Deşi a mai avut numeroase oferte pentru a-şi expune lucrările, celebrul chitarist Niklas Sundin din Dark Tranquillity a ales să-şi deschidă prima expoziţie în România, la Sibiu, în cadrul Artmania. Într-un interviu pe care ni l-a acordat chiar la vernisaj, artistul suedez ne-a vorbit despre cealaltă pasiune a sa, cea de graphic designer, şi, bineînţeles despre lucrările ce pot fi văzute în această perioadă la Bohemian Flow.
Ai mai avut alte expoziţii până acum?
De fapt, aceasta este prima, chiar dacă lucrez ca graphic designer de circa 15 ani. Am mai avut o mulţime de propuneri de a-mi expune lucrările, dar până acum nu am simţit că este momentul. Am lucrat făcând grafica pentru albume ale unor trupe de metal, însă a fost o muncă plătită: am avut un client, care mi-a oferit bani pentru un produs. Aşadar am aşteptat până ce am putut expune ceva făcut de mine pentru mine, şi nu legat de muzică. Cei de la Artmania s-au arătat interesaţi în a expune unele dintre desene, aşa că m-am gândit că e ceva bun pentru mine.
Cum au reuşit să te convingă să organizezi această expoziţie la Sibiu?
Să expun aici, în colaborare cu un festival, nu a mai implicat atâta presiune, cum ar fi fost în alte cazuri, de exemplu dacă aş fi expus la o galerie din Goteborg.
Ce ne poţi spune despre lucrările tale?
Sunt desene în creion. Întotdeauna îmi iau planşele cu mine, aşa îmi place să-mi omor timpul în călătorii. E ceva similar meditaţiei. Fac desenele, le scanez, uneori adaug culori cu ajutorul softului şi le asamblez. Este un mediu tradiţional, în sensul că toate desenele sunt făcute cu mâna, şi doar ajutat ulterior de computer.
Spuneai că există un fir călăuzitor, din punct de vedere conceptual şi estetic. Care este acela?
Mediul acvatic, de când eram mic desenam folosind peştii ca temă, e doar o preferinţă de-a mea. Aceasta ar fi legătura între lucrări, nu este vorba de o poveste, de un mesaj, de o afirmaţie sau ceva de genul acesta.
Privind desenele, te simţi ca în lumea descrisă de H.P. Lovecraft, creată de acesta în nuvelele sale.
E de înţeles că vizitatorii expoziţiei fac o astfel de conexiune, văzând în imagini creaturile oceanului. Nu am avut în vedere o astfel de legătură atunci când am creat desenele, dar într-adevăr, ele pot trezi astfel de idei în mintea privitorului.
Cu ani în urmă, ai fondat Cabin Fever Media, companie sub egida căreia ai creat coperţi pentru albumele mai multor trupe. Care au fost cele mai mari provocări pentru tine ca grafician?
Fiecare proiect a fost diferit, fiecare a implicat provocarea de a face ceva ce nu ai mai făcut până atunci. Cred că proiectul cel mai amplu, implicit unul dintre cele mai dificile, a fost cel pentru CD-ul "Rise Of The Tyrant" al trupei Arch Enemy. Bookletul a avut în final 28 de pagini, au folosit layout-uri diferite pentru ediţii diferite, precum cea pentru Europa sau cea pentru Japonia sau America. A trebuit să creez o atmosferă foarte întunecată şi tulburătoare, destul de apropiată de cea a desenelor din expoziţia aceasta. Îl cunosc de multă vreme pe Michael Amott, liderul Arch Enemy, iar el îmi cunoaşte stilul, şi m-a întrebat dacă pot să-i fac un booklet diferit de cele de dinainte, majoritatea realizate în Photoshop. A fost o mare provocare pentru mine, dar şi cel mai mare motiv de mândrie când vine vorba de grafica pentru trupe metal.
