Deşi s-au format în Göteborg, oraş care a dat lumii muzicale formaţii ca Dark Tranquillity, In Flames sau At The Gates, Johan şi colegii săi de la Katana au ales să urmeze linia impusă de trupele rock ale anilor '80.
Grupul din Metaltown, cum este supranumită localitatea suedeză, a reuşit să se impună la faza naţională a W:O:A Metal Battle şi, în consecinţă, a primit şansa de a concerta la Wacken Open Air. Au evoluat, ca şi clujenii de la Altar, pe WET Stage, în cea de-a doua zi a fazei finale a competiţiei, şi au reuşit să impresioneze publicul strâns în faţa scenei. La puţin timp după show, suedezii ne-au acordat un interviu.
Aţi ajuns la Wacken Open Air după ce aţi câştigat W:O:A Metal Battle, faza naţională, în Suedia. Ce ne puteţi spune?
Pentru noi a fost ceva aproape suprarealist, mai ales că suntem din Göteborg, iar concursul a avut loc în Stockholm. A fost prima dată când am cântat în „oraşul rival". Juriul însă ne-a plăcut, iar la final am simţit că am obţinut în fine ceea ce meritam, după ani de eforturi.
Care au fost, în opinia voastră, principalele atuuri care au determinat juriul să vă aleagă?
Costumaţia (nu glumesc!), plus că am „vrăjit" publicul, iar pe scenă am arătat că facem totul din plăcere.
Ce ne puteţi spune despre trupă? Când v-aţi format, cum s-a cristalizat componenţa...
Eu (solistul Johan, n.r.) sunt al treilea membru al trupei, ca vechime. Susanna, basista, a rămas cea mai veche din actualul lineup. Ea face parte din Katana din 2004. Am cântat diverse stiluri de-a lungul anilor, fapt care i-a determinat pe unii dintre membrii formaţiei să plece. Unii au preferat să mergem pe linia heavy metal, în timp ce alţii optau pentru un gen mai „soft". Cei din urmă au plecat şi a trebuit să le găsim înlocuitori.
Cea mai nouă dintre piesele pe care le-aţi încărcat pe pagina voastră de MySpace, şi pe care le-aţi cântat şi la Wacken, se intitulează „Heart of Tokyo". Cum de „v-aţi găsit sufletul" în Japonia?
Japonia, samuraii, katana, Tokyo... sunt lucruri care ne atrag. Vorbim despre a-ţi realiza visul, de a-l transpune în realitate. De a-ţi găsi sufletul „in the heart of Tokyo".
Deşi proveniţi din zona vikingă, v-aţi ales drept nume Katana. De ce aţi optat pentru denumirea unei săbii japoneze?
În primul rând pentru că e o sabie, iar pentru noi reprezintă ideea de heavy metal. Avem şi o piesă intitulată chiar „Blade of Katana". Ne fascinează civilizaţia Extremului Orient, cu valorile sale, precum dreptatea, justiţia etc.
Cum e să aveţi rădăcinile într-o cultură, cea scandinavă, dar să vă găsiţi inspiraţia în alta, cea niponă? Preferaţi o cultură exotică uneia, poate, ultrapromovate, peste tot în jurul vostru?
Cei care au promovat printre primii (şi încă foarte mult) cultura scandinavă în metal au fost... americanii de la Manowar. Ei au abordat mitologia nordică şi alte subiecte similare. Însă în prezent, într-adevăr, multe trupe suedeze vorbesc despre zeii vikingilor, însă marea parte a lor preferă să cânte în limba maternă şi nu în engleză. Le-ar fi greu în aceste condiţii să se afirme la nivel internaţional. În Suedia am crescut înconjuraţi de toate aceste simboluri şi ar fi fost destul de uşor să le includem în piesele noastre.
Fanii japonezi sunt foarte avizi de metal european, iar destule trupe suedeze au fost deja „adoptate" acolo. Cel mai la îndemână exemplu este Arch Enemy, o formaţie pentru care Japonia a devenit aproape a doua ţară. Visaţi ca într-o bună zi să le călcaţi pe urme din acest punct de vedere?
Primul pas ar fi să ne găsim un prim concert acolo, iar asta depinde în primul rând de promoteri. O altă problemă este bariera lingvistică, sunt destui în Japonia, ca şi în Germania, care nu vorbesc engleza. Apoi se pune problema ca aceşti promoteri să ne descopere şi să vrea să ne găsească un concert acolo. Cu fanii ne va fi uşor, pentru că metalul este un „limbaj" familiar publicului nipon.
„Quest For Hades" este diferită de restul melodiilor voastre: este o piesă epică, de circa 7 minute. Ce ne puteţi spune despre ea?
Linia melodică mi-a venit în minte de-a lungul timpului, puţin câte puţin, până ce s-a conturat. Bineînţeles, principala sursă de inspiraţie pentru „Quest For Hades" a fost stilul Iron Maiden. Cât despre versuri, povestea lor e partea cea mai interesantă. Nu mai ştiu iniţial ce poveste am considerat că poate fi spusă de această piesă, dar cert e că versurile nu se potriveau, aşa că le-am abandonat cu totul. Atunci am început să mă gândesc ce pot istorisi acordurile melodiei şi am plecat din acest punct. Am ajuns astfel la o poveste ce devine obsedantă, a unei fete care porneşte într-o călătorie iniţiatică, ce devine în cele din urmă un coşmar.
V-aţi format în 2003, dar primul album urmează să-l scoateţi anul acesta. De ce aşa târziu? În prezent, lucraţi la vreun material nou?
Sperăm ca al doilea album să nu ne ia atât de mult ca primul. În cei şapte ani de existenţă, aşa cum spuneam, am avut în primul rând probleme legate de lineup, şi stilul s-a cristalizat abia când componenţa trupei a fost una stabilă. Pentru primul disc am avut discuţii legate de piesele care să intre, unii le voiau, alţii voiau altele. La primul album am lucrat cam trei ani, iar acum, că e aproape gata, va trebui să treacă ceva vreme până ce îl vom „epuiza" în concerte, suntem foarte satisfăcuţi de muzică, de felul în care a ieşit. L-am înregistrat într-un studio din Göteborg. Prima noastră grijă în prezent este să-l vedem lansat. Abia apoi ne vom gândi la următorul CD.
Fiind la început, din ce vă întreţineţi? Aveţi joburi?
Avem slujbe diverse. Johan e angajat într-o fabrică, la linia de ambalat. Patrik e mecanic, Susanna lucrează în industria tutunului, se ocupă de producerea snus-ului.
Scena suedeză în general şi cea din Göteborg în special sunt pline de trupe bune, din diverse generaţii. Credeţi că vă puteţi croi propriul drum folosind katana drept armă?
Da, cred asta. Muncim din greu, punem suflet în ceea ce facem, deci cred că da. Să-ţi spun ceva despre katana: este o sabie cu un singur tăiş. Atunci când loveşti cu ea, taie şi nu-ţi vine înapoi.
Paul Iancu (Cotidianul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu