Tuska Open Air Metal Festival, la a 13-a ediţie

Ediţia cu numărul 13 a Tuska Open Air Metal Festival nu pare deloc a fi una cu ghinion. Ba dimpotrivă, e una de bun augur, mai ales că nume de rezonanţă ale metalului participă anul acesta, între 2 şi 4 iulie, la prestigiosul eveniment din Finlanda, unul dintre cele mai mari din zona de nord a Europei.

Surpriza surprizelor e un "doi în unu" din Suedia: Peter Tagtgren va urca de două ori pe scena din parcul Kaisaniemi din Helsinki: o dată cu Pain (vineri), în singurul show pe care grupul îl va susţine în 2010, şi o dată cu Hypocrisy (duminică).

Un alt artist care va urca de două ori pe scena Tuska 2010 este Devin Townsend, care va interpreta vineri întregul album conceptual "Ziltoid The Omniscient" (2007), pentru prima şi ultima oară în carieră. Canadianul, fondator şi lider până în 2006 al trupei Strapping Young Lad, va reveni sâmbătă pe scenă, în formula Devin Townsend Project.

Deoarece organizatorii au anunţat demult "ţintarul trupelor", s-au epuizat abonamentele pe trei zile şi biletele pentru duminică, mai sunt disponibile doar pentru vineri şi sâmbătă, dar e posibil să mai găsiţi bilete şi abonamente "rătăcite" la agenţii, în caz că au renunţat alţii la ele. Principalele site-uri care vând tichete pentru Tuska sunt www.tiketti.fi şi www.lippupalvelu.fi.

Biletele au fost puse în vânzare la următoarele preţuri: vineri şi sâmbătă 54 de euro, duminică - 50 de euro, iar abonamentul pe 3 zile - 98 de euro (în presale), respectiv 60 de euro pe o zi şi 115 euro abonamentul (în ziua concertului).

Porţile se deschid vineri, la ora 13.00, iar pe cele trei scene - Sue Stage, Inferno Stage şi Radio Rock Main Stage - vor evolua: Barren Earth, The Arson Project, Testament, Insomnium, Rytmihäiriö, Tarot, Pain, Swallow The Sun, Satyricon, Ihsahn, Obituary, Devin Townsend - Ziltoid The Omniscient.

Sâmbătă vor cânta Blake, Sotajumala, Torture Killer, Hypocrisy, Crowbar, FM2000, Devin Townsend Project, Survivors Zero, Armed For Apocalypse, Kamelot, Overkill, Bloodbath, Nevermore, iar duminică - Turmion Kätilöt, Finntroll, W.A.S.P., Trigger The Bloodshed, Warmen, Cannibal Corpse, Nile, Amatory şi Megadeth.

Organizatorii atrag atenţia spectatorilor să nu-i rănească pe alţii cu inelele sau acesoriile din metal: brăţările din ţepi vor fi confiscate la intrare, dar există vestiare (contra modicei sume de 2 euro) unde vor fi păstrate până la finalul zilei. Sunt interzise umbrelele, aparatele foto profesionale, cutiile metalice şi sticlele. Alcoolul este permis doar pentru persoanele peste 18 ani şi în "cantităţi rezonabile". Copiii sub 12 ani trebuie însoţiţi de un adult peste 18 ani "care să nu fie sub influenţa alcoolului". Prezenţa copiilor mici nu e recomandată. Pass-urile foto se pot lua numai în avans.

Vor fi trei scene: una în aer liber şi două acoperite. Locul festivalului e în centrul oraşului Helsinki, la 300 de metri de gară, şi, după cum spun organizatorii "e imposibil să te pierzi pe drum". Nu există campare, dar pe pagina oficială a festivalului, www.tuska-festival.fi, organizatorii oferă recomandări de cazare pentru toate buzunarele. Tot acolo sunt linkuri către site-urile firmelor care asigură transport, până la Helsinki sau prin oraş, companii aeriene, navale, feroviare, respectiv tranzitul prin capitala finlandeză, astfel încât fiecare să-şi planifice drumul în cunoştinţă de cauză. De asemenea, sunt menţionate şi evenimentele conexe festivalului, desfăşurate în diverse cluburi din Helsinki.

Tuska Metal Festival a fost conceput într-o dimineaţă rece de iarnă, în 1998. "Părinţi" au fost Juhani Merimaa de la Tavastia Club şi ziariştii de la Suomi Finland Perkele Metal Magazine. Prima ediţie s-a ţinut în Tavastia Club şi au fost invitaţi Gorgoroth, Impaled Nazarene, Kyyria, Hundred Years, etc. În 1999, a fost mutat în aer liber, în centrul localităţii Helsinki. Au cântat: Dark Tranquillity, Nightwish, Amorphis şi alţii. 5000 de bilete s-au vândut în 2000, iar lineup-ul s-a îmbunătăţit numeric şi valoric: Gamma Ray, Satyricon, Pain, Children of Bodom ş.a.

Tuska 2001 a fost prima ediţie ţinută în Kaisaniemi, iar 10.000 de spectatori plătitori au văzut In Flames, Amon Amarth, Katatonia, Stratovarius. În 2002 s-a ajuns la 15.000 de tichete, vândute în totalitate. Pe scenă au urcat Machine Head, Marduk, Sonata Arctica, etc. A treia scenă a fost inaugurată în 2003, fapt ce a făcut să se vândă toate biletele (ce-i drept, pentru ziua duminică s-au mai găsit şi la intrare). Au cântat Type O Negative, Ministery, Arch Enemy, Lordi. În 2004, vremea urâtă a luat o pauză exact pe perioada festivalului, astfel că a fost a treia ediţie sold out: Dio, In Flames, Dark Tranquillity, Turisas au cântat la Tuska Metal Festival în acel an.

În 2005, capacitatea zonei a crescut la 11.000 fani pe zi; cu toate acestea, două zile din trei au fost sold out cu câteva săptămâni înainte de show-uri. Monster Magnet, Dimmu Borgir, Testament, Gamma Ray sunt doar câteva nume de pe afiş. Tot la un total de 33.000 de vizitatori s-a ajuns şi în 2006; la a noua ediţie au fost Venom, Celtic Frost, Opeth, Anathema şi multi alţii. La aceleaşi cifre s-a ridicat şi ediţia a zecea, la care au concertat Dragonforce, Moonspell, Immortal, Blind Guardian, etc.

36.000 de bilete s-au vândut cu săptămâni înainte de Tuska 2008, iar lineup-ul a fost unul de zile mari: Slayer, Carcass, Morbid Angel sunt doar câteva dintre trupele care au răsunat în centrul capitalei finlandeze. În 2009, la Tuska au fost doar 28.000 de spectatori, dar afişul afişul a fost la fel de consistent: Korpiklaani, Black Dahlia Murder, Amorphis, My Dying Bride. 

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)
Fotografie de Valtteri Hirvonen

Ce-aţi avut şi ce-aţi pierdut: Rockin’ Transilvania, la Castelul Bran

Muzică de calitate, trupe bune, peisaj de poveste, istorie şi legende, o minivacanţă la munte, de toate acestea s-au bucurat cei care au fost week-end-ul trecut la Bran, acolo unde s-a desfăşurat Festivalul Rockin' Transilvania. Deloc surprinzător sau aproape deloc, public... ioc. Şi e cu atât mai trist, cu cât evenimentul a fost unul reuşit, iar formaţiile care au evoluat pe platoul Inima Reginei, si­tuat la poalele Castelului Bran, n-ar fi trebuit ratate. Mai ales că preţul biletelor a fost unul extrem de accesibil: 30 de lei.


În cadrul manifestării a avut loc şi etapa W:O:A Metal Battle, ocazie cu care a fost aleasă reprezentanta României la faza finală a concursului Wacken Open Air. A câştigat Altar, trupa clujeană fiind remarcată de membrii juriului internaţional, format din ziarişti, artişti şi organizatori de spectacole. Pentru un loc la Waken s-au întrecut Dirty Shirt, Guerrillas şi Pillfed (sâmbătă), respectiv Altar, Bucium (foto) şi Nexus (duminică). "Este visul nostru, în sfârşit e un vis împli­nit", ne-a declarat Andy Ghost, în culmea fericirii, moment în care a fost luat în braţe şi ridicat pe sus de... o fată! "Acum încearcă şi cu Teo!", i-a sugerat acesteia vocalul. La faza finală a Metal Battle, care va avea loc în cadrul Wacken Open Air Germania şi care va reuni câştigătoarele din cele 26 de ţări participante, Altar va evolua în ziua a doua, la 5 august 2010. Şapte trupe străine au susţinut recitaluri electrizante la Rockin' Transilvania: Handful of Rain (Spania), In Slumber (Austria), Derdian (Italia), Axxis (Germania) - în prima zi, Firefly (Olanda), Shadowside (Brazilia) şi Contradiction (Germania), în cea de-a doua zi a festivalului.

"Ne aflăm pentru prima dată în România şi, de asemenea, suntem la primul nostru concert în afara graniţelor Spaniei. Este absolut minunat acest loc, ne bucurăm din suflet că suntem prezenţi aici, că am avut ocazia să cântăm şi totodată să vizităm aceste locuri minunate", ne-a declarat Jaime, vocalul Handful of Rain. Austriecii de la In Slumber au apreciat mai degrabă berea românească: "Ne bucurăm să fim aici şi să fim beţi", a spus vocalul Wolfgang Rothbauer mai în glumă, mai în serios. Olandezii de la Firefly s-au declarat, de asemenea, entuziasmaţi de privelişte. "Este minunat. E peste aşteptările noastre ce se întâmplă aici, la Bran. Nu ne aşteptam să vedem asemenea locuri de poveste, ne-am simţit foarte bine atât pe scenă, cât şi în această deplasare", ne-au mărturisit artiştii.


Ce să vă mai spunem despre brazilieni? Solista Dani Nolden de la Shadowside, care a făcut şi parte din juriul W:O:A Metal Battle România 2010, a fost de-a dreptul încântată: "Intenţionam să vin ca turist, însă, dacă ni s-a oferit ocazia să şi cântăm, e cu atât mai bine. A fost fantastic. M-am simţit excelent. Am fost surprinsă să constat că există trupe foarte bune de rock în România".


Entuziasmaţi s-au declarat şi nemţii de la Contradiction. "Am vizitat castelul, am admirat împrejurimile, România e o ţară foarte frumoasă. Ne bucurăm că am cântat aici şi poate vom susţine, cu altă ocazie, şi un concert la Bucureşti", ne-au declarat headlinerii celei de-a doua seri.

Recitalul lor a încheiat evenimentul de la Bran, iar marele final a aparţinut practic tuturor. Artiştii i-au invitat pe scenă pe toţi cei prezenţi, muzicieni, organizatori, admiratori, pentru a cânta împreună Rockin' Transilvania, imnul festivalului pe care trupa germană l-a compus special pentru această a treia ediţie.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Un vis împlinit după 20 de ani: Altar la Wacken Open Air

Câştigarea W:O:A Metal Battle Romania 2010 a însemnat pentru grupul clujean Altar încununarea unei cariere de aproape 20 de ani. 

Formată în 1991, trupa a susţinut primul concert naţional la Festivalul Samrock, unde a obţinut premiul de popularitate. Un an mai târziu, trupa a fost desemnată cel mai bun newcomer de către presa de specialitate. „The Last Warning" (1993), primul lor album, este cel mai bine vândut disc de rock de după 1989, iar în 1994 participă alături de celebrele grupuri Anathema şi Schnitt Acht la „Manic Depression Tour". „Respect" (1995), „Born Again" (1998) şi „Atitudine" (2006, singurul disc Altar cu versuri în română) le-au reconfirmat valoarea şi le-au adus prezenţa la festivaluri precum Sziget (Ungaria), Skip Rock, Top T, Artmania, Peninsula, Rock la Mureş etc.

Concursul desfăşurat la Bran, weekendul trecut, în cadrul Festivalului Rockin' Transilvania, le aduce calificarea în finala W:O:A Metal Battle 2010, care va avea loc la Wacken, între 4 şi 7 august. Altar este a doua trupă care reprezintă România la cel mai mare eveniment metal din Europa, după X-plod în 2009. La câteva minute de la anunţul oficial de duminică seară, Andy Ghost (voce), Damian (chitară), Teo Peter jr. (bas) şi Levi (tobe) au acordat un interviu pentru cotidianul.ro. Membrii trupei clujene ne-au vorbit despre semnificaţia acestei victorii, venită la aproape 20 de ani de la înfiinţarea grupului Altar.

Dacă „American Justice" (piesă inspirată de cazul Teo Peter, tatăl basistului Altar - n.r.) e o utopie, putem spune că s-a făcut măcar „German Justice"?
Andy: S-a făcut „Justice"... for Romania.
Teo: E OK, noi ne bucurăm foarte mult că o să ajungem la Wacken, practic noi ne trăim în continuare visul pe care îl avem de 20 de ani, de când ne-am apucat de muzică, și o facem cu plăcere, iar asta e ceea ce contează cel mai mult. Am trecut peste orice ar însemna orgoliile unei trupe vechi de 20 de ani în a participa la o competiţie, dar, aşa cum am spus, ne face foarte mare plăcere. Cred că merităm să ajungem acolo. Dacă nu se poate altfel, măcar aşa. Chiar ne-a plăcut foarte mult.

Vor lua nemţii „Atitudine"?
Andy: Să vedem. Noi îi vom chema la atitudine. Îi vom ţine „Under Control" şi îi vom îndemna: „Make Yourself Heard" (râsete). Teo: Nu ştiu dacă vor lua atitudine, pentru că ei în general sunt un popor cu atitudine. Eu sper să le arătăm că şi noi avem cel puţin la fel de multă atitudine ca şi ei.

Cum e să fiţi printre câştigători? Cum e să ajungeţi la Waken tocmai acum?
Levi: E foarte OK. Până la urmă, şi pentru noi e o onoare şi avem oportunitatea să arătăm, între trupe tari, că suntem cineva. E o provocare, dar simultan e un semn că nu ne facem degeaba treaba. Sincer, m-am mirat foarte tare că am câştigat noi, pentru că ştiu că în România de obicei astfel de concursuri se tranşează pe alte căi. Nu mă gândeam că vom câştiga noi. Întotdeauna am fost cam ai nimănui.
Andy: Eu cred că după 20 de ani de cântat în România, reprezentând scena metal aşa cum se cuvine, a fost momentul nostru. Suntem onoraţi că am fost în primul rând chemaţi şi suntem onoraţi că am fost aleşi pentru a reprezenta România la W:O:A. Şi cred că vom fi într-adevăr trupa care va sta în prima linie pentru România şi nu vom da ţara de ruşine, ca să zic aşa. Ci, dimpotrivă, vom arăta că şi la noi se poate face muzică la nivel internaţional şi cred că era momentul ca într-adevăr cineva din România să poarte steagul acolo. Şi noi îl vom purta cu mare mândrie şi cu mare drag.

Vă aşteptaţi să fiţi învingători?
Damian: Într-un fel, parcă nu mai conta. Am mai fost la concursuri din astea, deşi nu mi se pare fair ca o trupă care, fără să ne lăudăm, de 20 de ani scrie istorie în România, care a făcut ce n-a mai făcut nimeni în timpul ăsta, cu membri de aproape 40 de ani, să trebuiască să vină să concureze contra unor copii de 15 ani, ca pe vremea când eram la şcoală şi mergeam la olimpiade. Se putea face şi chestia următoare: hai să reprezentăm România printr-o trupă veche şi de profesionişti, iar trupele tinere să se bată pentru prima poziţie la Metal Battle. Dacă n-a fost varianta asta, am venit să participăm la concurs, cu cei tineri, cu cei care au fost aici.


Poate, în fine, valoarea îşi spune şi la noi cuvântul...
Levi: Au mai fost cazuri când am cântat alături de trupe mega-penibile, în timp ce noi am avut o audienţă dublă sau triplă faţă de ele, apoi am citit în presă că „Altar a reuşit să nu fie penibilă". Am cântat şi la Sziget în 2006, înainte de Napalm Death, şi ne-am mirat că, deşi pe scenă am vorbit şi engleză, şi maghiară, şi română, până la urmă în public erau şi mulţi veniţi din România, dar şi din alte ţări.

Veţi trage după voi şi alte trupe?
Andy: Sigur că da. Eu consider că e momentul ca trupe din Est, care de atâţia ani au aşteptat o astfel de şansă, să-şi reprezinte ţara la Wacken. Au trecut 20 de ani, iar noi dintotdeauna ne-am dorit să cântăm pe o scenă internaţională, pe o scenă metal unde într-adevăr vine un public care ştie la ce să se aştepte, şi cred că momentul nostru va fi unul care va scrie istorie.

Poate data viitoare veţi merge invitaţi direct, şi nu prin intermediul concursurilor.
Teo: Practic asta ne-am fi dorit. Dar din păcate în România, de 20 de ani de când facem treaba asta, n-a existat vreun promoter care să aibă interesul sau dorinţa să scoată o trupă de metal românească afară. Asta fiind singura variantă de a ajunge la Wacken, am ales să facem pasul acesta. Noi ne trăim în continuare visul.
Levi: O luăm pas cu pas, nu poţi să mergi din prima în vârf. Aşa şi în 1996, când am fost la Sziget, am fost prima trupă din România ajunsă acolo. Şi am cântat şi pe scena mare. Tot aşa am trimis o casetă şi am fost selectaţi pentru scena mare. Dar atunci a fost, cred, un noroc din acesta, din 1.000 o dată. Acum e mai normal traseul acesta, să mergi la concursuri. Oricum, noi evoluăm mai bine în deplasare.

Aveţi ceva special pregătit pentru show-ul de la Wacken? Ştiţi câte piese veţi cânta?
Teo: Să vedem întâi regulamentul. În principiu însă va fi acelaşi program de la Metal Battle Romania, poate vom schimba o piesă sau două. Toate melodiile sunt noi, cu excepţia „Prison of Death", care e de pe primul album, e compusă în 1992. Am decis să cântăm numai şi numai piese noi, care vor figura pe noul album, care sper ca în toamna asta să fie editat. Deocamdată nu putem dezvălui numele albumului, îl ţinem în mânecă. Este gata în proporţie de 70%, în luna iulie dorim să intrăm în studio.


Cum e să concuraţi cu trupe din ţări cu tradiţie? Reprezentanţii Suediei, de exemplu, sunt programaţi în aceeaşi zi cu voi.
Teo: Nu e o regulă fenomenul ABBA, să se repete şi în metal. Noi, cred, ne merităm locul acolo şi ne vom face treaba cât putem mai bine. De aici încolo, alţii decid.
Damian: Ştim că o să fie bine. Nu ne-am gândit niciodată la concurenţă, ne-am gândit să ajungem acolo şi să dăm tot ce ştim noi mai mult şi să fim aşa cum ştim noi că putem fi, în ziua noastră bună. De obicei, la concursuri rezultatul depinde de factori care nu ţin de noi. Noi vrem să fim acolo, să reprezentăm România şi munca noastră de 20 de ani, la care noi chiar am pus umărul, chiar am încercat să ţinem visul ăsta viu. În atâtea momente am fost aproape constrânşi şi siliţi de împrejurări să renunţăm, şi totuşi n-am făcut asta. Ne-am dat seama că fără pasiune n-am putea trăi, n-am fi la fel de compleţi sau de fericiţi ca persoane, aşa că încercăm să mergem mai departe.

Aveţi o casă de discuri care să vă susţină? Dacă label-urile româneşti nu vă „văd", ar fi o şansă acum să vă „vadă" cele de-afară?
Damian: Suntem complet independenţi. Şi când am avut o casă de discuri, tot pe cont propriu se poate spune că am fost. A trebuit să ne autofinanţăm şi, în afară de un clip şi de distribuţia şi producţia unui album, nu s-a întâmplat nimic. Noi ne-am făcut concertele, noi ne-am făcut afişele, noi am făcut totul, pe buzunarul fiecăruia. Nici ei nu erau mulţumiţi că nu le aduceam milioane, nici noi nu eram mulţumiţi că nu ne sprijineau în nici un fel. Dacă nu e o casă de discuri care să se ocupe strict de mişcarea asta... Categoric nu o să ne vezi alături de muzică mainstream.
Levi: Nu-i vorba numai de noi, ci sunt nu-ştiu-câte trupe de metal care nu sunt susţinute. E vorba mai mult de curent, e vorba de faptul că nu există interesul ca oamenii să promoveze un gen de muzică, piese care să-i pună pe gânduri şi aşa mai departe. Este interesul ca oamenii se asculte muzică şi să nu se mai gândească la nimic după aceea. Aşa că este evident că n-o să fie promovată o trupă de metal sau alt gen care transmite mesaje, lucruri care te pun eventual pe gânduri. Chiar şi afară este situaţia asta. Chiar dacă acolo showbiz-ul înseamnă mai mult, iar pentru trupele de metal există evenimente mai mari, dacă le comparăm cu celelalte chestii, rezultă tot o cantitate redusă, procentual vorbind.


Andy: Deocamdată nu avem nimic, noi oricum pregătim un album în engleză, un album complex şi foarte masiv, foarte brutal şi super-agresiv, ca să zic aşa, super-metal, va fi cred cel mai masiv şi mai complet album al trupei Altar. Chiar lucrăm de multă vreme la acest album şi chiar în seara asta am cântat două piese în primă audiţie, şi anume „Disaster" şi „Never Back Down". Au fost piese cântate prima oară şi suntem onoraţi că putem aduce ceva de calitate în România şi cred că asta se va simţi în orice ţară. Simt că muzica asta nu are bariere, nu are naţionalitate. Eu cred că muzica pe care o cântăm noi în vremurile acestea sună pentru oricine, oriunde, pentru vremurile noastre. Trupa Altar este, cred, o trupă actuală şi va demonstra acest lucru prin viitorul album.

Cum e cu visul care s-a împlinit tocmai acum, după aproape 20 de ani? E mult 20 de ani?
Damian: E bine... da-i păcat că-i tocmai acum. Dacă şansa asta era acum zece ani, măcar acum cinci ani, cred că se întâmplau mult mai multe lucruri. Aşa, stăm în ţara asta, închişi ca-ntr-o închisoare, unde, vezi, mişcarea nu-i dezvoltată, nu există un circuit de cluburi, de organizatori care să facă din asta o chestie continuă, să poţi să trăieşti din asta, mă refer la un nivel de subzistenţă. Ori faci totul pe banii tăi, şi ai un job şi îţi întreţii pasiunea, ori altă şansă n-ai. Sperăm ca Wacken să fie măcar o poartă deschisă, măcar spre altceva.

În 1993, când deschideaţi pentru marile trupe venite în România, vă gândeaţi că veţi ajunge la Wacken?
Andy: Noi întotdeauna ne-am dorit acest lucru, am pornit cu acest vis, este visul nostru de a cânta la festivaluri internaţionale, de a fi o trupă recunoscută pe plan internaţional. Până acum cel puţin, nu ni s-a dat această ocazie, dar uite că, odată cu Metal Battle-ul pentru Wacken Open Air, pe care l-am câştigat, şi le mulţumim tuturor celor care ne-au susţinut, cred că trupa Altar şi-a atins în sfârşit un vis, iar acolo ne vom face treaba aşa cum ne-o facem de fiecare dată pe orice scenă, oriunde cântăm, 100%.

Tot la Wacken va cânta şi Anvil, o trupă care nu a obţinut decât recent succesul pe care îl merita de 20 de ani, abia acum se poate spune că i se face dreptate. Puteţi spune acelaşi lucru şi despre situaţia voastră?
Andy: Asta vorbim după concertul de acolo. Deocamdată nu avem vreun manager, ne avem pe noi înşine şi credinţa în noi şi în ce am făcut în cei 20 de ani şi cred că vom face faţă cu brio...
Teo: ...şi spate! (râsete)
Andy: Teo cu spatele, eu cu faţa. Eu cred că va fi momentul nostru şi vom exploata acest moment 100%.

Steffen Kiederer, membrul german al juriului, îşi exprima convingerea că trupa care va câştiga la Metal Battle România se poate clasa între primele şapte la finala de la Wacken (din 26 de ţări participante - n.r.).
Damian: Atunci va trebui să fim mai buni şi decât celelalte şase.

Paul Iancu (Cotidianul)

Graspop, la a 15-a aniversare

Patru scene, 75 de trupe şi trei zile de festival. Aceasta este oferta Graspop, renumitul eveniment care se desfăşoară în Belgia, în perioada 25-27 iunie, şi care anul acesta a ajuns la cea de-a 15 ediţie.

Pe scenă vor urca Aerosmith, Motorhead, Slayer, Stone Temple Pilots, My Dying Bride, Tarja, Saxon, Therion, Anathema, Doro, Billy Talent, UDO, Nile, Sepultura, Krypteria, The Poodles, Devin Townsend, The Devils Blood, Anvil, Raven, Bleeding Through, Ghost Brigade, Oceans of Sadness, Revamp şi încă o formaţie în locul Ratt care nu mai poate ajunge (vineri), Soulfly, Channel Zero, Slash, Carcass, Bullet for My Valentine, Immortal, Sabaton, Airbourne, Paradise Lost, Sick of It All, Fear Factory, Obituary, Cannibal Corpse, Eluveitie, Walls of Jericho, Death by Stereo, Tankard, Dark Funeral, 3 Inches of Blood, Hail of Bullets, Killing Machine, Sylosis, Dear Superstar, Iron Mask, Spoil Engine (sâmbătă), respectiv Kiss, Hatebreed, Killswitch Engage, Amon Amarth, Bloodbath, Jon Oliva's Pain, Devil Driver, Evergrey, Finntroll, Korpiklaani, Exodus, Unearth, A day to Remember, Behemoth, As I Lay Dying, Katatonia, Alestorm, Atreyu, Muckypup, 36 Crazyfists, Job for a Cowboy, Necrophobic, The Faceless, Deadlock şi Between the Buried and Me (duminică).

Marea manifestare are loc în Kastelsedijk (Dessel). Gara Mol e cea mai apropiată de locul festivalului (8 km). Maşinile se parchează în zonele din apropiere, în camping fiind permise doar rulotele. Pentru cei care vin din străinătate sunt recomandate aeroporturile Bruxelles şi Bruxelles Sud (Charleroi), de la care se ajunge cu trenul sau cu AirExpressBus (autocare). Cu această companie se poate călători dinspre Olanda (Schiphol, Eindhoven, Amsterdam, Utrecht, Nijmegen) sau Germania (Dusseldorf). Cursele sunt directe. Doritorii de a împărţi costurile unei călătorii cu maşina pot să-şi posteze anunţurile pe site-ul Graspop, menţionând, după caz, dacă oferă sau caută locuri în autovehicul.

Biletul costă 145 de euro plus taxe, şi include intrarea la concerte, în camping, călătorii cu trenul şi autobuzul până la zona festivalului. Tichetul pentru o zi costă 75 de euro plus taxe şi nu include camparea - aceasta costă 15 euro, iar parcarea - 5 euro (dar include tren şi autobuz). Biletele se pot cumpăra prin diverse agenţii din Belgia, Irlanda, Marea Britanie, Spania, Suedia, Germania, iar pentru restul ţărilor prin intermediul site-ului www.proximusgoformusic.be/en/fest/graspop.

Între zona de concerte şi camping se află 24h Zone, ce include un post de poliţie, un restaurant şi diverse puncte pentru distracţii. Tot aici este Metaldome, unde se ţin petreceri până în zori. Aria concertelor este deschisă de la 10 dimineaţa şi se închide după ultimul recital. Standuri cu mâncare se află pe toată suprafaţa rezervată pentru Graspop, de la pizza până la fructe, îngheţată sau alimente pentru vegetarieni. Barurile sunt răspândite de asemenea pe raza festivalului: Belgian Beer Cafe din 24h Zone îşi îmbie clienţii cu renumitele mărci de bere locale. Mâncarea şi băutura se cumpără cu cupoane care costă 2,25 euro la faţa locului, şi 50 de euro setul de 24 bucăţi (numit boozebag) în presale. Pentru a stimula reciclarea, la 24 de pahare returnate se primeşte un cupon gratuit, iar 50 de pahare sunt răsplatite cu un suvenir Graspop.

Toaletele sunt gratuite, iar persoanele cu dizabilităţi au cabine speciale. În 24h Zone se află şi casete în care pot fi încuiate lucrurile de valoare. Cheile se închiriază pe zi sau pe toată perioada. Nu sunt permise la intrare: băuturi şi mâncare, recipiente de plastic/tablă/sticlă, beţe, obiecte ascuţite, camere foto/video, droguri, scaune pliante, parasolare, animale de companie (cu excepţia câinilor pentru nevăzători). De asemenea este interzis crowdsurfingul. Sunt totuşi permise camerele foto mici (aşa-zisele "săpuniere"), sandvişurile, umbrelele retractabile, saltelele, loţiunile de soare. În camping există trei zone conţinând toalete, duşuri şi bazine (folosirea duşului costă un cupon). Tot în camping se află un complex comercial cu preţuri de supermarket, care vinde: mâncare, produse de îngrijire, băutură, răcoritoare. Campingul e împărţit pe "felii", separate prin zone de siguranţă antiincendii. Corturile amplasate pe aceste fâşii vor fi demontate pe loc. Atenţie! Cei care încalcă regulile din camping pot fi excluşi de la întregul festival. Nu sunt permise sticle, lumânări, artificii, butelii de dimensiuni mari, aparate alimentate cu lichide inflamabile, arme şi alte obiecte potenţial periculoase, alcool, animale, surse de curent, cărucioare. Activităţile comerciale şi împărţirea de pliante sunt de asemenea interzise. Sunt însă permise grătarele, chiar şi cele alimentate din butelii mici, berea şi răcoritoarele (echivalentul a maxim 24 cutii de 0,33 de persoană).

La 1 km de fest se află Graspop Metal Town, un "hotel" în aer liber, cu grupuri sanitare, cort pentru breakfast, recepţie proprie, care funcţionează de la 24 iunie (ora 16:00) până la 28 iunie (ora 12:00). Cazarea se face în rulotele proprii sau în căsuţele din lemn. Acestea din urmă sunt pentru maxim 4 persoane, conţin paturi şi saltele, o lanternă, curent, dar lenjeria de pat trebuie adusă de-acasă. Mai există o zonă de merchandise, un târg metal şi unul de haine şi încălţăminte. Pe site-ul www.graspop.be se găsesc detalii pentru alte variante de cazare (7 hoteluri) şi de transport. Majoritatea trupelor vor organiza sesiuni de autografe în ziua concertului.

"Preistoria" Graspop a început în 1986, cu trupe locale, iar în prezent a ajuns unul dintre festivalurile cele mai mari ale Europei. Ediţia cu numărul 10, cea din 1995, a fost una de cotitură: deşi au participat Joe Cocker şi Simple Minds, festivalurile pop nou apărute au "suflat" publicul Graspop, care a ieşit în pierdere. Ca atare, învăţând din precedentele două experienţe (1993, 1994), organizatorii au decis să încline spre partea heavy, mai ales că Motorhead, Paradise Lost sau Biohazard au atras multă lume în anii anteriori. Graspop a "înghiţit" şi un eveniment indoor, Midsummer Metal Meeting, astfel că echipele de organizatori s-au coalizat pentru a realiza Graspop Metal Meeting, în 1996, pe 30 iunie. Prima ediţie a fost un succes total: peste 10.000 de metalişti, 15 trupe, două scene, Iron Maiden şi Type O Negative headlineri. Nici vremea rea nu i-a mai gonit pe fanii adevăraţi, care au înfruntat ploile torenţiale în 1997: Tiamat, Megadeth şi Alice Cooper i-au ţinut la faţa locului. În acelaşi an a fost introdusă a treia scenă. În 1998 festivalul s-a mutat la Boeretang, iar headlineri au fost Black Sabbath.