Cabin Fever a realizat circa 200 de coperţi de albume, cu ce trupe importante ai lucrat? Ai menţionat deja Arch Enemy...
Am mai lucrat cu In Flames, cu Sentenced... însă nu dau atâta importanţă greutăţii trupei pentru care realizez grafica. Orice formaţie e la fel de importantă, fie că e vorba de una care îşi scoate primul demo sau dacă e unul dintre numele mari din metal. Bineînţeles, pentru grupurile mari lucrez într-un timp mai îndelungat, am un buget mai mare. Ca să-ţi răspund la întrebare, aş spune că In Flames, Arch Enemy şi, evident, Dark Tranquillity ar fi astfel de trupe.
Cât de uşor este să îmbini propriile idei grafice cu mesajul pe care albumul în cauză îl transmite?
Sunt două faţete ale unui singur lucru. Ambele idei au de-a face cu creativitatea, cu expresia, dar şi cu munca susţinută. Ai o anume idee pe care apoi o transformi într-un act artistic. Aşadar e o asemănare destul de mare între crearea muzicii şi cea a designului. Bineînţeles, diferă calea de exprimare şi genul de talent, dar pentru mine e acelaşi lucru, îmi place să fiu creativ, şi mă consider norocos că mă pot exprima atât muzical, într-o trupă, dar şi ca designer.
Luna trecută ai anunţat pe website că vei reedita cele două volume "Gadus Morhua", ce ne poţi spune?
Cărţile în cauză sunt colecţii ale desenelor mele. Nu e ceva ce intenţionam, cel puţin la început, să promovez, să scot în tiraj mare. Mereu mi-am luat blocul de desen în turnee, la concerte, cam peste tot de fapt, cam de când aveam 15 ani. Oamenii mă priveau în aeroport, de exemplu, şi aruncau un ochi pe ce desenam, apoi îşi exprimau admiraţia. Acum câţiva ani chiar am primit cereri de a publica aceste desene, aşa că mi s-a părut interesant să le scot în forma acestor volume. Am scanat vreo 3-400 de imagini şi le-am reunit în cele două cărţi. Le-am scos în ediţie limitată, pentru că am intenţionat să le dedic doar colecţionarilor. Dar tirajul iniţial s-a vândut repede şi am primit noi cereri de a le reedita. Aşa că m-am gândit că ediţia a fost prea limitată şi că e o onoare pentru mine ca oamenii să aibă volumele în cauză. Aşa că am găsit un nou editor cu care să colaborez, iar rezultatul e reprezentat de cele două cărţi, "Vol. 1" şi "Vol. 2", care pot fi cumpărate online.
Niklas Sundin este un muzician care are ca pasiune desenul sau un grafician care are ca pasiune muzica?
Am început să fiu pasionat de desen şi pictură cu mult timp înainte de a fi interesat de muzică, aşa că se poate spune că sunt în primul rând un grafician. Dar asta contează foarte puţin, cât timp pun acelaşi suflet în amândouă activităţile. Arta grafică m-a pasionat de când eram foarte mic, în timp ce muzica - în special metalul - am descoperit-o pe la 13-14 ani.
Eşti un la fel de pasionat fotograf, să ne aşteptăm în viitor şi la o expoziţie de fotografie?
Încă mă consider un începător în acest domeniu, încă mai am multe de învăţat, iar timpul îmi este şi aşa limitat. Îmi iau însă camera cu mine peste tot, iar Sibiul e frumos şi mă inspiră, am găsit multe lucruri care merită fotografiate. Am făcut tone de poze cu aproape orice. Mi-au plăcut şi străduţele înguste din apropierea centrului oraşului. Dar aş face o expoziţie doar în cazul în care aş considera că aş avea de oferit ceva cu adevărat bun şi diferit. Nu le-aş expune doar de dragul publicităţii. Peste doi ani, poate voi avea o colecţie de fotografii din toată lumea şi aş avea material suficient de bun.
Cătălina Iancu (Jurnalul Naţional)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu