: “Mereu alegem conceptele în care credem cu adevărat”

Cei mai “vechi” din formula de şapte a turneului Bonecrusher Fest au fost suedezii de la Necrophobic. Am prins “caravana metalică” la Paris, la 30 ianuarie, aproape de finalul turneului, început la 8 ianuarie şi terminat la 6 februarie. 

Înainte de a împărţi scena cu formaţii ca The Black Dahlia Murder, 3 Inches of Blood, Obscura, Carnifex, The Faceless şi Ingested, cei de la Necrophobic ne-au acordat un interviu în autocarul de turneu. Ca de obicei, au fost “delegaţi” tobarul Joakim Sterner, singurul membru fondator care mai cântă în trupă, şi chitaristul Sebastian Ramstedt, principalul autor al muzicii şi versurilor Necrophobic în ultimii ani.

Sunteţi în ultima parte a turneului, cum a fost până acum?
Sebastian: A fost super, mult mai bine decât speram. Nu ştiam la ce să ne aşteptăm mai ales că, cel puţin teoretic, făceam notă discordantă cu celelalte trupe, majoritatea de deathcore şi alte asemenea. Dar am fost surprinşi să vedem că mulţi au venit chiar pentru Necrophobic, şi asta a fost bine, ne-a făcut să ne simţim minunat.

Anul trecut aţi aniversat 20 de ani de carieră şi sunteţi mai agresivi ca niciodată. Creşte agresivitatea o dată cu vârsta?
Pe măsură ce te maturizezi devii mult mai conştient de felul în care e viaţa, devii mult mai conştient de tot ce e în lume, şi de-aici blasfemia ca formă de agresivitate, ca reacţie la tot ceea ce ei numesc lume. Într-un fel, avem acum mai multă energie pentru a riposta la lucrurile pe care le urâm cu adevărat. Iar asta ne ţine încă în priză, iar "Death To All" - ca album şi ca sintagmă - reprezintă afirmaţia ultimă, lovitura finală de pumnal în inima acestei chestiuni.

Versurile blasfemice au rămas o constantă a trupei. Cum aţi ales această temă? Câteodată venim cu versuri care să se potrivească melodiei. Mereu alegem conceptele în care să credem cu adevărat. Trebuie să fie puterea ce izvorăşte din noi, membrii trupei, pe care o punem în textele noastre. Versurile nu trebuie luate în sens propriu. Întotdeauna strecurăm sensuri multiple şi, dacă părem a ataca Biblia, de fapt prin ele atacăm întregul sistem.
Joakim: Credem de asemenea că aceste piese de pe ultimul album sunt mai directe decât cele de pe albumul anterior, care era atmosferic, cu un sound amplu. Versurile de pe "Death To All" sunt mult mai dure, mai brutale.

"Muslim, christian, orthodox... your lies are all the same". Cum priviţi religiile?
Sebastian: Ar trebui interzise. În viitorul apropiat ar trebui să fie interzis chiar şi să te rogi (râde).

Alte trupe folosesc întoarcerea la tradiţia odinică, nu atât la religia nordică propriu-zisă, cât la filosofie. Voi aţi ales să vă îndreptaţi spre Adversarul creştin. Care cale este mai bună?
Religiile păgâne au contribuit la formarea mentalităţii a generaţii întregi în lumea nordică, dar azi e greu să-l mai foloseşti pe Odin drept armă principală împotriva stării de lucruri actuale. Creştinii pur şi simplu nu te-ar lua în serios dacă ai face asta. Noi considerăm că trebuie să răspunzi cu aceeaşi monedă, să foloseşti propria lor religie împotriva lor. Să-i ataci din interior.

"Revelation 666" e inspirată din Biblie. Cum reinterpretaţi acest capitol? La Ioan câştigă God, la Necrophobic câştigă Goat?
Probabil (râde). Când am scris versurile, am citit Scriptura şi alte texte similare şi m-am jucat cu sensul, l-am întors. Am vrut să arăt şi cât de brutal a fost creştinismul însuşi, aşa cum e descris în texte, în vechile cărţi, în timp ce acum creştinii se consideră umili, pacifişti, şi gata de a avea grijă de toate problemele lumii, de orfani, etc. Dacă citeşti Biblia rămâi cu o cu totul altă impresie. Astfel că eu am luat povestea şi am întors-o, punându-le în faţă adevărul aşa cum e.

Aţi lansat "Satanic Blasphemies", cum priviţi acum perioada în care au fost compuse piesele?
Joakim: Aş zice că atunci când am început încercam să facem acelaşi lucru pe care l-am făcut şi de atunci încoace. Cântăm de 20 de ani, iar demo-urile noastre au fost primele încercări de a crea soundul pe care îl avem şi astăzi, sunt mândru de tot ce am făcut până acum. Viziunea asupra felului în care trebuie să sunăm a rămas aceeaşi de la demo-uri şi până astăzi.

Un singur album a avut o temă oarecum diferită: în "Hrimthursum" aţi abordat mitologia nordică. Cum priviţi moştenirea vechilor vikingi? (Religie, cultură, concepţii?).
Sebastian: Conceptul de "Hrimthursum" cred că a început cu piesa "Isaz" de pe "The Third Antichrist" şi, pentru că versurile acelei piese au fost printre cele mai bune ale albumului amintit, am vrut să dezvoltăm conceptul. Ideea a crescut de-a lungul anilor şi am considerat-o potrivită pentru a o dezvolta într-un album epic. Nu e vorba că l-am slăvi pe Odin pe acel album sau vechiul mod de viaţă, ci e un fel de readucere a vechilor timpuri în contextul actual creştin, pe care l-ar dezintegra. De altfel mulţi oameni în ziua de azi se îndepărtează deja de religie.

Pe "Hrimthursum" aveţi o piesă, "Blinded By Light, Enlightened By Darkness", în care spuneţi că iluminarea poate fi găsită şi în întuneric, aşa cum zicea şi Thomas Karlsson (n.r. - autorul versurilor trupei Therion), într-un interviu anterior.
Am făcut parte din Dragon Rouge timp de câţiva ani. Şi cel puţin titlul piesei e inspirat din acea perioadă. E o idee comună în Dragon Rouge să te cufunzi în întuneric pentru a găsi lumina. Mesajul cântecului însă e că trebuie să explorezi întunericul din tine pentru a deveni o fiinţă completă. Câteodată normele de comportament ale acestei lumi te determină să te autocenzurezi, te limitează.

Tobias a activat o vreme în Therion, soprana Sandra Camenisch - a cărei voce se aude pe "Hrimthursum" - a colaborat cu Therion, iar în booklet-ul albumului amintit le mulţumiţi lui Thomas şi Dragon Rouge. Sunt cei de la Therion printre prietenii voştri cei mai apropiaţi? Sau e doar o chestiune de colaborare?
Christopher a fost prieten bun al meu şi al lui Tobias, dar în ultima vreme relaţiile s-au mai răcit. Tobias se mai întâlneşte ocazional cu Christopher, dar ţine mai mult legătura cu Thomas Karlsson.

"Death To All" e primul album înregistrat în propriul studio. Cum vă descurcaţi? Veţi înregistra şi următorul acolo? L-aţi închiria şi altora?
Experienţa de a-l face singuri a însemnat în special o muncă mult mai susţinută, dar am avut un program mult mai flexibil decât dacă am fi apelat la un studio obişnuit. Am putut lucra cât am vrut, la orice oră am vrut, am putut aduce oricâte modificări am vrut pieselor noastre fără a ne costa ca într-un studio obişnuit, ăsta e marele avantaj. La viitorul album vom apela la ajutoare, cum ar fi un producător sau un inginer de sunet, dar asta nu am decis încă. S-ar putea să închiriem studioul şi altor trupe, dar nu în ideea asta l-am creat. L-am făcut strict pentru a avea mână liberă la înregistrări.

E al doilea LP la Regain. Cum merge colaborarea, având în vedere experienţele cu casele de discuri de dinainte?
E mult mai bine, treburile merg mult mai bine cu casa de discuri actuală.

Unele trupe scot albume frecvent, alţii (printre care şi voi) preferă să lase mai mult între două albume. Cum se explică?
Nu simţim nevoia de a scoate un album pur şi simplu, inspiraţia ne vine... atunci când vine. Nu vrem să scoatem piese doar de dragul de a le scoate, nu vrem să scriem cântece la număr riscând să avem melodii slabe pe album. S-a întâmplat să avem 10 piese, dar să fim nevoiţi să renunţăm la toate, pentru că nu ne mulţumeau, şi a trebuit să le rescriem. Piesele trebuie să fie în concordanţă cu ideile noastre. Câteodată nu ies deloc cum ne-am dori, iar dacă în spatele unui număr de melodii nu se simte focul acela al nostru, pur şi simplu nu scoatem acel album. Procedăm astfel pentru că aşa simţim, e o parte a stilului nostru de viaţă, e iubirea noastră pentru metal şi am simţi că ne trădăm pe noi înşine prin scoaterea unui album doar cu scopul de a mai obţine nişte bani sau de a fi prezenţi pe piaţă.

Johan şi Sebastian sunt şi în Nifelheim. Cum se împacă munca în două trupe? Pregătiţi ceva cu Nifelheim?
Până acum nu ni s-au suprapus programele, am tras albumele alternativ. Iar în privinţa concertelor tot aşa, alternăm programul. Până acum nu ni s-a întâmplat să refuzăm nici o ofertă din cauză că ar putea fi ocupată cealaltă trupă. Cât îi priveşte pe gemeni (n. r. - Erik şi Per Gustavsson, alias "Bröderna Hardrock"), lucrează în feluri ce nouă ne sunt necunoscute (râde). E destul material deja scris, dar nu pot spune că ne putem aştepta la un album nou în viitorul apropiat.

Un mesaj pentru fanii din România.
Sebastian: Avem în plan să cântăm cât mai mult pe unde n-am prea ajuns până acum, inclusiv în Estul Europei.
Joakim: Ne dorim să cântăm la voi, dar pentru asta trebuie să găsim promotorii potriviţi.

Biografie

Necrophobic a fost formată în 1989 de tobarul Joakim Sterner şi de chitaristul David Parland. În cei peste 20 de ani de existenţă, trupa suedeză de death metal a scos şase albume de studio: "The Nocturnal Silence" (1993), "Darkside" (1997), "The Third Antichrist" (1999), "Bloodhymns" (2002), "Hrimthursum" (2006) şi "Death To All" (2009). După mai multe schimbări de componenţă, Joakim Sterner a rămas ultimul supravieţuitor al formulei de început, din lineup-ul actual mai făcând parte Tobias Sidegard (voce), Johan Bergeback şi Sebastian Ramstedt (chitară), cărora li s-a alăturat anul trecut Alex Friberg (bass). La fel de multe au fost şi schimbările în privinţa casei de discuri. Din 2006 băietii par a-şi fi găsit label-ul potrivit: conaţionalii de la Regain Records le-au produs cele mai recente două albume, iar colaborarea se desfăşoara sub cele mai bune auspicii, afirmă muzicienii.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)