Manowar, Cradle of Filth şi Danzig (1999), Iron Maiden şi Machine Head (2000), Judas Priest, Nevermore şi Marduk (2001, an în care s-a introdus camparea gratuită) au atras peste 20.000 de rockeri. Numele mari au continuat să vină: Saxon, My Dying Bride şi Slayer (2002), Sepultura, Iron Maiden, Alice Cooper (2003, ediţie cu circa 50.000 de fani). În 2004 festivalul s-a extins pe trei zile, iar circa 75.000 de spectatori au venit pentru Iced Earth, Exodus, Alice Cooper sau Judas Priest. Bariera de 80.000 a fost spartă în 2005 (cu Slayer şi Iron Maiden reveniţi la festivalul belgian). Ploaia a oferit spectacolul principal în 2006, deşi iniţial se anunţa caniculă. Ruperea de nori i-a împiedicat pe Korn să mai ajungă, dar Soulfly, Opeth, My Dying Bride şi Alice in Chains au acceptat să ofere recitaluri mai lungi. În 2007 a căzut inclusiv bariera celor 100.000 de spectatori, atraşi de Iron Maiden, Aerosmith, Ozzy Osbourne, Slayer şi mulţi alţii. Ediţia 13 a fost una cu noroc: în 2008, 17 trupe au beneficiat de o vreme superbă, iar KISS a susţinut primul (şi ultimul până acum) lor concert în Belgia. Anul trecut, 130.000 de metalişti au venit la Graspop, iar numărul trupelor care au trecut cel puţin o dată pe la festivalul belgian a ajuns la fix 384.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Rockin' Transilvania: metale într-un loc de legendă

În weekendul 18-20 iunie, pe Platoul Inima Reginei din apropierea Castelului Bran a avut loc ediţia a treia a Festivalului Rockin' Transilvania. Şase trupe româneşti au luptat pentru un loc pe afişul Wacken Open Air, iar alte şapte formaţii străine au completat spectacolul.

Evenimentul a scos din nou la iveală o situaţie deja bine cunoscută: avem spaţii pentru concerte open air, avem peisaje apreciate de oaspeţii de peste hotare, avem legende, avem muzică bună şi trupe de valoare, avem o trupă participantă la W:O:A pentru al doilea an consecutiv, dar nu avem un public plătitor de bilet care să vadă toate acestea.

Deşi 30 de lei pentru două seri de rock de calitate reprezintă un preţ mai mult decât accesibil, puţini s-au îndurat să îl achite. Însă cei care au plătit suma, echivalentă cu cinci beri pe seară, n-au avut decât de câştigat. Muzicienii au dat tot ce-au avut mai bun, ca şi cum platoul din Bran ar fi fost plin de spectatori. Iar cei prezenţi s-au bucurat de un festival la înălţime, şi la propriu, şi la figurat, având ce povesti celor de-acasă.

Vineri seară a fost organizată recepţia oficială pentru artişti, ceremonie la care au luat parte şi oficialităţile din Bran. Şi, deşi castelul nu e deloc aşa cum şi l-au imaginat citind cartea lui Bram Stoker, au rămas impresionaţi de încărcătura istorică a locurilor. Majoritatea au vizitat impunătoarea construcţie medievală, în timp ce ceilalţi şi l-au inclus în program în zilele următoare, la insistenţele celor care i-au trecut pragul.


România trimite la W:O:A o trupă cu „Atitudine"

Rockin' Transilvania a inclus, pentru al doilea an consecutiv, concursul W:O:A Metal Battle. România se numără printre cele 26 de ţări care au dreptul de a trimite o trupă la Wacken Open Air (4-7 august 2010), acolo unde va avea loc faza finală a competiţiei.

În urma preselecţiei, juriul internaţional a ales şase formaţii, care au concurat la Bran pentru un loc pe afişul celei de-a 21-a ediţii a W:O:A, festival care are loc în Germania. An de an, evenimentul din Wacken strânge cele mai grele nume ale rockului mondial, în 2010 printre capetele de afiş numărându-se Iron Maiden, Motley Crue, Slayer, Arch Enemy, Anvil, Atrocity, Alice Cooper, Grave Digger, Corvus Corax şi Tiamat.


Finala Metal Battle va avea loc în două zile, pe W.E.T.-Stage. Reprezentanţii noştri urmează a cânta joi, pe 5 august, în aceeaşi seară cu învingătorii din Suedia, Elveţia, Spania, Portugalia, Olanda etc. Deşi premiul cel mare, constând în echipament şi instrumente, este tentant, marea miză a competiţiei este vizibilitatea pe care o obţin participanţii, putând să se facă remarcaţi de către marile case de discuri şi de organizatorii de spectacole prezenţi la eveniment.

Aşa se face că trupele româneşti care au concurat la Bran au dat tot ce au avut mai bun, în faţa unui juriu internaţional compus din jurnalişti, artişti şi specialişti, pe care urmau să-i convingă, prin câte un recital de 30 de minute fiecare, că merită un loc la W:O:A.


Sâmbătă au concurat maramureşenii de la Dirty Shirt, Guerrillas (Cluj-Napoca) şi Pillfed (Alba Iulia). Primii s-au prezentat cu piese ca „Manifest", „Luna", „Tell Me Why" şi „Săracă inima me". Clujenii au inclus în setlist „Start The Fight", „Sickness", „Time Will Tell" şi nelipsitul „Guerrilla Spirit". Cea de-a treia trupă a interpretat, printre altele, „Break", „Fate", „Words Can Kill" şi „The More I Carry".


Duminică, clujenii de la Altar s-au concentrat mai mult pe melodii de pe viitorul album, interpretând în premieră absolută „Disaster" şi „Never Back Down". N-au lipsit nici „Back in my Business", „Make Yourself Heard" şi „Invasion". Andy Ghost (voce), Damian (chitară), Levi (tobe) şi Teo Peter Jr. (bass) au ţinut publicul „Under Control". Deşi compuse cu aproape două decenii în urmă, „Words" şi „Prison of Death" au rămas piese de rezistenţă pentru trupa clujeană, fiind deseori cerute în concerte.


Concursul a fost încheiat de două formaţii bucureştene, Bucium şi Nexus. Primii au impresionat şi prin instrumente (cu două viori), dar şi cu piesele „Războieni", „Sorbul Apelor", „Morgana" şi „Rovine 1394", în timp ce Nexus a inclus în setlist „I", „Grin of Madness", „To The Light", „Unbeliever", „Nowhere" şi „Bait for the Fear".

Membrii străini ai juriului au fost impresionaţi de scena metal românească, pe care au descoperit-o abia la faţa locului. Cu toţii ar fi trimis mai mult de o trupă în finala de la Wacken (acest veritabil „campionat mondial" al formaţiilor de rock), însă din păcate unele dintre formaţii vor trebui să aştepte ediţiile viitoare. Toate cele şase grupuri, aparţinând unor stiluri diverse, au făcut o bună propagandă muzicii metal româneşti.


Germanul Steffen Kiederer, organizator de festivaluri, a remarcat Altar şi Pillfed, pe când brazilianca Dani Nolden, vocal în Shadowside, i-ar fi premiat pe Dirty Shirt şi Guerrillas, dar nu a putut trece peste experienţa dovedită de Altar în recitalul lor. De altfel, numele clujenilor a fost pe buzele tuturor, iar anunţul făcut duminică seară nu a făcut decât să dea glas gândului pe care îl aveau cu toţii: o trupă ca Altar nu avea cum lipsi de la Wacken Open Air 2010.

Deşi această reconfirmare a valorii lor vine destul de târziu, Andy Ghost&Co. se bucură că măcar acum ajung la W:O:A şi speră ca astfel să arate că şi în România se cântă muzică de calitate şi să deschidă şi altora porţile marilor festivaluri.

Rockul a mers la Inima Reginei

Dacă până anul trecut Rockin' Transilvania se desfăşura la Sibiu, ideea de a-l muta la poalele Castelului Bran s-a dovedit a fi una inspirată. Locul este încărcat de istorie, fiind în apropierea cetăţii cu o istorie datând din 1377, construcţie făcută celebră în Occident de cartea lui Bram Stoker, irlandezul plasând aici întâmplările al căror erou este vampirul Dracula. Pe una dintre laturile platoului se află locul unde a fost depusă în 1940 inima reginei Maria a României.


În asemenea loc de legendă, trupele au încercat să se ridice la nivelul maxim pe care-l puteau atinge. Cei de la Handful of Rain au fost la primul concert în România, dar şi la primul în afara graniţelor Spaniei. Grupul din Cadiz a prezentat piese precum „Valeria", „Just Can Do It", „Until The End", „Hard Way Of Life", „All The Pieces (Of My Life)" sau „Hit And Scream". Ibericii s-au declarat impresionaţi de peisaje şi de castel. „Cel care ne-a ajutat să ajungem aici a fost tobarul nostru, Tini, cel care se ocupă de managementul trupei", ne-a declarat Jaime, solistul de la Handful of Rain.


In Slumber din Austria au deja şapte ani de experienţă şi trei albume la activ, cel mai recent, „Arcane Divine Subspecies", fiind lansat anul trecut. „Ne bucurăm să fim aici şi să fim beţi", au declarat ei glumind. Şi totuşi, pe scenă n-a fost deloc de glumă: trupa din Linz a susţinut un show de zile mari, făcând să răsune valea cu acorduri și riff-uri de cea mai bună calitate.


Fraţii noştri latini, italienii de la Derdian, au ajuns şi ei la al treilea album, „The Apocalypse" fiind lansat în 2010. Milanezii au fost impresionaţi de fanii care le cunoşteau versurile pe de rost şi care au cântat odată cu ei melodii ca „The Spell", „Betrayer", „Black Rose", „The Hunter", „Il Padrino", „I Don't Wanna Die", „Forevermore", „Battleplan", „Burn" şi „Cage of Light". Alături de ei a fost prezentă pe scenă şi soprana Elisa „Lisy" Stefanoni, cea care apare ca guest musician şi pe cel mai recent produs discografic al trupei.


Finalul primei seri a aparţinut trupei germane Axxis. Nemţii tot nemți: mai întâi i-au făcut pe fani să aştepte aproape o oră pentru riguroasele probe de sunet, încheiate abia când şi ultimul cinel a sunat cum trebuie. Însă aşteptarea a meritat: muzicienii i-au făcut pe spectatori să uite de ploaia ce a început să cadă odată cu primele acorduri. Cei care au stat pe platou până târziu în noapte n-au avut motive să regrete.


Duminică, în timp ce juriul de la Metal Battle a început deliberările, pe scena din apropierea Castelului Bran a urcat Firefly din Olanda. Grupul a prezentat piese precum „Get Me Out", „House of the Seven", „Live by the Day", „Sold My Soul" sau „Lucifer", încheind cu un colaj de hituri ale trupelor Metallica şi Judas Priest.


După ce a jurizat concursul Metal Battle, brazilianca Dani Nolden şi-a luat în primire al doilea rol, cel de vocal al trupei Shadowside. A electrizat realmente publicul strâns pe platou cu un setlist conţinând 12 piese, numai una şi una. „Nation Hollow Mind", „In The Night", „Red Storm", „Memories", „Life Denied", „Illusions", „Baby In The Dark", „Here To Stay", „Hideaway" şi „Dare To Dream" i-au convins pe cei strânşi în faţa scenei să-i recheme pe artişti la rampă pentru încă două melodii: „Rainbow in the Dark" şi „Highlight".

„Câţi dintre voi visează să mă ia acasă?", a întrebat frumoasa braziliancă. Văzând privirile nedumerite ale publicului, Dani a explicat: „Mă puteţi lua cu toţii: cumpărând CD-urile noastre, veţi avea vocea mea la voi acasă tot timpul". După show, solista ne-a declarat că venirea în România era un vis pe care-l avea de multă vreme: „Intenţionam să vin ca turist, dar dacă mi s-a oferit această posibilitate, să vin să cânt aici, cu atât mai bine". Dani a făcut o paralelă între situaţia scenei muzicale braziliene şi cea din România, cu care a luat primul contact aici: „Şi la noi, şi la voi sunt o mulţime de grupuri de valoare, dar din păcate sunt prea puţin promovate în afara graniţelor".


Finalul zilei a aparţinut tot nemţilor. Contradiction, cei care au compus şi imnul festivalului, au avut un setlist consistent, cu 14 piese, printre care „Warchitect", „Nation Of Fear", „Hate Patrol", „For The Light", „All We Hate" sau „Break The Oath". La „Rockin' Transilvania" i-au invitat pe scenă pe cei de la Firefly, în timp ce la final i-au chemat alături de ei pe toţi cei care au făcut posibil acest eveniment şi au rezistat în ciuda vremii schimbătoare specific montane: organizatori, artişti şi fani deopotrivă, pentru a cânta împreună, din nou, melodia ce-i va însoţi pe amatorii de muzică bună până la următoarea ediţie a Rockin' Transilvania.

Paul Iancu (Cotidianul)

Altar va reprezenta România la Wacken Open Air

Duminică seară, în cadrul etapei româneşti a W:O:A Metal Battle, a fost aleasă reprezentanta ţării noastre la faza finală a concursului, care va avea loc în cadrul prestigiosului festival german Wacken Open Air.

La W:O:A, cel mai mare şi cel mai aşteptat eveniment metal al anului, va fi prezentă trupa clujeană Altar. Cei aproape 20 de ani de experienţă şi-au spus cuvântul şi la W:O:A Metal Battle România, competiţie care a avut loc la Bran, în cadrul festivalului Rockin' Transilvania.

Sâmbătă şi duminică, pe scena de pe platoul Inima Reginei, din spatele Castelului Bran, au concurat şase trupe: Dirty Shirt, Guerrillas şi Pillfed (în prima zi), respectiv Altar, Bucium şi Nexus (în cea de-a doua). Un juriu internaţional, ce a cuprins ziarişti, artişti şi organizatori de evenimente, i-a ales pe Andy Ghost şi colegii săi drept câştigători.

La faza finală a Metal Battle, care va avea loc în cadrul Wacken Open Air şi care va reuni câştigătoarele din cele 26 de ţări participante, Altar va evolua în ziua a doua (pe 5 august 2010).

În afară de W:O:A Metal Battle România, festivalul Rockin' Transilvania a mai cuprins recitalurile altor şapte trupe străine: Handful of Rain (Spania), In Slumber (Austria), Derdian (Italia), Axxis (Germania) sâmbătă, respectiv Firefly (Olanda), Shadowside (Brazilia) şi Contradiction (Germania) duminică.

Paul Iancu (Cotidianul)

OST Mountain Fest intră în linie dreaptă

Fiindcă România era singura ţară din Europa Centrală şi de Est care nu avea un festival de muzică rock underground de anvergură care să se desfăşoare în mijlocul naturii - Bulgaria, Ungaria, Cehia, Slovenia sau Letonia organizând de mulţi ani astfel de manifestări, câţiva iubitori de rock s-au gândit să facă unul. Aşa că au pus la cale OST Mountain Fest la Buşteni, primul festival care va avea loc pe scena de la poalele Caraimanului şi care va aduce peste 20 de formaţii rock din ţară şi din străinătate.

Între 6 şi 8 august 2010, Poiana Mare din Valea Cerbului va răsuna de muzică death, trash, doom, gothic, black, viking, dar şi "de duruitul eşapamentelor motocicletelor", ne asigură organizatorii.

În afară de concertele propriu-zise, OST va cuprinde şi alte manifestări. Activităţile de moto-sport şi divertisment sunt organizate de Chopper Academy, iar cele cu mesaj ecologist vor fi realizate de organizaţia MaiMultVerde. Pe agenda festivalului mai figurează conferinţe de presă, lansări de albume, sesiuni de autografe, tir cu arcul, tatuaje, program de iniţiere în tehnica mânuirii săbiilor şi a scuturilor, precum şi rockoteca festivalului ce va ţine până-n zori, cu acces gratuit.

Programul concertelor este următorul: vineri vor urca pe scenă Concept Insomnia, Funebre, Grimegod, Hyperborea, Kistvaen, Negative Core, Negură Bunget şi She's Dead. Sâmbătă vor evolua Abigail, Ashes You Leave, Ava Inferi, Eisheilig, Inopia, Omega Lithium şi Tiarra, iar duminică vor concerta Belphegor, Bucium, Bucovina, Carpatica, Eternal Tears of Sorrow, GOD, Gwydion şi Northland.

Biletele (sub formă de abonament) sunt disponibile prin reţeaua Eventim şi la partenerii autorizaţi din toată ţara şi costă 150 de lei. În preţul acestora sunt incluse camparea, accesul la toate evenimentele sportive şi sociale ce vor fi incluse în program, precum şi accesul la zona de autografe. În apropierea locaţiei festivalului va fi amenajată zona de campare prevăzută cu toalete ecologice, duşuri (contra cost), zona respectivă fiind păzită, intrarea făcându-se pe baza abonamentului la festival. Alte amănunte puteţi găsi pe pagina oficială a evenimentului.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Gitane Demone, mama deathrock-ului

Se poartă, inclusiv pe la noi, ca artiştii să meargă împreună cu părinţii la concert, aceştia din urmă fiind de regulă impresarii lor. Imaginaţi-vă însă cum ar fi ca mama să fie starul trupei! Şi asta la "30 de ani de carieră şi 50 de viaţă", după cum ea însăşi afirma recent. Şi să mai şi adopte o atitudine provocatoare pe deasupra!

Madonna gothicului, aşa cum a fost supranumită de unii ziarişti, Gitane Demone a adoptat de-a lungul anilor o imagine hot. Şi continuă să meargă pe aceeaşi linie, în ciuda vârstei, a timpului şi a timpurilor. Lucru pe care artista l-a demonstrat inclusiv în concertul susţinut recent în cadrul Wave-Gotik-Treffen din Leipzig, alături de trupa The Crystelles, din care face parte şi fiica sa, baterista Zara Kand. Dacă mama e vedeta concertelor, fata, talentata Zara, este cea care o acompaniază la tobe.

Gitane Demone a activat mai întâi în Pompeii 99, alături de nu mai puţin celebrul Valor Kand. L-a urmat apoi în Christian Death, formaţia fondată de legendarul Rozz Williams. S-a despărţit de Valor, dar şi de trupă în 1989 şi a colaborat cu Rozz până în 1995. Aşa se face că, la WGT solista a prezentat piese lansate în diverse perioade ale carierei sale. Deşi nu s-ar putea spune despre Gitane Demone c-ar fi o interpretă emotivă, a abordat cu oarecare reţinere melodiile foarte vechi, declarând că nu ştie dacă o mai ţine vocea să le cânte. Dar a ţinut-o şi încă foarte bine având în vedere apaluzele frenetice cu care era răsplătită după fiecare piesă. Comunicând permanent cu publicul, vocalista a mărturisit că recitalul din Leipzig a fost unul dintre cele mai bune susţinute în ultima perioadă.

Momentul fierbinte al concertului a venit când interpreta şi-a introdus, cu cel mai firesc gest din lume, microfonul în ciorapi de vreo câteva ori în timpul melodiei "Perv", după ce, în prealabil şi-a scos sacoul-pantalon, rămânând doar în sutien şi dress negru. La fel de nonşalant s-a şi îmbrăcat, în uralele şi aplauzele publicului. Din setlist au mai făcut parte, printre altele, "Incendiary Lover", "Tales of Innocence", "Gloomy Sunday", "Sound of War", "Somewhere", "Moon Without A Tear", "Golden Age", "Obituaire" sau "Solitary War".

Admiratorii, care până atunci au savurat fiecare notă a vocii artistei, ascultând fără să respire parcă la piesele mai lente, au aclamat-o la finalul melodiei "Manic Depression", piesă pe care Gitane Demone o interpreta, pe vremuri, împreună cu regretatul Rozz Williams. Ce biss? De vis! Publicul a aplaudat atât de mult încât artista, chiar dacă nu avea nimic pregătit, a trebuit să revină pe scenă. Şi a ales să intrepreteze o melodie a capella, doar cu un pic de ecou pe voce, demonstrând că talentul şi calităţile interpretative nu au vârstă.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Francesca Chiara de la The LoveCrave, în Dark City

Dacă o casă de discuri germană şi anume RepoRecords a luat sub aripa ocrotitoare o trupă italiană, înseamnă că această formaţie chiar are ceva de spus în muzica metal. The LoveCrave, fiindcă despre ea este vorba, a fost una dintre prezenţele aşteptate la festivalul Wave Gotik Treffen, desfăşurat în Leipzig. În 2010, italienii au fost la a doua participare la WGT, după cea din 2007.

Solista Francesca Chiara a susţinut un recital incitant şi electrizant alături de colegii de trupă - Tank Palamara (chitară), Simon Dredo (bass) şi Bob "The Machine" Parolin (baterie).

Strict ca imagine i-am putea spune "frumoasa veneţiană", deoarece descinde dintr-o nobilă familie - Pisani - şi, chiar dacă s-a născut în Padova, şi-a petrecut copilăria la Veneţia. Cât despre frumuseţe, nu numai fanii, dar chiar şi ziariştii o consideră sexy şi o gratulează cu tot felul de complimente. Unii spun că este "hot", alţii îşi pierd nu numai şirul ideilor, ci chiar şi capul când vorbesc despre artistă. De exemplu, jurnalistul Morley Seaver a făcut o cronică a noului album, "Soul Saliva", lansat în mai anul acesta. Când a ajuns la piesa "Your Fire" în care Francesca spune "Rip off all my clothes made of wasted hopes" ("Rupe-mi toate hainele făcute din speranţe deşarte"), ziaristul a scris despre intro-ul acustic, ruperile de ritm, dar când a ajuns la ruptul hainelor a uitat despre ce vorbea. "Şi ce ziceam?" a notat el pierdut în gânduri.

Cu toate acestea, Francesca nu pune preţ pe imagine: "Muzica este tot ce contează", spune ea zâmbind. Şi, mai rar întâlnit lucru pentru o artistă de succes, nu-i place să se machieze excesiv sau să fie "lucrată" în photoshop, deoarece consideră că astfel de imagini nu o reprezintă. "Eu cânt îmbrăcată în blugi, în ţinute obişnuite, nu vreau să fiu extravagantă. Sunt atâtea fete tinere acum, e timpul lor să se afirme", ne-a declarat interpreta.

Fran, cum îi spun prietenii, sau pe numele său întreg Francesca Chiara Caselatti, a scris prima ei povestire la 10 ani şi primul cântec la 13. La 17 ani s-a mutat în San Francisco, apoi a revenit în Italia şi, alături de cei mai buni prieteni - Simon Dredo şi regretatul Mauro Lentola a fondat trupa Mystery. La 19 ani s-a stabilit în Milano, unde, alături de Tank Palamara a pus bazele grupului The Flu. A participat la SanRemo în 1999 cu piesa "Te amo, que strano" şi, chiar dacă festivalul este de un cu totul alt gen, Francesca şi-a pus amprenta atât în ceea ce priveşte versurile cât şi muzica. "Streghe", cu care a participat tot la SanRemo, de data aceasta ca invitat, a avut de asemenea parte de succes, iar melodia e mult mai aproape de stilul său de acum. Primul album, "Il Parco dei Sogni", care include celebra piesă "Streghe", a apărut doar cu numele ei pe copertă, şi nu cu toată trupa, aşa cum ar fi trebuit, iar ea regretă şi în ziua de azi că nu şi-a impus punctul de vedere în faţa Sony Music Italia. Acum, însă, cu The LoveCrave se simte "răzbunată". Face numai ce-i place şi compune numai muzica pe care o simte.

O coincidenţă fericită a făcut ca autoarea piesei "Dark City" (Oraşul întunecat) să cânte nu demult chiar în... Dark City, aşa cum este supranumit Leipzig-ul în perioada festivalului Wave Gotik Treffen. Despre "Dark City" este vorba şi în nuvela pe care Francesca a publicat-o ca o extensie a primului lor album sub titulatura The LoveCrave, "The Angel and The Rain". Şi, parcă special pentru a transpune atmosfera emoţională şi întunecată din versurile Francescăi, a şi plouat într-una dintre zilele festivalului...

În ziua concertului, la standurile de CD-uri din Agra Halle, o veste bună şi una rea, ne-au spus vânzătorii. Au avut în stoc albumul "Soul Saliva", lansat cu doar o săptămână înainte, dar toate CD-urile s-au vândut! Şi e ceva să se întâmple asta în Germania... Noroc cu merchandise-ul trupei că admiratorii l-au găsit găsit şi-au fost extrem de fericiţi că l-au putut cumpăra. Iar despre cât de îndrăgită este Francesca Chiara am văzut chiar la faţa locului. Abia de-a păşit afară din culise, că admiratorii au înconjurat-o şi-au ţinut-o mai bine de jumătate de oră pentru fotografii şi autografe. Artiştii au inclus în setlist piese de pe noul CD - "The Other You", "And Scream", "Warriors", "Get Outta Here" şi coverul "Thriller" după Michael Jackson, dar şi clasicele "Can You Hear Me?", "Little Suicide" şi "Vampires", toate de pe "The Angel And The Rain".

Şi încă ceva important: The LoveCrave mai are un motiv de mândrie şi de bucurie. Trupa a semnat de curând un contract de distribuţie pentru Statele Unite şi Canada cu label-ul Metropolis Records.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Rockin' Transilvania, un mini-Wacken la Castelul Bran

Organizatorii Rockin' Transilvania propun în această vară o ofertă irezistibilă: open air festival, lângă Castelul Bran: un pachet excelent "doi în unu" cu recitaluri rock şi o mini-vacanţă la munte inclusă, foarte bine venită pentru a scăpa de valul de caniculă ce se anunţă. Evenimentul se află la a treia ediţie şi va avea loc în perioada 18-20 iunie.

"Rockin' Transilvania este mai mult decât un festival, este o comunitate a artiştilor şi a fanilor. Este una dintre puţinele manifestări de gen unde artiştii ies în public pentru a se întâlni cu fanii lor, pentru a bea o bere împreună cu ei şi pentru a se fotografia cu admiratorii", spun organizatorii. Bran, noua locaţie, nu are doar farmec istoric, ci şi structura turistică necesară unui astfel de eveniment, cu hoteluri şi pensiuni pe alese şi un mare număr de restaurante şi baruri. Se pare că şi vremea ţine cu metaliştii, aşa că petrecerea unui weekend într-o zonă montană de o frumuseţe deosebită e o alegere cum nu se poate mai bună, o adevărată gură de aer proaspăt.

Dacă-i rock, rock să fie! Dar dacă tot ajungeţi aici, nu rataţi obiectivele turistice: Castelul Bran în primul rând, Poiana Braşov, Parcul Piatra Craiului, Cheile Moeciului, Peştera cu lilieci, Stânca Dracului, Cetatea Râşnov sau Cetatea Prejmer. La ediţia 2010 vor cânta şi ne vor încânta trupele Axxis şi Contradiction din Germania, Derdian (Italia), Firefly (Olanda), Handful of Rain (Spania), In Slumber (Austria) şi Shadowside (Brazilia).

De asemenea, în cadrul Rockin' Transilvania Open Air se va desfăşura şi finala naţionala a concursului Metal Battle, câştigătorii urmând să participe la renumitul festival internaţional Wacken Open Air din Germania. Trupa ce va reprezenta România va evolua pe W.E.T. Stage pe 5 august, alături de învingătorii din Suedia, Norvegia, Marea Britanie etc. Pentru un loc la WOA se vor duela, la Bran, grupurile Altar, Bucium, Dirty Shirt, Guerrillas, Nexus şi Pillfed.

În colaborare cu agenţiile de voiaj, organizatorii pot oferi pachete complete. De exemplu: pentru doritorii din România (grupuri): transport auto Gara Braşov-Bran şi retur, cazare, bilet de intrare la festival, tricou oficial festival, petrecere after show. Pentru călătorii din străinatate: bilet de avion, transfer aeroport - Bran, cazare, bilet de intrare la festival, tricou oficial festival, petrecere after show. Sau doar: cazare, bilet de intrare la festival, tricou oficial festival. Cei care doresc să-şi organizeze singuri călătoria pot ajunge cu autoturismul din Bucureşti, pe DN 1 până la Braşov (distanţa: 168 km, durata călătoriei: cca. 2 ore şi 30 de minute). Din Braşov: DN73 în direcţia Piteşti (distanţa: cca. 30 km, durata călătoriei: cca. 30 minute).

Cu trenul puteţi călători doar până la Braşov. Există legături de tren între Braşov şi multe localităţi din ţară şi străinatate. Tot pe această rută există varianta cu autobuzul. De la Autogara 2 sunt curse regulate pe traseul Braşov-Bran-Moeciu şi retur, la fiecare 30 de minute (fix şi jumătate), iar la sfârşit de săptămână din oră în oră. Fiindcă sunt solicitări şi din străinătate, cel mai repede se poate ajunge cu avionul: există companii aeriene (inclusiv low cost) care asigură regulat zboruri internaţionale către Bucureşti şi Sibiu. Mai multe informaţii se pot găsi pe site-ul oficial al festivalului.

Organizatorii vă aşteaptă pe Platoul Inima Reginei, la poalele celui mai căutat obiectiv turistic transilvănean, castelul Bran, binecunoscut în întreaga lume drept castelul lui Dracula.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Hellfest, în Franţa, la Clisson

Când spui Franţa te gândeşti la vinurile de Bordeaux, la Turnul Eiffel şi la catedrala Notre Dame din Paris ori la castelele de pe Valea Loirei, pentru rockeri, însă, înseamnă în primul rând festivalul Hellfest de la Clisson.

Bazele acestei prestigioase manifestări au fost puse la începutul anilor 2000, când gazdele au organizat primele concerte, dar Hellfest propriu-zis a ajuns la cea de-a cincea ediţie, fiind considerat unul dintre cele mai bune festivaluri de metal din Europa.

În 2002 s-a ţinut prima ediţie a Furyfest (cum se numea pe atunci evenimentul de la Clisson) cam în acelaşi loc unde se desfăşoară Hellfestul din zilele noastre. Cu 400 de spectatori, sold out, evenimentul a mers pe linia punk şi hardcore. În 2003, primăria nu i-a mai lăsat să se manifeste, aşa că s-au mutat la Nantes, capul de afiş fiind Sick Of It All. Ediţia 2004 s-a ţinut la Le Mans, cu Morbid Angel, Soulfly şi Testament - printre alţii şi, chiar dacă au fost 21.000 de oameni, profiturile s-au redus periculos de mult. Aşa că în 2005 a avut loc o ediţie de criză, cu două scene în loc de trei, dar trupe precum Slayer, Motorhead, Anthrax, Dimmu Borgir, In Flames au ţinut steagul sus. Şi chiar dacă au participat 30.000 de oameni, Furyfest a ieşit din nou pe minus. Aşa se face că echipa a decis să revină la Clisson. În 2006 au convins primăria şi sponsorii să-i susţină şi astfel s-a născut Hellfest. Cu Motorhead, Apocalyptica, Soulfly, Helloween, Saxon, Cradle of Filth şi mulţi alţii, localnicii s-au temut de incidente în perioada festivalului, dar nici vorbă de aşa ceva. 22.000 de oameni, nici o problemă de securitate, aşadar Clisson a adoptat festivalul definitiv.

În 2007 s-au strâns 40.000 oameni, Slayer, Megadeth, Emperor, Immortal, Cynic, Atheist, Type O Negative, Moonspell, Therion, Napalm Death ridicând valoarea festului, în ciuda problemelor cu vremea şi cu finanţele. În 2008 Venom, Cavalera Conspiracy, Slayer au fost headlinerii celor trei zile, iar pe afiş au mai figurat Ava Inferi, Carcass (celebrul grup se reformase cu puţin timp înainte de Clisson), Eluveitie, In Flames, Impaled Nazarene, Marduk şi Opeth.

Anul trecut au fost 4 scene, festivalul devenind deja un concurent serios pentru Wacken sau Graspop, numărând 60.000 de spectatori, 3 zile de concerte, la care au evoluat Europe, Motley Crue, Marilyn Manson etc.


Ediţia din 2010 va avea loc în perioada 18-20 iunie, tot la Clisson, în apropiere de Nantes. Şi-au anunţat participarea circa 115 formaţii, ce vor fi împărţite pe 4 scene: două open air (Mainstage 1 şi Mainstage 2) şi două acoperite (RockHard Tent şi Terrorizer Tent).

Printre trupele care vor participa anul acesta se numără: Deftones, Fear Factory, Sepultura, Biohazard, Sick Of It All, Arch Enemy, Hypocrisy, Marduk (vineri); Alice Cooper, Twisted Sister, Slash, Carcass (foto), Immortal, Annihilator, Anvil, Fields Of The Nephilim (sâmbătă); respectiv Kiss, Motorhead, Saxon, Slayer, Exodus, Behemoth, Bloodbath, Katatonia (duminică). La Clisson vor evolua şi compatrioţii noştri de la Negură Bunget, programaţi în prima zi, pe scena din Terrorizer Tent.

Ce se mai poate vedea? În Metalcorner, patru filme unul şi unul despre muzică şi trupe celebre: Multipremiatul "Anvil! The Story of Anvil", "Heavy Metal in Baghdad", "The Devil Dared Me To" şi "This Is Spinal Tap".

Şi, fiindcă rockerii sunt şi ei microbişti, organizatorii au inclus în programul festivalului vizionările meciurilor de fotbal de la Campionatul Mondial (evident Franţa-Mexic, Germania-Serbia, Anglia-Algeria, Olanda-Japonia, Italia-Noua Zeelandă).

Tot în Metalcorner vor fi organizate concerte, dar şi party-uri tematice: Disco versus Metal, Crossover Metal, Glam Rock & Heavy Metal, plus petrecerile "fierbinţi" Le Burlesque Boulevard şi The Garage Babes. În împrejurimi vor fi programate alte evenimente atractive, inclusiv recitaluri de fanfară şi expoziţii în centrul localităţii Clisson în zilele de sâmbătă şi duminică.

Sunt aşteptaţi aproximativ 60.000 de participanţi din 50 ţări. Există un camping de 20 hectare ce includ Extreme Market cu peste 50 de expozanţi - case de discuri, vânzători independenţi etc. Abonamentele şi biletele includ accesul la concerte, în camping şi parcare şi se vând şi prin Digitick şi Metaltix (în Germania). Un abonament pentru trei zile costă 129 euro (camparea inclusă), iar biletul pentru o zi costă 59 euro, la toate sumele adăugându-se taxele de eliberare a tichetelor. Mai multe amănunte puteţi găsi pe site-ul oficial al festivalului.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Noul album Tristania, lansat pe 25 august

Aşa cum a anunţat joi trupa norvegiană, noul album Tristania, „Rubicon", va ieşi pe piaţă la finalul lunii august. Primul lor disc de la venirea noii soliste, italianca Mariangela Demurtas, va fi scos la casa de discuri Napalm Records.

Al şaselea produs discografic al formaţiei de gothic metal conţine 11 piese: „Year Of The Rat", „Protection", „Patriot Games", „The Passing", „Exile", „Sirens", „The Emerald Piper", „Vulture", „Amnesia", „Magical Fix" şi „Illumination".

„Rubicon" va fi lansat pe 25 august în Spania, pe 27 august în Germania, Suedia, Italia, Benelux şi Austria, pe 30 august în restul Europei şi pe 31 august în SUA. Discul va ajunge şi pe piaţa sud-americană, la o dată ce nu a fost încă anunţată.

Albumul urmează a fi promovat printr-un turneu ce acoperă aproape întreaga lună octombrie, ce va culmina cu prezenţa la Metal Female Voices Fest din Belgia. Norvegienii au cântat anul trecut şi în România, la Sibiu, în cadrul Festivalului Artmania.

Paul Iancu (Cotidianul)

Orphaned Land, „exilată" la Sonisphere România

Conform declaraţiei oficiale, trupa israeliană Orphaned Land a fost nevoită să-şi anuleze show-ul din cadrul Sonisphere Istanbul, din cauza tensiunilor dintre cele două state. „Acum două săptămâni, eram foarte fericiţi, după ce am fost anunţaţi pe afişul Sonisphere Istanbul, moment pe care îl aşteptam de multă vreme. Apoi o nenorocită de criză politică a început între ţările noastre şi s-a declanşat haosul".

Conform metaliştilor israelieni, compania care urma să se ocupe de securitatea concertului i-a anunţat luni că nu le poate asigura protecţia, ca atare Orphaned Land ar trebui să-şi amâne recitalul. „Am vrut 100% să venim, în ciuda acestor avertizări, să cântăm în numele păcii, prieteniei şi frăţiei. Şi totuşi, este un festival mare, cu multe trupe şi mulţi spectatori, iar firma de securitate nu a vrut să-şi asume aceste riscuri din cauza noastră. Este un sentiment ciudat acela de a nu putea cânta la Istanbul, oraş care este pentru noi a doua casă!" Până la contractarea unui nou concert în Turcia, Orphaned Land va fi „exilată" în cadrul Sonisphere România, conform anunţului oficial al trupei.

Paul Iancu (Cotidianul)

Obiectiv turistic muzical: Rock Sweden Festival

Dacă sunteţi genul de turist metalist, merită să mergeţi în Suedia, la un festival cu tradiţie, care a debutat în 1992: Sweden Rock, ce se desfăşoară în perioada 9-12 iunie. Aerosmith, Guns'n Roses, Gary Moore, Slayer, Billy Idol, Bachman & Turner, W.A.S.P, Stone Sour, Opeth, U.D.O., Sabaton, Mayhem, Nazareth, Stratovarius, Anvil, Alestorm, Evergrey, Johan Edlund (Tiamat) şi mulţi alţi artişti îşi dau întâlnire cu fanii la Norje, în apropiere de Solvesborg, la cea de a 19-a ediţie a Sweden Rock Festival.

Cele mai ieftine bilete sunt deja sold out, dar mai puteţi găsi tichete pentru trei zile la preţul de 2290 de coroane, 690 doar pentru prima zi (9 iunie), 1190 pentru ziua a doua zi (10 iunie), 1090 pentru ziua a treia (11 iunie), şi 1190 pentru cea de a patra zi (12 iunie). La aceste preţuri se mai adaugă o sumă fixă: taxa pentru achiziţionarea biletelor de pe site-ul oficial este de încă 30 de coroane suedeze, deoarece acestea se pot cumpăra numai online.

Cum se poate ajunge? Deşi se află în Danemarca, la Copenhaga este aeroportul internaţional cel mai apropiat de zona festivalului (170 de kilometri). Distanţă rămasă se poate străbate cu trenul în direcţia Karlskrona, de unde sunt autobuze care ajung la Norje. Sau altfel: de la Stockholm (Arlanda), aflat la 615 kilometri, se ajunge cu trenul, apoi cu autobuzul. De asemenea, din Stockholm se poate continua călătoria tot cu avionul, pe rute interne, spre Malmo, Kristianstad, Smaland sau Ronneby, acesta din urmă fiind cel mai apropiat de zona Sweden Rock, la numai 48 de kilometri, distanţă ce poate fi parcursă apoi cu autobuzul.


Fiind un festival de amploare, organizatorii au pus la dispoziţie autocare pentru ţările învecinate - Danemarca şi Finlanda - dar şi pentru cele amatoare de rock precum Austria, Belgia, Germania, Franţa, Olanda, Rusia, Elveţia sau Spania.

Programul pe zile şi pe ore este afişat în pagina oficială a festivalului, la www.swedenrock.com. De altfel, site-ul amintit conţine toate informaţiile de care doritorii au nevoie: de la arena festivalului, amplasare, campare, până la bilete, acreditări pentru presă etc.

La aceeaşi adresă se găseşte programul autobuzelor şi pretul călătoriilor, precum şi localizarea ghişeelor bancare din zona festivalului şi din apropiere. Tot acolo găsiţi şi sugestii pentru a vă alege un hotel, în caz că nu vă surâde cazarea în camping. Cum vehiculelor nu le este permis accesul în zona de campare, a fost creată o parcare în vecinătate. Proprietarilor de motociclete li se pune la dispoziţie o parcare specială, păzită 24/7. De asemenea, din motive de siguranţă, zonele pentru grătare sunt bine delimitate şi marcate corespunzător. Sticlele şi vesela din sticlă sunt interzise, la fel cuţitele şi orice potenţială armă, dar şi steagurile sau camerele video.

Amatorii de stage diving sunt invitaţi să se abţină de data aceasta, iar iubitorii de animale sunt rugaţi să-şi lase patrupedele acasă. Nici prezenţa copiilor prea mici nu e recomandată, dat fiind volumul decibelilor.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)

Moonspell, o alchimie între metalul lusitan şi "poezia electrică"

Înainte de concertul pe care l-au susţinut în Leipzig, în cadrul Wave Gotik Treffen, Fernando Ribeiro şi Mike Gaspar de la Moonspell ne-au acordat un interviu în care ne-au vorbit despre noul album la care lucrează, despre muzică şi poezie, dar şi despre România şi concertul pe care îl vor susţine la Satu Mare, în cadrul Samfest 2010, ce va avea loc în perioada 8-10 iulie.

Cel mai recent album al vostru, "Lusitanian Metal", datează de doi ani. Pregătiţi ceva nou?
Moonspell e întotdeauna o trupă foarte activă. Dar nu e nevoie să avem multe produse discografice pe piaţă pentru asta. Planul major al momentului este noul album, deja ne-am apucat să lucrăm la el, dar va apărea abia anul viitor, pentru că nu vrem să fim sub presiunea timpului, aşa cum am păţit la "Night Eternal". Vrem să ne concentrăm mai adânc pe sensuri, pe fiecare detaliu în parte. În Portugalia, înainte de finalul acestui an, pregătim un turneu acustic. Despre viitorul album, nu pot oferi prea multe detalii, abia ne-am apucat de el. Deja ne ştim de multă vreme, ne cunoaştem stilul de lucru, am discutat cu colegii de trupă despre conceptul viitorului album, deja avem în minte cum va fi, însă o mulţime de lucruri se pot schimba până la final. Va fi un album maiestuos, va surprinde esenţa adevărată a Moonspell, şi cea dură, dar şi cea intensă, ba chiar cea melodică, pe o anume parte a albumului. Toate aceste laturi ne reprezintă ca trupă, asta ne place să compunem, iar dacă nu vom fi sub presiunea timpului, vom obţine cele mai bune rezultate. Va fi şi un album mai lung, ne-am propus să includem 20 de piese foarte bune. Vrem atât de multe şi vrem să fie cele mai bune pe care le putem face. Piese ca "Scorpion Flower" sau ca "Night Eternal", care au plăcut atât de mult publicului. De data aceasta vrem să facem un pas şi mai departe în scrierea cântecelor. Vrem să fim relaxaţi, pentru o muncă atât de intensă cum ne-am propus. Avem deja trei piese, iar curând sper ca numărul melodiilor aproape finisate să ajungă la opt.

Moonspell este o trupă cu multe faţete, iar Fernando Ribeiro e un artist cu şi mai multe. Printre cele mai recente proiecte se numără cel cu Sonia Tavares. Cum aţi început colaborarea?
Noi, portughezii, o avem pe această imensă artistă numită Amalia (Rodrigues ­ n.r.). Pentru ţara noastră a fost de talia unei Edith Piaf sau a unei Maria Callas. Nu a fost o cântăreaţă lirică, ci una de fado, iar fado este o muzică tradiţională, este cea mai cunoscută muzică din Portugalia. Sonia e în trupa The Gift, mi-a dat un telefon, mi-a propus proiectul "Amalia Hoje" (n.r.: Amalia astăzi), care mi s-a părut destul de interesant. A fost foarte bine făcut, pe partea de corzi, de versuri. Pentru mine a fost ca o întâlnire la prima vedere: m-am dus acolo, fără a şti prea multe despre proiect, iar discul s-a dovedit a fi unul cu un mare succes în Portugalia, spărgând recordurile în materie de vânzări. Am obţinut un cvadruplu disc de platină, ceea ce înseamnă 80.000 de albume vândute. Eu unul mai am proiecte colaterale, precum Daemonarch, în care poezia joacă rolul esenţial. Colaborarea cu Sonia e doar unul dintre lucrurile pe care am vrut să le fac în viaţa şi în cariera mea, dar s-a întâmplat să prindă atât de bine în Portugalia. Am cântat şi live, până vara aceasta, dar apoi vreau să mă dedic complet Moonspell. Voi întrerupe toate celelalte proiecte până după lansarea viitorului nostru CD, pentru că acesta trebuie să beneficieze de toată atenţia şi energia noastră. Acest album va fi cel mai important pentru fanii noştri în această perioadă.

Cum au reacţionat presa şi fanii Moonspell faţă de proiectul cu Sonia Tavares?
Cred că fanii noştri adevăraţi ştiu deja foarte bine că nu suntem o trupă care să meargă pe o singură linie. Întotdeauna am încercat să ne creăm propriile căi artistice. Ne avem rădăcinile în zona metal, dar suntem deschişi la influenţe din partea unor trupe din alte genuri, ca Dead Can Dance, din zona dark gothicului. Şi aceşti fani au perceput ce înseamnă ca un muzician din zona lor artistică să fie implicat într-un proiect atât de important în Portugalia. Bineînţeles, mai sunt şi cei care vor numai muzică dură, dar nu mă descurajează din a aborda aceste alte genuri.

Pe "Grito" te-ai descurcat de minune, cum s-ar descurca Sonia pe o piesă Moonspell?
Sonia e un cu totul alt gen de voce. E o voce care poate aborda zone inaccesibile altora. Ar putea cânta piese Moonspell, dar ar trebui să-i cedez partea mea, în timp ce mie mi-ar rămâne tonalităţile înalte. Piesa ei favorită e "Nocturna".

Ce înseamnă pentru tine sintagma "poet electric"?
Am preluat-o de la numele unei piese a unei foarte bune trupe olandeze, Gorefest. Am fost în turneu alături de ei prin '96, când au scos albumul intitulat "Soul Survivor". Am citit versurile şi, deşi vine din partea unei trupe de death metal, conceptul de "electric poet" e unul foarte interesant: muzica e electrică, noi lucrăm cu chitare electrice şi tobe la volum maxim, dar cred că textele pieselor pot fi definite drept poezie. Astfel că această idee defineşte foarte bine ceea ce face Moonspell ­ "poezie electrică". Oamenii sunt interesaţi de ce avem de spus, inclusiv prin versuri, dar de asemenea le place să se manifeste scuturându-şi pletele pe ritmurile noastre. Ca atare, e o definiţie bună atât pentru mine, cât şi pentru restul trupei.

Ai publicat deja trei cărţi: "Como Escavar um Abismo", "As Feridas Essenciais" şi "Diálogo de Vultos". Să ne aşteptăm la o a patra în curând?
Sper să o lansez în cursul acestui an, mai ales că ultima a fost scrisă într-o cu totul altă stare de spirit, într-o altă perioadă a vieţii mele. O scriu, încet-încet, şi sper ca până la finalul lui 2010 să apară. Plănuiesc să o public în ediţie bilingvă, o pagină în engleză alternând cu una în portugheză, astfel încât cei care nu cunosc portugheza să-şi găsească răspunsul la întrebările privind poezia mea: "Este oare altfel decât textele Moonspell? Sau e o continuare a versurilor?". Când vor avea la îndemână o ediţie în engleză, vor putea avea o perspectivă mai clară a ceea ce fac, ca poet, lipsit de electricitatea Moonspell, dar exprimându-mă mult mai mult pe mine însumi.

Plănuieşti să traduci şi celelalte trei cărţi?
Să nu spui niciodată niciodată... Fanii deja mi-au cerut asta. Am tradus deja cărţi din engleză în portugheză, precum "I Am Legend" sau nuvelele lui H.P. Lovecraft. Este o muncă foarte solicitantă, este mult mai solicitantă decât, de exemplu, a scrie o carte de la zero. Cineva mi-a tradus câteva poezii în rusă, dar nu pot să mă pronunţ dacă sunt bine traduse sau nu, cât timp nu ştiu prea bine nici alfabetul chirilic. Deja am traduse vreo 10 sau 15 poeme, am postat câteva dintre ele, pe MySpace şi pe paginile Moonspell. Cred că e o idee bună, dar, aşa cum am spus, mă concentrez întâi pe noul volum de poezie şi abia apoi mă voi gândi şi la traducerea celorlalte, când voi avea destul timp pentru asta.

Se poate spune că pentru tine a traduce e un job?
Sunt plătit pentru traduceri, deci pot spune că e un job. Dar mă plătesc pentru că e într-adevăr o muncă grea. Traduc ceea ce îmi place, în primul rând. Ador scrierile lui Richard Matheson, autorul "I Am Legend". Mai ales că scrie într-o engleză contemporană, ceea ce mi-a înlesnit traducerea. Dar, când am tradus Lovecraft, care a trăit în New England, m-am lovit de o engleză foarte arhaică, mi-a luat mult timp să traduc. Plus de asta, mă ţin în formă traducând. Miguel repetă la tobe, Ricardo la chitară, Pedro de asemenea... eu mă ţin în formă scriind, rămânând conectat cu cuvintele, într-un fel. Am avut şi invitaţii de a traduce diverse cărţi, chiar şi "Biblia Satanică" a lui LaVey, şi cred că mă voi ocupa de ea în viitor.

Ce alţi autori ai mai lăsat pe lista de aşteptare?
Pe LaVey vreau să-l traduc în primul rând pentru că nu mi-a plăcut deloc precedenta traducere în portugheză, traducătorul anterior o face să pară o carte stupidă, şi nu e deloc drept să fie considerată astfel. Întotdeauna am oferte de a traduce din Lovecraft, Edgar Allan Poe şi alţii... oamenii ştiu dinainte că îmi plac operele acestor autori.

...Şi Crowley?
Aleister Crowley e foarte greu de tradus, nu am suficiente cunoştinţe pentru a mă apuca de o asemenea muncă. Trebuie să studiezi înainte o mulţime despre Crowley, în nici un caz ca un hobby, ci trebuie să te ocupi de asta vreme îndelungată. Aş vrea însă să traduc autori care nu sunt disponibili ­ sau chiar atât de disponibili ­ în Portugalia. Mi-a trimis cineva operele lui Hart D. Fisher, are două cărţi superbe, "Poems For The Dead" şi "Still Dead", care nu sunt disponibile în Portugalia. El este pe lista mea de aşteptare, alături de romanele despre vampiri ale unui scriitor francez, Sire Cedric. Din păcate, nu ştiu suficientă franceză. E un fan al Moonspell, aşa că mi-ar plăcea să-l ajut să-şi scoată cărţile în Portugalia.

A traduce e o muncă grea, spuneai, dar a traduce poezie înseamnă o greutate în plus, a traduce sentimente şi nu şiruri de cuvinte...
Aşa-i, a traduce poezie înseamnă a scrie folosind cât mai multe cuvinte posibil din versiunea originală. Dar nu înseamnă câtuşi de puţin a traduce "cuvânt cu cuvânt", ci trebuie să transpui sentimentele. E mult mai greu, dar mult mai interesant.

Există un poet suficient de apropiat de inima ta încât să-l traduci în/din portugheză?
Trebuie să fie ceva care să-mi placă într-adevăr. Când ceva mă atrage foarte mult, îmi place să împărtăşesc cu ceilalţi, cu oamenii pasionaţi de poezie, prieteni, rude, fani. Câteodată pun mici traduceri pe MySpace sau Facebook astfel încât publicul să afle mai multe, pentru că pe site-uri oamenii îşi fac cunoscute la rându-le gusturile, în materie de muzică, de filme, de artă, şi poţi găsi astfel o mulţime de lucruri de calitate.

"Traduttore traditore", se spune. Iar dacă în cazul literaturii acest dicton e valabil, e şi mai valabil în cazul biografiilor. Ai lăsa pe cineva să scrie istoria Moonspell?
O voi scrie eu însumi, dar cred că o biografie trebuie să fie făcută atunci când subiectul ei ­ în cazul de faţă trupa ­ deja nu mai există. Biografia este un document al existenţei cuiva. Oamenii pot scrie despre Moonspell, e un jurnalist în Portugalia, bun prieten al nostru, a lucrat cu noi la "The Antidote". Revenind la traduceri, fără ele n-aş putea citi cărţi care chiar îmi plac, aşadar pentru mine e un lucru pozitiv. N-aş putea citi nici o carte care nu e scrisă în portugheză, franceză, engleză sau spaniolă. Cu ajutorul traducătorilor, pot citi autori din Ungaria, Rusia, Africa... Iar când te dedici tu însuţi traducerilor, e un lucru foarte bun.


Anul trecut aţi avut un lung turneu sud-american, alături de Tiamat. Dacă la începutul carierei ei erau printre sursele voastre de inspiraţie, acum cântaţi pe aceeaşi scenă. Practic, a fost un "pachet" cu doi headlineri...
A fost prima dată când au concertat în America de Sud. Au fost una dintre primele trupe care ne-au influenţat. Totuşi, suntem prieteni cu ei de multă vreme, deja din 1996 concertam împreună. Şi totuşi, ei au fost printre inventatorii metalului atmosferic. A fi cu ei din nou în turneu a fost ca şi cum ţi-ai vedea rudele pe care nu le-ai mai întâlnit de ceva vreme. Am fost ca o mare familie plecată împreună în călătorie. Îmi place să cânt alături de trupe a căror muzică îmi place. Involuntar, ne-am raportat la ei şi am ridicat şi noi standardele interpretării. Am fost două trupe egale ca valoare, un pachet pe acelaşi stil, două formaţii care au plăcut în egală măsură fanilor. Apropo de poziţia de headliner sau opening act: înainte, Within Temptation deschidea show-urile noastre, acum deschidem noi show-urile lor.

Aţi cântat deja în România de patru ori, iar în curând aveţi programat un concert la Samfest. Cu ce gânduri reveniţi?
Va trebui să venim direct din Portugalia până la Satu Mare. Ne place să cântăm în Est, pentru că show-urile noastre şi cele de metal în general sunt speciale pentru oamenii de acolo. Cererea a început să crească după show-ul nostru din Timişoara. Dar poţi încă face un show unde oamenii să fie fericiţi. În plus, de România ne leagă ideea de Vampiria, oamenii de acolo ştiu foarte bine despre ce vorbim în versuri. Am fost ultima dată la Cluj, alături de Cradle of Filth şi Turisas, a fost un show super. Ne place să cântăm live, pentru că forţa creşte prin legătura pe care o formăm cu publicul, aşadar cred că şi următorul concert va fi fantastic. Ambele ţări sunt latine, astfel că asta implică o legătură în plus între noi şi ţara voastră.

Ce le transmiteţi fanilor români?
Mulţumim pentru susţinere, ne vedem la Satu Mare, pregătiţi-vă şi să sperăm că va fi unul dintre cele mai bune concerte Moonspell.

La Samfest, alături de portughezi vor concerta Agathodaimon, Antract, Altar, Luna Amară, Indian Fall, Dirty Shirt, Ektomorf, Adorned Brod, Necrovile, Spiritual Ravishment, The Aim, Crash. În curând va fi anunţat întregul line-up al festivalului, ce se va desfăşura la Aeroclubul Satu-Mare în perioada 8-10 iulie. Preţul biletelor pentru o zi va fi de 35 de lei, iar pentru trei zile, 60 de lei.

Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)